Moartea lui Gică Popa

de Andreea Tudorica | 30 Iun 2010 • 00:00






Sursa foto: Marin Raica/Jurnalul Naţional

00:00
A fost cunoscut ca omul care i-a condamnat la moarte pe soţii Ceauşescu. Unii spun că
această sentinţă a fost o povară grea pe care nu a putut să o ducă. Alţii spun că depresia sa s-a
adâncit odată ce a realizat care sunt consecinţele: teama pentru siguranţa familiei, indiferenţa
celor din jur, protecţia sa fragilă. A început să-şi dea seama, încet, de toate astea în ziua care a
urmat procesului.

Generalul maior Gică Popa, unul dintre cei mai buni judecători militari, a rămas în istoria
postdecembristă ca preşedintele Tribunalului Militar Excepţional care i-a condamnat la
pedeapsa capitală pe soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu. La două luni de la executarea acestora,
după o adâncă depresie, în dimineaţa zilei de 1 martie 1990, generalul Gică Popa a hotărât să
încheie socotelile cu viaţa trăgându-şi un glonţ în cap. Sinuciderea sa a lăsat loc de speculaţii
şi comentarii.

Unii spun că povara unei sentinţe de condamnare a soţilor Ceauşescu a fost o piatră prea grea
pe care ar fi putut să o ducă. Alţii că ar fi avut remuşcări pentru că a ştiut că punerea în
aplicare a sentinţei de executare a cuplului prezidenţial nu a fost corectă, deoarece Nicolae şi
Elena nu au avut drept de recurs. Alţii spun că pur şi simplu ceea ce a urmat a fost prea mult
pentru Gică Popa. Teamă, frică permanentă pentru viaţa familiei sale şi a sa, indiferenţa celor
din jur, protecţia sa fragilă şi chiar frustrarea că mulţi din cei care ocupaseră funcţii-cheie în
timpul comunismului reveniseră acum exact pe aceste posturi.

Judecătorul Coriolan Voinea, apropiat al lui Gică Popa, spunea într-un interviu din 1990 că
pe lângă sentimentul permanent de teamă, acesta mai era afectat şi de anumite nemulţumiri
legate de modul în care evolua situaţia justiţiei militare. De exemplu, în instanţa aflată în
subordinea lui se făcuseră promovări şi numiri în funcţii la care Gică Popa nu fusese
consultat deloc.

Coriolan Voinea: "Se simţea marginalizat şi suporta foarte greu această situaţie".
Tot ce a făcut pentru el Ministerul Apărării Naţionale a fost să-i asigure cazarea temporară în
Hotelul Haiducul, pus atunci la dispoziţia Armatei. În timpul acesta, depresia se acutiza.
Recunoscut, după voce, chiar a doua zi după executarea Ceauşeştilor de una din femeile de
serviciu ale Tribunalului Militar Bucureşti, malaxorul fantasmelor şi temerilor din mintea lui
Gică Popa se porneşte culminând cu sinucidere.

1 martie - ora 8:10

Gică Popa ajunge la Ministerul Justiţiei din fostul bulevard Gheorghe Gheorghiu Dej. Primise
un birou de lucru la etajul 4, camera 122, pe care îl împărţea cu alţi colegi.

Gheorghe Şerbănescu, ofiţer de poliţie militară, consilier la Serviciul instanţelor militare din
Ministerul Justiţiei. "În ultimele 3-4 zile obişnuia să vină la noi în birou, unde ocupa o masă
de lucru. L-am întâlnit la acea oră în biroul sefului Serviciului Instanţe Militare."

Ora 9:00
Are o întâlnire în biroul generalului Prună, întâlnire la care au participat şi alte persoane.

Eugen Georgescu, secretar principal la Serviciul Instanţelor Militare din Ministerul

Justiţiei, aflat în anticamera generalului Prună: "Ştiu că cei doi generali au discutat împreună
cu alţi ofiţeri de justiţie, dar nu ştiu exact ce".

Ora 10:30
Generalul Prună însoţit de colonelul Ion Căiniceanu şi colonelul Vasile Creţu au plecat la
Tribunalul Militar. Gică Popa, îmbrăcat civil, mai rămâne în biroul şefului serviciului
Instanţelor Militare încă 15 minute, revenind apoi în anticameră.

Eugen Georgescu: "M-a întrebat dacă au venit ziarele, s-a plimbat de două ori prin încăpere
(ziarele nu veniseră), apoi a plecat pe hol".

Ora 10:45
Gică Popa intră în biroul său şi se aşază la masa de la fereastră. În birou se mai afla col.
Gheorghe Şerbănescu. Între cei doi nu a avut loc nici un fel de conversaţie, fiecare văzându-şi
de treburi. Gică Popa era foarte abătut. Rămâne singur în birou, cu ziarul România Liberă
apărut în acea zi, deschis în dreptul unei caricaturi cu Ceauşescu, personaj care l-a urmărit
dincolo de mormânt. Comentariul era "Încă mai atârnă greu". Nu şi-a imaginat niciodată
consecinţele ce aveau să urmeze după ce a pronunţat sentinţa de executare a soţilor
Ceauşescu.

Totul a început în 25 decembrie 1989, dimineaţa, când un telefon l-a anunţat că trebuie să
meargă să judece terorişti.
Generalul în rezervă Ion Panaitescu, fost judecător militar, coleg cu Gică Popa: "M-a sunat
colonelul Bâcă de la Serviciul Juridic care mi-a zis să-l iau pe generalul Popa şi să venim la
minister pentru că avem misiuni". Atunci eram maior. I-am spus colonelului Bâcă, având în
vedere situaţia care era în oraş, când se trăgea de peste tot, că dacă trebuie să plecăm, atunci
ne trebuie un TAB. Gică Popa a zis totuşi să ne urcăm în maşina mea şi să mergem. Am
insistat pentru TAB pentru că ştiam că este periculos. Şi i-am zis şi colonelului Bâcă într-o
discuţie mai puţin militărească, pentru că dacă era ordin ar fi trebuit să mă duc şi pe jos. Dar
nişte judecători morţi era mai rău decât nişte judecătorii vii, dacă tot aveai nevoie de ei. Deci
pentru nişte judecători vii era nevoie de un TAB. A rămas că o să vină unul".

Din motive necunoscute, TAB-ul s-a pierdut pe undeva pe drum şi la Tribunal a ajuns un
ARO cu prelată. A apărut la un moment dat un subofiţer solid şi foarte înalt care a zis: "Am
venit să iau completul". Grefierul Tribunalului Jenică Tănase a fost atunci chemat la ordin de
Popa, spunându-i să-şi ia haina militară. "Mergem să judecăm terorişti!", a spus Popa.
Acelaşi ordin îl primise şi colonelul Nistor, celălalt magistrat care a făcut parte din completul
de judecată al soţilor Ceauşescu. Nu ştia nici unul dintre ei cine sunt teroriştii, unde vor fi
judecaţi şi mai ales care sunt capetele de acuzare. Au plecat mai întâi la Ministerul Apărării
Naţionale. General Dan Voinea, procurorul de şedinţa de judecată a lui Ceauşescu, spune că
acolo l-a întâlnit pe Gică Popa în dimineaţa zilei de 25 decembrie.
Generalul Dan Voinea: "Mi-a spus că trebuie să începem procesul cu Ceauşescu. Eu i-am
spus că nu avem dosar. El mi-a spus că acesta o să fie un proces lung, o să fie audieri,
martori, declaraţii şi o să strângem probe. Atunci am făcut un rechizitoriu scris de mână
pentru infracţiunile de genocid, subminarea economiei naţionale pe care de altfel Ceauşescu
le şi comisese. Şi am completat tot atunci şi mandatele de arestare".

Toţi au primit ordin să se deplaseze de urgenţă la Clubul Steaua. Acolo au fost întâmpinaţi de
Cristian Gaţu, care pe vremea aia era comandantul clubului.

Jenică Tănase, grefier al Tribunalului Militar Bucureşti, într-un interviu acordat Jurnalului
Naţional în anul 2004: "Am intrat într-o încăpere sub tribună. Nici atunci nu ştiam ce aveam
de făcut. Popa era calm, părea că ţine situaţia sub control, dar nu vorbea cu noi. La un
moment dat am văzut două elicoptere aterizând". Completului de judecată i s-a alăturat între
timp generalul Dan Voinea. Au primit ordin de îmbarcare. În uşa unuia dintre elicoptere îi
aşteptau generalul Victor Atanasie Stănculescu şi Gelu Voican Voiculescu. Au decolat în
aceeaşi incertitudine. Elicopterele zburau nebuneşte, cu viteza maximă. Au aterizat la scurt
timp în curtea unităţii militare de la Târgovişte, unde îi aştepta generalul Kemenici.

Generalul Panaitescu: "Acolo, în biroul generalului Kemenici, generalul Stănculescu a adunat

completul de judecată şi le-a zis: «Aveţi sarcina să-i judecaţi pe soţii Ceauşescu. Sunt
clonţoşi, tăiaţi-o scurt şi terminaţi repede. N-o lungiţi»".

Dacă generalul Voinea spune că toţi au aflat chiar în acea dimineaţă că trebuie să plece la
Târgovişte pentru a-i judeca pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, generalul Panaitescu spune că
judecatorii au aflat cu cinci minute înainte de a intra în sala de judecată depre ce este vorba.
Lucru confirmat de altfel şi de grefierul Jenică Tănase în acelaşi interviu din 2004.

Gică Popa a devenit uşor nervos şi a cerut un Cod Penal. Era preocupat ca procesul să aibă un
temei legal. Ce a urmat apoi ştie toată lumea. Gică Popa a scris minuta de mână în zece
minute.

În aceeaşi seară au revenit cu aceleaşi elicoptere la clubul Steaua. Gică Popa, colonelul Nistor
şi grefierul Tănase s-au întors în clădirea Tribunalului.
Jenică Tănase: "Gică Popa i-a chemat pe toţi la Tribunal şi apoi a intrat în toaletă... A stat
câteva zeci de minute şi nu mai ieşea. Am ciocănit, l-am întrebat dacă i s-a întmnplat ceva...
Nu vroia să iasă. Ne-am speriat că nu vorbea cu noi. Până la urmă am spart uşa şi l-am scos
de acolo. Am stat în Tribunal până la miezul nopţii, când am plecat".

A doua zi, Gică Popa este luat de acasă cu maşina de generalul Panaitescu pentru a merge din
nou la Tribunal.

Ion Panaitescu: "Era mai tăcut decât era de obicei. Nu era de felul lui vorbăreţ, dar acum era
şi mai tăcut".

În aceeaşi zi de 26 decembrie, una din femeile de serviciu de la Tribunal îi spune mai mult
strigând "Aaaa, domnule general, dumneavoastră l-aţi judecat pe Ceauşescu. V-am
recunoscut vocea". Gică Popa are un prim şoc. Se face negru, se închide în el şi realizează că
începe să fie în pericol. Ar putea fi recunoscut. Se temea nu atât pentru el, cât pentru familia
sa, şi mai ales pentru fiică, Sorana, pe care o alinta Sorella. Astfel, Gică Popa a intrat într-un
soi de joc operativ: nu mai era omul care pronunţase o hotărâre de condamnare oarecare, era
cel care pronunţase o hotărâre istorică. Cere şi i se oferă protecţie.

Prima ascunzătoare: o cameră din căminul militar "Haiducul" din 26 decembrie până în 3
ianuarie. În altă cameră era grefierul Jenică Tănase. "În prima noapte a venit la mine şi m-a
rugat să dorm cu el. Avea coşmaruri. Îi era frică pentru fetiţă. O dusesem eu dimineaţă la gară
să meargă la rude, în Moldova, dar nu puteam să fim siguri că e în siguranţă" - grefierul
Jenică Tănase. N-au ieşit din camere decât după Revelion. Le era frică să mănânce de teamă
să nu fie otrăviţi.

A doua ascunzătoare: necunoscută, undeva în zona Sinaia, la Furnica. Despre ceea ce s-a
întâmplat aici, în zilele cât a stat, nu există mărturii.

A treia ascunzătoare: acasă la Jenică Tănase, până la începutul lunii februarie. Jenică Tănase
ne povestea în 2004 că Gică Popa lua foarte multe sedative şi mânca extrem de puţin. Nu
vorbea aproape deloc. Nici de dormit nu putea să doarmă. Avea zile în care era agitat, dar
fără să spună nimic.

Într-o noapte, maiorul de atunci Ion Panaitescu a primit un telefon de la un coleg, care-i
spunea să se ducă să-l ia pe Gică Popa de undeva din zona crematoriului, oferindu-i ca punct
de reper un anumit copac din zonă.

Ion Panaitescu: "Îşi schimba foarte des locurile în care stătea. Chiar şi pe timp de noapte. Nu
l-am întrebat niciodată ce căuta în zona crematoriului la 1-2 noaptea atunci când m-am dus
să-l iau".

Între timp, în 10 ianuarie, generalul Dan Voinea se reîntâlneşte cu Gică Popa la Ministerul
Apărării Naţionale, unde fuseseră chemaţi. Motivul era unul simplu: dosarul Ceauşeştilor
trebuia pus bine la păstrare chiar într-un fişet din biroul ministrului Apărării şi era nevoie de
sigiliile celor trei. Astfel, dosarul putea fi scos din acel fişet numai în cazul în care toţi trei
erau de faţă.

Dan Voinea: "Îi dăduseră un birou lângă ministru şi era păzit de militari înarmaţi. Reţin un
episod cu unul dintre soldaţi, care s-a îndepărtat un pic de uşa biroului lui Popa pentru a se
uita la televizorul care era la câţiva metri mai departe. A fost aspru certat pentru că şi-ar fi
părăsit postul".

Transformarea lui Gică Popa continua. Depresia se acutiza. Era palid şi nu vorbea mai cu
nimeni. Nimeni nu a ştiut cu exactitate ce se petrece în sufletul şi mai ales în mintea sa pentru
că nu se destăinuia nimănui. Pe fondul zvonurilor cu teroriştii, apoi procesul care se relua
într-un ritm înnebunitor la televizor, Popa se închide din ce în ce mai mult în sine. Nu-i
plăcea să i se aducă aminte de ziua de 25 decembrie, nu vroia să se comenteze nimic pe acest
subiect în preajma sa. A vrut să plece cât mai departe. Se spune că i s-ar fi promis un post de
ambasador sau ataşat militar în Mexic. Dar, chiar şi cu gândul la această îndepărtare de
"focar", Gică Popa rămăsese la fel de speriat şi de tăcut. Jenică Tănase se întâlneşte cu el la
Tribunal undeva spre sfârşitul lunii februarie.

Jenică Tănase: "Mi-a spus că nu se simte bine. Arăta tare rău. Mi-a spus că s-au făcut
demersuri cu plecarea în Mexic, dar el nu mai suporta. Era palid şi slăbit. Mai ales psihic".

Până la urmă nu a mai fost trimis nicăieri şi a rămas în ţară, pradă fricii, zbuciumului interior
şi senzaţiei că este lăsat singur în faţa tuturor pericolelor posibile. Doinel Dinuică, fost şef
Biroul documente secrete la Direcţiei Instanţelor Militare din Ministerul Justiţiei, îşi
aminteşte că i-a recomandat să meargă la un consult psihiatric, dar Gică Popa a refuzat,
spunându-i că foloseşte tranchilizante şi i-a arătat un flacon de Rudotel.

