D R .

C O R N E L I U VA D I M T U D O R
"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM
2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de
presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare,
diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"

Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/

SÂMBĂTĂ, 5 NOIEMBRIE 2011

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (IX)

4 IANUARIE 1990. „S-a desfiinţat «Săptămîna»!“ Îmi vîjîie urechile. Ca un sfredel al răului,
ca o uruitură surdă ce precede din adîncuri cutremurele, aceste vorbe mă năucesc. „S-a
desfiinţat «Săptămîna», Vadime, cu tine vorbesc!“ Mă dezmeticesc brusc, după o noapte de
lucru. E ora prînzului, ziua de miercuri. La telefon e Eugen Barbu. Da, este cît se poate de
adevărat, Nea Jean îmi spune ceva inimaginabil. „Fetele m-au anunţat că vor face greva
foamei!“ – continuă el cu o undă de tragism, amestecată cu o imperceptibilă teamă. În cîteva
ore aflu, în linii mari, ce s-a întîmplat. Ordinul a fost semnat de Silviu Brucan şi de Dan
Predescu – primul e evreu, al doilea ţigan, care s-a instalat singur în fruntea Primăriei
Capitalei. Presiunile cele mai mari le-a făcut un alt individ de culoare, acest „om al
cavernelor“, pe nume Andrei Pleşu, pe care nici eu, nici Barbu n-am dat vreodată două
parale, el nefiind altceva decît un imens stomac de vacă cu 4 încăperi: în primele 3 încap
lecturile nedigerate din tot felul de gînditori, iar într-a patra băuturile şi ciosvîrtele
pantagruelice de la Tescani, unde el zice că a fost „exilat“, dar de fapt a ţinut-o într-o orgie
neîntreruptă pe banii Uniunii Artiştilor Plastici. Mai mult ca sigur că serialul consacrat de
Barbu lui Noica şi paraziţilor care-i creşteau în cojoc la Păltiniş (Pleşu, Liiceanu, Mariana
Şora şi alţi compilatori) i-a exasperat pe închipuiţii ăştia, iar acum se răzbună. Mai pe
scurtătură, un jidan şi doi ţigani desfiinţează o revistă naţională. Ce-a însemnat „Săptămîna“
timp de aproape 20 de ani, din 1970 pînă în 1989? Enorm! Ea a fost cea mai puternică redută
împotriva trădătorilor de ţară, indiferent de coloratura şi de stăpînii lor, că erau din Est sau
din Vest. Peste ani şi ani, cei care vor studia prin biblioteci colecţia acestei publicaţii, care
avea un tiraj constant de peste 150.000 de exemplare, vor înţelege ce luptă titanică a dus acest
om, Eugen Barbu, secondat de o echipă de patrioţi, pentru idealurile naţionale, pentru
Basarabia şi Bucovina, pentru marea cultură a Neamului. Să mai pomenesc de bătăliile
noastre zilnice cu cele 4 cenzuri care ne căzuseră pe cap şi care vînau fiecare virgulă? Să mai
pomenesc de premiaţii anuali ai publicaţiei, care primeau în jurul Crăciunului cîte 10.000 de
lei şi o diplomă de frumoasă aducere aminte, în cadrul unor solemnităţi unice în cultura
română din acele vremuri? Nu ştiu de ce îmi aduc aminte acum de o scenă petrecută în urmă
cam cu 10 ani, pe la începutul anilor ’80. Mă aflam împreună cu Patronul în biroul lui, într-o
seară de decembrie, şi definitivam lista premiaţilor. Deodată, se deschide uşa şi cine credeţi
că intră? Bunul şi dragul nostru Nichita Stănescu!

– Pa pa-pa-troane şi tu Va-va-vadime, faceţi lista cu premiile, aici, şi la bătrînul vostru prieten

Nichita nu vă gîndiţi?

Ne-am uitat cruciţi unul la altul. Nichita nu se bîlbîia, dar cînd trăia o emoţie puternică avea o
uşoară poticneală a primelor silabe, ceea ce la el constituia un farmec în plus. Ne-am ridicat
amîndoi, l-am îmbrăţişat şi 1-am sărutat. Venise cu iarna în spate, era ca personajul din
cîntecul „Sanie cu zurgălăi“, ştiţi versul „Obosit şi plin de apă...“. Pe zloata cumplită de afară,
revărsată din ciutura cerului în desfundătura Sărindarilor, marele poet venise în... tenişi!

– Nichita, ce-i cu tine, de ce umbli în tenişi pe iarna asta? – l-am întrebat.

– Bă-bă-bătrîne, uită-te la picioarele mele. Vezi ce umflate sînt? Asta e o boală. Nnnu găsesc
pantofi sau bocanci pe măsura mea, asta e...

Pe urmă 1-a luat Barbu la întrebări:

– Nichituş, scumpule, dar noi ţi-am dat premiu...

Răspunsul lui Nichita a venit prompt:

– Nu, domnule Barbu, nu mi-aţi dat. Poate că aţi vrut să-mi daţi, da-da-dar aţi uitat. Şi să mă
bată Dumnezeu, dar au venit sărbătorile şi n-am un chior în casă, ştiţi cum e la românii
creştin-ortodocşi, mai cumpără una, mai fă o oală cu sarmale, mai vin dragii de copii cu
colindele pe la uşă...

Tot nu ne venea să credem. Am chemat-o pe Vera, secretara, care era sora poetului Victor
Tulbure.

– Doamna Vera – i-am spus – verificaţi la colecţie dacă în anii precedenţi noi i-am dat sau nu
premiu lui Nichita.

Nu era greu de aflat. În 5 minute a sosit răspunsul: nu-i dădusem. Trăiam în iluzia că îl
premiasem pe Nichita, el era de-al casei, orice dădea la revistă i se publica (deşi îl forfeca şi
pe el cenzura, destul), dar premiul propriu-zis nu-l luase. Patronul l-a trecut imediat în fruntea
listei. El îl iubea enorm pe Nichita, îl considera cel mai mare talent nativ din istoria poeziei
române, după Eminescu, şi – alimentat de istorisirile mele despre Îngerul Blond – împărtăşea
părerea mea că autorul celor „11 Elegii“ era cel mai generos artist pe care îl cunoscuserăm
vreodată. Nichita n-avea simţul proprietăţii, dădea totul de pe el, de la ceas şi cămaşă pînă la
fular. Mi se poate răspunde că în serialul „La Judecata de Apoi a poeţilor“ Barbu l-a criticat
vîrtos pe Nichita, ceea ce-i perfect adevărat, dar a făcut asta cu dragoste şi cu durere în suflet,
ca să-l trezească puţin la realitate, să elimine balastul, să mai scape de toată plevuşca aia
nenorocită care-l sufoca, de genul Ion Drăgănoiu, Sorin Dumitrescu, Elena Ştefoi ş.a. Atunci,
în acel decembrie 1983, cînd s-a întîmplat dezastrul, Barbu mi-a telefonat acasă şi mi-a spus,
în hohote de plîns:

– A murit Nichita! Vai, vai, ce nenorocire, nu-mi vine să cred! Nu pot să stau în casă, trebuie
să ne vedem, îmi vine să urlu! Doamne, de ce faci crime?

Am venit să-1 iau de acasă, tot pe zăpadă, tot pe viscol, ne-am dus la doi paşi de modestul
apartament de bloc în care locuia marele poet, în Piaţa Amzei, am intrat la „Mignon“, unde
tăifăsuiserăm şi cu el de cîteva ori, şi pînă tîrziu, după miezul nopţii, am făcut priveghiul
nostru, în doi, la creştetul imaginar al acestui om unic în Istoria culturii române.

Astăzi, „Săptămîna“ noastră dragă a fost ucisă cu sînge rece. Le stătea multora în gît. Şi
ruşilor, şi evreilor, şi americanilor. Mai exact, unora dintre ei, care au confundat tot timpul
ţara asta. Stricase multe ploi. Demontase multe cărămizi ale bîrlogului de şacali de la „Europa
liberă“, unde se înfrăţiseră sioniştii şi fasciştii, într-o stranie împerechere contra-naturii. În
repetate rînduri, Barbu mi-a spus: „Îi urăsc pe americani mai mult ca pe ruşi! Pentru că ne-au
vîndut la Yalta ca la oborul de porci! Mă c.. pe Roosevelt şi pe Churchill! Două bestii!“. Dar,
orice rău a spre bine. Prima măsură culturală a Puterii nou instalate a fost, iată, una anti-
culturală, adică desfiinţarea unei reviste de tradiţie! Acum, încep să se clarifice multe. Asta
nu-i „revoluţia“ noastră. Şi nici a Poporului Român. Aici e vorba de răfuieli, de reglări de
conturi. Mare minune de nu ne-or aresta, doar „Europa liberă“ e la Putere acum, nu-i aşa? Îmi
pare rău de Patronul. E o lovitură cruntă, care îl va zdruncina serios. El, probabil, o să aibă
pensie. Eu, mai mult ca sigur, mă îndrept către o vreme grea, fără nici o sursă sigură de venit.
Măcar de-aş încasa banii pe piesa de teatru de la „Tănase“! Dar nu, n-o să văd nici o leţcaie
de aici, pentru că tot azi s-a întîmplat o altă mîrşăvie: în jurul orelor 14 primesc un telefon de
la o prietenă că piesa mea „Toată lumea ştie fotbal“ a fost scoasă de pe afiş! După numai 5
reprezentaţii, timp în care nici nu căpătase aprobarea forurilor de partid şi de stat, pînă nu mă
„cuminţesc“. Propunerea de eliminare din repertoriu a acestei comedii sociale a aparţinut
unui alt evreu, Biţu Fălticineanu, care cu numai un an în urmă îmi spunea:

- Dom’le, are atîta haz piesa asta, încît aproape că nici nu are nevoie să fie montată, stau
actorii pe scaune, ca la un spectacol-lectură, îşi dau replicile şi lumea se tăvăleşte de rîs!

În mare, aşa a fost, adică cele 5 reprezentaţii au avut un real succes la public, pentru că totul
era foarte curajos, o critică a realităţilor imediate, care îi speriase pe mulţi. Cine i-a ţinut
isonul lui Biţu? Nimeni altul decît fostul meu prieten Alexandru Arşinel, care a plusat şi a
cerut să fie distruse şi afişele, şi decorurile, şi cortina. „Tot, tot, tot!“- striga el ca un apucat.

Ce zace în oameni! Pe Arşinel îl văzusem pentru prima oară, pe viu, în 1974, la Barul
Atlantic. Îşi depăna ultimele aventuri la masă cu Nicu Ceauşescu, fuseseră cu o seară înainte
la un chef prin Drumul Taberei, actorul plecase ceva mai devreme, „moştenitorul“ mai
rămăsese pînă la ziuă şi o facuse lată, îngurgitînd vreo 2 sticle de whisky, isprăvi la care
Arşinel a reacţionat fluierînd admirativ:

- Măi, Nicuşor, măi, dar ce rezistenţă poţi să ai! Ai stat pîn’ la ziuă? Ai băut atîta?
Formidabil! Şi gagicile alea?

Nu era un secret pentru nimeni că Arşinel îi furniza femei lui Nicuşor, în special din acelea
care roiau în jurul Teatrului de Revistă. Drept răsplată, odrasla l-a ajutat să se mute în vilă, în
Cotroceni, şi i-a oferit şi un număr scurt de maşină, 3-B cu încă 3 cifre. Ulterior, Sandu a fost
promovat secretar P.C.R. al Teatrului. Tot timpul a fost omul Securităţii - de altfel, băiatul lui
se însurase cu fata maiorului de Securitate Mihai Stan, care mai venea pe la noi, pe la
Agerpres, şi se închidea cu Adrian Riza în birou. În octombrie 1987, la nunta mea, Arşinel a
avut amabilitatea să vină la cununia civilă, desfăşurată la Primăria din Piaţa Amzei, dar la cea
religioasă, care avea să fie celebrată după numai cîteva minute, în Biserica Amzei, a dispărut.
Îşi strica dosarul, el era programat să ajungă departe. De-a lungul anilor, ne-am mai văzut la
Sevilla, în neuitata zi de 7 mai 1986, parcă şi pe la Nicosia, tot cu Steaua. O dată m-a rugat să
intervin la generalul Ilie Ceauşescu, pentru a-1 lua pe băiatul lui la Clubul Steaua. Am vorbit.
La mijlocul lui decembrie 1989, mai precis la 15 decembrie, după primele 4 reprezentaţii ale
piesei mele, directorul teatrului, Vasile Donose, mi-a telefonat:

– Mîine e sîmbătă. Ne-a chemat tovarăşul secretar Croitoru pînă la Primărie. Vine şi
secretarul nostru de partid, Arşinel, cu lista de modificări.

Îmi răsună în minte defilarea noastră pe holul principal al Primăriei, de la etajul I: eu, la
mijloc, flancat de Donose şi Arşinel. Amîndoi, prietenii mei. Ieri, mă duceau la tăiere puşi de
regimul comunist. Azi, mă duc la tăiere puşi de regimul anarhic. Nu-i nimic. Eu tot îi voi
iubi, doar asta e morala creştină, nu-i aşa? Tot astăzi, spre seară, sînt informat de cineva care
lucrează la „România literară“ cine a fost tartorul principal al arderii pe rug a piesei mele:
nimeni altul decît Valentin Silvestru! A venit radios în redacţie, la Casa Scînteii, şi s-a umflat
în fălcile alea fezandate de trai bun:

– Azi am asistat la o scenă memorabilă: a fost dat jos afişul piesei lui Vadim, nu-i aşa că e cu
totul minunat?

Da, e cu totul şi cu totul minunat, dar asta nu înseamnă, meştere, că dumneata o să ai mai
mult talent. N-ai avut şi n-o să ai niciodată talent dramatic, de-aia te-a şi tăvălit tot timpul
Paul Everac, eşti uscat ca bidineaua aia cu care lucrai pe vremea cînd erai zugrav şi te chema
Moscovici, de n-ai putut isprăvi nici 4 clase. Aşa-zisa d-tale piesă (transformată şi în film
artistic), intitulată „Tufă de Veneţia“, este un jalnic produs al unui mestecător de vorbe care a
rămas în România nu din patriotism (?!), ci pentru că în orice altă ţară din lume, inclusiv în
Israel, ar fi fost candidat sigur la şomaj, sau la rupt bilete la uşa vreunui cinematograf.
Ofensiva iudeo-ţigănească e în toi! Într-o singură zi, două izbituri în plin: moartea revistei
„Săptămîna“ şi moartea piesei mele de teatru! Unde se vor opri bestiile astea? Cînd le va
muta Dumnezeu gura la ceafă? Ce se va alege din ţara asta, orbită de pleavă?
Blestemată zi! Parcă toate ies pe dos. Dacă aşa înţelege anul acesta să înceapă, atunci m-am
lămurit. L-am văzut dimineaţa la televizor pe Fănuş Neagu, acordînd un interviu Lucreţiei
Lustig, în care vitupera împotriva fostului prim-secretar de la Brăila, demascîndu-1 pe motiv
că el „mînca două găini cu mujdei la prînz, iar ţăranii – biscuiţi, şi copiii – magiun cu
mămăligă“. Îi mai dă şi numele – Anton Lungu – ca să fie mai uşoară misiunea linşajului
public. Nu ştiu cîte găini o fi mîncat acest Lungu, mai mult ca sigur că nu putea mînca numai
găini, zi de zi, ani întregi, dar nu pot să-l înţeleg pe Fănuş: de ce face el chestii de-astea? De
ce nu pomeneşte nimic despre sutele de mese cu lăutari, cu vedre de vin, cu berbecuţi fripţi,
cu peşte la proţap, la care a participat el însuşi, ca invitat principal, atît în judeţul Brăila, cît şi
în Bucureşti şi prin atîtea alte locuri ale ţării? Atunci de ce nu i-o fi chemat EL pe ţărani la
masă, ca să nu mai roadă biscuiţi, ci un hartan de miel în sos de vin? La un astfel de ospăţ am
participat şi eu, alături de Eugen Barbu şi Fănuş Neagu, cînd autorul „Gropii“ primise chiar la
Brăila Premiul „Panait Istrati“. După festivităţi, secretarul cu propaganda al judeţului a oferit
o masă, la un fel de cramă, la doi paşi de căsuţa unuia din personajele reale ale lui Istrati. A
fost frumos, s-a băut şi s-a mîncat, dar mai ales s-a vorbit despre soarta culturii române, care
ne durea pe toţi. Fănuş se simţea nespus de bine, era în vervă, doar juca pe teren propriu! Îl
preţuiesc mult pe Fănuş, e un mare făurar de limbă română, filmul „Dincolo de nisipuri“
(realizat de Radu Gabrea după romanul lui, „Îngerul a strigat) e o capodoperă, cred că n-aş
putea să mă cert niciodată cu el, definitiv, dar are nişte aruncări din astea violente şi
pedepsitoare, nu suportă altă convingere, iar dacă zici altfel decît el, om te-ai făcut, te înjură
foarte colorat (ROGVAIV), pentru că aşa crede el că trebuie să fie raporturile cu muritorii: el
e Shakespeare şi noi sîntem nişte repetenţi. Fii mai milostiv, Nea Fane, uite ce viperă e viaţa,
cînd nici nu te aştepţi se întoarce şi muşcă! Tot la televizor se transmite un reportaj realizat de
studioul „Alexandru Sahia“ la Morgă, cu toţi morţii din decembrie în pielea goală. Efectul e
macabru. Primesc prin poştă o scrisoare de la bătrînul evreu creştinat Ioan Solomon. Mi-a
mai scris, de multe ori, am vorbit şi la telefon, e semi-paralizat şi are grozave deficienţe de
vorbire. Dar e un om al Bibliei şi e profund moral. Acum, îmi propune în scris înfiinţarea
Partidului Naţional Etic, cu membri fondatori Eugen Barbu („scriitor renumit, care în cele 7
volume «Caietele Principelui» dovedeşte preocupări mistice dovedite“) şi Corneliu Vadim
Tudor („publicist îndrăgostit la superlativ de Poporul Românesc“ – zice I.S. în scrisoarea lui).
Printre cei solicitaţi să se înscrie în acest partid, corespondentul meu îi nominalizează pe Zoe
Dumitrescu-Buşulenga, Ioan Alexandru, Antonie Plămădeală, Mihai Golu, Gabriela Moţa,
Neaga Graur. Bătrînul Solomon îmi scrie că vrea să evite cuvîntul „creştin“, care face parte
din titulatura unor partide sociale din Italia şi R.F.G., „întrucît acest cuvînt este prea sublim
ca să intre în frâmîntările politice“. Frumoase intenţii, dar propunerea e o utopie. Cînd privesc
în jur şi văd mizeria morală a acestei ţări, mă apucă amocul. Orice am zice noi, România nu e
ţara lui Zalmoxis, ci a lui Mitică, nu e ţara lui Eminescu, ci a lui Caragiale.

Zbîrnîie telefoanele. Începe lumea să se dezmeticească. Cel mai mare şi mai crîncen meci
Steaua-Dinamo a luat sfîrşit, s-a consumat muniţie cît în cel de-al II-lea război mondial.
Extremismul maghiar scoate capul. Apar afişe prin Ardeal, în ungureşte, cele mai multe avînd
numai două cuvinte: „Vrem Ardealul“. Mă uit la inconştienţii de la televizor sau de pe străzi,
cum cîntă ei ca la meci „Ole, ole, ole, ole/ Ceauşescu nu mai e!“ – bine, bine, Ceauşescu nu
mai e, şi-a făcut-o cu mîna lui şi cu pistolul lui Voican, dar ce punem în locul AUTORITĂŢII
pe care aţi aruncat-o în aer? A devenit clar că totul a fost o înscenare străină, care a speculat
drama unui Popor exasperat, cu foamea în sînge şi frigul în oase. Mi se spune că în 21
decembrie, la celebrul miting din Piaţa Palatului, femeile au fost înţepate cu acul şi s-au
aruncat petarde printre picioarele oamenilor, ca să se nască panică. Aceleaşi mîini diabolice,
de specialişti străini, au montat la una din ferestrele hotelului „Athénée Palace“ nişte boxe, de
unde năvăleau zgomotele înspăimîntătoare ale uruitului de tancuri, ceea ce i-a făcut pe mulţi
să intre în panică şi să strige: „Vin tancurile!“. Aici e mînă rusească, în primul rînd. Dacă
cineva îşi închipuie că ruşii – care timp de 200 de ani au fost la curent cu fiecare strănut de la
Bucureşti – sînt străini de nişte evenimente atît de grave şi de importante, atunci e aerian.

În jurul orei 12 noaptea se difuzează la Televiziune un interviu cu Ion Gheorghe Maurer, fost
prim-ministru al ţării. Are aproape 90 de ani. El declară că n-avea încredere în
intelectualitate, fiindcă era „prea plecată faţă de Nicolae Ceauşescu“. Fireşte, în categoria asta
nu intră Ion Iliescu „principalmente“ (nu ştiu ce înseamnă acest cuvînt). El recunoaşte că a
greşit că l-a adus pe Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului. Înainte de a muri, Gheorghiu-
Dej i-ar fi propus lui Maurer să-i succeadă el, dar acesta a refuzat, pe motiv că taică-său e
neamţ, iar maică-sa e franţuzoaică. Păcat de conu’ Jenică, aveam o părere mai bună despre el.
Dacă Ceauşescu a făcut atîtea greşeli (şi a făcut, acesta este adevărul!), de ce nu i-o fi spus
Maurer în timpul vieţii, de ce n-a ferit ţara de prăpastie? La Telejurnal apare idiotul din
Slobozia, Dinescu, într-o şedinţă a Consiliului F.S.N., cu preşedinţii din judeţe. Măscăriciul e
scîrbit, are arţag, îşi dă cu părerea în toate, îşi suflecă mînecile, se scarpină în cap, ce-i de
fundul lui! Puşlamaua asta a fost toată viaţa un profitor neruşinat. Nu contest că în prima
perioadă a activităţii lui a scris şi poezii curate, pe linia mimetică Esenin-Labiş, dar un poet
fără cea mai vagă urmă de cultură şi de morală e sortit eşecului, e tentat să scrie la metraj, să
inventeze tot felul de şmecherii pentru a se menţine în centrul atenţiei. Obişnuit încă din
ultima clasă de liceu cu purcoaiele de bani, cu chiolhanurile, cu premiile C.C. al U.T.C., cu
intervenţiile lui Dumitru Popescu pe la şcoală, să nu-l lase repetent „şi anul ăsta“ (vorba lui
Nenea Iancu despre Domnul Goe), în fine, cu un climat artificial creat de nişte băgători de
seamă, care chiar erau convinşi că în mahalaua ţigănească a Sloboziei a văzut lumina zilei un
nou Eminescu şi dădeau năvală să-şi lege şi ei numele de steaua lui – acest Dinescu a clacat
lamentabil, fondul golănesc a fost mai tare decît privirea pură asupra lumii. Aşa-zisele lui
proteste erau de fapt scrise şi difuzate de nişte vagabonzi îmbătrîniţi în rele, ca acel stalinist
care îngurgitează berea şi cîrnaţii Germaniei de pomană, Sami Damian. Toate zgomotele
ăstora – Dinescu, Blandiana, Paler, Deşliu ş.a. – nu fac, la un loc, cît rugămintea adresată de
Barbu lui Ceauşescu în februarie 1979, în cabinetul acestuia: „Tovarăşe Ceauşescu, daţi o
litră de pămînt ţăranilor!“. Sau cît un articol de-al meu despre Iuliu Maniu, Al. Vaida-
Voevod, Ionel I.C.Brătianu şi Take Ionescu, „Idealuri“, publicat în 1980, cînd am fost interzis
pentru a doua oară. Dar, n-ai cu cine vorbi. Noi sîntem indezirabili. Noi sîntem naţionalişti.
N-am socri maghiaro-sovietici. Nici n-am bătut mătănii la şatra lui Gogu Rădulescu. Nici nu
m-am ascuns după fustele creţe ale Monicăi Lovinescu. Nici n-am stat în patru labe prin
hotelurile păduchioase ale Apusului, precum Cavalerii de Kurlanda, se ştiu ei care. Lume,
lume... (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Explicaţie poză:
Iubirea de mamă a fost unul dintre cele mai puternice motive care au stat la temelia prieteniei
de-o viaţă dintre Vadim şi Florin Piersic. Poetul, care n-avea maşină, a fost dus de actor, cu
Fordul său, de-atîtea ori la Spitalul Fundeni, unde era internată Doamna Tudor. Fotografia a
fost făcută în decembrie 1983, la Librăria „Mihail Sadoveanu“, după lansarea volumelor
„Saturnalii“ şi „Istorie şi Civilizaţie“.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2311 / 05.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 07:12 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , CORNELIU VADIM TUDOR , ISTORIE , JURNALUL
R E VOL UŢIEI , LITERATURA , NOIEMBRIE , PRESĂ , PRM , REVISTA
R OMÂNIA MARE , ROMANIA , ZIARUL TRICOLORUL

Astăzi se împlineşte 1 an de la moartea lui Adrian Păunescu...

A trecut 1 an de cînd marele poet Adrian Păunescu s-a înălţat la ceruri. Este foarte greu fără
el, şi în politică, dar mai ales în cultura românească. Oameni ca el se nasc rar. Geniul lui a
fost dublat de un patriotism care ar fi meritat să fie urmat de mulţi români. Pe măsură ce
această idee a iubirii de Ţară era abandonată de toţi analfabeţii şi corupţii care se agaţă de
Putere, Adrian Păunescu a continuat să ţină sus steagul românismului, avîndu-l mereu alături
pe bunul său prieten, Corneliu Vadim Tudor. Ardealul, mai ales, este mult mai trist fără
marele poet. A fost voia lui Dumnezeu să-l ia prea repede la El, dar răutatea de pe această
lume i-a grăbit plecarea în eternitate.
Indivizi care n-au făcut nimic în viaţa lor au ajuns să spună despre el că era poetul de curte al
lui Nicolae Ceauşescu, Adrian Păunescu fiind între primii menţionaţi în cel mai abject
document pe care l-au produs aceşti ani de tristă amintire, „Raportul Tismăneanu“, adică al
odraslei de kominternist care a făcut numai rău acestei Ţări. Unul dintre motivele pentru care
Traian Băsescu nu va fi iertat niciodată este acela că a permis această mizerie, ba chiar a
dirijat-o, atît împotriva lui Adrian Păunescu sau a lui Mihai Ungheanu, cît şi a atîtor altor
scriitori care au dat strălucire literaturii române chiar în vremuri de cumpănă. O literatură
care nu numai că a existat, dar s-a bucurat de aprecierea a milioane şi milioane de cititori.
Astăzi, literatura română nu mai există. Nici cultura română. Rămîne, în schimb, amintirea
tulburătoare a marelui om şi a marelui poet Adrian Păunescu, a altora ca el, care au plecat
prea devreme şi prea îndureraţi de pe această lume. Dumnezeu să te ocrotească şi să te ţină
veşnic, ca pe o flacără vie, în amintirea românilor tăi dragi, iubitul nostru Adrian Păunescu!

Ziarul TRICOLORUL, nr 2311 / 05.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 07:04 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , ADRIAN PAUNESCU , CORNELIU VADIM
T UDOR , LITERATURA , NOIEMBRIE , POEZIE , PRESĂ , REVISTA
R OMÂNIA MARE , ROMANIA , ZIARUL TRICOLORUL

Încă un sondaj de opinie, care îi face de rîs pe bişniţarii Alin Teodorescu, Mircea Kivu,
Sebastian Dâncu *PRM - 31% * VADIM - 42%

În intervalul 17 octombrie - 2 noiembrie 2011, Departamentele de Analiză şi Sinteză ale

Serviciilor Secrete au efectuat sondajul de opinie periodic, la comanda şi pentru uzul
Administraţiei Prezidenţiale. Datele metodologice au fost următoarele: Eşantion: 3.000 de
persoane; Marja de eroare: + 2%; Metodă de lucru: interviu telefonic.
Este prima simulare sociologică în care Traian Băsescu nu mai apare candidat la Preşedinţie,
fiind testată şi opţiunea populaţiei pentru funcţia de premier, deşi aceasta este ocupată prin
desemnare, şi nu în urma votului direct al populaţiei.

I. Dacă în luna mai 2012, o dată cu alegerile locale ar avea loc şi alegeri prezidenţiale
anticipate, cu ce candidat aţi vota?