Generalul de azi, Ion Panaitescu este şi specialist în psihologie clinică medicală. Probabil că
"l-a citit" cel mai bine pe Gică Popa, care între timp fusese avansat la gradul de general. În 28
februarie, în jurul prânzului se întâlneşte la Tribunal cu Gică Popa.

Ion Panaitescu: "Vorbea ca prin vată, şoptit. Avea gesturi reţinute. Ştiam că un om care se
comportă astfel, care este pierdut, are aerul ăla de epuizare neuropsihică este într-o fază de
depresie. Am văzut-o pe grefieră ieşind în lacrimi din biroul său. I-am spus prietenului său
col. Coriolan Voinea că trebuie luate măsuri urgente pentru că Gică Popa este la un pas de a
se sinucide. El mi-a răspuns că a vorbit cu doctorul Neagu de la municipal şi că urmau să se
ducă peste o săptămână. I-am spus că este urgent, că trebuiau să se aducă atunci, în acea zi, că
altfel va fi prea târziu".
Şi târziu a fost.

1 martie ora 10:50

Ovidia Băloi, dactilografă a Ministerului Justiţiei, aflată în biroul vecin aude un zgomot
foarte puternic, pe care îl confundă cu zgomotul provocat de explozia unui cauciuc, întrucât
fereastra biroului său dădea în stradă.

1 martie ora 11:30

Colonelul Şerbănescu revine în birou unde îl găseşte pe Gică Popa într-o baltă de sânge, dar
încă în viaţă.
Gheorghe Şerbănescu: "L-am văzut căzut cu faţa spre parchet, într-o baltă de sânge. Am
anunţat colegii, i-am raportat ministrului şi s-a anunţat salvarea i procuratura". Doinel
Dinuică, alertat de Şerbănescu ajunge şi el în biroul 122 de la etajul 4. Cere permisiunea
ministrului de a-l întorce pe Popa cu faţa în sus, întrucât horcăia şi se putea asfixia cu sânge.

Doinel Dinuică: "Atunci am văzut un orificiu la tâmpla dreaptă şi tot atunci am observat
lângă piciorul drept un pistol". Ulterior, ancheta a demonstrat că acesta era un pistolet de tip
Makarov de calibru 9, pe care Popa îl primise în dotare. Salvarea a venit în aproximativ zece
minute de la apel, Popa fiind transportat la Spitalul Militar Central, însoţit de Doinel Dinuică.
 Ora 12:15
Gică Popa adus de maşina salvării intră imediat în operaţie. În fişa de observaţie mr. 03165 a
Spitalului Militar Central se specifică: "Bolnavul este adus de urgenţă de la serviciu cu plagă
împuşcată transfixiantă cranio-cerebrală, otoragie dreapta şi epistatis drept. Stare de comă
depăşită".

ora 12:25
Gică Popa este intubat de urgenţă.

13:50
În timpul intervenţiei chirurgicale face stop cardiac. Este declarat decesul.

Dan Voinea: "Nu cred că şi-a tras un glonţ în cap pentru ce s-a întâmplat la Târgovişte,
pentru că avea un caracter tare. Sunt sigur că nu l-a mustrat conştiinţa pentru proces. Şi eu şi
el am fost renegaţi de colegii noştri militari. Din acest motiv el s-a izolat de colegi. Cred că
acest conflict l-a avut chiar din 22 decembrie când s-au mobilizat în dispozitivul de pază de la
tribunal".

Ion Panaitescu: "Era un om calm, echilibrat şi deosebit de inteligent. Să fie foarte clar, Gică
Popa nu era un nebun, în sensul popular al cuvântului. Nu-i plăcea să fie remarcat, nu-i
plăcea să i se aducă aminte de ce s-a întâmplat în 25 decembrie. Era un om care avea
altitudine, care zbura înalt. Puterea politică, atunci, acum şi în vecii vecilor se va întrebuinţa
de justiţie ca de o slugă pe care o va pune să-şi rezolve răfuielile şi adversităţile politice. N-
am învăţat nimic din ce s-a întâmplat atunci. Tragedia lui Gică Popa este ca urmare a
împingerii în faţă atunci când puterea politică vrea să-şi regleze conturile".

Marian Nazat de vorbă cu generalul (r) Ioan Panaitescu. Nürnberg-ul românesc povestit de
judecătorul care i-a condamnat pe cei din „lotul CPEx”
Publicat la 1 decembrie 2016, 00:00 de RamonaFeraru

Judecătorul, devenit, după pensionare, avocat, spune ce promisiuni i s-au făcut sau ce
amenințări a primit ca să-i condamne pentru genocid pe foștii demnitari comuniști
STIRI CALDE
 Superstiţii în postul Adormirii Maicii Domnului. Ce nu poți face până pe 15 august
 Cât timp poți merge cu o anvelopă pe pană
 Exclusiv. Iohannis va conduce NATO și vom avea anticipate. Cât de realist e
scenariul. Dezvăluirile lui Rareș Bogdan....
 NATO desfășoară exerciții în spațiul aerian al României
 Rusia și China își sărbătoresc „relațiile dinamice” în plină criză mondială, în timpul
unei întâlniri din Uzbekistan
 Cum i-ar fi obligat Piedone pe angaja ții Primăriei Sectorului 5 să se vaccineze
împotriva COVID-19. Document exploziv
 Fostul președinte al Georgiei, Saakașvili, vrea să se retragă din politică. Avocatul său
a făcut mai multe declarații
Avocatul Marian Nazat a avut ideea de a sta de vorbă cu unul dintre cei care au făcut istorie
în Justiție după 1989. Maestrul Nazat a vorbit și a publicat pe blogul personal un interviu
inedit cu fostul judecător militar, generalalul Ion Panaitescu, care acum, după pesnionare, este
avocat. Ioan Panaitescu este cel care, în primele luni după Revoluție, a judecat ”lotul CPEx”,
foștii membri ai Comitetului Politic Executiv. Pe blogul său, Marian Nazat redă ceva din
febra acelor zile și descrie cu acuratețe cât de fierbinte a fost acel dosar a cărui judecare s-a
făcut sub lumina reflectoarelor, întrucât fiecare ședință se transmitea în direct. Generalul Ion
Panaitescu povestește cât de apăsătoare au fost deciziile pe care le-a luat și care au fost
presiunile la care a fost supus în timpul procesului.
Se cerea pușcă și gloanțe, ca în 1941
Marian Nazat – Chiar așa, cum de vi s-a repartizat tocmai dumneavoastră dosarul acela, ce vă
recomanda ?
Ion Panaitescu: Îmi amintesc că la Tribunalul Militar București atmosfera era cam tulbure,
cam neașezată. După ce s-au mai liniștit lucrurile, unii dintre judecători – mr. Ștefan Dănilă,
cpt. Nicolae Smaranda și dedesubtiscălitul . (…)Fiecare dintre noi e liber să-și imagineze
cam în ce scop au fost introduși (…)Odată intrat în acest complet, am convenit (numai) cu
domnul colonel Ciubotaru să ignorăm toate, dar absolut toate zgomotele și perturbațiile ce
însoțeau judecata, indiferent dacă erau pozitive sau negative; indiferent dacă ar fi parvenit de
sus sau de jos; din stânga sau din dreapta. Pe de o parte. Pe de altă parte, am hotărât să
păstrăm absolut secretul deliberării pe toată durata procesului, dar, mai ales, văzând că până
la schimbarea completului, murise, în arest p r e v e n – tiv, fostul Președinte al Marii
Adunări Naționale – Nicolae Giosan – ne-am angajat să facem tot ce legea ne permitea astfel
încât, la apelul pentru pronunțare, să nu mai „lipsească” nimeni. Și, cu ajutorul lui Dumnezeu
– Tatăl Ceresc, nu Dumitru Popescu ! – așa a fost. Cu alte cuvinte, am revocat măsura
preventivă a arestării inculpaților – îndeosebi în cazul celor cu tensiuni arteriale primejdioase
– am încuviințat internarea altora, am eliberat de sub sechestru sumele de bani ori alte bunuri
necesare traiului zilnic al aparținătorilor aflați în „întreținerea” inculpaților, iar din Nürnberg-
ul românesc, sau din procesul comunismului, ori alte bazaconii și scorneli, așa cum
propaganda oficială încerca să vândă procesul opiniei publice, cauza s-a transformat într-un
proces european avant la lettre.
Personal, am crezut că încă mai puteam transforma judecarea cauzei dintr-o anticipată – de
către unii – răzbunare sângeroasă, într-un proces, așezat pe normele de procedură, calm,
civilizat. De pildă, la unul dintre termene, înainte de începerea ședinței de judecată, în
prezența gărzilor, am avut o întâlnire, în biroul meu, cu generalul Constantin Olteanu – fost
ministru al Apărării Naționale. M-a abordat militărește: „Domnule locotenent- colonel, la ce
fel de judecată să ne așteptăm?” (…)I-am răspuns, nu puteam altfel !, că toți inculpații vor
avea parte de un proces drept, pe bază de probe și fără vreo conotație ideologică, iar
judecătorii nu se vor lăsa seduși de alte sirene înșelătoare. În rest, atmosfera post-
revoluționară făcea să vibreze și pereții instanței, uneori. Primeam la dosar, bunăoară,
memorii disperate ale unor simpatizanți ai inculpaților, după cum alții, n-aș putea să le zic tot
simpatizanți, cereau, mi se pare, ”o pușcă, gloanțe suficiente și încuviințarea unei vizite
private în celularul de la Jilava. Ca în 1941”.
Diana Șoșoacă, executată silit de ANAF:„Vor să mă lase fără casă. Am informa ții că este un
ordin politic”
Pensii 2022. În ce condiții se poate cere recalcularea pensiei. Ce documente sunt necesare
Prințul Harry pune iar Palatul Buckingham pe jar, cu dezvăluiri despre Camilla, mama sa
vitregă
Marian Nazat – Vi s-a sugerat ori vi s-a cerut de-a dreptul ce soluție să pronunțați în procesul
acela celebru, care era televizat în direct? Cum se transmiteau ordinele către completul de
judecată și cine o făcea ?
Ioan Panaitescu – Cum cine ? Cei care aveau sarcini să ne supravegheze direct – generalii
Ioan Nistor – președintele T.M.T.B. – și Gheorghe Șerbănescu – Șeful D.I.M. -, precum și
aceia care ne supravegheau indirect – ministrul Justiției, Victor Babiuc, ori Președintele
Curții Supreme de Justiție, Teofil Pop -, ei o făceau, însă după primele ședințe de judecată și-
au dat seama că acest complet de judecată o luase razna și nu mai putea fi pus la punct.
Generalul Nistor, de exemplu, pretindea ca, înainte și după fiecare ședință de judecată, să i se
raporteze, în detaliu, tot ce aveam de gând să facem sau ce și de ce făcuserăm deja.(…) În
scop preventiv, pe durata procesului, atât eu cât și domnul Ciobotaru, am fost sancționați
disciplinar, conform Regulamentelor Militare, de către generalii Șerbănescu și Nistor.
Război de gherilă în toată regula. De asemenea, persoane din conducerea politi-că a țării – în
special consilierul prezidențial Vasile Ionel sau prim-ministrul Petre Roman -, fiecare cu
însărcinările sale, anticipau sugestiv pentru completul de judecată soluții grave pentru viitorul
fiecărui inculpat. De pildă, sus-numitul prim-ministru a declarat că i s-a urcat sângele la ten
de revoltă când a auzit că inculpatul Totu Ioan a îndrăznit să-și formuleze anumite apărări în
proces. Vasile Ionel contabiliza orice mișcare a completului printrun zmeu de hârtie al
instanței care turna cu simțiri patriotice la Cotroceni. Ordinul de a-i condamna pe inculpați la
câte 20 de ani de închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de genocid în
infracțiunea de omor deosebit de grav, a ajuns pe căi diferite, înainte cu câteva zile de
pronunțare, atât la mine cât și la președintele completului.
Victor Babiuc și alții au propus avansări pentru condamanări
Pe mine m-a chemat Victor Babiuc la Ministerul Justiției, în ziua de sâmbătă, 23 martie 1991,
și, în prezența generalului Șerbănescu, mi-a spus, cu un zâmbet amenințător, că speră să nu-i
fac vreun pocinog luni, la pronunțare, că el nu crede că ne-o trece prin cap să-l achităm pe
vreunul dintre inculpați. „Înțelegător cum este, admite că nu trebuie să-i condamnăm pe
inculpați pentru genocid, dar pentru omor deosebit de grav, la o pedeapsă moderată de 20 de
ani, trebuie să-i condamnăm pe toți”. Și a urmat un dialog a cărui amintire mă urmărește și
acum.
– Am înțeles Domnule ministru !, i-am răspuns, numai că, la fel ca la genocid, eu nu leam
văzut nici pe Ana Mureșan, nici pe Suzănica Gâdea și nici pe Lina Ciobanu bunăoară,
aruncând cu pistoale sau trăgând cu tunul ori cu mitraliera în populație, pentru a conchide că
vreuna dintre ele a ucis, la Revoluție, pe cineva.
– Păi, noi de aia v-am pus acolo, să găsiți soluții!
– Și dacă găsesc soluția, l-am întrebat, pe mine cine mă protejează?
– Noi o să avem grijă.
– Care noi și ce fel de protecție?
– Te facem, imediat, general și te numim judecător la Secția Militară a Curții Supreme ! a zis
Babiuc.
– Atât vă rog, am adăugat eu, fățarnic, se înțelege, să țineți cont că mai trebuie lămuriți și
președintele completului de judecată, și asesorii populari.
– S-a vorbit deja. Nu sunt probleme.
Deliberarea s-a făcut într-o Dacie 1200
Am ieșit val-vârtej din imobilul de pe B-dul Regina Elisabeta, unde era sediul Ministerului
Justiției, și, tot așa, m-am precipitat, sufocat de revoltă, către domiciliul domnului col.
Ciobotaru, din Piața Constituției, pentru a dezlega șarada. Dumnealui a coborât în spatele
blocului și m-a rugat să mă liniștesc, precizându-mi că și el fusese abordat de către Teofil
Pop – președintele Curții Supreme – cu aceeași propunere nerușinată și cu aceleași
promisiuni. Domnul Ciobotaru a tergiversat, s-a codit feciorelnic, lăsându-l pe Pop să creadă
că da. În aceste condiții, pentru a crea o surpriză totală, am hotărât să deliberăm nu în camera
de chibzuință de la tribunal, căci am fi picat pe tehnică, ci în „Dacia” mea 1200, nr. 5-B-354,
a doua zi, începând cu ora 8:30, în fața sediului RATB din Piața Virgiliu. Am petrecut astfel
Sfânta Duminică meditând și consemnând, luând la mână încheieri, note de ședință personale
etc. până la ora 16. Decisesem ca minuta sentinței – ale cărei linii generale le trasasem – să
fie scrisă cu o oră înainte de pronunțare la tribunal. Știind că, oricum, hotărârea avea să fie
casată în recurs la Curtea Supremă, am hotărât să fim ponderați în schimbările de încadrare
care fuseseră anterior discutate, în soluțiile absolutorii și/sau în pedepse. După pronunțare,
transmisă pe postul național de radio, primul telefon pe care l-am primit a fost de la unul
dintre protagoniștii discuției de sâmbătă, care m-a sfătuit să-mi fac bagajele și să dispar din
justiția militară. Am ripostat violent la sugestie cu o înjurătură care, vorba lui Nicolae Velea,
începea cu arhivele mă-sii și se sfârșea cu amenințarea că am să intru în el ca 2 în 12 de nu-l
scot nici 24. A doua zi, domnul col. Ciobotaru a cerut trecerea în rezervă. I s-a aprobat
urgent.
Execuția de la Târgoviște, un asasinat politic. Condamnarea la moarte a soților Ceușescu nu
a fost definitivă
Am schimbat încadrarea juridică a faptelor unora dintre inculpați, din infracțiunea de genocid
prev. de art. 357 C.pen. în infracțiunea de favorizare la genocid prev. de art 361 C.pen. – mai
întâi, pentru că, în fapt, aceia dintre inculpații care participaseră fie la ședința din 17
decembrie, fie la ședința din 22 decembrie 1989, fie la ambele ședințe ale C.P.Ex., prin
atitudinea lor față de ordinele date de către Nicolae și Elena Ceaușescu în legătură cu
manifestările de nemulțumire populară din perioada 14 – 22 decembrie 1989, i-au ajutat pe
cei doi să se sustragă de la urmărirea penală în ciuda faptului că, de fapt, executarea șefului
statului și a soției acestuia în garnizoana Târgoviște la 25 decembrie 1989 a fost un asasinat
politic. Sau, poate, tocmai de aceea. De altminteri, noi am și scris în sentință că, la 25
decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați și executați fără să fi fost
vreodată condamnați, î n t r u c â t sentința nr 1/1989 a Tribunalului Militar Excepțional
București nu a rămas definitivă nici astăzi, înter alia, pentru infracțiunea de genocid, așa
încât, în măsura în care, într-o cale extraordinară de atac promovată de către ministrul
Justiției, se vor reuni toate marile dosare ale Revoluției și cei doi vor fi achitați pentru
infracțiunea de genocid, la fel vor fi achitați, pentru favorizare la genocid, și inculpații pe
care tocmai îi condamnaserăm. De atunci, toți mai marii sau mai micii politici răcnesc prin
răspântii, ca asinii în călduri, și reclamă adevărul în legătură cu Revoluția, dar cum aud de o
asemenea abordare o dau în codeală, li se smântânesc elanurile și o lasă pentru altă dată.
Marian Nazat: Pe scurt, haideți să le reamintim cititorilor noștri mai tineri care erau
acuzațiile din acel dosar și cine erau inculpații!
„Soluția Al Capone” în dosarul 24-1-2
Ioan Panaitescu – Fiecare dintre cei 24-1-2 inculpați au fost trimiși în judecata la Tribunalul
Militar Teritorial pentru săvârșirea infracțiunilor de genocid prev. de art. 357 C.pen. și
subminarea economiei naționale prev. de art. 165 C.pen. Datele statistice pe care le voi reda
mai la vale pot fi găsite în articolul „Soluția Al Capone?”, publicat în pagina a treia a ziarului
Adevărul din 28 noiembrie 1990, de către colegul meu de la Facultatea de filozofie, marele
ziarist Mircea Bunea. Cercetarea judecătorească a debutat la 21 iulie 1990 cu previzibila
recuzare a președintelui de complet, urmată, la 23 iulie, de declarația publică de abținere
formulată de către cpt.mag. Bogdan Savin Graur. La 08.08.1990, compunerea tribunalului era
următoarea: lt.col.mag. Ciobotaru – președinte -, eu, lt. col.mag. Panaitescu – judecător -,
coloneii Bucureșteanu, Bârsan și Ganea – asesori populari -, col. mag. Scărlătoiu Grigore –
procuror de ședință -, s.civ. Caloian Monica – grefier de ședință -, și, în fine, s.civ. Tița
Mândruț – dactilografă. Titlul Dosarul celor 24-1-2 îi aparține lui Mircea Bunea, care a
subliniat, astfel, că, dintre cei 24 de inculpați, dispăruseră miniștrii – Nicolae Giosan – și mai
dispăruseră apoi doi, Constantin Dăscălescu – fost Primministru – și Gogu Rădulescu – fost
Șef de Secție în C.C. al P.C.R. -, așa încât, potrivit disp. art. 305 C.pr.pen., față de ultimii doi
s-a dispus suspendarea judecării cauzei până când starea de sănătate a fiecăruia i-ar fi permis
să participe la proces. Pe timpul judecății, sau imediat după aceea, nu-mi mai amintesc exact,
și Gogu Rădulescu și Constantin Dăscălescu au murit. În libertate, nu în închisoare.
Componența „lotului CPEx”
În afara celor mai sus menționați, din lotul C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. au mai făcut parte
următorii inculpați: Ioan Totu – viceprimministru -, Oprea Gheorghe – viceprim-ministru -,
Ludovic Fazekaş – viceprim-ministru -, Constantin Nicolae – viceprim-ministru -, Ciobanu
Lina – viceprim-ministru -, Andrei Ștefan – viceprim-ministru -, Ion Radu – viceprim-
ministru -, Radu Constantin – Șeful Secției Cadre a C.C. -, Szasz Iosif – reprezentantul
minorității maghiare în C.P.Ex. -, David Gheorghe – ministrul Agriculturii -, Dobrescu Miu –
membru al C.C. al P.C.R. -, Pană Gheorghe – membru al C.C. al P.C.R. -, Stoian Ion –
ministru de Externe -, Olteanu Constantin – șef de secție în C.C., fost ministru al Apărării -,
Mureșan Ana – ministrul Comerțului interior -, Curticeanu Silviu – Șeful Cancelariei
prezidențiale și Secretar al Consiliului de Stat -, Mihai Gere – Președintele Gospodăriei de
Partid -, Niculescu Mizil Paul – membru al C.C. al P.C.R. -, Toma Ioan – prim-secretar al
C.C. al U.T.C., ministrul pentru Problemele tineretului -, Popescu Dumitru (Dumnezeu) –
rectorul Academiei de Științe Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu” -, Gâdea Suzănica –
președintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste -, Ioan Ursu – primvicepreședintele
Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (cu rang de ministru).