1) Corneliu Vadim Tudor: 42%

2) Sorin Oprescu: 22%
3) Crin Antonescu: 21%
4) Dan Diaconescu: 6%
5) Sebastian Lăzăroiu: 4%
6) Elena Udrea: 3%
7) Nu ştiu; nu mă interesează: 2%

II. Dacă în luna mai 2012, o dată cu alegerile locale ar avea loc şi alegeri parlamentare
anticipate, cu ce partid sau alianţă politică aţi vota?

1) USL: 40%
2) PRM: 31%
3) Mişcarea Populară: 12%
4) PP - Dan Diaconescu 7%
5) PNG: 3%
6) UDMR: 3%
7) PPMT: 2%
8) Nu ştiu; nu mă interesează: 2%

III. Ce personalitate politică este capabilă să ocupe funcţia de premier al României?

1) Mugur Isărescu 25%

2) Adrian Năstase 21%
3) Victor Ponta 19%
4) Traian Băsescu 12%
5) Teodor Baconschi 7%
6) Teodor Stolojan 5%
7) Victor Ciorbea 3%
8) Klaus Iohannis 3%
8) Emil Boc 3%
6) Altul 2%

Ziarul TRICOLORUL, nr 2311 / 05.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 07:00 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , CORNELIU VADIM TUDOR , EMIL BOC , MISCARE A
POPUL ARA , NOIEMBRIE , PNG , PRESĂ , PRM , ROMANIA , SONDAJ , SO
R IN OPRESCU , TRAIAN BASESCU , UDMR , USL , ZIARUL
T R IC OL ORUL

BIRUL PE „FUMĂRIT” REVINE

Din ciclul „Cum să le mai luăm banii proştilor care ne votează de 22 de ani tot pe noi”,
consemnăm o altă măgărie a actualului Guvern, deversată în capul românilor prin declaraţia
lui Laszlo Borbely, care ameninţă că din 2013 sau 2015 proprietarii centralelor termice de
apartament vor plăti o taxă suplimentară, sub pretextul că acestea „poluează” mediul. Dacă
am trăi în altă ţară, ştiind că România a devenit, în ultimii ani, un fel de depozit al deşeurilor
mai mult sau mai puţin toxice din toată Europa, iar colegii de partid ai d-lui Borbely sînt
campioni ai defrişărilor ilegale şi ai distrugerii a ecosisteme întregi, poate ne-am strica de rîs.
Din păcate, fiind cetăţeni ai acestei ţări, nu putem decît să constatăm că supraimpozitarea
populaţiei şi, mai nou, înmulţirea amenzilor pentru te miri ce au devenit reguli de „cuminţire”
şi reducere la tăcere a celor care, într-un exces revoluţionar, încă mai cred în vorbele goale de
conţinut, cum ar fi: „democraţie”, „libertatea cuvîntului”, „dreptul la proteste” etc. Ca să
lămurim de la început un aspect important al problemei, ministrul Mediului susţine că aceasta
ar fi o directivă europeană, de la care nu ne putem sustrage. Din informaţiile pe care le
deţinem de la cetăţeni ai altor ţări europene, ştim că, în aceste state, nu se pune problema
instituirii unei astfel de taxe, ci, dimpotrivă, achiziţionarea de electrocasnice din categoria
claselor cu consum mic este încurajată. Pe de altă parte, specialiştii oneşti ne avertizează că
toate centralele de apartament dintr-o zonă destul de largă nu poluează cît o centrală de
cartier, întrucît ele sînt reglate din fabricaţie ca arderea să se producă aproape complet. Fără
să intrăm în amănunte tehnice, românii trebuie să ştie că această modalitate de jecmănire a
populaţiei nu are nici un fundament, este doar o nesimţită „taxă pe fumărit” obligatorie. Cît
despre recomandările UE, dacă ele impun impozite imposibile românilor, propunem să le
aplicăm atunci cînd veniturile populaţiei vor fi la acelaşi nivel cu acelea ale cetăţenilor din
Franţa, Germania sau Anglia, nici mai devreme, nici mai tîrziu. Cu riscul de a ne sări în cap
„bancherii”, „finanţiştii” şi „analiştii economici”, orice om cu minimă cultură generală şi
experienţă de viaţă ar trebui să ştie că statele lumii se împart în două categorii: unele care au
voie să tipărească bani pentru finanţarea deficitelor bugetare şi altele care nu au voie şi sînt
nevoite să se împrumute, suportînd consecinţele de rigoare. Dar acesta este alt subiect, care
merită tratat pe larg. Revenind la oile noastre, avem sentimentul neplăcut că impozitarea
populaţiei, urmată de amenzi drastice în cazul nesupunerii, este o nouă modalitate de a
închide gura celor nemulţumiţi de măsurile Puterii, indiferent de cine o va deţine din 2012,
dacă va face parte din aceeaşi gaşcă de partide eternizate la guvernare, dar definitiv
compromise în rîndul românilor. Pentru că, fără îndoială, în spatele instituirii acestui impozit
cerut, cică, de UE, stau interese financiare uriaşe de aici, de pe malurile Dîmboviţei.
Centralele de apartament, prin care românii îşi gestionează consumul în funcţie de nevoi şi de
buget şi debranşarea masivă a unor cartiere întregi au dat peste cap socotelile celor care umflă
nejustificat factura la întreţinere sau căpuşează, în interes propriu sau de partid, instituţiile
care produc şi distribuie căldura în locuinţele românilor. Desigur, se vor găsi şi voci care pot
să se opună măsurilor abuzive ale statului mafiot în care ne complacem să trăim. Numai că,
de frica amenzilor sau a altor şicane, şi acestea vor fi înăbuşite în faşă. Ţineţi minte cazul
românilor care şi-au lăsat CNP-ul atîrnat de uşa de la intrare, de teamă, în cazul în care
recenzorul nu-i găseşte acasă? Nu ne-ar prinde mirarea ca, într-un viitor nu prea îndepărtat, să
ajungă să îşi lase în punguţă, la fereastră sau sub preş, plicul cu taxa sau amenda respectivă.
Pentru că democraţia „originală” şi somnul naţiunii nasc „monştri” originali, acceptaţi,
aplaudaţi şi votaţi de alegători. Ne întrebam: pînă cînd, oare?

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2311 / 05.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 06:54 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , NOIEMBRIE , OFRM , PRESĂ , PRM , ROMANIA , RUXA
NDR A L UNGU , ZIARUL TRICOLORUL

VINERI, 4 NOIEMBRIE 2011

Ieri pe Antena 1 in emisiunea "Acces Direct" !
Emisiunea de ieri poate fi revazuta aici:

http://accesdirect.a1.ro/emisiune/Acces-Direct_7825.html

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 06:20 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , ANTENA 1 , CORNELIU VADIM TUDOR , EMISIUNE
T V , NOIEMBRIE , PRESĂ , PRM , ROMANIA

Pentru iubitorii de animale

Dl. Robert Lorencz, director general al Administraţiei pentru Supravegherea şi Protecţia

Animalelor, anunţă că acei cetăţeni ai Capitalei care doresc să sterilizeze, gratuit, căţeluşele
comunitare se pot adresa la Tel. 0724.04.45.60.

„TRICOLORUL“ nr 2310 / 04.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 06:04 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , BUCUREST I , NOIEMBRIE , PRESĂ , PRM , PROTECTIA
ANIMAL ELOR , ROMANIA , ZIARUL TRICOLORUL

MAFIOŢII ŞI PRUDENŢA

După lovitura de Stat din decembrie 1989, stăpînii străini ai României, împreună cu
preşedinţii alogeni Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, cu guvernatorul
Băncii Naţionale cu primii-miniştri, miniştrii, liderii partidelor politice, exceptînd Partidul
România Mare, analiştii politici şi formatorii (manipulatorii) de opinii publice le-au servit
periodic românilor următoarele „cuvinte-cheie“: tranziţie, privatizare, bugete de austeritate,
măsuri nepopulare, investitori strategici, găuri negre, creştere negativă, recesiune, criză,
reforme etc. De la sfîrşitul lunii octombrie a.c., komisarii de la F.M.I., Banca Mondială,
Comisia Europeană au aterizat, din nou, la Bucureşti, dar de această dată au adus un nou
„cuvînt-cheie“: prudenţa. Preşedintele Băsescu, premierul Boc, miniştrii, parlamentarii şi
manipulatorii de opinie, la comandă externă, vorbesc zilnic de prudenţă. F.M.I. şi Banca
Mondială vor ca România să aibă un buget prudent în anul 2012.
După întîlnirea din 30 octombrie a.c. de la Palatul Cotroceni, cu komisarii străini care
diktează la Bucureşti, preşedintele Băsescu a făcut o declaraţie de presă şi a spus: „Prudenţă,
prudenţă şi iarăşi prudenţă pentru a nu irosi sacrificiile pe care le-a făcut populaţia în 2010 şi
2011”. După de trei ori prudenţă, preşedintele Băsescu a precizat, cu referire la anul 2012,
următoarele: bugetul trebuie să se bazeze pe prudenţă şi pe responsabilitate; va fi un buget de
austeritate; deficitul bugetar va fi redus la 1,9%; începînd cu anul 2009, datoria externă creşte
accelerat; sîntem într-un ciclu de rostogolire a datoriilor care ne poate duce, peste un număr
de ani, în situaţia Greciei; nu a fost construit nici un kilometru de autostradă cu banii din
privatizări; guvernul nu va indexa pensiile în anul viitor; România plăteşte foarte greu lipsa
de responsabilitate din 2007-2008 şi ar fi păcat să se hazardeze într-un buget imprudent; nu
avem cum să nu împrumutăm bani, de la băncile străine şi la dobînzi mari; vor fi noi reduceri
de personal, mai ales în administraţie, prin menţinerea principiului (?!) conform căruia pentru
a se face o angajare e nevoie să plece 7 oameni din sistem; reformele importante se vor face
prin asumarea de răspundere; sînt un adept al privatizărilor, dar nu un adept al datului gratis;
managementul performant privat va face societatea comercială sau compania de stat
profitabilă şi apoi ea va fi vîndută, dar pentru preţul corect; pentru zona euro există o
prognoză de încetinire a creşterii economice, care va afecta exporturile României.
Neavînd aceste indicaţii preţioase din partea komisarilor străini, Guvernul Boc nu a respectat
legea şi nu a prezentat, pînă la 15 octombrie a.c., Parlamentului un proiect de Buget de Stat
prudent pentru anul 2012. Oare pentru anii precedenţi, bugetele au fost imprudente? De ce le-
au aprobat komisarii străini? Acum, cu ocazia celei de a 3-a evaluari a acordului stand-by,
şeful misiunii F.M.I. în România, Jeffrey Franks, a recomandat Guvernului Boc V să
continue reformele, mai ales companiile de stat trebuie reformate. Adică, să fie daţi afară
conducătorii români ai acestora, iar în locul lor să fie aduşi manageri privaţi străini, plătiţi cu
10.000-50.000 euro/lună, care să le pregătească pentru privatizare, către clienţii F.M.I.!
Adevărul este că Guvernul Boc V va întîrzia finalizarea proiectelor Bugetului de Stat şi
Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pentru anul 2012 pînă cînd nu va trece prin Parlament,
fără dezbateri şi fără vot, prin angajarea răspunderii, cel puţin următoarele proiecte de legi
privind: asistenţa socială; reîmpărţirea administrativ-teritorială; reforma în domeniul
medicamentelor; reforma sistemului judiciar. Preşedintele Băsescu a cerut Guvernului „să-şi
tragă aer în piept şi să treacă la angajarea răspunderii“. De fapt, pentru komisarii străini şi
pentru Regimul Băsescu-Isărescu -Boc, prudenţa are alte înţelesuri, respectiv:
1) Să nu afle Poporul Român: bilanţul tranziţiei şi al privatizărilor; jaful din domeniul
bogăţiilor naturale; care este datoria externă şi pe ce s-au cheltuit cele peste 150 miliarde
euro, împrumutate după anul 1989; care este planul de rambursare a datoriei externe a
României; că în anul 2012 trebuie achitate 20 miliarde euro plus 3 miliarde euro dobînzi în
contul datoriei externe.
2) Să nu apară proiecte de lege sau iniţiative legislative ale unor parlamentari ori moţiuni
simple ale Opoziţiei privind: oprirea Holocaustului împotriva Poporului Român; structura
proprietăţii asupra terenurilor din România, în perioada 1990-2011; transparenţa în privinţa
dobîndirii cetăţeniei române, începînd cu anul 1990 şi pînă în prezent.
3) Să nu fie schimbată, în esenţă, legislaţia electorală pentru ca hoţii de voturi să poată fura
liniştiţi la viitoarele alegeri locale şi parlamentare, iar apoi să poată jefui Poporul Român şi să
îndatoreze România, împreună cu asasinii politici şi asasinii economici, care acţionează după
paravanul F.M.I., Băncii Mondiale şi Comisiei Europene.
4) Să nu se ştie că, la cererea F.M.I. şi Băncii Mondiale, Banca Naţională a României va
înfiinţa o bancă punte, adică o bancă specială, care va încerca să salveze băncile comerciale
străine, care ajung în pragul falimentului.
5) Să nu ceară Poporul Român şi să nu se organizeze un Referendum Naţional în legătură cu
concesionarea celui mai mare zăcămînt din lume de aur, argint şi metale rare aflat la Roşia
Montană şi pe tema vînzării celui mai mare zăcămînt din lume de cupru, aur, argint şi metale
rare, cel de la Roşia Poieni, din Munţii Apuseni. Pentru a economisi banii publici, se impune
organizarea unui singur Referendum Naţional în legătură cu zăcămintele extrem de bogate de
la Roşia Poieni şi Roşia Montană. Mafioţii străini, sprijiniţi de cei din România, au pus la
cale vînzarea şi nu concesionarea, la 18 ianuarie 2012, a zăcămîntului de la Roşia Poieni,
estimat la peste 1,5 miliarde tone cupru, peste 1.000 tone aur, peste 2.000 tone argint, la care
se adaugă multe metale rare. Vînzarea s-a negociat între mafioţi pentru numai 50-60 milioane
euro. Pentru această sumă derizorie se grăbeşte Regimul Băsescu-Isărescu -Boc să vîndă S.C.
CUPRUMIN S.A. Abrud şi cel mai mare zăcămînt de cupru, aur şi argint din lume, evaluat la
peste 100 miliarde euro. Dacă sînt cu adevărat partide de Opoziţie şi apără Interesul Naţional,
atunci P.S.D., P.N.L. şi P.C. vor trebui să depună, de urgenţă, Plîngeri Penale la procurorul
general al României şi la D.N.A. pentru a fi cercetaţi cei vinovaţi de subminarea economiei
naţionale şi pentru acte de mare corupţie în legătură cu afacerea Roşia Poieni şi Roşia
Montană. Dacă nu vor face Plîngeri Penale, în luna noiembrie a.c., înseamnă că în mod tacit
acceptă jaful uriaş pus la cale la Roşia Poieni şi Roşia Montană. Liderul P.S.D., deputatul
Victor Ponta, a fost procuror şi ştie să treacă de la vorbe la fapte, respectiv cum să acţioneze.
Rămîne de văzut dacă i se va permite să sesizeze organele de urmărire penală! De asemenea,
senatorii P.S.D., P.N.L. şi P.C. au posibilitatea să blocheze jefuirea Poporului Român pe tema
zăcămîntului uriaş de la Roşia Poieni şi a S.C. CUPRUMIN S.A. Abrud, o firmă profitabilă,
prin depunerea şi susţinerea unei moţiuni simple, în luna noiembrie a.c. Parlamentarii
Opoziţiei au şansa să-şi pregătească succesul electoral din anul 2012 prin organizarea de
întîlniri cu alegătorii din colegii, în lunile noiembrie-decembrie a.c., unde să abordeze
subiecte legate de: Roşia Montană, Roşia Poieni, Bugetele pe anul 2012, datoria externă,
tăierea ajutoarelor sociale, reforma medicamentelor, îngheţarea salariilor şi pensiilor,
scumpirea carburanţilor, gazelor naturale, energiei electrice, gigacaloriei şi a alimentelor.
6) Să nu devină transparente sumele plătite de B.N.R. pentru rambursarea ratelor din datoria
externă şi dobînzile aferente acestora, care sînt uriaşe. Dobînzile pe anii 2011 şi 2012 sînt mai
mari decît sumele alocate anual prin Bugetul de Stat pentru Sănătate. Îmbogăţirea băncilor
străine în Regimul Băsescu-Isărescu-Boc are prioritate faţă de Sănătatea Poporului Român,
care este supus la genocid. Acest regim închide şcoli şi spitale, taie ajutoarele sociale,
disponibilizează sute de mii de bugetari pentru a putea plăti dobînzi uriaşe la creditele externe
şi pentru a spori profiturile exorbitante ale băncilor străine.
7) Să nu se ştie de ce B.N.R. a blocat creditarea agenţilor economici şi a populaţiei prin
practicarea celei mai mari dobînzi din U.E. Abia în 2 noiembrie a.c., B.N.R. a decis să reducă
dobînda de politică monetară de la 6,25% la 6%, rămînînd la cel mai înalt nivel din Uniunea
Europeană.
8) Să nu se molipsească Poporul Român de la greci şi să pretindă organizarea unui
Referendum Naţional pentru a afla ce-l aşteaptă în următorii 20 de ani, de pe urma uriaşei
datorii externe. În România, ar trebui ca Poporul să se exprime printr-un Referendum
Naţional asupra planului de rambursare a datoriei externe şi a programului de austeritate
impus de F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană.
9) Să nu afle Poporul Român despre intensificarea pretenţiilor Israelului pentru a-i plăti
despăgubiri de 20-50 miliarde de dolari pentru cei 400.000 de evrei din teritoriile româneşti
ocupate de Ungaria şi U.R.S.S., care au avut de suferit în timpul Holocaustului din al II-lea
război mondial. Cifra de 400.000 de evrei a fost recunoscută de preşedintele alogen Ion
Iliescu, la Muzeul Holocaustului din Washington D.C., U.S.A. Pe surse, s-a aflat că
preşedintele alogen Traian Băsescu a promis că va plăti Israelului suma pretinsă (fără
documente transparente) pînă la sfîrşitul mandatului său, în anul 2014.
10) Să nu sesizeze 20 de milioane de români că se duce o politică deliberată de subminare a
economiei naţionale, de exterminare a Poporului Român şi de dezmembrare teritorială a
României.
11) Să nu se alarmeze românii, mai ales cei din Ardeal, pentru că Ungaria, împreună cu
U.D.M.R. şi partiduleţele ungureşti satelit, vrea să organizeze în preajma zilei de 15 martie
2012 referendumuri locale în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş pentru modificarea
delimitărilor teritoriale şi înfiinţarea aşa-zisului „ţinut secuiesc“, fără secui.
12) Să nu priceapă Poporul Român că F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană nu-şi
asumă nici o responsabilitate pentru dispoziţiile date Regimului Băsescu-Isărescu-Boc şi nici
nu suportă vreo consecinţă. Experimentele inumane se fac pe milioane de români, iar bun de
plată este Poporul Român, care suportă toate consecinţele.
Jeffrey Franks a declarat la Guvernul României, unde i-a convocat pe liderii Puterii (P.D.L.,
U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice), în ziua de 2 noiembrie a.c., că:
„România se îndreaptă spre furtună“. În realitate, Holocaustul împotriva românilor şi criza
datoriilor suverane vor provoca multe cutremure, cu intensităţi diferite, în toată ţara şi în toate
domeniile vieţii economice, financiar-bancare, sociale, culturale şi politice.