De vorbă cu Ion Panaitescu – partea întâi

Stau la taclale cu I.P., şi el avocat. Imediat după 1989, când era judecător militar, s-a
nimerit să judece „dosarul CPEx”, lotul foştilor membri ai Comitetului Politic Executiv.
Televiziunea Română transmitea în direct şedinţele de judecată şi, de câteva ori, m-am
aflat şi eu în faţa micului ecran. Telespectatorii se îmbulzeau să-i vadă în boxă
pe tiranii care le cartelaseră viaţa. Între timp, părerile s-au schimbat, dar, în fine… „Nici nu
fusesem încă desemnat să judec dosarul – îmi povesteşte mai vârstnicul coleg – că ministrul
Justiţiei m-a chemat şi mi-a ordonat să-i condamn pe inculpaţii politici la douăzeci de ani
închisoare, că din cauza lor românii au suferit de foame şi frig. «Pedeapsă exemplară,
domnule !» striga la mine înaltul demnitar. Şi eu ce garanţii voi avea apoi ? l-am întrebat,
încercând să-l provoc. «Te vom promova la Tribunalul Suprem, la Secţia militară şi-ţi vom
da gradul de general», m-a asigurat în cele din urmă. La final, i-am condamnat la 6 ani
închisoare doar pe câţiva, unii au fost achitaţi, iar alţii au primit pedepse cu suspendarea
executării. Personajul, care era tot ministru, m-a sunat şi mi-a zis să-mi strâng catrafusele şi
să zbor din magistratură, că am întinat nobilele idealuri ale Revoluţiei. L-am înjurat ca la
mine acasă, în Bucovina, şi l-am speriat că prima convorbire fusese înregistrată, aşa, să mă
răcoresc oleacă, netrebnicul !” Magistratul de odinioară scapă o sudalmă şi-şi şterge
fruntea de sudoare. Aducerea aminte a întâmplării l-a surescitat, i-a redeschis o rană
nicicând vindecabilă.
Așa scriam în Jurnalul banalității, carte apărută în 2015, la Editura RAO. I.P. din acest
fragment este Ion Panaitescu, fost judecător și procuror militar, cu grad de general,
actualmente avocat, probabil singurul magistrat din lume care i-a judecat, deodată, pe toți cei
care deciseseră soarta țării sale. Din boxă a lipsit „motivat” doar președintele Nicolae
Ceaușescu, asasinat judiciar la Târgoviște. Fiindcă lotul CPEx a reprezentat, de fapt,
conducerea supremă a partidului-stat.
– Chiar așa, cum de vi s-a repartizat tocmai dumneavoastră dosarul acela, ce vă
recomanda ?
– Trebuie să vă reamintesc că, în luna iunie 1990, când am fost desemnat de către Șeful
Direcției Instanțelor Militare din Ministerul Justiției – General magistrat Gheorghe
Șerbănescu – ca judecător în cauza ce forma obiectul Dosarului membrilor C.P.Ex. al C.C.
al P.C.R., principiul repartiției aleatorii a cauzelor era complet necunoscut în România. E de
prisos să zic că un șef de Direcție din Ministerul Justiției putea, la acea dată, să detașeze un
judecător de la o instanța la alta, dar nu-l putea desemna să intre în compunerea unui
complet de judecată de la instanța unde era detașat.
Eram președintele Tribunalului Militar București și poate că această numire ar putea fi
dovada încrederii de care mă bucuram din partea lui Teofil Pop – ministrul Justiției -,
precum și din partea pomenitului general Șerbănescu. Fiecare dintre cei doi credea că
învestirea mea în funcția de președinte de tribunal li se datorează și, la drept vorbind, cam
așa era… dar mai credeau și că le-aș fi dator cu ceva pentru aceasta or, aici, după cum vom
vedea, nu le-a mers. Până la data numirii mele – mai ales după sinuciderea generalului Gică
Popa – „vechea gardă” a judecătorilor tribunalului plecase, Doru Viorel Ursu fusese numit
ministru, așa încât și acesta poate fi un motiv pentru mi-a venit rândul să „trec la treabă”.
Mi s-a propus să prezidez completul de judecată întrucât generalul Ioan Nistor – judecătorul
soților Ceaușescu – fusese recuzat de către toți apărătorii membrilor C.P.Ex. – cererea fiind
admisă de către un… țineți-vă bine!, inspector general judecătoresc care fusese, dar nu mai
era judecător ! – iar Lt. Col. Gheorghe Ciobotaru, membru al completului condus
de incompatibilul Nistor, nu era agreat, mai ales de către generalul Șerbănescu,
întrucât, inter alia, comisese „păcatul” de a-i fi achitat pe ofițerii din garda lui Nicolae
Ceaușescu. I-am pus în vedere lui Șerbănescu să-l treacă pe d-l Ciobotaru la conducerea
completului întrucât numai așa admit să intru judecător în această noua formulă. Toate se
petreceau (și) sub neiertătoarele priviri ale presei, iar eu știam că domnul col. Ciobotaru
era un judecător onest, inteligent și cultivat. Cu dumnelui n-aveam cum să greșesc. I se
aprobase să iasă din complet și nu mică i-a fost mirarea când a văzut că i s-a ordonat „La
loc comanda!” Târziu, i-am mărturisit că eu am fost cel care i-a stricat socotelile…
Intenționase să treacă în rezervă. Cred și acum, că numirea în acel complet de judecată s-a
datorat „îndatorării” mele cu zisa funcție de președinte de către Șerbănescu și Teofil Pop.
Fiecare dintre ei trebuia să se asigure că lotul C.P.Ex. va fi condamnat exemplar – 20 de
ani! – nu pentru infracțiunea de genocid, ci pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.
– Asta se întâmpla în 1990, nu ? Câți ani aveați atunci și cum era atmosfera în instanță,
se auzea în sală vuietul turbat al străzii, al pieței vindicative ?
– În iunie 1990 împlinisem 40 de ani, așa încât n-aș zice că eram prea tânăr pentru
asemenea cauză. Apoi, parafrazându-l pe împărat și precum cunoașteți prea bine, în justiție
se îmbătrânește rapid – nu numai ca parte, ci și, mai ales, ca procuror sau judecător.
Revenind la întrebare, îmi amintesc că la Tribunalul Militar București atmosfera era cam
tulbure, cam neașezată. Mai întâi, trebuie să spun că mi-am îndeplinit îndatoririle legate de
Revoluția din 1989 alături de toți judecătorii militari din București, în cazarma din Calea
Plevnei nr. 145 – unde am asigurat, împreună de o grupă de militari din Comenduirea
Garnizoanei, paza permanentă a obiectivului format din sediul instanței și anexe. Nu s-a
tras niciun un foc de armă și nu s-au produs evenimente deosebite, raportez ! După ce s-au
mai liniștit lucrurile, unii dintre judecători – mr. Ștefan Dănilă, cpt. Nicolae Smaranda și
dedesubtiscălitul – au cerut ministrului Justiției, abrogrea urgentă a disp. art. 29 din Legea
de organizare judecătorească nr. 58/1968 și eliminarea asesorilor populari din completurile
de judecată ale instanțelor militare. Gestul, cam abrupt, recunosc, a fost taxat drept
impertinență și „nepermisă permisiune” de către minister. După cum știți, sus-zisa lege a
fost abrogată, urgent… cam prin 1992, așa încât completul de judecată în primă instanță a
„Dosarului nr. 126/1990 -al Tribunalului Militar Teritorial București – privind pe inc.
Constantin Dăscălescu ș.a.” a fost format tot din doi judecători militari și trei asesori – din
care, unul era colonel de infanterie, altul, colonel de artilerie, iar al treilea, colonel inginer.
La rigoare, domnii asesori puteau să ne majoreze. Fiecare dintre noi e liber să-și imagineze
cam în ce scop au fost introduși – ca majoritate – asesorii populari în compunerea
completurilor de judecată la tribunalele militare.
Odată intrat în acest complet, am convenit (numai) cu domnul colonel Ciubotaru să
ignorăm toate, dar absolut toate zgomotele și perturbațiile ce însoțeau judecata, indiferent
dacă erau pozitive sau negative; indiferent dacă ar fi parvenit de sus sau de jos; din
stânga sau din dreapta. Pe de o parte.
 Pe de altă parte, am hotărât să păstrăm absolut secretul deliberării pe toată durata
procesului, dar, mai ales, văzând că până la schimbarea completului, murise, în arest
preventiv, fostul Președinte al Marii Adunări Naționale – Nicolae Giosan -, ne-am angajat să
facem tot ce legea ne permitea astfel încât, la apelul pentru pronunțare, să nu mai
„lipsească” nimeni. Și, cu ajutorul lui Dumnezeu – Tatăl Ceresc, nu Dumitru Popescu ! -,
așa a fost. Cu alte cuvinte, am revocat măsura preventivă a arestării inculpaților – îndeosebi
în cazul celor cu tensiuni arteriale primejdioase -, am încuviințat internarea altora, am
eliberat de sub sechestru sumele de bani ori alte bunuri necesare traiului zilnic al
aparținătorilor aflați în „întreținerea” inculpaților, iar din Nürnberg-ul românesc, sau
din procesul comunismului, ori alte bazaconii și scorneli, așa cum propaganda oficială
încerca să vândă procesul opiniei publice, cauza s-a transformat într-un proces
european avant la lettre.
Personal, am crezut că încă mai puteam transforma judecarea cauzei dintr-o anticipată –
de către unii – răzbunare sângeroasă, într-un proces, așezat pe normele de procedură, calm,
civilizat. De pildă, la unul dintre termene, înainte de începerea ședinței de judecată, în
prezența gărzilor, am avut o întâlnire, în biroul meu, cu generalul Constantin Olteanu – fost
ministru al Apărării Naționale. M-a abordat militărește: „Domnule locotenent-colonel, la ce
fel de judecată să ne așteptăm?” Știa cum fuseseră judecați Manea Mănescu, Ioan Dincă,
Emil Bobu și Tudor Postelnicu. I-am răspuns, nu puteam altfel !, că toți inculpații vor avea
parte de un proces drept, pe bază de probe și fără vreo conotație ideologică, iar judecătorii
nu se vor lăsa seduși de alte sirene înșelătoare. Această audiență, pe care unii iezuiți ai
procedurii penale ar trata-o cu scârbă, a contribuit la instalarea calmului printre inculpați –
mulți dintre ei suferinzi. Chiar dacă cele ce precedă ar fi taxate (și) ca lipsă de modestie, în
context, eu zic să fie modest cine are motive. Să arate alții că au procedat mai bine în condiții
identice!
În rest, atmosfera post-revoluționară făcea să vibreze și pereții instanței, uneori. Primeam
la dosar, bunăoară, memorii disperate ale unor simpatizanți ai inculpaților după cum alții,
n-aș putea să le zic tot simpatizanți, cereau, mi se pare, o pușcă, gloanțe suficiente și
încuviințarea unei vizite private în celularul de la Jilava. Ca în 1941.
Altfel, ne scriau preoți, actori, literați, științifici, doamne exaltate, foști membri „ceape”
– cărora, după opinia lor, prin hotărâre, ar fi trebuit să le restituim pământul, recoltele,
animalele, zilele, anii și viața pierdute la colectiv, tineri care ne rugau frumos „…când mai
e condiții pentru adevărata revoluție să-i anunțăm că vin” etc. ejusdem farinae.

INTERVIU - Avocatul Ion Panaitescu face radiografia nelegalitatii ”Tribunalului de la

Targoviste” din cazul locotenentului Alexandru Gheorghe. Generalul declara ca il apara pe
ofiter ”pro bono”, cerandu-i ca onorariu ”o atitudine civica responsabila”
SCRIS DE: ADINA A.STANCU - RAZVAN SAVALIUC | |
16 February 2012 18:18
Vizualizari: 13392
 Gen. (r) Ion
Panaitescu (foto) are o vasta experienta in magistratura, indeobste in ce priveste domeniul
penal. A intrat in magistratura in 1987, mai intai ca judecator la Tribunalul Militar
Bucuresti, cu o specializare anterioara in psihologie, activitate pentru care fusese deja
selectionat in MApN. A indeplinit functii de conducere la nivelul instantelor militare, a fost
sef de directie in Ministerul Justitiei, procuror sef Sectie militara la Parchetul National
Anticoruptie. A devenit incomod in timpul mandatului Monicai Macovei la Ministerul
Justitiei, motiv pentru care de atunci practica avocatura. Avocatul Ion Panaitescu il apara, la
aceasta ora, pe locotenentul Alexandru Gheorghe, cel care si-a manifestat dreptul
fundamental la libertatea de opinie si exprimata in timpul manifestatiilor din Piata
Universitatii catalogate de toti factorii Puterii ca fiind ”cu caracter social”. Intrucat decizia
Comisiei de Judecata ad-hoc constituita la nivelul Flotilei I Aeriana Campia Turzii a
surprins opinia publica – prin decizia de excludere din Armata a locotenentului-protestatar
Alexandru Gheorghe - dar si pe toti profesionistii care se ocupa de domeniul justitiei
militare, Lumeajustitiei.ro a considerat ca, in interiorul unui interviu, se pot puncta toate
nelegalitatile existente in acest caz cu impact national puternic.
Care au fost motivele pentru care ati acceptat imediat sa fiti aparatorul locotenentului
Alexandru Gheorghe? Sunteti unul dintre magistratii care au respectat ingtodeauna rigorile
militare. Care vi s-a parut a fi argumentul in aparare cel mai convingator?
Am actionat in virtutea regulii care spune ca desi nu pot da definitia elefantului, eu l-as
recunoaste daca l-as vedea. Adica, am anticipat o eroare grava in privinta modului
intempestiv in care s-a recurs de catre MApN la transarea acestei chestiuni. A se observa ca
ofiterul fusese condamnat deindata, prin iesirile publice ale neinspiratului purtator de cuvant
al Apararii, domnul contraamiral Tiberiu Fratila. Am admis si faptul ca tanarul ofiter a
comis cu candoare fapte a caror semnificatie a fost deturnata de catre unii dintre sefii sau
conmandantii lui, incat judecata asa sum am spus si intr-o alta hotarare, a insemnat in esenta,
un simulacru de procedura disciplinara, urmata de executia simbolica a ofiterului, careia nu
i-a premers ”condamnarea”.
La ce hotarare va referiti aici, maestre?
La aceea data in prima instanta in cauza privitoare la Lotul Cpex. Desigur, va amintiti asta,
multi dintre dumneavoastra erati la inceputul carierei jurnalistice. Sotii Ceausescu au fost
judecati si executati fara ca vreodata sa fi fost condamnati si aceasta opinie a mea de
judecator am scris-o in hotararea pe care am pronuntat-o si de care nu ma voi dezice
niciodata. Cazul acesta, al ofiterului Alexandru Gheorghe, este asemanator intrucatva, din
unicul punct de vedere al legalitatii instituirii acestor comisii de judecata.
Pana la urma, comisiile de judecata au fost sau nu instituite corect, cu aplicarea legii in
concretetea ei ?
Raspunsul direct este NU. Argumentul pe care l-am intrebuintat cu prilejul judecarii de catre
- sa zicem prima instanta a fost acela ca desi exista un ordin al Ministrului Apararii din
2005, de aprobare a Regulemnatului de organizare si functionare a Consiliilor de judecata,
sus-zisele documente au caracter de acte administrative cu caracter normativ, care prin
efectul unor hotarari ale Guvernului Romaniei, date in aplicarea Legii nr.24/2000 privind
normele de tehnica legislativa in elaborarea actelor normative, pentru a intra in vigoare – id
est – pentru a produce efecte, trebuiau publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I,
intrucat nu faceau parte din categoria acelor acte normative privitoare la siguranta nationala
si/sau apararea ordinii publice, care continand informatii clasificate, asa cum regimul
acestora este reglementat in Legea 182/2002, sa fie exceptate de la publicarea lor in M.O.