Dr. GHEORGHE FUNAR

Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2310 / 04.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 05:56 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , DR. GHEORGHE FUNAR , FMI , NOIEMBRIE , PC , PD-
L , PNL , PRESĂ , PRM , PSD , R OMANIA , ROSIA
MONT ANA , UDMR , UNPR , USL , ZIARUL TRICOLORUL
JOI, 3 NOIEMBRIE 2011
Aseara pe Antena 3 in emisiunea "Subiectiv" !
Emisiunea poate fi revazuta aici:

http://inregistrari.antena3.ro/view-02_Nov-2011-Subiectiv_cu_Razvan_Dumitrescu_-27.html

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 08:00 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , ANTENA 3 , CORNELIU VADIM TUDOR , EMISIUNE
T V , NOIEMBRIE , PRESĂ , PRM , ROMANIA , SUBIECTIV

MIERCURI, 2 NOIEMBRIE 2011

Decizie PRM 03 noiembrie 2011 !

Ziarul TRICOLORUL, nr 2309 / 03.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 22:42 UN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , CORNELIU VADIM
T UDOR , DECIZIE , NOIEMBRIE , PRESĂ , PRM , ROMANIA , ZIARUL
T R IC OL ORUL
Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (VIII)

3 ianuarie 1990. Înaintez cu greu în Noul An. Nu mă pot obişnui cu cifra de 1990. Fiind un
paseist, gîndul mă poartă înapoi, în secolul trecut. Tot ceea ce era frumos se petrecuse pînă în
1890, an care îi găsea pe Eminescu şi pe Creangă în pămînt. Dar, ce uşor zboară telegarii
gîndului! Fireşte că n-are nici o legătură. Păcăleala cea mare a trecut. A devenit limpede că
fosta echipă stalinistă, îndepărtată de Ceauşescu de la Putere şi pusă cu botul pe labe, s-a
răzbunat sîngeros. Nu singură, că n-avea snagă în ea, ci cu ajutorul Moscovei şi al altor Puteri
străine. Aici e mîna lui Gorbaciov, care, ca orice om însemnat cu o pată de la natură, e foarte
periculos (Raisa, nevastă-sa, e tătăroaică, iar tribul ei de şamani şi vrăjitori l-a ajutat mult pe
mujicul rus). L-am văzut pentru prima şi (probabil) ultima dată în urmă cu cîţiva ani,
realizam un reportaj pentru revista „Actualitatea Românească“, eram la Muzeul Ceramicii şi
Sticlei (fostul Palat Ştirbey, de pe Calea Victoriei, peste drum, oblic, de C.S.P.) – cînd am
ieşit afară trecea coloana oficială de maşini, pe Calea Victoriei, am apucat să văd figurile şi
pălăriile lui Ceauşescu şi Gorbaciov. Victima şi Călăul. Tot aşa, destul de fugitiv, am văzut la
Bucureşti tot felul de personalităţi, de la De Gaulle şi Fidel Castro, pînă la Richard Nixon,
Leonid Brejnev, Santiago Carillo, Kim Ir Sen, Todor Jivkov, Kurt Waldheim... Astăzi, unii
dintre ei sînt morţi. Tînărul Gh. Asachi fusese mai norocos decît mine: îl văzuse la Palatul
Schönbrunn din Viena pe Napoleon Bonaparte! Alt veac, alt calibru. „Veacul nostru ni-l
umplură saltimbancii şi irozii“ – scria Eminescu, despre Secolul XIX, desigur – dar mi se
pare că mult mai bine se aplică memorabilul său vers Secolului XX. Un veac care i-a avut în
miezul său pe Napoleon, pe Goethe, pe Beethoven, pe Verdi, pe Balzac, pe Byron, pe Puşkin,
pe Dostoievski, pe Tolstoi, pe Wagner, pe Hegel, pe Garibaldi, pe Goya, pe Ibsen, pe Chopin,
pe Edison, pe Jules Verne, pe Bălcescu şi pe însuşi Eminescu – nu putea fi al „saltimbancilor
şi irozilor“. Din ce fundătură a timpului o fi apărut Silviu Brucan? În ce categorie a
monştrilor să-l amplasăm? E saltimbanc? E irod? Da, a irod arată, dar cu literă mare, adică
Irod Nebunul, care a omorît-o şi pe nevastă-sa, Mariana (Miriam), dar i-a lichidat şi pe cei 3
fii ai săi, astfel încît împăratul Octavian Augustus a putut rosti faimoasa frază: „Aş prefera să
fiu purcelul lui Irod decît copilul lui“. Dacă acest Saul Bruckner a suferit în Dămăroiaia (şi
acesta e unicul indiciu al valorii lui de rezistent), eu propun să fie aleşi în fruntea ţării toţi
locuitorii cartierului respectiv şi ai altor cartiere mărginaşe, ca şi ai tuturor satelor care aveau
(şi mai au!) closet în fundul curţii şi case dărăpănate. Păi, ei n-au suferit la fel?
Încerc să-mi omor timpul cu ceva. Caut prin hîrtii toate scrisorile şi dedicaţiile măgulitoare
ale unor oameni, unii chiar personalităţi, poate le strîng într-un volum. De ce? E nevoie să mă
justific, să mă apăr? Am scrisori şi dedicaţii de la Gheorghe Eminescu, Dumitru Murăraşu,
Ioan Masoff, Augustin Z.N. Pop, Edgar Papu, Mitropolitul Olteniei, am fotografii împreună
cu Ana Aslan, Alexandru Giugaru, Romulus Vulcănescu, Dumitru Fărcaş, Ştefan Pascu, i-am
cunoscut pe preşedintele Austriei şi pe suveranul Statului Monaco, Prinţul Rainier – dar ce
mai contează toate astea acum? Eu am căzut de cealaltă parte a baricadei, sînt fixat într-un
insectar diabolic al „Europei libere“. Îmi descopăr o bucurie secretă, de care nu mă credeam
capabil: cu cît se ceartă ăştia mai mult între ei, cu cît sînt tulburări mai mari, cu atît mai abitir
lumea regretă liniştea de dinainte şi, implicit, păcatele de care sînt astăzi acuzat vor deveni
virtuţi. Mă întorc în faţa televizorului, aici e bătaia alviţei. Meteorologii englezi au stabilit că
1989 a fost cel mai călduros an din 1659 încoace, de cînd funcţionează serviciul lor
specializat. Asta înseamnă că au avut loc explozii solare, care au influenţat viaţa pămînteană.
Chestia este: trebuia schimbat ceva? Bineînţeles că trebuia. Îmi vin în minte acum numai
două incidente cu Securitatea: prin 1973, aflîndu-mă la Salonul Spaniol cu fotograful
Emanuel Tînjală, ziaristul Elisei Tarţa şi două tinere frumuşele, am avut inspiraţia de a spune
un banc cu Lenin, dar toată conversaţia noastră era înregistrată, aşa după cum avea să-mi
spună fotograful Constantin Cioboată, care aflase de la un securist, şi aşa după cum mi-a
mărturisit şi şeful localului, Viorel Păunescu, care mi-a mai zis că în repetate rînduri îmi erau
puse sub scrumieră microfoanele Securităţii. Al doilea episod s-a petrecut într-o noapte de
aprilie a anului 1986, cînd Steaua Bucureşti zdrobise cu 3-0 pe Anderlecht şi se calificase în
finala Cupei Campionilor Europeni la Fotbal: atunci, în acel entuziasm de nedescris, m-am
dus cu Eugen Barbu la Restaurantul Chinezesc, direct din vulcanul stadionului iluminat cu
torţe, l-am rugat pe frate-meu, Marcu, să-l caute pe antrenorul Stelei, Emeric Jenei, şi să-i
spună unde sîntem, după o oră acesta a apărut, fericit, am stat la poveşti şi taclale pînă pe la
vreo 3 dimineaţa (deşi nu era voie, dar momentul era special!), numai că la o masă alături ne
imprima continuu un ofiţer de Securitate! Şi asta ne-a spus-o şeful localului, pătimaşul
dinamovist Dorel Ţurlui! Acum ce-o fi avut de imprimat banditul ăla la o discuţie de
fotbal într-o noapte de carnaval popular? După mai mult timp de la cucerirea trofeului
european de către Steaua, generalul Ilie Ceauşescu mi-a spus în biroul lui de la M.Ap.N.,
unde era un frig de scoteai aburi pe nas, iar el stătea cu mantaua pe el:
– Abia acum, la 6 luni de cînd Steaua a cîştigat Cupa, am putut şi noi să-i răsplătim pe băieţi
în mod oficial. Ştii cine ne-a împiedicat? Ministerul de Interne! S-au purtat cu noi de parcă
am fi săvîrşit un act de înaltă trădare faţă de ţară, ne-au reclamat, ne-au pus beţe în roate, i-au
urmărit pe jucători, au intervenit la şeful statului, dar cîte n-au făcut?
Să mai pomenesc şi de scena de pomină de pe Stadionul Ghencea, cînd un arbitru ticălos i-a
furat pe stelişti într-un meci cu cei de la Dinamo (sau de la Victoria, nu mai reţin exact), iar
din tribuna oficială s-au auzit nişte ţipete: „Aşa ne furaţi mereu! Voi, generalii de la Interne,
le daţi paşapoarte arbitrilor, şi valută, şi carnete de conducere, asta e explicaţia, îi aveţi la
mînă pe toţi, de-aia tremură în faţa voastră!“. Mahării de la Miliţie şi Securitate îngheţaseră.
Am întrebat nişte militari cine e persoana asta atît de curajoasă. „E Zoe Ceauşescu!“ – a venit
răspunsul. Ce vreau să spun prin asta? Se instaurase o atmosferă de spaimă şi teroare, cu mai
mulţi răspunzători. Acea lume era bolnavă şi nu se lăsa vindecată, nu permitea nici măcar
deschiderea unei ferestre, ca să intre puţin aer proaspăt. Îmi vine în minte ce-mi povestea
Mădălin Voicu despre Nicu Ceauşescu, cu care copilărise, îi altoia prin anii ’50 tatăl lui Nicu
(viitorul şef de stat) cu umeraşul de haine, că făceau numai trăznăi în Grădina Ioanid, lîngă
care locuiau ambele familii în acea vreme. Într-o noapte, pe la 4 dinspre ziuă, la geamul lui
Mădălin s-au auzit nişte bătăi puternice. Era Nicu, întors de la un chef, care i-a strigat: „M-
am săturat de atîta minciună!“. Din păcate, din pricina lui închisese maică-sa toate
restaurantele din ţară, la ora 10 seara, ca să nu mai chefuiască, nu-i duceam noi grija... Şi în
familia aceluiaşi Ion Voicu, un înalt demnitar al aceluiaşi regim, Dumitru Popescu, a rostit la
o agapă un adevăr pe cît de simplu, pe atît de profund: „Niciodată n-a fost mai bine şi mai rău
ca acum!“. Abia azi, la două săptămîni de la căderea acelui regim, îmi dau seama cîtă
dreptate avea!
A început dezmăţul pe micul ecran. Nu credeam să apuc ziua să văd secvenţe din filmul
semi-porno „9 săptămîni şi jumătate“! Îl văzusem pe video, cu cîteva luni urmă, şi, în afara
muzicii şi a calităţii imaginii, totul mi s-a părut cam tras de păr. Acum se dă şi la
Televiziunea Română! În Occident, ai zeci de posturi şi canale, poţi opta, pe cînd la noi? La
noi totul devine aproape obligatoriu, iar la un tineret fără educaţie sexuală sănătoasă,
asemenea stimulenţi pot duce la complicaţii. Tot la televizor apare colonelul Corneliu
Diamandescu, care ne spune cum a fost arestat Ceauşescu: s-ar fi refugiat la Institutul de
Seminţe de lîngă Tîrgovişte. Un ofiţer de Miliţie a venit şi i-a întrebat, pe el şi pe ea, dacă sînt
sănătoşi. I-a minţit că a venit să-i salveze. S-au urcat într-o maşină de radar, cu încă un
miliţian. S-au dus pînă la Comitetul Judeţean al P.C.R. Acolo era strînsă prea multă lume,
care, culmea, credea că cei doi sînt în clădire. Apoi au întors pe roţi şi s-au îndreptat spre
Combinatul de Oţeluri Speciale, dar nişte automobilişti i-au recunoscut, s-au luat după ei şi
le-au ciocnit maşina. În timpul ciudatei curse, un miliţian i-a întrebat de ce-au înfometat
populaţia. Ea ar fi răspuns tot cu o întrebare: „Ai văzut dumneata vreun om mort de foame în
România?“. Apoi, celălalt miliţian a vrut să ştie de ce făcuseră programul TV numai de două
ore pe zi. La care Ceauşescu a răspuns: „Ca să nu obosească Poporul şi să poată munci a doua
zi“. Gafă mare, colosală, a lui Ceauşescu! Romanii nu erau proşti cînd lansaseră formula
„pîine şi circ“. S-ar putea ca nu întodeauna un conducător să le ofere pe amîndouă, dar măcar
o supapă trebuie deschisă. Din păcate, Ceauşescu le suprimase pe amîndouă: pîinea noastră
cea de toate zilele lua drumul străinătăţii, iar circul, adică distracţiile, ce să mai vorbim! Una
dintre principalele vinovate pentru prăbuşirea morală a românilor a fost ea, Televiziunea,
această Sodomă a României (Gomora era Casa Scînteii). Sper că nu mă va cuza nimeni şi de
degradarea programelor TVR, pentru trei motive: 1) Eu n-am lucrat niciodată la Televiziune;
2) Reportajele de scriitor, pe care le făceam cam o dată la 4 luni, erau întotdeauna masacrate
de vizionări şi mi se spunea de la obraz că nu vor intra dacă nu băgăm şi aia, şi aia, şi ailaltă;