Si atunci, ce nu inteleg,
domnule general, cei care conduc la ora actuala Ministerul Apararii? De ce vor neaparat sa il
execute in asemenea hal pe tanarul ofiter Alexandru Gheorghe, in conditiile in care parasirea
garnizoanei si portul uniformei la o manifestatie spontana, cu caracter social, putea fi doar o
simpla fapta sanctionatorie, dar in niciun caz una infractionala, care sa duca la excluderea lui
din Armata? Atunci care mai este deosebirea pedepsei pentru gravitatea faptelor intr-un caz
in care un ofiter comite o infractiune si este eliminat din structura militara, si un ofiter cu
fapte minore este sanctionat la fel, cu maximul pedepsei?
Aici tin sa va dezvalui ca am o mare suspiciune. Nu stiu daca nu cumva gestul excluderii
ofiterului din ARMATA este rezultatul excesului de zel al unora dinre comandantii sau sefii
sai, care in opinia mea, au gestionat lamentabil chestiunea, punandu-l in acest fel, pe
ministrul Apararii, cu spatele la zid. Intrucat mai la urma, acesta hotaraste daca ofiterul va
pleca din Armata sau nu. In acest context, a fost pentru mine o experienta trista sa remarc
obtuzitatea asa-zisilor judecatori fanatizati in executarea ordinului care, ca si in cazurile
patologice ale comportamentului de tip halucinator au dat primat perceptiv unor iluzii. Cu
alte cuvinte, prevalent a fost ordinul in dauna legi care este obligatorii pentru toti, a
Constitutiei, a Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Astfel, putem zice in acest caz,
actele normative invocate ca si logica sau bunul simt, sunt cu brutalitate oprite la poarta
cazarmii, in incinta careia ordinul plutonierului este ordinul de la imparatie.
Care este opinia dumneavoastra, ca cetatean, ca avocat si ca general al Armatei Romane
despre aceasta maniera de a ”executa” un ofiter care a avut curajul de a se solidariza nevoile
acute ale romanilor din Piata Universitatii? Dauneaza ea intregii imagini a MApN?
Neindoielnic. Fiindca am putea spune ca potrivit proverbului, ”iada sare masa, capra sare
casa”, la o abatere minora savarsita de ofiter, armata raspunde cu fapte prevazute de legea
penala savarsite de asa-zisii judecatori, impreuna cu cei care i-au instigat.
Ati mai avut de-a face, in cariera dumneavoastra de magistrat, cu un caz cat de cat
asemanator celui al locotenentului Alexandru Gheorghe?
Da. Un caz identic a fost cel al unui politist din Politia de Frontiera, inspectorul Gheorghe
Irimescu, sanctionat pentru ca a dezvaluit presei nelegiuri ale sefilor sai dintr-un punct de
frontiera, care in sa primeasca felicitari si recompensa pentru conduita sa excemplara in fata
coruptiei, acesta s-a vazut cu cariera distrusa de catre cei vizati in denutul sau public. La
Inalta Curte, eu l-am aparat in recurs pe acest politist, au fost desfiintate toate hotararile
anterioare, iar ofiterul a fost repus in toate drepturile pe care le avusese inainte de a fi
sanctionat. Atunci a fost pentru prima data cand am invocat legea privind avertizorul de
integritate. Stiu ca si acel ofiter a fost tratat ca un paria de conducerea MAI, care s-a vazut
mai in urma nevoita sa puna in executare decizia ICCJ.
Deci, sa intelegem ca traim intr-o tara in care, daca dezvalui coruptia sau te solidarizezei cu
necazurile sociale ale oamenilor, esti distrus. Si atunci, cum se mai poate vorbi de o reala
lupta impotriva coruptiei?
Aici as preciza ca nu incurajez in nciun fel abandonul disciplinei militare. Pe de alta parte,
Armata nu mai poate fi privita ca ”Marea muta”, asa cum i se spunea de cu multa vreme in
urma. In fond, cred ca organismul militar trebuie sa instituie comunicarea cu societatea
civila nu numai prin institutia purtatorului de cuvant. Prin admisia in capilarele acestui
organism si a principiilor generale de civilitate si buna cuviinta, de suprematie a legii,
armata ar trebui sa lase comunicarea sa circule in dublu sens. Asta inseamna ca militarul este
si el un cetatean european, si nu un mutant incazarmat.
Cu sinceritate si transparenta, am dori sa ne spuneti, domnule avocat, daca acest caz al
locotenentului roman este unul ”pro bono”...
Da. Asa a simtit sufletul meu de militar si asa a consfintit decizia mea de aparator! Este un
tanar caruia nu-i pot cere ca onorariu decat o atitudine civica responsabila si un viitor care sa
nu dezamageasca pe nimeni, si aici includ si pe colegii sai militari si pe romanii care poarta
inscriptia idealurilor Pietii Universitatii.
 COMENTARII
# maxu08 16 February 2012 18:25+5
sa intelegem ca dl avocat nu avea nici o problema cu aceste regulamente cind era judecator
militar insa acum a descoperit aceste vicii. pe cale de consecinta, ptr militarii ale caror
sanctiuni date in temeiul acestor regulamente (sau cele de dinainte, deoarece toate au acelasi
regim) au fost pastrate de catre instanta militara s-au facut erori judiciare, unele chiar de
catre"maestrul" de astazi? sau atunci avea dreptate ca judecator si acum bate cimpii si sii face
reclama pe spinarea pifanului ala amarit care se crede Tudor Vladimirescu?
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Ion Panaitescu 16 February 2012 19:13-2
Domnia Sa, D-l Maxu stie sau ar trebui sa stie, urmatoarele: -Instantele militare erau/sunt
specializate in judecarea infractiunilor savarsite de catre militari incat, ele aplicau dispozitiile
legii penale si/sau ale legii civile. Sanctiunile erau/sunt penale nu disciplinare. -Speta de fata
este/va fi data in competenta instantelor de contencios administrativ.Numai in fata acestora se
transeaza chesiunile privitoare la Regulamente ca acte administrative. -Romania nu ar mai fi
un stat de drept daca si-ar insusi punctul Dumneavoastra de vedere dupa care, "pifanul ala
amarat" n- ar avea dreptul la aparare. -In fine, stiti ca postarile Dumneavoastra tradeaza studii
cu totul incerte dar un serviciu (n-am gasit alt cuvant) bine platit. Si punctum!
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# maxu08 16 February 2012 19:38+3
Regulementul militar nu este un act administrativ ci un act cu caracter militar Aprobarea lor
se poate face prin ordinul MAN si poate sa nu fie publicat in MO cum este cazul aprobarii
RG 7 aprobat prin Ordinul ministrului apararii nationale nr. M.101/2006 ce nu a fost publicat
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementari din sectorul
de aparare a tarii si securitate nationala. dupa parerea mea, aceste acte nu sunt de competenta
contenciosului administrativ fiind acte de comandament cu caracter militar (ma refer la
regulemante). prin acte de comandament cu caracter militar se înţeleg actele emise de
autorităţile militare competente care se referă la serviciul şi îndatoririle militare şi care
cuprind ideea de ordine de comanda. Aceeasi solutie am gasit-o intr-o decizie a ICCJ de prin
2002, nu cred ca practica s-a schimbat in aceasta privinta. dar poate gresesc.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# ubu 16 February 2012 19:200
Satana, avocat al ingerilor ? Retro !
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# excelent! 16 February 2012 23:07+2
tot respectul pentru omul, magistratul si avocatul Ion Panaitescu. ati avea multe de invatat,
voi, care postati numai tampenii. Omul stie ce spune. si bravo pentru probono!
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 17:380
Regulamentul militar este un act administrativ cu caracter militar. Este un act administrativ
de autoritate, cu caracter normativ, si care trebuie sa indeplineasca niste sau anumitecerinte
de legalitate, una dintre aceste cerinte fiind aceea ca actul sa fie adoptat sau emis in forma
specifica actelor administrative si cu respectarea procedurii si a normelor de tehnica
legislativa prevazute de lege, in cazul nostru de Legea nr. 24 din 2000. PUBLICAREA
actelor administrative reprezinta operatiunea prin care acestea sunt aduse la cunostinta
publica : afisarea la sediul organului administrativ, publicarea in presa locala, centrala, in
Monitorul Oficial al Romaniei, sau in monitoarele locale, etc. Ca exceptie, articolul 108
alineatul 4 din Constitutia Romaniei, republicata, si articolul 28 - astazi articolul 45 - din
Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/ 2005 ( abrogata ) - astazi H.G. nr.561 din 2009 ( in
speta trebuie cautat in articolul 45 din HG 561 / 2009 la ora actuala ) actele cu caracter
normativ, care au ca obiect reglementari din sectorul de Aparare, ordine publica si siguranta
nationala nu se publica, ci se comunica numai institutiilor interesate. Legea 24 / 2000 cu
modificarile si completarile ulterioare, repulicata, in articolul sau 11 arata ca actele normative
sunt supuse publicarii si precizeaza si care sunt actele exceptate de la publicare. Cu privire la
Regulamentul militar in cauza, in chestiune, acesta a fost aprobat prin Ordinul ministerului
Apararii. Atat ordinul ministrului apararii - este vorba de ordinul ministrului apararii si nu de
ministerul apararii - cat si regulamentul in sine pe care ordinul l-a aprobat - sunt acte
administrative de autoritate, normative si cu caracter militar. Actele ministrilor sunt acte
administrative, ele sunt ordinele si instructiunile, voi reveni putin asupra lor, - intrucat
ministerele fac parte din Administratia publica, sunt organe ale Administratiei publice, iar
ministerul Apararii Nationale este si el tot un minister, chiar asa se si numeste minister. Toate
ministerele, impreuna cu alte organe, alcatuiesc Administratia publica.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 17:450
Regulamentul militar este un act administrativ cu caracter militar. Este un act administrativ
de autoritate, cu caracter normativ, si care trebuie sa indeplineasca niste sau anumitecerinte
de legalitate, una dintre aceste cerinte fiind aceea ca actul sa fie adoptat sau emis in forma
specifica actelor administrative si cu respectarea procedurii si a normelor de tehnica
legislativa prevazute de lege, in cazul nostru de Legea nr. 24 din 2000. PUBLICAREA
actelor administrative reprezinta operatiunea prin care acestea sunt aduse la cunostinta
publica : afisarea la sediul organului administrativ, publicarea in presa locala, centrala, in
Monitorul Oficial al Romaniei, sau in monitoarele locale, etc. Ca exceptie, articolul 108
alineatul 4 din Constitutia Romaniei, republicata, si articolul 28 - astazi articolul 45 - din
Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/ 2005 ( abrogata ) - astazi H.G. nr.561 din 2009 ( in
 speta trebuie cautat in articolul 45 din HG 561 / 2009 la ora actuala ) actele cu caracter
normativ, care au ca obiect reglementari din sectorul de Aparare, ordine publica si siguranta
nationala nu se publica, ci se comunica numai institutiilor interesate. Legea 24 / 2000 cu
modificarile si completarile ulterioare, repulicata, in articolul sau 11 arata ca actele normative
sunt supuse publicarii si precizeaza si care sunt actele exceptate de la publicare. Cu privire la
Regulamentul militar in cauza, in chestiune, acesta a fost aprobat prin Ordinul ministerului
Apararii. Atat ordinul ministrului apararii - este vorba de ordinul ministrului apararii si nu de
ministerul apararii - cat si regulamentul in sine pe care ordinul l-a aprobat - sunt acte
administrative de autoritate, normative si cu caracter militar. Actele ministrilor sunt acte
administrative, ele sunt ordinele si instructiunile, voi reveni putin asupra lor, - intrucat
ministerele fac parte din Administratia publica, sunt organe ale Administratiei publice, iar
ministerul Apararii Nationale este si el tot un minister, chiar asa se si numeste minister. Toate
ministerele, impreuna cu alte organe, alcatuiesc Administratia publica.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 17:510
Legea 24 din 2000, astfel cum a fost ea republicata, ne arata in articolul sau 11 :
http://www.euroavocatura.ro/print2.php?print2=lege&idItem=662 " Publicarea actelor
normative Art. 11 (1) In vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative
adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru,
actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile
si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de
specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (2) Nu sunt supuse
regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei: a) deciziile primului-ministru
clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum si cele cu
caracter individual, emise de autoritatile administrative autonome si de organele
administratiei publice centrale de specialitate. (3) Legile se publica imediat dupa promulgare,
insotite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de
Parlament, se publica sub semnatura presedintilor celor doua Camere. (4) Ordonantele si
hotararile Guvernului se publica numai dupa ce au fost semnate de primul-ministru si
contrasemnate de ministrii care au obligatia sa le puna in executare. (5) Celelalte acte
normative se publica dupa ce au fost semnate de emitent. " Daca ne uitam in Regulamentul
aprobat prin Hotararea de Guvern nr. 561 / 2009, vom vedea care sunt actele care sunt
exceptate de la publicare, de preferinta sa ne uitam in articolul 45 :
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 17:580
HG nr. 561 din 2009 Regulamentul si articolul sau 45 litera ( e ) se gaseste pe pagina
Ministerului Justitiei, anume pe Portalul de Legislatie de pe pagina web oficiala a
Ministerului Justitiei, si Regulamentul in chestiune este redat in intregime, este publicat
cuprinsul, continutul sau : http://legislatie.just.ro/Document.aspx# Aici trebuie sa vezi si sa
citesti care sunt actele care nu se publica, adica in articolul 45 litera ( e ), se vede ca in
cuprinsul sau articolul face trimitere si la Legea 182 din 2002 care se poate consulta si ea,
inclusiv pe pagina sau repertoriul legislativ al Camerei Deputatilor, un site legislativ foarte
 bun, insa in ultimii ani nu este prea bine tinut la zi, sau nu publica textul tuturor actelor
normative, din nefericire.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 18:110
Legea 182 din 2002 asa cum este textul legii publicat in Repertoriul Legislativ al Camerei
Deputatilor, in aceasta lege sa ne uitam mai ale la articolele la care se refera articolul 45 litera
( e ) din Regulamentul ( are un titlu mai lung ) aprobat prin HG 561 / 2009, cu alte cuvinte in
Legea 182 din 2002 eu trebuie sa urmaresc anumite articole la nivel de continut si anume :
articolul 2 ( 2 ), 15 ( literele e, si f ), 17 in mod special - 18, 23, 31 (1 ). Articolul 17 in mod
special este de interes deoarece ne arata care sunt informatiile clasificate. Daca stim care sunt
informatiile clasificate, atunci stim ca acestea nu se publica. Toate informatiile care nu sunt
cuprinse in articolul acesta 17 al Legii 182 din 2002 sunt informatii care nu sunt clasificate si
pentru care exista obligatia publicarii in Monitorul Oficial. Si acum sa vedem continutul
articolul 17 despre care vorbim : " Art. 17. - În categoria informaţiilor secrete de stat sunt
cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la: a) sistemul de apărare a ţării şi
elementele de bază ale acestuia, operaţiile militare, tehnologiile de fabricaţie, caracteristicile
armamentului şi tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul elementelor sistemului naţional
de apărare; b) planurile, precum şi dispozitivele militare, efectivele şi misiunile forţelor
angajate; c) cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice
competente, precum şi activităţile în legătură cu realizarea şi folosirea acestora; d)
organizarea sistemelor de protecţie şi apărare a obiectivelor, sectoarelor şi la reţelele de
calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; e) datele,
schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare
speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; f) activitatea de
informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea ţării şi
siguranţa naţională; g) mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi
sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de
informaţii; h) hărţile, planurile topografice, termogramele şi înregistrările aeriene de orice tip,
pe care sunt reprezentate elemente de conţinut sau obiective clasificate secrete de stat; i)
studiile, prospecţiunile geologice şi determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un
punct pe kilometru pătrat, prin care se evaluează rezervele naţionale de metale şi minereuri
rare, preţioase, disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele
materiale, care sunt în competenţa Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat; j) sistemele
şi planurile de alimentare cu energie electrică, energie termică, apă şi alţi agenţi necesari
funcţionării obiectivelor clasificate secrete de stat; k) activităţile ştiinţifice, tehnologice sau
economice şi investiţiile care au legătură cu siguranţa naţională ori cu apărarea naţională sau
prezintă importanţă deosebită pentru interesele economice şi tehnico-ştiinţifice ale României;
l) cercetările ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara celor fundamentale,
precum şi programele pentru protecţia şi securitatea materialelor şi a instalaţiilor nucleare; m)
emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor
monetare ale Băncii Naţionale a României şi elementele de siguranţă ale însemnelor
monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi
tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a
obligaţiunilor de stat; n) relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii,
nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale,
faţă de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de
 protecţie. " . Daca ne uitam cu atentie, nu gasim niciun REGULAMENT pe aici. In fine, daca
cineva il gaseste, poate semnala.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 18:480
Am uitat sa indic link-ul catre textul Legii 182 / 2002 si anume :
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame. Cel mai usor se cauta un act normativ in
Repertoriul Legislativ al Camerei Deputatilor folosind Indexul Cronologic, pe ani adica.
Daca nu vreau sa folosesc Camera Deputatilor prin al sau Repertoriu Legislativ pentru a gasi
un AN ( act normativ ), atunci pot folosi portalul de legislatie al ministerului justitiei la
adreasa urmatoare : http://legislatie.just.ro . Am spus ca voi reveni la actele ministrilor, acte
administrative. Cu privire la Actele Ministrilor putem spune ca : " Este necesar sa distingem
intre activitatea desfasurata si actele, la adoptarea carora ministrii participa in calitate de
membri ai Guvernului, pe de o parte, si, activitatea desfasurata si actele pe care ministrii le
emit in calitatea lor de sefi ai ministerelor pe care ei le conduc. Astfel, in calitatea lor de
membri ai Guvernului, ministrii participa la adoptarea tuturor actelor politice si juridice, ale
Guvernului, in timp ce, in calitatea lor de sefi ai ministerelor pe care ei le conduc, ei vor
emite actele administrative prevazute de lege pentru indeplinirea atributiilor lor. Potrivit
dispozitiilor articolului 46 alineatul 3 din Legea nr. 90 / 2001 privind organizarea Guvernului
Romaniei si a ministerelor, in exercitarea atributiilor ce le revin, ministrii emit, in conditiile
legii, ORDINE si INSTRUCTIUNI. " Vom face o paralela, adica o comparatie, intre
Instructiuni si Ordine, si sa avem rabdare sa citim totul, pana la capat pentru a putea intelege
pe deplin. " Instructiunile sunt acte administrative cu caracter normativ, in timp ce
ORDINELE sunt, de regula - DAR NU NUMAI -, acte administrative cu caracter individual,
asa cum rezulta din dispozitiile art. 26 din Regulamentul privind procedurile pentru
supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG 50 / 2005
- ( acesta este abrogat la ora prezenta, adica pe 17 feb 2012 si trebuie sa ne raportam la HG
nr. 561 / 2009 in vigoare azi in locul HG 50/ 2005 - totusi cursul de drept administrativ a
mentionat HG 50/ 2005 si de aceea ma raportez la el ) - , potrivit carora ORDINELE cu
caracter normativ, Instructiunile, si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor si ai
celorlalte organe de specialitate ale Administratiei publice centrale, precum si cele ale
prefectilor, se emit pe baza si in executarea legilor, a ordonantelor si a hotararilor Guvernului.
In conformitate cu disp.art.10 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa
pentru elaborarea actelor normative, si ale art.27 din Regulamentul mentionat, toate ordinele,
instructiunile si alte asemenea acte cu caracter normativ se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, dupa obtinerea avizului Ministerului Justitiei. Potrivit art.46 ( 3 ) din Legea 90 /
2001, ministrii emit Ordine si Instructiuni pentru exercitarea atributiilor pe care ei le au, dar
in realitate, actele administrative emise de ei, sunt mult mai multe. ORDINELE : asa cum am
amintit deja, sunt, de regula, acte administrative cu caracter individual si sunt emise de
ministri pentru executarea in concret a prevederilor legale, adica ale legii, in sens larg.
Acestea produc efecte fata de o singura persoana, precum sunt ordinele de numire a unui
functionar public, spre exemplu, intr-o functie publica de executie sau de conducere, ori de
inalt functionar public, ori pentru eliberarea unor avize, sau pentru aprobarea unor bugete de
venituri si cheltuieli pentru unitatile subordonate. O A DOUA CATEGORIE DE ORDINE
este aceea a ORDINELOR care au CARACTERUL unor acte administrative NORMATIVE,
emise de ministri pentru organizarea executarii prevederilor legale, care produc efecte
juridice asupra tuturor persoanelor fizice si juridice care intra sub incidenta lor. PRACTICA
 ministeriala a impus si o A TREIA CATEGORIE de ordine : ORDINELE prin care se aproba
REGULAMENTE, reglementari, nomenclatoare, reguli, cerinte tehnice, norme tehnice,
norme, criterii, norme metodologice, proceduri, metodologii, precizari, instructiuni, etc.
Exista si ORDINE prin care ministrii aproba diverse instructiuni, ce se regasesc in cazul
tuturor ministerelor, desi, potrivit prevederilor actelor normative privind organizarea
ministerelor, ordinele si instructiunile sunt doua categorii de acte administrative puse la
dispozitia ministrilor, ca instrumente juridice distincte, pentru realizarea atributiilor conferite
legal. [ ... ] REGULAMENTELE sunt ACTE ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE CU
CARACTER NORMATIV care se aproba, de regula, prin ORDIN al MINISTRILOR, asa
cum am precizat mai sus, dar sunt emise si ca act administrativ de sine statator asa cum este
spre exemplu ( sa dam un exemplu pentru regulamentul de sine statator si anume ) :
Regulamentul nr. 15 din 29 mai 2002 privind operatiunile cu titlurile de Stat, emis de
ministrul Finantelor Publice. " Si aici avem si alte exemple, dar nu le voi mentiona. Mai
interesante sunt niste fraze pe care le-am desprins din cursul privind protectia drepturior
omului si voi specifica cateva fraze foarte interesante si utile privind drepturile omului.
Extrasul privind ordinele si instructinile si regulamentele este un fragment din Cursul de
Drept Administrativ si Stiinta Administratiei, cursul meu din anii facultatii, un curs foarte
bun scris si tinut la catedra de Profesorul Emanuel ALBU, un profesor si subliniez, un cadru
didactic, pentru a spune DIDACTIC, cu vocatie speciala pentru a PREDA si mai mult pentru
a ne preda DREPT ADMINISTRATIV, pentru a ne explica pe larg si precis ce inseamna
ADMINISTRATIE, ADMINISTRATIE PUBLICA, SISTEMUL ORGANELOR
ADMINISTRATIEI PUBLICE, ACTUL ADMINISTRATIV, CONTENCIOSUL
ADMINISTRATIV ( disciplina de anul IV, an terminal, dreptul contenciosului
administrativ ) ( dreptul administrativ, disciplina de anul II ). Iata, Profesorul Emanuel ALBU
a avut o contributie importanta pentru a ne explica notiunile din dreptul administrativ, el ne-a
vorbit si despre functia publica si functionarul public, Legea 188 / 1999 privind Statutul
functionarului - aici ar fi de amintit si cu privire poate chiar la militari - este un profesor cu
care la catedra, noi, studentii chiar am avut o sansa, un mare noroc, sunt notiuni pretentioase
acestea ale dreptului administrativ si pot intelege ca daca nu ai avut un profesor ca dl Albu se
poate intampla sa nu le fi inteles in faculte si ma gandesc aici la DL MAXU08. Cat il priveste
prof. Albu nu ar intuit din partea mea aceste consideratii cu privire la cursul scris si predat de
el intrucat eram intotdeauna destul de atenta si doritoare sa inteleg, dar urmaream si sa am
note mari, ceea ce au aflat multi profesori de la mine in mod direct, vreau sa stiu, dar vreau si
nota mare, cam asa au aflat in cei 4 ani der Drept despre mine, cartea sau manualul de care
vorbesc este publicat in anul 2005 ( anul meu de drept administrativ a fost 2006-2007) in 2
volume, acesta e volumul I, sau Partea I, cu coperti albastre, Editura Fundatiei Romania de
Maine, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de drept si administratie publica, Bucuresti "
Drept Administrativ si Stiinta Administratiei ", il recomand cu caldura, volumul sau partea a
II -a are coperti mov si e publicat in 2006 , dar probabil au fost republicate si actualizate.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 20:590
Cu privire la drepturile omului si la Protectia drepturilor omului in dreptul international
contemporan, este un curs, tot din anii facultatii, si voi mentiona cateva fraze, pasaje care
sunt interesante si pot fi in legatura, sau pot da de gandit cu privire la drepturile pe care le au
oamenii, si militarii, si sper sa nu uit sa revin si la Legea 188 / 1999, lege romaneasca, in
cursul de drept administrativ al profesorului Albu am deschis la drepturile si obligatiile
functionarilor publici. Pana atunci, sa vedem cateva extrase, fraze care privesc drepturile
omului. Astfel, sa incep : in Declaratia drepturilor omuluui si cetateanului din anul 1789,
franceza, care figureaza in Preambulul Constitutiei celei de-a V-a Republici Franceze din
1958 si in vigoare astazi, articolul sau 2 spune ca : " Scopul oricarei asociatii politice este
pastrarea drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului. Aceste drepturi sunt : libertatea,
proprietatea, siguranta si REZISTENTA LA OPRESIUNE ". Documentele americane
proclama ca oamenii sunt egali si au drepturi inalienabile, intre care cele la viata, libertate si
URMARIREA FERICIRII. In capitolul sau IV, Cursul meu trateaza despre DREPTURI
CIVILE SI POLITICE si se raporteaza la, in special, Pactul International adoptat prin
rezolutia Adunarii generale 2200 A ( XXI ) din 16 decembrie 1966 la New-York, sau Pactul
de la New-York, unul din cele doua, al doilea privind drepturile economice si sociale, la
CEDO sau Conventia Europeana din 159, la Conventia Americana din 1969 si la Conventia
Africana din 1981, care sunt principalele documente juridice internationale, izvoare ale
normelor care prevad drepturi civile si politice - contin, de asemenea si o serie de prevederi
de ordin general, care determina sfera aplicarii acestor drepturi, principalele obligatii ale
Statelor, si cadrul de ansamblu al aplicarii lor. Cursul ne spune ca in prevederile Pactului
amintit nu se face o distinctie in doua categorii de drepturi, si niciunul din drepturile enuntate
in Pact nu este denumit civil sau politic. Nu exista o distinctie clara intre drepturi civile si
politice, o impartire a lor in cele doua categorii. Pactul care foloseste cele doua categorii nu le
defineste si nu le separa in niciun fel ; COMITETUL DREPTURILOR OMULUI nu a facut
asemenea categorisiri in activitatea sa curenta sau in Comentariile sale ( - nota : foarte
importante Comentariile Comitetului ! ). [ ... ] Despre OBLIGATIILE STATELOR :
Constatam ca Pactul international, ca si Conventiile Regionale ( CEDO , ...) afirma in general
ca fiecare persoana, sau fiecare cetatean are dreptul, toate persoanele au dreptul, sau ca
nimeni nu va face obiectul unei conduite interzise in mod expres. Obligatiile Statelor sunt
enuntate in prevederi generale care acopera ansamblul drepturilor si libertatilor. Astfel,
Statele sunt obligate, potrivit Pactului International, sa respecte si sa asigure aceste drepturi.
Conventia Europeana - CEDO - angajeaza Statele parti sa asigure oricarei persoane aflate sub
jurisdictia lor, drepturile si libertatile pe care le enunta. Obligatia de a respecta drepturile si
libertatile omului inseamna a nu incalca aceste drepturi si libertati, a nu intreprinde nimic in
acest scop ; aceasta se refera la orice masura sau actiune a Guvernului, a oricarei autoritati si
a oricarui oficial, la orice nivel de guvernare. Obligatia de a asigura include obligatia de a
respecta, dar are o sfera substantial mai alerga ; ea implica indatorirea Statului de a lua toate
masurile necesare pentru a permite persoanelor sa beneficieze de drepturile garantate, ori sa
le exercite, de a crea conditiile concrete cerute, sau de a inaltura obstacolele, fie din partea
autoritatilor, fie din partea altor persoane. Obligatia de a recunoaste anumite drepturi vizeaza
fenomene sociale - reuniune, familie, societate - pe care normele de drept le consfintesc,
dandu-le protectia legala ; obligatia de protectie in aceste domenii are un continut mult mai
larg, chiar mai larg decat obligatia de asigurare ; nu este vorba numai de a elimina
obstacolele, ci de a crea conditii economice si sociale in multiple domenii, care sa permita o
dezvoltare normala, sub toate aspectele, a copiilor, si o evolutie normala a familiei. Cea mai
importanta obligatie - atat pentru respecta, cat si pentru a asigura beneficiul si exercitarea
drepturilor si libertatilor omului - este adoptarea legilor care sa prevada cat mai explicit
aceste drepturi si libertati, si obligatiile corespunzatoare. In acest sens, Pactul international, ca
si documentele pentru regiunea americana si regiunea africana, cer Statelor parti sa adopte
masurile legislative, si alte masuri necesare, pentru a da efect drepturlor inscrise in aceste
documente. In afara de obligatia de a adopta legi, Statele trebuie sa adopte si masuri de ordin
administrativ, organizatoric si alte masuri, ca, de exemplu, sa imbunatateasca administrarea
jurisdictiei penale, sa isi disciplineze functionarii, sa asigure functionarea corecta a serviciilor
de imigrare, sa permita un acces mai laerg al publicului la locuri de adunare publica, la
 exprimare ; sa ia orice masuri impotriva interventiei private, care ar restrange exercitiul unor
drepturi, de exemplu, a dreptului la vot, sau a altor dreputri privind participarea la treburile
publice. O alta obligatie de orgin general a Statelor, in legatura cu drepturile civile si politice,
este de a asigura persoanelor ale caror drepturi sunt incalcate, recursuri efective, indiferent
daca, incalcarea este comisa de persoane care actioneaza in calitate oficiala, sau de alte
persoane ; Statele trebuie sa asigur ca drepturile persoanelor care exercita asemenea recursuri,
vor fi determinate de autoritati judiciare, administrative sau legislative, sau de orice alte
autoritati competente potrivit sistemului lor juridic, sa promoveze posibilitatile recursului in
Justitie, si sa puna in aplicare asemenea recursuri. O alta fraza interesanta am extras-o din
sectiunea care trateaza despre " Posibilitatea unor derogari ", si anume : " Conventia
impotriva torturii sau altor tratamente ori pedepse crude, inumane sau degradante din 1984, si
Conventia Internationala similara din anul 1985, prevad, de asemenea, ca nicio imprejurare
exceptionala, fie stare de razboi, sau amenintare cu razboiul, instabilitate politica interna sau
orice alt pericol public, nu poate fi invocata ca justificare a torturii, ca de altfel, nici ordinul
unui ofiter superior, sau ordinul unei autoritati publice. majoritatea acestor drepturi sunt
considerate atat de importante, incat ele trebuie protejate si in timp de pericol public
exceptional. Deoarece, Statele nu pot deroga de la aceste drepturi nici in caz de pericol
public, prin masuri interne, se considera ca ele nu pot deroga nici prin acorduri intre ele, ceea
ce inseamna ca normele respective au caracter imperativ in dreptul international
contemporan. CLAUZELE NEDISCRIMINATORII : Tot ca dispozitii generale, Pactul
international si Conventiile regionale prevad ca toate persoanele se vor bucura de drepturile
prevazute fara nicio discriminare pe baza de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica
sau alta opinie, origina nationala sau sociala, avere, nastere, sau orice alt statut ; Conventia
europeana cadauga drept motiv, care nu justifica discriminarea, apartenenta la o minoritate
nationala, iar Conventia americana, referirea expresa la situatia economica. [...] In ce priveste
dreptul la libertate si securitatea persoanei : Pactul international prevede ca nimeni nu va fi
supus arestului sau detentiei ARBITRARE, si nu va fi lipsit de libertate, decat pentru ratiuni,
si in conformitate cu proceduri stabilite de lege. [ ... ] Atat Pactul international, cat si
Conventiile regionale, prevad interzicerea torturii si a tratementelor sau a pedepselor crude,
inumane ori degradante : se prevede ca, in mod deosebit, nimeni nu va fi supus fara
consimtamantul sau, unor experiente medicale sau stiintifice. [...] Comitetul Drepturilor
Omului a reafirmat necesitatea de a adopta legi care sa pedepseasca tortura si pedepsele sau
tratamentele interzise, indiferent daca ele sunt comise de functionarii publici, de alte persoane
actionand ca atare, sau de persoane particulare, pe toti cei care incurajeaza, ordona, tolereaza
sau comit asemenea acte, si de a excepta de la raspundere PERSOANELE care refuza sa se
supuna unor asemenea ORDINE. Se subliniaza necesitatea unor recursuri, care sa faca
obiectul anchetei rapide si impartiale, ca si inadmisibilitatea AMINISTIEI, care ar priva