3) Datorită scandalului declanşat de rabinul Moses Rosen, dar şi din pricina zelului politruc al
directorului Petre Constantin (care mă ura prin ricoşeu, fiindcă îl ura pe Barbu, încă de pe
cînd conducea propaganda Capitalei, iar Patronul îi crea mari greutăţi!), eu n-am apărut
absolut deloc, timp de 6 ani, între 1984-1990. Măcar în spectacolul realizat de mine şi de
Gheorghe Vitanidis, de 1 Decembrie 1983, la Sala Polivalentă, cu Ceauşescu în sală, aveau să
cînte, pentru prima oară pe postul de Televiziune, imnurile mîndriei naţionale, „Treceţi,
batalioane române Carpaţii“ şi „Presăraţi pe-a lor morminte“ – plîngeau generalii în sală. Aşa
e, Dumitru Moroşanu, că doar împreună am tot transpirat pentru cîntecele astea? Să mai
lămuresc ceva: au început să se audă voci că pe scenariile unor spectacole festive aş fi încasat
sume exorbitante. Iarăşi se minte: pentru fiecare din cele cca. 10 spectacole realizate (în
special cu Ansamblul Armatei şi Rapsodia Română), am primit între 2.500 şi 4.000 de lei. Au
existat cazuri cînd am fost plătit cu 40 de lei pentru un sonet – mă refer în special la un grupaj
de 10 sonete, publicate în 1982 în „Săptămîna“, pentru care am fost plătit cu... 400 de lei!
Cînd i-am spus lui Al. Pintea, şef de sector al C.C. al P.C.R., mi-a răspuns că nu crede şi că,
dacă totuşi e adevărat, el va mînca ştatul de plată. „Poftă bună!“ – i-am urat. Discuţia avea loc
la Sala Flacăra din Casa Scînteii, cînd m-am luptat ca un leu pentru salvarea revistelor de
Istorie, atacînd-o foarte dur pe Aneta Spornic, ministrul de atunci al Învăţămîntului. „Daţi-l
afară! Să-l punem în discuţie!“ – strigau atunci toţi politrucii, în frunte cu unul de la ziarul
„Munca“, Cornel Piloff. Noroc că mai există martori, în frunte cu Ion Mitran („Scînteia“), Ion
Cumpănaşu (Agerpres), Ion Pavelescu şi Maria Costache („România liberă“) ş.a. Astăzi,
dizidenţii sînt alţii. Echipa „Europei libere“. Cavalerii de Kurlanda. Într-o emisiune realizată
de Grupul pentru Dialog Social şi prezentată la Televiziune, Al. Paleologu zice de Nicolae
Ceauşescu: „sinistra bestie oligofrenă“. Vai, vai, se poate, coane Alecule, un intelectual aşa
subţire ca matale să vorbească aşa de urît? Păi în 1968 nu-l lăudai pe Ceauşescu, nu-i
trimiteai telegrame? Apare şi unul Gabriel Liiceau, care fusese „ciuca bătăilor“ într-un serial
al lui Barbu. Acest Liiceanu, care e ţigan sadea, vorbeşte de „calitatea cărămizii umane“. De
fapt, el citeşte un „Apel către lichele“, fiind anturat, la un fel de prezidiu, de Octavian Paler.
Mă uit la faţa de mort a acestui Paler – nu-i tresare nici un muşchi, nu se simte vizat de
Liiceanu, deşi Paler a fost şi a rămas una din marile lichele ale acestui secol românesc. Unii
zic că eu n-aş avea dreptul moral să-l critic, fiindcă m-ar fi angajat la „România liberă“. Nu
m-a angajat el, ci Pan Solcan. El nu mai ştia cum să mă dea afară. În 22 august 1973, pe la
ora 4 după-amiază, după ce plecase toată lumea de la ziar, fiindcă a doua zi era Sărbătoarea
Naţională, am îndrăznit să plec şi eu. Mă aştepta o balerină frumoasă, Zîna, să hoinărim prin
Parcul Herăstrău. La ieşire, cu cine dau nas în nas? Cu Paler, care venea în inspecţie!
– Ce-i cu tine? De ce pleci de la ziar, cînd e număr festiv? Treci înapoi!
M-am întors din drum, ca la cazarmă, şi i-a dictat secretarei ăleia fioroase, Amalia, o
mustrare scrisă cu avertisment! În următorii 2 ani mi-a mai trîntit două sancţiuni din astea.
Relaţiile lui Paler la C.C. al P.C.R. şi la Securitate erau total speciale. În fond, el a fost tot
timpul omul Securităţii în presă. În aprilie 1973, cînd am vrut să scriu despre bătaia inumană
pe care i-o administrase un regizor unei balerine, care, pe un viscol teribil, îndrăznise să
întîrzie la o filmare, Paler m-a chemat la el şi mi-a spus pe un ton răstit, cu martori:
– Băi, pletosule, cine te-a plătit să te iei de Athénée Palace? Tu nu ştii că acel regizor face
spectacolul la barul respectiv? Acum m-a sunat de la cabinetul tovarăşului Ceauşescu, că a
reclamat directorul Iulian Vintilă. Să scoţi imediat articolul!
Zadarnic am încercat să-i explic că nu era nimic politic aici, un regizor a călcat în picioare o
balerină şi orice bărbat care se respectă trebuie să ia atitudine. Nimic, Paler era stană de
piatră. Cariera lui era mai presus de orice. După cîteva luni, am fost mutat disciplinar la
revista „Magazin“. Nu pricepusem de ce, doar ţinusem cu succes toate rubricile ziarului:
„Alo! 17.11.47“, „Zig-zag“ şi „Cotidianul“. Avea să mă lămurească colegul meu, Marius
Georgescu:
– Te-ai despărţit de fata lui Vintilă, n-ai vrut să o iei de nevastă? Asta e, taică-su s-a răzbunat,
a trimis doi ofiţeri de Securitate la Paler să-i ceară să te dea afară, fiindcă spui bancuri cu
regimul, cu Ceauşescu, eşti un element periculos. Ştii cum e Paler, a cedat imediat...
Pe urmă, după ce am făcut Armata, în octombrie 1975, cînd deja trăiam cu numai 800 de lei
pe lună (acelaşi Paler îmi făcuse doar jumătate de normă!), m-a pus necuratul să spun în birou
nişte întîmplări cu Nicu Ceauşescu şi cîteva bancuri politice. De faţă erau colegii mei Gh.
Brătescu (lucrase în grupul de presă al lui Ceauşescu, ca ziarist şi securist cu ochelari negri),
Dumitru Mateuţă, Daniel Cocoru şi o colegă, Magda, transferată de la Oradea. Istericul de
Brătescu a sărit ca ars:
– Domnule, nu-ţi permit să spui bancuri cu conducerea de partid şi de stat! Părăsesc biroul în
semn de protest!
Şi l-a părăsit, dar nu s-a dus să fumeze sau să se uşureze, ci direct la Securitate! A doua zi a
fost anchetă, zarvă mare: mai mulţi ofiţeri i-au interogat pe ceilalţi 3 colegi, care, tremurînd
ca varga, au spus tot ce auziseră. Apoi, anchetatorii s-au dus la Paler. Terenul era pregătit:
atotputernicul membru C.C. al P.C.R. şi deputat M.A.N. mi-a desfăcut imediat contractul de
muncă! Ce-i drept, de ruşinea celorlaţi din conducerea ziarului i-a telefonat lui Theodor
Marinescu, şeful secţiei de presă de la C.C. al P.C.R.:
– Tovarăşe Marinescu, e un ziarist excepţional, are o cultură vastă...
La care Diţi a întrebat (după cum s-a putut deduce din fluxul dialogului):
– Atunci de ce îl mai dai afară?
Paler a dat din colţ în colţ:
– N-am încotro, sînt interese mai mari, nu pot prin telefon...
În stilul diversiunilor epocii, mi se inventase un proces de plagiat (?!) – cică furasem un
articol din revista „Sinteza“ a Ambasadei S.U.A. şi-l publicasem în revista „Magazin“. Da,
era un articol de ştiinţă, despre Lună sau Venus, nu mai ştiu exact, îl reprodusesem în
„Magazin“, aşa cum făceau toţi colegii din presă, inclusiv Aurel Dragoş Munteanu şi Coman
Şova, numai că NU semnasem articolul cu numele meu, că doar nu eram nebun. Confuzia s-a
datorat unui secretar tehnic, care văzînd zeci de materiale date la cules, a întrebat al cui e
articolul respectiv şi mi-a trecut din oficiu numele, aşa încît plagiatul era gata! Ce să-ţi spun,
după ce mi se jucase, la vîrsta de 18 ani, prima piesă la Radio (cu Ştefan Ciubotăraşu, Virgil
Ogăşanu şi Valeria Seciu), după ce publicasem mii de poezii şi articole, după ce participasem
la Festivalul Mondial de Poezie de la Struga (Macedonia), aveam eu nevoie să fur (?!) un
pîrlit de articolaş despre o planetă! Eu, care ştiu aproape totul despre America, pînă şi
amănunte pe care nu le cunosc nici măcar specialiştii americani (ca de pildă folosirea, pentru
prima oară, a termenului AMERICA, în 1507, de către cartograful german Martin
Waldseemüller, sau moartea lui Washington, la 1799, după o escapadă amoroasă pe timp de
iarnă, şi îngroparea lui la Mount Vernon). Îmi mai aduc aminte că în 1976, cînd Virginia
Pană (nora lui Saşa Pană) îmi ceruse să scriu un scenariu despre Ştefan cel Mare, pentru
Teatrul Radiofonic pentru Copii şi Tineret, colega ei de la Radio, Mioara Paler, a pus-o în
gardă:
– Nu-i bine să lucrezi cu Vadim, e cercetat de Securitate!
Dar cîte n-aş putea scrie despre Paler! Ce avantaje uriaşe a avut el de la Gospodăria de Partid!
Vilă în Cotroceni, maşină nouă (culoarea albastră, a Securităţii), cumpărată cu numai 32.000
de lei, număr dat tot de Securitate, 1-B-932, călătorii în toată lumea, din America Latină pînă
în Asia, Africa şi toată Europa! De ce-o fi fost el expulzat din Italia, ca persoană indezirabilă?
Fiindcă era agent! Iată-l acum lîngă Liiceanu, încuviinţînd grav, cu grimasa lui de Iudă
bolnavă de stomac, „Apel către lichele“. Aşadar, către el însuşi.
Trec pe ruşi. Nu prind nici o imagine prea grozavă, dar măcar îmi fac o idee. Îl văd pe
cunoscutul Nicolae Moraru, care apare în plovăr negru şi vorbeşte ruseşte! Nu pricep nimic.
În afară de vreo 20 de cuvinte răzleţe şi de expresia cinematografică „amerikanskii bandit“,
nu s-a lipit nici un strop de limbă rusă de mine, deşi am urmat vreo 6 ani la şcoală. Aşa e cînd
înveţi ceva cu forţa. Mă joc la butoane. Trec înapoi pe români, unde îi văd tot pe ruşi. Nu e
altul decît Alexandru Stark, care a fost trimis la Moscova şi opreşte lumea în stradă,
întrebîndu-i pe muscali tot felul de chestii despre revoluţia română. Ce-o mai vrea şi hahamul
ăsta rusificat? Nu putea lipsi Dan Hăulică, alt „dizident“ – în urmă cu cîţiva ani a fost dat
afară din fruntea revistei „Secolul XX“, fiindcă se ţinea numai de voiajuri prin Occident şi de
nişte chestii dubioase. Cine l-a pus la loc în 24 de ore? Nicolae Ceauşescu, sensibilizat de
colecţionarii de tablouri de prin C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei şi Cornel Burtică. În fine,
primesc telefon de la Ortansa Stănescu, actriţa care a jucat în piesa mea „Toată lumea ştie
fotbal“.
– Vadimuţă, cu cine crezi că m-am întîlnit azi? Cu nevasta compozitorului Adrian Enescu,
colega mea de la Teatrul de Comedie, Adina Popescu. Ştii ce mi-a zis? (Îmi era indiferent.
Oricum, nu mă puteam aştepta la nimic bun, parcă trăiesc nişte scene de-ale lui Caragiale,
numai că personajele nu mai sînt mînjite cu chinoroz, ci cu sînge).
– Şi ce ţi-a zis, mă rog?
Distractiva Ortansa, care a moştenit de la bătrînul ei tată din comuna giurgiuveană Gogoşaru
un simţ al dreptăţii extraordinar, se ambalează:
– Mi-a zis aşa: „Ortansa, nu e bine, nu e în interesul tău să-l aperi pe Vadim. Eu ştiu ce se
vorbeşte prin cercurile noastre, ai mare grijă...“. Ce zici de proasta asta?
Ce să zic? Nu-i primul şi nici ultimul om care-mi întoarce o faţă hidoasă. Pe actriţa respectivă
o cunosc din 1976, fuseserăm împreună la Mărăşeşti, la un spectacol organizat de „Scînteia
tineretului“, împreună cu Jeanina Matei, Mircea Dinescu, Benedict Popescu, N. D. Fruntelată,
Vasile Căbulea. Timp de vreo 15 ani n-a recitat la Radio şi TV decît versuri partinice. Între
timp, s-a măritat cu un evreu, care a împrumutat numele celui mai mare compozitor român,
Enescu. Acum, duduia actriţă o fi şi ea vreo dizidentă. Fug toţi mîncînd pămîntul, să-şi scape
pielea. Nu-i nimic, nu se moare din asta. Am să rămîn eu pe loc, cineva trebuie să-şi asume
biografia. (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Explicaţie poză:
Instantaneu de la lansarea volumelor „Saturnalii“ şi „Istoria Civilizaţiei“ (decembrie 1983,
Librăria „Mihail Sadoveanu“). Îl ascultă pe Florin Piersic oameni ceva mai zdraveni la cap
decît marele actor: Eugen Barbu, Dan Claudiu Tănăsescu, Al. Ianculescu, Adrian Riza şi
autorul).