persoanele de dreptul la un recurs util impotriva actelor de tortura, inclusiv la indemnizatie. -
voi continua -
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 21:280
- in continuarea ideilor de mai sus care privesc drepturile omului - : " Obiectivul urmarit prin
normele care privesc drepturile si libertatile omului este de a atinge cel mai inalt grad de
aplicare posibil, in fiecare din Statele parti, si nu de a reduce drepturile omului la nivele
minime de aplicare, daca unul sau altul din State se situeaza la un asemenea nivel redus.
INDIVIZIBILITATEA DREPTURILOR OMULUI : o trasatura a evolutiei dreptului
 international in domeniul drepturilor omului este abordarea GLOBALA a drepturilor omului,
in ansamblul lor, cuprinzand toate categoriile de drepturi si libertati. Pornind de la caracterul
universal al drepturilor omului, precum si de la legatura care exista intre diferitele drepturi si
libertati, dreptul international contemporan le trateaza ca pe un tot, atat din punctul de vedere
al continutului lor, cat si al masurilor pe care Statele trebuie sa le adopte in acest scop. Astfel,
Carta Natiunilor Unite, declaratia Universala drepturilor omului ( 1948 ), si Pactele
drepturilor omului se refera la ansamblul drepturilor omului. Aceeasi conceptie e proprie
Conventiei din 1965 cu privire la eliminarea oricaror forme de discriminare rasiala,
Conventiei pentru eliminarea discriminarilor fata de femei, si Conventiei asupra drepturilor
copilului din 1991. [...] In acelasi sens, Declaratia cu privire la dreptul la dezvoltare, adoptata
la 4 decembrie 1986, prevede ca toate drepturile omului si toate libertatile fundamentel sunt
INDIVIZIBILE si INTERDEPENDENTE ; infaptuirea, promovarea si protectia drepturilor
civile, politice, economice, sociale si culturale trebuie sa se bucure de o atentie egala si sa fie
tratate cu egala urgenta. Declaratia porneste, asa cum se arata in Preambulul sau, de la
conceptia conform careia, promovarea, respectarea si beneficiul anumitor drepturi si libertati
nu pot justifica negarea altor drepturi si libertati. Principiul indivizibilitatii si interdependentei
drepturilor omului se afla in centrul filozofiei reglementarilor internationale asupra
drepturilor omului. Este general recunoscuta legatura indestructibila care exista intre
drepturile economice, sociale si culturale, pe de o parte, si drepturile civile si politice, de pe
alta parte. In acest sens, Conferinta de la Teheran din 1968 asupra drepturilor omului declara
ca : " Drepturile politice, in zilele noastre, fara drepturi sociale, ca si justitia conform legii,
fara justitie sociala, si democratia politica fara democratie economica, nu mai au niciun sens
real ". La randul ei, Conferinta mondiala de la Viena, din iunie 1993, asupra drepturilor
omului declara ca : " existenta unei saracii extreme larg raspandite, impiedica exercitarea
deplina si efectiva a drepturilor omului " - ...
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# doru 17 February 2012 21:30-3
de obicei sunt tolerant dar cand pe post de comentarii se scriu referate am tendinta sa spun:
nu te mai uita la filmul "Blonda de la drept de la Spiru Haret"
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 17 February 2012 21:50+1
.... " In consecinta, drepturile si libertatile omului sunt concepute intr-o stransa legatura cu
indatoririle fiecarei persoane fata de semenii sai, si fata de comunitatea din care face parte, cu
respectarea drepturilor si libertatilor similare ale altor persoane, chiar daca obligatiile
persoanei nu au fost enuntate in niciun document, considerandu-se inutil sau dificil a o face.
Aceasta decurge din faptul ca, reglementarile internationale exclud infaptuirea drepturilor
unor persoane, in dauna sau cu sacrificarea exercitarii drepturilor de catre alte persoane. [... ]
Potrivit unor conceptii, si mai ales practici, care au dominat viata politica in Estul Europei in
ultimii 50 de ani, s-a acordat prioritate societatii concepute ca un ansamblu abstract, fata de
persoana umana, si respectiv unor precepte cu caracter teoretic-ideologic, fata de drepturile si
libertatile persoanei. S-a incercat astfel, justificarea unor restrictii si limitari importante,
uneori duse la extrem, aduse unor drepturi si libertati, mai ale celor politice. In numele unor
 interese generale, definite abstract, pe baze ideologice, adesea indepartate de interesele
imediate ale oamenilor, s-a ajuns la sacrificarea unor drepturi si libertati inerente demnitatii
umane. In virtutea altor teorii si teze, se incearca a opune omul societatii din care el face
parte, in sensul ca el ar avea drepturi absolute si niciun fel de indatoriri fata de societate.
Drepturile omului, mai bine zis ale unor persoane, ar trebuie realizate indiferent ce consecinte
au asupra drepturilor celorlaltor persoane, asupra societatii respective in ansamblul ei.
ACESTE TEZE SI TEORII nu corespund sensului reglementarilor internationale, care nu
acorda preeminenta unei societati abstracte, fata de om, si nici nu contrapun drepturile
omului, drepturilor celorlaltor persoane, sau valorilor general-umane ale societatii, cautand,
dimpotriva, armonizarea lor. In DREPTUL INTERNATIONAL CONTEMPORAN, omului i
se acorda drepturi si libertati PER SE, CARE NU SE SUBORDONEAZA UNOR VALORI
ABSTRACTE ALE SOCIETATII ; in acelasi timp, omul este considerat nu in mod izolat,
caci el nu traieste izolat, ci ca membru al unei comunitati umane, al unui popor ; numai in
acest cadru, personalitatea sa se dezvolta si infloreste ; el nu poate sa-si exercite drepturile si
libertatile impotriva altor persoane, a intereselor de ordin general ale comunitatii din care el
face parte. [ ... ] Drepturilor si intereselor legitime ale persoanei le sunt asociate limite si
responsabilitati, intr-un sistem echilibrat, menit sa asigure o relatie armonioase intre individ si
societate. Orice incercare de a deforma acest raport, duce in mod direct, ori la restrangerea
drepturilor omului, ori la inegalitati intre oameni, in fapt, la incalcarea drepturilor si
libertatilor unor membri ai societatii de catre altii, sau in favoarea acestora din urma, chiar
daca legea egalitatea in drepturi si obligatii pentru toti. In fond, documentele internationale
privind drepturile omului, consacra ceea ce se prezinta ca fiind conceptul de SOCIETATE
CIVILA, ( iata, cineva intr-o emisiune la TVR, " Judeca Tu ", intreba ce este in fond,
societatea civila, cum poate ea fi definita ? ), in care CETATENII, STATUL, ASOCIATIILE
de tot felul intra in relatii de interdependenta, isi pot limita si controla RECIPROC actiunile,
in care cetatenii pot sa isi revendice drepturile lezate de Stat sau de alti factori politici,
economici, sociali, culturali, ca un proces normal al vietii sociale, ceea ce in ultima instanta
repreznta esenta DEMOCRATIEI. Aceasta trasatura se exprima cel mai direct prin cerinta ca,
la baza actiunii Statului si persoanelor in acest domeniu sa se afle, fara nicio exceptie legea,
DESIGUR, CONFORMA CU DOCUMENTELE INTERNATIONALE ADOPTATE. "
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# LT.ALEXANDRU GHEORGHE 18 February 2012 11:53+10
Domnul avocat nu a acceptat un leu din partea mea, o cafea nu a acceptat sa-i platesc pentru
deranjul de a veni de la Bucuresti, in conditiile in care drumurile erau blocate, in conditiile in
care dansul are multe alte cauze de aparat, in conditiile in care nu mi-as fi permis niciodata sa
angajez un avocat de talia Dansului.Este un OM,un GENERAL si un ROMAN, cum din
pacate nu mai sunt multi in aceasta tara, dar atata timp cat mai exista OAMENI ca Domnul
General Panaitescu,ROMANIA mai are o sansa.Cei care sar sa-l denigreze, nu cunosc,
ONOAREA, DEMNITATEA, CORECTITUDINEA, IUBIREA fata de aproapele, decat din
povestile altora.NU o sas-i pot multumi niciodata in aceasta viata Domnului General, pentru
tot ce a facut pentru mine.LT.ALEXANDRU GHEORGHE
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
 # mmen in black 18 February 2012 16:33-9
Domnule locotenent, lasa-ne! Pentru mine personal scrisul cu majuscule spune ceva. Si nu
ma mir ca ai pierdut trenul de la Sibiu ca apoi sa te dai urmarit de o Volga neagra prin
metropola Campia Turzii. Cine nu intelege ca esti dus cu capul, la fel ca avocatul tau, cat de
general o fi, e la fel de dus. Nici eu nu il iubesc pe Basescu, dar sunt si alte mijloace.
Scuteste-ne!
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Lt.Alexandru Gheorghe 19 February 2012 19:19+3
Va scutesc!
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Mihaela Bica 24 February 2012 15:57+3
@mmen in black, imi pare rau pentru dumneavoastra si pentru toti cei ca dumneavoastra, insa
pe langa lt. Alexandru Gheorghe si avocatul sau, suntem muuulti! si stiti cum se spune: "cu
nebunul nu te pune"
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 18 February 2012 15:590
Salut ! Odata cu acest comentariu, semnat " Lt.Alexandru Gheorghe ", mi se pare ca lucrurile
reintra in normal, ca situatia revine pe fagasul ei normal si firesc si comentariile neplacute
incep sa dispara din peisaj, ne dorim ca viata sa fie una civilizata si armonioasa, si se poate
acest lucru, asa cum, iata Romania ar fi cazul sa cunoasca poate pentru prima oara si sa fie, sa
devina un adevarat Stat modern. Exista o clasificare a Statelor in cursul de Teoria generala a
dreptului, cursul meu din facultate, da, da, am avut cursuri foarte frumoase si bine scrise, cele
mai multe din ele asa au fost, altele au fost frumos scrise, dar, sa zicem ca ne doream sa
dezvolte mai mult decat au facut-o. In orice caz, cursul sau manualul nostru de TGD,
disciplina se mai numea, aceeasi disciplina, si Introducere in Drept, facea o clasificare a
Statelor si m-a impresionat sa citesc si sa aflu ca exista si STATE UITATE, uitate de lume,
uitate de Dumnezeu. O clasificare impresionanta, cum e sa fie un stat, daca mai poate fi
numit stat, un stat, in fine, in fond o tara intreaga uitata de oameni si de noroc si de
Dumnezeu ? Daca este trebuie sa fie foarte grav si ceva rau sa se fi intamplat, poate a slabit
credinta oamenilor in Dumnezeu si El doreste ca ei sa se intoarca spre El, pentru ca
Dumnezeu negresit ajuta omul care ii cere un ajutor, cu sufletul bun si curat. Cursul nostru
din facultate a fost scris si tinut la catedra de un profesor, cadru didactic, si el general, astazi
gradul lui se mai numeste inteleg chestor. Ceea ce ma impresioneaza negativ, este faptul de a
vedea ca Administratia in Romania nu e impacata cu principiile Administratiei, si prin urmare
cu principiul transperentei, unul dintre acestea, care vrea ca o institutie publica, o autoritate si
de maniera generala orice institutie in activitatea ei sa fie transparenta. Am privit cu stupoare
pe pagina oficiala a Ministerului Apararii Nationale si am vazut ca nu este prezentata,
descrisa nici uniforma militara, pe arme, dar nici gradele militare nu sunt prezentate si
explicate. Este un fapt trist, intrucat anii trec si tara se dezvolta foarte greu, incet, nesigur,
tatonand, si cum s-ar spunea teoretic suntem un Stat de Drept, insa in practica suntem destul
de uitati ca Stat pe pamant. De obicei, oamenii buni ar trebui sa fie urmati de cei cu instincte
mai putin bune, insa traim vremuri in care numai instinctele urate, lipsta de educatie, de
credinta, si dezechilibrele se propaga. Nu este de mirare, intr-un fel, pentru ca omul bun, are
tendinta prea mare, sa stea la locul lui si sa nu se implice, iar cei rai au mereu gura mare si
cand o deschid este prapad ce spun ei, in tot cazul, incepand de la un vocabular urat, care
demonstreaza ca ei nu pot asimila educatia, pana la minciuna, infatuare, ignoranta cu care se
mandresc, si mai nou exista si halucinatia, din motive diverse, exista tentatia mare la unii,
spun la unii, a drogurilor, pentru ca ele ofera o placere de moment, pentru ca demult, demult,
candva nu au fost interzise si in unele tari ele erau utilizate ca medicamente, mai ales pentru a
combate durerea, ca analgezice adica, sigur, tentatia exista si azi exista tari pe glob care admit
un mic consum, fixat prin lege mi se pare, de droguri, anumite droguri, eu asa stiam, dar
situatia altor tari trebuie si ea serios documentata, si se mai si schimba in dinamica sociala, a
nu se intelege ca e permis orice, pentru ca nu este, si acolo sunt pedepse pentru cei care
traficheaza droguri ; apoi mai exista si delirul, halucinatia, si, din pacate se pare ca exista
oameni care sunt tulburati mental si pe acest fond au tot felul de opinii si pareri sau afirmatii
sau credinte care pot ridica semne de intrebare. Ne dorim deci vremuri in care calmul, pacea
sa isi reintre in atribute, in rol. Instinctele urate manifestate, se transmit, ca si gandul, gandul
se transmite, bun sau rau, frumos sau murdar, si starile emotionale se transmit, si exista mai
ales, contaminarea. Societatea este din ce in ce mai dezorientata si multi nu si-au iesit inca in
unele locuri si structuri din obiceiuri vechi, mi se pare ca multi traiesc dupa obiceiuri abolite
odata cu 22 decembrie 1989, dupa credinte gresite si in umbra ignorantei, ori, ignoranta e
mama tuturor viciilor si adica din cauza ei nu se intampla binele, ci, raul. Spuneam ca gradele
militare si uniforma militara nu sunt infatisate pe pagina oficiala a Ministerului Apararii. Si
asta este si trist, dar, iata, ca sa nu cadem in tristete sau disperare, si sa fim tonici, este si
amuzant voi spune, si de ce ? Pentru ca, intr-o buna zi aflandu-ma la Biblioteca Franceza a
Institutului Francez din Bucuresti, un institut deschis romanilor inca dinainte de al doilea
razboi mondial, si oamenii, de toate varstele, femei si barbati, tineri si tinere, mai putin tineri
sau tinere, mergeau acolo si ascultau Conferinte tinute pe temele cele mai diverse, sau la
ocazii, evenimente culturale, acest institut are traditie la noi in Romania inca din vechi
timpuri, acolo in dreptul rafturilor cu carti de Drept am gasit carti interesante, bune, si langa,
carti de sociologie, politica, ei bine, o carte ne infatisa " Institutiile Frantei ", avea mai multe
pagini, incepea cu notiuni de drept constitutional, pe intelesul cititorului si ne explica ca
Franta e o republica, dar la alta pagina ne infatisa uniforma celor din fortele Jandarmeriei,
Politiei, Armatei solului, aerului, apei, cu grade si ne explica gradele militare, ne arata precis
ca ele sunt pe képi ( kepi - ceea ce un ofiter poarta pe cap, indiferent de arma, corpul de
armata, etc. ), pe uniforma si in ce locuri anume si cum arata, toate sunt explicate si aratate
simplu, precis, in detaliu, totul este la vedere si oamenii sunt mandri de viata lor franceza, pe
vremuri Franta avea o Administratie careia i-a datorat puterea inclusiv economica si
bunastarea, din pacate ultimii ani si la ei arata o decadenta, pentru ca, raul se transmite si
suntem victimele celor de rea-credinta, ale scandalagiilor, ale celor care vor sa impiedica
realizarea drepturilor semenilor lor prin orice mijloace si sub orice pretexte. Iata ceea ce nu
am gasit si in Romania, Stat de Drept, pe pagina Ministerului Apararii, nimic despre
uniforma militara, cea veche, si cea actuala, nici un Istoric al uniformei, al insemnelor
militare. Interesant insa este ca in Codul Penal, exista o infractiune care sanctioneaza portul
ilegal de uniforma sau insemne, de toate, de orice categorie, adica cand omul nu este ceea ce
el personal spune ca este. ( Nu ce spun altii despre el ). Iata un punct slab pentru biata
Romanica, pentru ca intr-un climat, altul decat de pace si civilizatie si dialog, este dificil sa
nu apara conflicte, scandal, incalcari de drepturi de tot soiul, si totul cand porneste asa, se
agraveaza, odata ce, cum spune expresia ' dracul isi vara coada ", in loc sa isi faca loc,
splendida si din plin, Lumina lui Dumnezeu, multi prefera coada si copitele lui Mefisto care li
se par mai gratioase. Da, deci sa retinem ca uniforma militara, gradele militare nu ne sunt
aduse la cunostinta, noua, cetatenilor. In mod oficial. Iar, pe alta cale nici atat pentru ca
presupun, ca este considerat un mare secret, sau poate ca nu e asa si exista un argument. DA,
AI AVUT UN AVOCAT BUN. Mie mi-au placut, cand le-am vazut, notele sale scrise si le-
am si salvat si aratat colegilor mei de facultate, cu placere o spun si repet, in anul intai de
facultate, numai la drept si la Zi si la Bucuresti se spunea ca suntem nu mai putin de zece mii
de colegi studenti inscrisi, si inscrierile au tinut pana pe la mijlocul lunii noiembrie 2005 in
acel an de gratie. Era o placere sa vezi un amfiteatru plin de colegi, de toate varstele, tineri
insa in suflet, daca nu si in varsta, entuziasti, si se creeaza o solidaritate intre colegi, fiecare
punea in comun ce avea mai bun, unul umorul, altul indrazneala cand se putea si ea cazul, in
niste limite, totusi, altul creativitatea, altul era mai descurcaret, au fost ani frumosi in care am