Ziarul TRICOLORUL, nr 2309 / 03.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 22:33 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , CORNELIU VADIM TUDOR , ISTORIE , JURNALUL
R E VOL UŢIEI , LITERATURA , NOIEMBRIE , PRESĂ , PRM , REVISTA
R OMÂNIA MARE , ROMANIA , ZIARUL TRICOLORUL

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (VII)

2 ianuarie 1990. Mahmureala de după sărbători. Deşi n-am băut mai nimic, decît un pahar de
vin cu apă minerală. Numai că aşa sînt zilele astea de la cumpăna anilor. Parcă anul cel vechi
mătură cu coada lui de veveriţă totul, lăsînd în urmă frigul unei pustietăţi sufleteşti
inexplicabile. O explicaţie tot există: am îmbătrînit cu un an. Nu timpul este cel care trece.
Noi trecem. Timpul stă pe loc. De fapt, mai mult se mişcă spaţiul decît timpul. Şi timpul e o
formă de energie. Azi e marţi. Trei ceasuri rele. Dar ce-ar putea să fie mai rău decît a fost
pînă acum? Poate doar să-mi spargă cineva uşa şi să mă lichideze. Ar fi, recunosc, calea cea
mai scurtă de a-mi revedea mama. Privesc pe micul ecran cum soldaţii din curtea Televiziunii
fac un Om de Zăpadă cu brasardă Tricoloră. Lîngă el scriu cu crenguţe de brad:
LIBERTATE. Da, e un cuvînt înălţător. Dacă stau bine să mă gîndesc, celebra poezie a lui
Schiller se numea „Oda Libertăţii“, dar Beethoven i-a schimbat titlul în „Oda Bucuriei“. Se
difuzează un reportaj de la Staţia de Metrou Aviatorilor, unde încă mai fac nişte civili de
strajă cu arma în mînă. Mult s-a mai tras în aceste 10 zile! Incredibil de mult. Ca la ficare
cutremur social de genul acesta, îşi fac apariţia, precum ciupercile după ploaie, toţi şarlatanii,
toate minţile rătăcite, toţi demagogii neruşinaţi, care propun momente de reculegere din oră-n
oră şi ţin cuvîntări penibile la orice răscruce. Cine i-a văzut pe-ăştia pînă acum? Cine ştia de
ei, ce-au făcut în viaţă? Tinerii sînt pierduţi pe drum, treptat. Se pomeneşte mereu despre ei,
dar nu mai sînt chemaţi la TV să vorbească în direct. Acum nu mai sînt buni, stînjenesc, n-au
haine frumoase şi sînt nebărbieriţi. Imaginile unor femei care-şi bocesc morţii mă sfîşie. Ar fi
ideal să nu se mai ajungă niciodată ca românii să se împuşte între ei. În toată Istoria n-a fost
niciodată aşa ceva în România. Sună telefonul. „La Mulţi Ani!“ Răspund cu plăcere, e Pierre
Gherase, un cunoscut de-al meu care a muncit din greu prin America şi pe care l-am ajutat să-
şi cumpere o casă. Nu l-am ajutat cu bani, fiindcă n-aveam, dar am izbutit să aflu de la
Institutul Proiect Bucureşti că zona aceea nu va fi demolată. E mare lucru. Acum îmi spune la
telefon un paradox de bun-simţ: „România, dintr-o societate politică ce făcea bani, trebuie să
treacă la o societate financiară ce face politică“. Îmi aduc aminte de cîte ori am cerut
directorului general Agerpres, Alexandru Ionescu, să ies din presă şi să muncesc pe un
şantier, sau într-o fabrică. Nu m-a lăsat nimeni. Dar nici nu-mi tipăreau cărţile. Din 1986 pînă
în 1990 n-am mai publicat nimic. Rabinul era mai tare. Ca şi echipa kominteristă, care m-a
urît de moarte: Gogu Rădulescu, Leonte Răutu, Ştefan Voicu, Petre Lupu... Aflu astăzi că
numele de Agerpres e schimbat în Rompres, ceea ce e o tîmpenie. Nici TASS, nici Taniug nu
s-au schimbat. Ce l-o fi apucat pe Neagu Udroiu? În fiecare zace un reformator neîmplinit,
fiecare vrea să schimbe, să boteze, să lase dîre adînci. Mama niciodată nu-i spunea instituţiei
pe numele întreg, avea ea codul ei intimist, dimineaţa cînd plecam de acasă mă întreba: „Te
duci la Ager?“. Era tare mîndră că lucram acolo, stătea în faţa blocului, pe bancă, şi sporovăia
cu toţi vecinii din Aleea Compozitorilor. Străduţă pe care, prin 1983, un netrebnic de
plutonier a omorît cu ranga o căţeluşă, apoi i-a luat puişorii şi i-a aruncat, ca pe nişte mingi de
oină, de zidurile blocului. Întreg imobilul unde locuiau părinţii mei a fost şocat. L-am sunat
atunci pe generalul Gh. Opriţă, şeful Consiliului Politic Superior al Armatei, i-am spus ce
crimă a putut săvîrşi bestia aia care îşi zice militar, dar după o zi generalul mi-a telefonat că
lucrurile nu stau aşa, că au făcut ei investigaţii, c-o fi, c-o păţi, că boul bălţii, cum zicea
Barbu. Îmi pare rău de Opriţă, dar el va rămîne în memoria mea cu acea muşamalizare
neroadă. Oare de ce mă gîndesc la toate astea acum? De ce încape atîta dragoste în inima
mea, faţă de cîini, în special, dar şi faţă de toate vieţuitoarele lumii? Poate mai puţin faţă de
şerpi, care îmi stîrnesc teamă şi repulsie şi care se pare că sînt singurele vieţuitoare din lume
ce nu pot fi (nici teoretic, nici practic) îmblînzite de oameni. „E casa mea o Arcă a lui Noe...“
– mă frămîntă versul ăsta, aş vrea să-l continui, să scriu toată poezia, dar nu mai am starea de
spirit. La televizor îşi fac apariţia 2 reporteri frenetici: Victor Theodoru, care e scandalizat că
la Spitalul de Urgenţă lipseşte uleiul de ricin, şi Eugen Dumitru, autorul versurilor la marşul
„Două decenii de împliniri măreţe“, care, după anul universitar 1985, devenise depăşit, aşa că
autorul a găsit formula perenă „Trăim decenii de împliniri măreţe“. În 1979, cu prilejul
împlinirii a 35 de ani de la 23 August 1944, Tudor Vornicu şi Gh. Atanasiu îmi încredinţaseră
scenariul unui spectacol festiv. Abia mă întorsesem de la studiile vieneze. Am vrut atunci să
difuzez pe post Proclamaţia citită de Mihai de Hohenzollern în acea seară crucială, luasem
chiar legătura cu Ilie Ceauşescu, pe atunci doar colonel. A ieşit un mare tam-tam, unde mă
pomeneam? Normal că nu am fost şi nu voi fi monarhist, dar îmi place să lucrez cu
documente. Nu s-a putut. Pînă la urmă, Eugen Dumitru a realizat el tot spectacolul. Acum şi-
a tras nişte ochelari de intelectual pocăit şi vorbeşte de „trista jumătate a vieţii multora dintre
noi“. Ca mîine va fi iarăşi realizator de emisiuni şi, dacă ieri mă scotea pe motive partinice,
acum mă va scoate tot pe motive, dar de pe noua sa poziţie, de acuzator. Nu va trece mult
timp şi cei care ne cereau nouă, scriitorilor, să băgăm şi strofa aia, şi ideea aia, şi teza aia, vor
pretexta că de fapt noi îi terorizam pe ei. Totul e posibil.
Regimul s-a prăbuşit cu zgomot. La două-trei blocuri era cîte un securist, care ştia tot ce
mişcă. Ceea ce în 1946 se numea „procesul marii trădări naţionale“, astăzi a devenit
„procesul marii laşităţi naţionale“. Toată lumea dă vina pe toată lumea, impută, reproşează,
acuză, demască, incriminează. La televizor, în chip de eroi persecutaţi de dictatură, Cristian
Ţopescu şi Ion Caramitru. O maimuţă cu ochi apropiaţi şi tunsoare de călugăr franciscan –
Marilena Rotaru – care s-a menţinut în TVR şi a voiajat prin toată lumea, pentru că trăia cu
toţi redactorii-şefi şi cu toţi secretarii P.C.R., pozează şi ea în persecutată. Apare pe micul
ecran, la o oră de vîrf, într-o zi de sărbătoare, şi minte că în iunie 1989 ar fi fost interzis la
Televiziune însuşi... Eminescu! Motivul? Ea zice că Ion Caramitru a recitat „Luceafărul“ şi
Cabinetul 2 a protestat zicînd: „Nu aşa se recită Eminescu!“. Ştiţi care e adevărul? Ea avea
dreptate, Elena Ceauşescu, pentru că play-boy-ul recitase prost capodopera eminesciană, cu
imposibila lui sîsîială copiată (după cum îmi mărturisea Colea Răutu) de la marele George
Vraca. Ţin minte că exact atunci, în iunie 1989, o asistentă universitară mi-a scris o epistolă,
să-l ajut pe Caramitru, că cercul lor de prieteni numai la mine se gîndeşte, ca la singurul om
de curaj etc., etc. N-avem cum să-l ajut, decît îndreptîndu-i limba cu ajutorul unui logoped.
Fac ce fac şi revin la televizor! Uneori, încep să cred că acesta nu-i „Jurnalul Revoluţiei“, ci
„Jurnalul unui telespectator“. Mă revoltă dialogul a doi colonei, Gh. Arădăvoaicei şi Nicolae
Cenuşă, care lovesc într-un om căzut: generalul Ilie Ceauşescu. Motivul? Ei zic că era incult,
limitat, despotic, birocratic etc. Din păcate pentru ei, ambii au făcut carieră pe spinarea lui
Nea Ilie. Pînă nu i-a publicat el, nu auzise nimeni de răcanii ăştia. De unde atîta ură şi
ingratitudine? Sînt tare curios dacă cei doi maiori care îi datorează enorm lui Ilie Ceauşescu –
Ioan Talpeş şi Mihail Ionescu – vor să-şi mai amintească de el. Dar unde-o fi generalul
acum? Se aude că e închis. De ce? Pe motiv de frate. Dar un asemenea motiv nu există în
toată Justiţia lumii. Nu cu multe zile în urmă apăruse şi dr. Sergiu Tănăsescu, cel care, beat
fiind, omorîse un om cu maşina, prin 1986. Şi mai şi fugise de la locul faptei. A izbutit să
facă numai 1 an de închisoare. L-a salvat colonelul Marin Bărbulescu. Acum, deşiratul ăsta
bătrîn ne vorbeşte de... drepturile omului şi de libertate! Păi dacă în condiţii de nelibertate a
făcut terci un om, vă daţi seama ce măcel o să iasă în libertate?
Primesc telefon de la Nuţu, din Germania, pe la ora 6 după-amiază. Îmi spune că în „Corriere
della Serra“ a apărut un articol cum că Petre Roman a fost amantul Zoei Ceauşescu. La
Televiziunea germană se afirmă că gloanţele dum-dum sînt interzise de legile internaţionale
ale războiului. Îl înştiinţez că, împreună cu Barbu, vreau să scot o revistă.
– „Cum se va chema?“ mă întreabă el. „Tricolorul“ – îi răspund eu, cu voce stinsă. Ştiu că n-
am şanse să o scot. De unde bani? „Pe aici se vorbeşte că ai fost arestat“ – mă iscodeşte
amicul. „De ce aş fi fost arestat, Nuţule? Poate pentru că în mai 1989 l-am scos pe fratele tău
mai mic din închisoare şi m-am umilit pe la toate cabinetele...“
Primesc telefon şi de la Patronul: „Suzănica şi cu Dulea au fost arestaţi pentru că în 5 maşini
ale Ministerului Culturii au fost găsite arme. Soldaţii au ciuruit maşinile cu gloanţe...“. Nu
mai ştiu ce să cred. Neajutorata „mamă dragă“ să umble ea cu arme? Eu sînt cel care a
poreclit-o Suzy Quatro, încă de prin 1980, pentru că mînca şi cîntărea cît 4. Multe porecle am
dat eu, au intrat în floclor şi nu se mai ştie autorul.
În sfîrşit, interviul cu Silviu Brucan a fost reluat. Trebuie să ştim de stăpîn! Mă şochează o
afirmaţie a acestei Caiafe: „Iată de ce am luat măsura în noaptea de duminică pentru judecata
şi executarea Ceauşeştilor“ – se scapă Pithya stalinistă. Aşadar, nu Tribunalul a hotărît? Totul
fusese stabilit înainte? Atunci ce rost a mai avut înscenarea aia?
Nişte tineri se plîng, tot la TV, că o doamnă le-a spus „Era mai bine pe vremea lui
Ceauşescu!“. Eram sigur că o să înceapă lumea să-l regrete. Păcăleala nu ţine mult. Între un
român patriot şi gospodar ca Nicolae Ceauşescu şi un evreu slinos, prosovietic şi sangvinar ca
Silviu Brucan, pe cine alegiţi voi, românii mei dragi? Aflu de la Soby Cseh că Sergiu
Nicolaescu se deplasează prin judeţe, pentru a verifica dacă noua Putere e instalată. Soby e
revoltat. Evenimentele se rostogolesc ca o avalanşă. Graniţele sînt deschise. La Uniunea
Scriitorilor se află în vizită preşedintele Adunării Naţionale a Franţei, Laurent Fabius, care
perorează că „sîntem fraţi latini“. Asta înseamnă că şi evreii care au umplut România de sînge
sînt tot latini, fraţi de cruce cu Napoleon şi Balzac, care erau... antisemiţi! Două reporteriţe
TV compromise total (adică politruce de dragul politruciei!) transmit o emisiune de la
Timişoara. Un cetăţean de pe malul Begăi îl salută pe Ion Iliescu, pe motiv că acesta a lucrat
acolo. Se zvoneşte prin Bucureşti că Tudor Postelnicu supraveghea nu mai puţin de 2
milioane de posturi telefonice! La Ministerul Turismului a fost instalat ca şef suprem
căpitanul Mihai Lupoi, iar în subordinea lui este generalul-colonel Costache Smeu! Acest
Lupoi o fi vreun Bonaparte la asediul Toulonului, cînd nu împlinise 24 de ani, din moment ce
el, căpitan, a devenit şef peste un general! Nu mai am chef de nici o casetă video, de nici un
film. De filme ne arde nouă acum, cînd viaţa e atît de palpitantă? Nu pot să-mi explic cum de
s-a ruinat, ca un castel de nisip, P.C.R.-ul. Înseamnă că n-a avut nici o bază de massă
serioasă... (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Explicaţie poze:
Doi români celebri, din alt veac: acad. Ana Aslan şi colonelul Gheorghe Eminescu. Imaginea
a fost realizată în decembrie 1983, cu prilejul primirii de către aceştia a Premiului Revistei
„Săptămîna“.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2308 / 02.11.2011

PUB L IC AT DE DR. CORNELIU VADIM TUDOR LA 05:52 NICIUN

C OME NTARIU:
T R IMIT E Ț I PRIN E-MAIL POSTA Ț I PE BLOG! DISTRIBUI Ț I PE
T W IT T E R DISTRIBUI Ț I PE FACEBOOK TRIMITE Ț I CĂTRE PINTEREST
E T IC HE TE: 2011 , CORNELIU VADIM TUDOR , ISTORIE , JURNALUL
R E VOL UŢIEI , LITERATURA , NOIEMBRIE , PRESĂ , PRM , REVISTA
R OMÂNIA MARE , ROMANIA , ZIARUL TRICOLORUL
Postări mai noiPostări mai vechiPagina de pornire

Abonați-vă la: Postări (Atom)

PRM NOUL SITE

NOUL SITE ROMANIA MARE !

TWITTER PRM

NOUL SITE ZIARUL TRICOLORUL

DIN VOLUMUL “ÎNGERUL RĂNIT”

Rădăcinile naţionalismului sînt in Biblie. Iată, bunaoară, Psalmul 67, pe care l-aş numi
“Psalmul Popoarelor”: “ Te laudă Popoarele, Dumnezeule, toate Popoarele Te laudă. Se
bucura Neamurile si se veselesc, căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire si povăţuieşti
Neamurile pe pămînt..

Mergem şi mai departe si dăm Psalmul 87: “Domnul numără Popoarele, scriindu-le: Acolo s-
au născut”

Cine Îl laudă pe Dumnezeu nu poate să-i mai laude si pe oameni.

Biblia e mai mult decît o carte: ea e Constituţia Planetei.

Prin ce anume este mare Poporul Român? In primul rand prin folclor, unde se dovedeşte la
fel de genial ca Shakespeare şi Beethoven.

Românii au o slabă memorie a răului.

Unii oameni işi iau libertatea de a fi sclavi.

Nu-mi cereti să mint sau să fur - e ca şi cum mi-aţi cere să nu mai fiu eu insumi.
Politica e arta compromisului, cu o singura condiţie: să nu te compromiţi tu, ci adversarul!

DIN VOLUMUL “DISTIHURI”

Doamne, n-are cum sa-mi fie rău

Dacă nu ies din cuvîntul Tău…

Eu nu mă tem si merg cu fruntea sus

Căci viaţa mea e plină de Iisus…

Epocă sinistră, sunete infame

Anticomunismul nu ţine de foame!

Nu mă mai prigoniţi
Ca să nu muriţi !

Cît mai minţiţi Poporul meu

Voi, oameni fără Dumnezeu?

Ce-i şleahta de fantome ce bîntuie pe-aici?

Revin azi, prin odrasle, agenţii bolsevici!

Din Era Fanariotă

Drept in Era Mafiotă!

Crestem la sîn o reptilă:

E “societatea civilă”.

In tot ce faceţi să nu uitaţi, români:

Nu suntem neam de slugă, ci rasă de stăpîni!
 CALENDAR ORTODOX

ARHIVĂ BLOG

 ► 2017 (3)
 ► 2016 (52)
 ► 2015 (9)
 ► 2014 (37)
 ► 2013 (240)
 ► 2012 (556)
 ▼ 2011 (805)
o ► 12/25 - 01/01 (11)
o ► 12/18 - 12/25 (14)
o ► 12/11 - 12/18 (20)
o ► 12/04 - 12/11 (22)
o ► 11/27 - 12/04 (15)
o ► 11/20 - 11/27 (12)
o ► 11/13 - 11/20 (19)
o ► 11/06 - 11/13 (15)
o ▼ 10/30 - 11/06 (19)
 Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (IX)
 Astăzi se împlineşte 1 an de la moartea lui Adrian...
 Încă un sondaj de opinie, care îi face de rîs pe ...
 BIRUL PE „FUMĂRIT” REVINE
 Ieri pe Antena 1 in emisiunea "Acces Direct" !
 Pentru iubitorii de animale
 MAFIOŢII ŞI PRUDENŢA
 Aseara pe Antena 3 in emisiunea "Subiectiv" !
 Decizie PRM 03 noiembrie 2011 !
 Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (VIII)
 Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (VII)
 Săptămîna pe scurt !
 Aseara in emisiunea "La ordinea zilei" pe Antena 3 !
 Decizii PRM 01 noiembrie 2011 !
 Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (VI)
 La Mulţi Ani, domnule colonel Dan Zamfirescu!
 Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (V)
 TRĂDAREA POPILOR
 Aseara pe Realitatea TV !
o ► 10/23 - 10/30 (16)
o ► 10/16 - 10/23 (15)
o ► 10/09 - 10/16 (14)
o ► 10/02 - 10/09 (14)
o ► 09/25 - 10/02 (13)
o ► 09/18 - 09/25 (11)
o ► 09/11 - 09/18 (13)
o ► 09/04 - 09/11 (13)
o ► 08/28 - 09/04 (7)
o ► 08/21 - 08/28 (9)
o ► 08/14 - 08/21 (2)
o ► 08/07 - 08/14 (8)
o ► 07/31 - 08/07 (15)
o ► 07/24 - 07/31 (9)
o ► 07/17 - 07/24 (6)
o ► 07/10 - 07/17 (12)
o ► 07/03 - 07/10 (19)
o ► 06/26 - 07/03 (12)
o ► 06/19 - 06/26 (17)
o ► 06/12 - 06/19 (8)
o ► 06/05 - 06/12 (8)
o ► 05/29 - 06/05 (8)
o ► 05/22 - 05/29 (13)
o ► 05/15 - 05/22 (11)
o ► 05/08 - 05/15 (13)
o ► 05/01 - 05/08 (15)
o ► 04/24 - 05/01 (12)
o ► 04/17 - 04/24 (28)
o ► 04/10 - 04/17 (8)
o ► 04/03 - 04/10 (16)
o ► 03/27 - 04/03 (12)
o ► 03/20 - 03/27 (11)
o ► 03/13 - 03/20 (22)
o ► 03/06 - 03/13 (9)
o ► 02/27 - 03/06 (14)
o ► 02/20 - 02/27 (30)
o ► 02/13 - 02/20 (32)
o ► 02/06 - 02/13 (57)
o ► 01/30 - 02/06 (68)
o ► 01/23 - 01/30 (7)
o ► 01/16 - 01/23 (13)
o ► 01/09 - 01/16 (13)
o ► 01/02 - 01/09 (5)
 ► 2010 (108)

DESPRE MINE

DR . C OR NELIU VADIM TUDOR

"Nu sînt bogat, nu sînt francmason, nu sînt agent al vreunei puteri străine, nu fac parte
din nicio castă secretă, de homosexuali sau iluminaţi. Şi atunci, de unde vine puterea
mea? Ce anume conferă forţă autorităţii mele morale? Tocmai această puritate
idealistă, care înseamnă că izvorul e mai tare ca stânca." Din volumul < Parfumuri si
culori >
VIZ UAL IZA Ț I PROFILUL ME U COMPLET

T O T A L U L A F I Ș ĂRILOR DE PAGINĂ

0 3
 1 6
2 3
3 6
4 48
5 4
6 8
7 5
8 4
9 3
10 7
11 25
12 98
13 28
14 8
15 6
16 5
17 6
18 6
19 4
20 2
21 5
22 1
23 4
24 4
25 3
26 2
27 10
28 4
29 2
898779

LIKE PRM

ONLINE

YAHOO INVISIBLE DETECTOR

PERSOANE INTERESATE

AGERPRES

SITE-URI, BLOG-URI, FORUM-URI SI RETELE DE

SOCIALIZARE PRM
 HT TP://FORUMPRM.HI5.COM
 HT TP://MIRCEANICOLAEMINCEA.WORDPRESS.COM/

 HT TP://OTRM1.CABANOVA.RO/

 HT TP://OTRMCHITILA.WORDPRESS.COM/

 HT TP://OTRMCONSTANTA.3X.RO/

 HT TP://PRM-ARGES.8K.RO/INDEX.HTM

 HT TP://PRMBRAILA.BLOGSPOT.COM/

 HT TP://PRMBRAILA.BLOGSPOT.COM/

 HT TP://PRMCRAIOVA.WORDPRESS.COM/

 HT TP://PRMVULCAN.WORDPRESS.COM/

 HT TP://RO-RO.FACEBOOK.COM/PAGES/MISCAREA-
ST UDENTEASCA-ROMANIA-MARE/173538712661124

 HT TP://ROMANIAMARE.INFO

 HT TP://RUXANDRALUNGU.BLOGSPOT.COM/

 HT TP://TINERETPRMTIMIS.BLOGSPOT.COM/

 HT TP://TWITTER.COM/CVTUDOR

 HT TP://VADIM-TUDOR.RO/

 HT TP://WWW.COSTELAVRAM.RO

 HT TP://WWW.FACEBOOK.COM/PAGES/PARTIDUL-ROMANIA-
MARE/242817732416172

 HT TP://WWW.FACEBOOK.COM/PEOPLE/PRM-CLUJ-NAPOCA/
100000967081637

 HT TP://WWW.FACEBOOK.COM/PROFILE.PHP?
ID=100001704753802

 HT TP://WWW.NEOGEN.RO/FORUM_PRM
  HT TP://WWW.OTRM.PENTRUHUEDIN.EU/

 HT TP://WWW.PARTIDULROMANIAMARE.RO/

 HT TP://WWW.PARTIDULROMANIAMARE.RO/FORUM/
INDEX.HTML

 HT TP://WWW.PRM-BUZAU.ORG.RO

 HT TP://WWW.PRM-ONESTI.CABANOVA.RO/

 HT TP://WWW.PRMCLUJ.RO/

 HT TP://WWW.PRMGORJ.RO/

 HT TP://WWW.PRMHUNEDOARA.RO/

 HT TP://WWW.PRMVRANCEA.RO/

 HT TP://WWW.ROMANIAMARE.ORG/

 HT TP://WWW.YOUTUBE.COM/USER/PRMCLUJ

 HT TP://WWW.ZIARTRICOLORUL.RO/

 HT TPS://TWITTER.COM/ROMANIAMARE2012

 HT TPS://WWW.FACEBOOK.COM/PRM.LA.GUVERNARE

 HT TPS://WWW.FACEBOOK.COM/PRMPRM

 HT TPS://WWW.FACEBOOK.COM/CORNELIU.VADIM.TUDOR

 HT TPS://WWW.FACEBOOK.COM/GROUPS/229984987089555/

 HT TPS://WWW.YOUTUBE.COM/CHANNEL/
UC CVWOB5XTMFDAMZI0FHZHOW

DICTIONAR

C AUT A DEFINITII IN 27 DE DICTIONARE, DEX ONLINE

C OPIAZ A ACEST WIDGET

VREMEA

ABONAȚI-VĂ LA

POSTĂRI

C OMENTARII

FACEȚI CĂUTĂRI PE ACEST BLOG

Top of Form

ETICHETE

 "ARTIFICII" (4)
 1 DECEMBRIE (7)

 11 NOIEMBRIE 2009 (1)

 14 IUNIE 2010 (2)

 16 DECEMBRIE 2010 (1)

 20 DE ANI (6)

 20 MAI 2010 (1)

 2007 (2)

 2008 (1)

 2009 (1)

 2010 (80)
 2011 (806)

 2012 (535)

 2013 (241)

 2014 (38)

 2015 (9)

 2016 (53)

 2017 (5)

 22 NOV. 2010 (1)

 25 MARTIE 2010 (1)

 28 NOIEMBRIE (1)

 6 MAI 2010 (1)

 6 OCTOMBRIE 2010 (2)

 7 OCTOMBRIE 2009 (1)

 7 SEPTEMBRIE 2010 (2)

 AB ONAMENTE (4)

 AC AD. ŞTEFAN PASCU (1)

 AC ASA TV (2)

 ADRESE (2)

 ADRIAN PAUNESCU (20)

 ADRIAN POPESCU (2)

 ADRIEAN VIDEANU (8)

 ADUCEM BASARABIA ACASĂ (1)

 ADUNAREA ALEŞILOR LOCALI (1)

 AFISE (1)
 AGERPRES (3)

 AGRICULTURA (2)

 AJUTOR (7)

 AL CIBIADE (137)

 AL DE (4)

 AL EGERI (143)

 AL EGERI LOCALE 2012 (56)

 AL EXANDRU MĂRUŢĂ (4)

 ANAF (13)

 ANCA BOAGIU (1)

 ANI (3)

 ANR (1)

 ANTENA 1 (54)

 ANTENA 2 (9)

 ANTENA 3 (98)

 ANTENA1 (8)

 ANVERS (6)

 APCE (1)

 APEL UMANITAR (3)

 APRILIE (142)

 AR D (18)

 AR ESTARI (1)

 AR MATA ROMANA (9)

 AR SENIE BOCA (2)

 ASOCIATIA LUMINA (1)

 AUGUST (81)

 AVOCAT MARIANA STEFAN (3)

 B 1TV (25)

 B ANNER (1)

 B IROUL DE PRESA PRM (132)

 B IROUL PERMANENT AL PRM (7)

 B L OG (25)

 B NR (3)

 B OOKFEST (1)

 B R UXELLES (53)

 B UCURESTI (125)

 B ULETIN DE VOT (1)

 C AMERA DEPUTATILOR (3)

 C ANDIDAŢI PRM (21)

 C AROL DINA (2)

 C ARTE (35)

 C ARTEA NEAGRĂ A UDMR (19)

 C ĂTĂLIN PREDOIU (2)

 C DR (5)

 C E AUSESCU (25)

 C E LE MAI FRUMOASE AFORISME (2)

 C E NTRALA SECI (1)

 C E RERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ (1)

 C E TATEAN DE ONOAR E (1)

 C HAT ONLINE (1)

 C HISINAU (1)

 C IA (21)

 C INA CRESTINA (1)

 C IPRIAN TĂNĂSESCU (1)

 C IPRIAN ZAMFIR (1)

 C IRCULARA (5)

 C L UBUL BILDERBERG (1)

 C NA (12)

 C NSAS (3)

 C OLTUL TINERETULUI (1)

 C OMANDA ONLINE (5)

 C OMITET DIRECTOR PRM (2)

 C OMUNICAT (122)

 C ONFERINŢA (42)

 C ONGRESUL V (5)

 C ONSILIUL NATIONAL PRM (1)

 C ONSTANTIN NICOLESCU (2)

 C ONTELE DE MONTE-CRISTO (36)

 C ONVORBIRE TELEFONICA DIRECTA (12)

 C ORNELIU RAUL FOLEA (2)

 C ORNELIU VADIM TUDOR (1231)

 C OSMOS TV (3)
 C OUNCIL ON FOREIGN RELATIONS (1)

 C R ISTIAN PAŢURCĂ (1)

 C R ISTIAN STĂNESCU (1)

 C SAT (4)

 C SIBI BARNA (1)

 C URRICULUM (2)

 DAN DIACONESCU (24)

 DAN ZAMFIRESCU (19)

 DANIELA ANTON (2)

 DC NEWS (1)

 DE A (1)

 DE CEMBRIE (138)

 DE CIZIE (19)

 DE CLARATIE (6)

 DE CLARATII (9)

 DE NUNT PENAL (2)

 DE NUT PENAL (1)

 DGIA (1)

 DGIPI (1)

 DICTATURA (1)

 DIE (3)

 DIFUZORI PRESĂ (4)

 DIICOT (14)

 DINU SARARU (1)

 DIPLOMA (5)

 DISCURS (45)

 DNA (68)

 DOCTRINA (1)

 DOCUMENTE OFICIALE (2)

 DONATII (3)

 DOSARUL FLOTA (4)

 DOVEZI (2)

 DR GHEORGHE FUNAR (4)

 DR . GHEORGHE FUNAR (159)

 E -MAIL (1)

 E C ONOMIE (10)

 E DITURA FUNDAŢIEI "ROMÂNIA MARE" (13)

 E L ENA UDREA (45)

 E MAIL (3)

 E MIL BOC (70)

 E MIL STRAINU (1)

 E MISIUNE TV (346)

 E PIGRAME (1)

 E UGEN BARBU (11)

 E UGENIA VADIM TUDOR (1)

 E XCLUDERE (4)

 E XCURSIE (7)

 E Z ER LUCIAN (1)
 F.B.I. (1)

 FACEBOOK (22)

 FANUS NEAGU (4)

 FB I (13)

 FE BRUARIE (286)

 FILIALA DIZOLVATA (1)

 FILIALE LOCALE (52)

 FILM (11)

 FL ORIAN COLDEA (3)

 FL ORIN PIERSIC (1)

 FL ORIN ZAMFIRESCU (1)

 FMI (63)

 FORMULAR ADEZIUNE (4)

 FORUM (5)

 FOTBAL (39)

 FR AUDA (14)

 FR AUDA ELECTORALA (14)

 FR EECHATCODE (1)

 FSN (9)

 GABRIEL OPREA (3)

 GE NERAL DR. EMIL STRĂINU (7)

 GE OGRAFIE (35)

 GE ORGE BECALI (15)

 GE ORGE CRIN LAURENŢIU ANTONESCU (5)

 GE ORGE CRISTIAN MAIOR (5)

 GE ORGE SÖRÖS (5)

 GHEORGHE FUNAR (2)

 GOOGLE+ (1)

 GR ID MODORCEA (6)

 GSPTV (2)

 IANUARIE (161)

 IMN (1)

 INTALNIRE (15)

 INTERNET (38)

 INTERPOL (1)

 INTERVIU (5)

 INVITATIE (8)

 ISTORIE (343)

 IULIE (103)

 IUNIE (131)

 JE NI VADIM TUDOR (6)

 JOIN ME CONSULTING (1)

 JURNALUL REVOLUŢIEI (104)

 KANAL D (23)

 L A MULTI ANI (42)

 L ANSARE (6)

 L ANSARE CARTE (17)

 L ASZLO TÖKES (7)

 L AURA CODRUŢA KÖVESI (19)

 L E ONIDA LARI (2)

 L IBRARIE (2)

 L IDIA VADIM TUDOR (12)

 L ILIANA MARINESCU (1)

 L ITERATURA (218)

 L OTERIA ROMANA (1)

 L UMEAJUSTITIEI.RO (5)

 MAI (140)

 MANDATAR FINANCIAR (2)

 MANDATAR FINANCIAR COORDONATOR (1)

 MANPRES (2)

 MAPN (11)

 MARCEL OPRIS (11)

 MARIANA ANGHEL (1)

 MARIUS MARINESCU (16)

 MARS DE PROTEST (2)

 MARTIE (158)

 MASONERIE (5)

 MASURI ANTICRIZA (3)

 MEDALIE (2)

 MEDICINA (12)

 MEDITATII (1)

 MEMORANDUM (1)
 MEMORIU (2)

 MEMORIU PRM (4)

 MESAJ ANIVERSAR (29)

 MESAJ DE CONDOLEANŢE (14)

 MESAJE DE PASTE (5)

 MIHAI EMINESCU (21)

 MIHAI HEIMANN (1)

 MIHAI RĂZVAN UNGUREANU (5)

 MINA CERTEJ (2)

 MIRCEA GEOANA (9)

 MISCAREA POPULARA (1)

 MITING (8)

 MONARHIE (1)

 MONDEN SI PARANORMAL (30)

 MONEY CHANNEL (1)

 MONSAT (1)

 MONZER AL KASSAR (1)

 MUGUR ISARESCU (3)

 MUZICA (17)

 N24 (1)

 N24 PLUS (3)

 NATO (32)

 NE TLOG (5)

 NICHOLAS TAUBMAN (1)

 NOBEL (2)

 NOIEMBRIE (128)

 NOSTRADAMUS (2)

 NOUA ORDINE MONDIALĂ (21)

 NSA (1)

 OC TOMBRIE (130)

 OFRM (167)

 OR A DE FOC (2)

 OR AS (2)

 OR GANIZAŢIA DE TINERET ROMÂNIA MARE (5)

 OSCE (1)

 OT RM (37)

 OT V (14)

 PAMFLET (34)

 PAMFLETE - OPERE COMPLETE (8)

 PARLAMENTUL EUROPEAN (169)

 PARTENERIAT POLITIC (1)

 PARTID (85)

 PATRIOT (4)

 PC (154)

 PC R (24)

 PD-L (281)

 PDL (33)

 PE TITIE (1)
 PE TROM (8)

 PL ANGERE PENALA (25)

 PMP (4)

 PNG (24)

 PNL (203)

 POEZIE (39)

 POLIŢIA ANIMALELOR (3)

 POZE (5)

 PP (5)

 PP-DD (21)

 PR EMIU LITERAR (2)

 PR ESA (66)

 PR ESĂ (1633)

 PR ESEDINTE (3)

 PR ETURI (2)

 PR EVIZIUNI (3)

 PR IM-PROCUROR (4)

 PR IMA TV (4)

 PR IVATIZARI (14)

 PR M (1575)

 PR M-PNG (9)

 PR OCES (7)

 PR OGRAM PRM (1)

 PR OTECTIA ANIMALELOR (39)

 PR OTEST (4)

 PR OTEST INTERNATIONAL (1)

 PR OTOCOL DE COLABORARE (2)

 PR OTV (14)

 PR U (1)

 PSD (223)

 PT RU (1)

 PUNR (2)

 R A-APPS (4)

 R ADU BERCEANU (5)

 R APORT (2)

 R ASIROM (1)

 R E ALITATEA TV (64)

 R E FERENDUM NAŢIONAL (4)

 R E LIGIE (20)

 R E PUBLICA MOLDOVA (8)

 R E UNIUNE (1)

 R E VISTA ROMANIA MARE (15)

 R E VISTA ROMÂNIA MARE (1022)

 R E ZULTATE (1)

 R FID (1)

 R OBERT HORVATH – DEVA (1)

 R OLAND RIES (1)

 R OMANIA (1390)
 R OMÂNIA MARE (26)

 R OMÂNIA TV (39)

 R OSIA MONTANA (25)

 R UGACIUNE (2)

 R UXANDRA LUNGU (176)

 SABINA ELENA (2)

 SANTAJ (1)

 SAPTAMANA PE SCURT (172)

 SĂPTĂMÎNA PE SCURT (2)

 SĂRBĂTORI FERICITE (1)

 SC EDITURA "SPERANŢA" SRL (2)

 SC ENARIU (1)

 SC OALA DE VARA PRM (1)

 SC RISOARE DESCHISĂ (18)

 SC UZE (1)

 SE AN JOYCE (1)

 SE CURITATE (9)

 SE DIU NOU (16)

 SE NAT (2)

 SE PTEMBRIE (121)

 SE RVICIUL DE TELECOMUNICAŢII SPECIALE (14)

 SE SIZARE (1)

 SIE (25)

 SILVIU CRĂESCU (5)

 SINDICATE (4)

 SINISTRAŢI (5)

 SITE (26)

 SITE-URI NOI (21)

 SL OGAN (1)

 SMS (29)

 SOBY CSEH (1)

 SONDAJ (46)

 SONET (1)

 SORIN OPRESCU (16)

 SORIN ROŞCA STĂNESCU (1)

 SPAGA (3)

 SPORT (67)

 SPP (9)

 SR I (64)

 ST RASBOURG (114)

 SUBIECTIV (26)

 ŞOMÂLDOC PAULA DANIELA (4)

 T E LEFOANE (1)

 T IPOGRAFIE (1)

 T R AIAN BASESCU (236)

 T VR (33)

 T W ITTER (8)

 UDMR (262)
  UNPR (142)

 USL (190)

 USR (1)

 VANGA (1)

 VASILE BLAGA (21)

 VICTOR IOVICI (2)

 VICTOR PONTA (11)

 VIDEO (3)

 VIKTOR BOUT (9)

 VIRGINIA SCHENK (1)

 VITAE (1)

 VL ADIMIR PUTIN (1)

 VL AICU IONESCU (1)

 W IKILEAKS (9)

 YOUTUBE (5)

 Z IARUL TRICOLORUL (1480)

ROMANIA MARE