vazut ca oamenii impreuna, odata ce sunt placuti, inteligenti si au un suflet frumos, pot trece
prin viata si frumos si usor, sau mai usor. Acetea fiind spuse, la TGD l-am avut profesor, am
scris, pe un general chestor, si rectorul academiei de politie alexandru ioan cuza, o academie
pe care am gasit-o incuiata pe atunci, incuiata, dar plina de oameni care pot fi creativi, care au
calitati, fiecare in viata are ceva bun de dat, de oferit, de pus in comun, si impreuna viata e
mai simpla, agreabila, stabila, prieteni buni cei din academie, desi la inceput erau in garda, si
bine, azi imi vine sa zambesc. Sigur, ca noi eram studenti la Drept, la Zi si o facultate
particulara care are si ea multe avantaje fata de facultatea de Stat, are, in primul rand am stat
in caldura, si nu ne-a fost frig, iar la Stat la Drept era frig si pustiu si cladirea cazuta in ...
saracie, diferentele exista, eram si mereu cu zambetul pe buze, la inceput, rectorul Academiei,
generalul nostru, Dl Costica Voicu, ele insusi un om creativ, da, un om creativ, obisnuit insa
cu disciplina militara, sigur ca se creau situatii nostime, putin amuzante, intre un om care
venea la noi la facultate, dupa ziua lui in academia de politie, si la noi gasea o viata ' la dolce
vita " aproape, dar o spune, aproape, in sanul studentilor, ca in Occident, mai exact, ca in
SUA. Noi asa am facut cei 4 ani de facultate, si am simtit ca nu exista om care sa reziste
ispitei dulcei LIBERTATI. Cand spun libertate, spun ceva frumos, de bun simt, nu spun raul,
si libertatea e un dat al omului si fiintei umane, libertatea cucereste. Lipsa de libertate, un
sistem desuet, depasit, rigid, este ceva care nu caracterizeaza un Stat de Drept si nici o
realitate sanatoasa. In orice caz, ne dorim un Stat modern, deci modern in care sa fie puse in
valoare cu adevarat, concret, drepturile si libertatile omului. Si, treptat se va intampla si asta,
totul e sa se intample fara suparari, fara necazuri, fara sacrificii umane si inutile. Impreuna,
putem tot ce ne dorim, dar trebuie sa ne dorim binele. Sigur ca exista in ultimii ani, tendinta
pusa in practica, ca militarii, jandarmii, sa se exprime, in mai multe tari, indiferent de nivel,
adica de gradul lor, au existat si exista incercari ale militarilor, ofiteri sau jandarmi de a-si
expune opiniile. Treptat, va veni si vremea cand vor avea dreptul la exprimare, dar Statele
trebuie sa aiba oameni inteligenti si care sa iubeasca si oamenii si pacea, si sa admita ca
incatusand omul, nu evoluezi, tinand in loc un om, nici tu nu ajungi prea departe si prea bine.
Dimpotriva. Asta presupune sa avem, dar nu numai, oameni politici deschisi si inteligenti, sa
avem psihologi buni, sa avem profesori buni, doctori buni, judecatori buni, politisti buni.....
Da, iata, politistii sunt deja cu progrese destul de mari inregistrate, depinde ca sa zic asa, de
oamenii care alcatuiesc Politia, Magistratura, Informatiile, de sufletul lor, se spune ca te nasti
cu un suflet bun sau rau, si apoi educatia, dar si credinta, vin si te fac mai bun inca, mai
cizelat, mai credincios, mai bun, mai intelept, iti fac instinctele urate sa fie domolite si sa nu
se mai manifeste urat, pentru ca si cu instincte urate ne cam nastem, asa suntem noi. Se mai
spune ca in viata trebuie sa faci cat poti tu, si in orice directie, binele, si sa fugi de rau, si da,
trebuit fugit de rau si rai, asa este, exista si situatii in care un om e bun cu tine, sau foarte bun,
sau poate este providential, nu ai cum sa ii multumesti atunci, sau poate gestul lui frumos nu
stii cum sa il gratifici, nu stii cum sa ii fii recunoscator, ti se pare ca orice ai face, nu ai cum,
totusi, nu e grav, daca faci fapte bune, poate la randul tau vei face ceva bun pentru alta
persoana, Dumnezeu stie cum isi petrece viata si ce face in viata fiecare om. El stie si ce faci
bun, si daca nu faci ceva bun, dupa caz. Orice ai face in lumea asta, ti se intoarce, si binele si
raul. In ultima instanta toata lumea ar trebui sa fie incurajata sa faca binele, iar altii il fac din
vocatie, se nasc cu un suflet altruist, dar si responsabil. A fi bun, inseamna si a fi responsabil,
a fi moral, daca esti neutru nu e bine, esti amoral, daca faci ceva urat si rau, esti imoral.
Faptele bune facute in viata nu se pierd niciodata, multi sau destui dintre noi am avut in viata
pe cineva care ne-a ajutat, si am spus acelasi lucru : nu stiu cum as putea sa il rasplatesc, nu
am cum, fata de ce a facut pentru mine. dar ai intotdeauna cum, unu ca ii spui asta, ii arati
recunostinta, al doilea ca iei un model de la acel om si mai departe in viata vei intelege si
simti si tu nevoia sa faci binele, si sa aperi oamenii, apoi, daca tu nu poti, in mod precis acel
om care te-a ajutat, va fi avut in vedere de Dumnezeu si ajutat in viata lui, nimic nu se pierde
din Universul creat de El. Sunt oameni, carora cand le faci binele, simt nevoia in ei, de a
raspunde cu binele, se simt oarecum obligati, indatorati, altii paradoxal iti raspund cu raul la
bine, cazul cel mai disperat, adesea cazul acelora care nu percep sanatos realitatea, nu o
discern, este cazul celor cu afectiuni, dar, cu perseverenta, afectiunile se pot ameliora daca
omul intelege ca are nevoie de o discutie sanatoasa cu un psiholog sau psihiatru. Revenind
insa la cei care raspund corect si sanatos, au reactii sanatoase si normale - fata de o fapta a
cuiva care ii priveste, ii implica - da, multi dintre noi avem pe cineva caruia sa ii multumim.
dar asa este, pentru ca cei care au trait mai mult, s-au si confruntat cu situatii mai multe, din
care au invatat, si la randul lor vad unde e pericolul, de aceea si intervin prompt. Oricum ar fi,
este normal si sanatos ca militarii sa aiba in concret dreptul de a se exprima cu privire la
viata, la viata lor, a semenilor lor si in ce priveste ceea ce traim, saracie sau bogatie, curatenie
sau murdarie, cata vreme omul isi doreste ceva bun si mai bun si o face frumos, si cu
echilibru si normalitate. Este anormal sa nu dai omului voie sa vorbeasca. Este ca si cum
atentezi la dreptul sau la viata, cel mai sacru drept al sau. Omul este prn datul sau biologic,
facut sa comunice, sa schimbe pareri, sa isi dea cu parerea, iar cei mai buni, intotdeauna vor
dori sa schimbe lumea, aceia cu vocatie de leadership, in SUA oamenii luau lectii de
leadership- si mai ales cei care intrau in politica. Un adevarat conducator este acela care lupta
pana la capat DAR PENTRU BINE, este cel care trage pe ceilalti, undeva sus, unde el este, si
unde altii nu sunt dar vor sa ajunga, sau trebuie sa ajunga. Un leader adevarat inalta omul si il
trage spre sine, el nu abandoneaza lupta niciodata, si oamenii il respecta. Un leader adevarat
nu iti va face raul, nu te va prejudicia, iti va vorbi frumos, clar, sa intelegi, va utiliza dialogul
si va manifesta buna-credinta. El nu te va duce pe cai rai niciodata si iti va arata ca se poate
avea incredere in el. Multi oameni si dintre aceia care nu au vreo functie publica sau poate o
functie mai modesta, sau niciuna, au talent si vocatie de a fi un model frumos pentru ceilalti,
pentru ca au un suflet altruist, si altruismul este o nevoie, da, o nevoie. Atunci cand unii au
nevoia sa ucida, sa calce in picioare, sa minta, sa faca rau prin orice metoda si cale, si isi
consuma energia in acest mod, negativ, altul simte nevoia sa faca viata mai buna, si simte o
bucurie cand reuseste acest lucru. Nu sunt vorbe inutile, cuvintele nu sunt inutile niciodata,
ele pot face ceea ce nicio arma din lume nu poate face si nu atat de mult, ele pot schimba
inimile. Am avut un unchi, a decedat in noiembrie 2008, eram in semestrul I, anul IV,
terminal, de facultate, trecusera cativa ani buni de cand nu mai vorbisem cu el, si, pe 26
octombrie 2008 l-am sunat, prima data, dupa cativa ani buni de pauza, de prin 2003 sau 2004
nu mai vorbisem cu el, nu i-am spus nici ca m-am inscris la drept in 2005, la facultate. Spre
mirarea mea insa stia despre mine totul si mi-a vorbit foarte frumos. A fost ultima data.
Cateva zile mai tarziu a intrat in coma in somnul de dupa-amiaza, fusese la Curtea de Apel
Bucuresti unde avusese un proces si nu se simtea prea bine in acea zi. Apoi a stat vreo 15 zile
bune conectat in spital, la aparate care l-au mentinut intr-o stare de viata vegetativa, adica
organele, viscerele functionau, dar creierul era in coma profunda, ba multi ar spune chiar
mort. De fapt, creierul inca percepe si simte, dar asta o spun Medicii din tari, care nu sunt
uitate ca tara noastra, de Dumnezeu si de interesul stiintific, pentru stiintele medicale, acolo
unde nu se vinde si nu se cumpara dreptatea, unde nu au loc barfa si nu se vinde libertatea,
unde vocatiile sunt adevarate. Pe 15 noiembrie 2008 el a decedat, in noaptea dinspre 14 spre
15 noiembrie la ora 2.00 AM, noaptea, sau dimineata, in toiul noptii in tot cazul. Stia ca sunt
studenta, stiuse si tacuse in toti acei ani. Din anul 1990 el era avocat in Baroul Bucuresti. Era
nascut candva in 1928, si cand a terminat Dreptul, - tatal lui era jandarm si il vroia farmacist
in halat alb, dar el a vrut dreptul si singur s-a dus sa se inscrie la drept, a fost bine si asa, a
spus tatal lui care a fost mandru de el apoi -a fost magistrat, judecator, mai exact, la o instanta
militara, la tribunalul militar. Intr-o zi a fost trimis de la Bucuresti unde locuia si muncea, la
Timisoara pentru a judeca un proces, cand a plecat de acolo, inapoi spre Bucuresti, in gara
din timisoara, astepta trenul. Cineva a trecut in graba spre el, direct, tintit, si l-a impins sub
rotile trenului cand acesta intra in gara. Trenul i-a rupt, taiat bratul sau drept. A fost UN
ACCCIDENT TERIBIL. Tatal lui si bunicul meu matern au luat avionul urgent si au plecat la
timisoara sa aduca baiatul acasa, era tanar atunci, un flacau tanar si neinsurat. A ramas fara
bratul drept, si a purtat o proteza toata viata lui, adesea insa nu si- o punea. Ii era teama ca
ramane neinsurat si nicio fata nu il va mai putea iubi. Bunica mea a stat mult cu el de vorba,
si el o iubea mult, a tinut la ea. si la bunicul meu. A fost trecut atunci prin 1954 sa fi fost, in
rezerva, cu un grad de maior militar in rezerva. A fost judecator al Tribunalului Suprem apoi,
adica al curtii supreme sau al ICCJ de azi, aceeasi instanta, alta denumire, apoi, cam din
1982, el a fost vice-presedinte al TMB, al tribunalului municipiului bucuresti, se spunea in
soapta pentru ca, la noi in familie se spunea, pentru ca fiul sau cel mare, un tanar inteligent,
arhitect, a plecat din republica socialista romania si cu o colega a lui arhitecta au ales
libertatea si viata intr-o tara libera. Unchiul meu de la curtea suprema de justitie, a ajuns la
TMB vice- presedinte, acolo l-a prins revolutia cand, in 1990 el a intrat in Baroul Bucuresti.
A fost un om caruia, iata nu am stiut cum sa ii multumesc. Si eu am avut un model in
persoana lui, si stiu ca in sali de sedinta unde il intalneam in graba, imi placea sa raman
pentru a asculta pledoaria lui, a aparat si oameni NEVINOVATI pe care cei rai doreau sa ii
priveze de libertate, din rautate sau din nebunie, si erau oameni cu salarii mici in romania, o
tara care nu si-a respectat cetatenii si nu a respectat munca noastra niciodata. Dar, iata, ea e
tara si a noastra a celor care nu suntem rai si care suntem poate si mai modesti. Si mai
credinciosi. Vor veni zile in care oamenii, care, asa este, da, da, stiu, o stim, asa este, au fost
prizonierii istoriei si ai dictaturii si ai unui sistem politic, sau / si judiciar, sau de informatii,
vor avea mari probleme de constiinta pentru a fi facut rau, dar rau semenilor lor. OMUL
TREBUIE SA GASEASCA O CALEA, IMPREUNA CU CEILALTI OAMENI DE A
INCETA SA MAI FACA RAUL. NU EXISTA RATIUNE CARE SA JUSTIFICE RAUL. In
tot cazul, e o problema spinoasa, aceea a lipsei reale de democratie, a incalcarilor de
drepturilor, dar, oricat de greu ar fi, sa stii in viata ca raul nu trebuie facut, pentru ca el
inevitabil se intoarce, ca un bumerang la cel care l-a trimis. Da, calea spre libertatea este o
lupta, un duel judiciar, si este intotdeauna dusa mai departe de cineva. cata vreme vrei binele,
negresit nu trebuie sa renunti, fireste insa trebuie prudenta, da, prudenta, si nu trebuie
sacrificii inutile, pentru a face bucuria celor care au pulsiuni urate, bolnave, pulsiunea de a
ucide vieti si destine, fericirea si toate drepturile omului. Prudenta. Am si colegi de liceu,
multi, intotdeauna m-am aflat, la liceu sau la facultate, in generatii numeroase, sau oricum
numerosi inscrisi, pentru facultate, unde eram din generatii de varsta, diferite. Si multi din
colegii mei de liceu au avut de luptat, am chiar un coleg care se numeste ALEXANDRU
GHEORGHE, si el este ofiter in Armata Romana, un baiat cu un suflet bun, de aur, calm si
discret, o inima buna cu adevarat si au fost ani grei de tot care au lasat urme in inima omului,
 azi, uneori ma doare inima, alteori mai des, si de aceea cred ca nicio o zi nu trebuie pierduta,
si trebuie sa cautam sa facem ceva bun, in fiecare zi.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 18 February 2012 19:27+2
Aici este site-ul oficial al Frantei privind Armata Aerului Franceza, site-ul prezinta uniforma
si gradele si poate fi consultat, pentru ca e public, aici :
http://www.defense.gouv.fr/air/presentation/grades-et-uniformes/grades-et-uniformes . In
Franta mai exista o scoala militara speciala, asa se numeste ea, Scoala de la Saint-Cyr, este
vorba de Armata solului, terestra, are un site oficial deschis, public si foarte aratos :
http://www.st-cyr.terre.defense.gouv.fr/index.php/Les-ecoles-de-Saint-Cyr-Coetquidan/
Menu-Haut/mediatheque/Videos/Les-ecoles-de-Saint-Cyr-Coetquidan-sur-Dailymotion. Asta
pentru ca iata, sunt diferente mari , astazi Romania este un Stat membru al Uniuni Eurppene
si mai mult a si dorit sa fie unul din Statele care au aderat la NATO, sau OTAN cum spun
francezii. Mi se pare o diferenta enorma intre Romania si Franta, pentru ca de SUA nici nu
mai vreau sa amintesc. Pentru ca, in Hotarea Consiliului de Judecata, completul de judecata
ar fi retinut ca Lt. Alexandru Gheorghe a divulgat informatii secrete, precum a fost gradul sau
militar, ceea ce totusi, socheaza chiar daca nu lucrezi in Armata, pentru ca in mod normal
orice grad militar este la vedere, se coase, adauga, poarta pe uniorma si fara gradele
respective, acela care sunt de la caz la caz, uniforma nu este intreaga, nu este deplina, e ca un
fel de " viciu ". Si, mai stiam ca orice ofiter trebuie sa se prezinte, de cand a devenit secret un
ofiter, sau ce grad are el ? ? ? Ce fel de legi si regulamente mai sunt si acestea, suntem un Stat
fantoma ? Cu ofiteri fantoma ? Daca vreti va trad - nu stiu aca cineva a gasit-o in limba
romana - insa pot sa va traduc spre lectura, scrisoarea pe care un ofiter grec din Armata
Greciei, Grigoriades, a scris-o si expediat-o mai marilor sai. A fost o scrisoare formulata cu
cap, de un om invatat, acest igoriades a obtinut satisfactie la Curtea Europeana A Drepturilor
Omului. Ea este cuprinsul Deciziei din 25 noiembrie 1997, Decizia Grigoriade contra Greciei
pronuntata de CEDO sau CEDH. O voi traduce si posta daca nu azi, maine. Da, exista pareri
si pareri, dar cine nu lupta si nu indrazneste nu dobandeste si nu castiga nicio lupta. Daca stau
sa ma gandesc, unchiul meu, Avocatul Andrei Dumitru a fost trimis legal si oficial cand era
judecator militar, un proces la Timisoara, si desi si-a facut datoria, la momentul respectiv, si-a
facut meseria, jobul cum se zice, si nimic mai mult, totusi s-a gasit cineva care a apreciat
probabil ca nu a facut bine procedand asa, judecand cand el era judecator militar, drept pentru
care i-a facut un pustiu de bine si l-a impins sub rotile trenului. Unde era Armata sa il apere ?
Ca si-a facut datoria ! Armata are tarele ei, totusi, exista si Armate mai simpatice pe lumea
asta. Cu privire la scrisul cu majuscule, da, unii spun ca pe internet, nu trebuie scris cu
majuscule, dar majusculele exista si poti sa le utilizezi pentru a sublinia, a scoate in evidenta,
altii spun ca nu e elegant pentru ca asta echivaleaza cu a tipa. Eu le utilizez pentru a sublinia,
a scoate in relief. Mai exista si Tratatul de Psihiatrie care spune ca unii suferinzi, oameni
afectati psihic folosesc majusculele, dar in mod totusi dezorganizat, adica au tendinta sa scrie
cu majuscule, dar subliniez, dezorganizat, desi au si ei " ordinea " lor daca se poate spune asa.
Insa nu e cazul. Apoi, aceasta manifestare in scris se coroboreaza cu alte simptome pentru a
pune un diagnostic. Francezii utilizeaza majusculele pentru a scrie numele de familie
patronimul, pentru ca odata acesta scris numai cu mascule, el sa iasa in evidenta, si omul sa
stie ca este numele de familie si nu prenumele persoanei. Prenumele se scriu, normal cu
minuscule cu exceptia primei litere a prenumelui. Exista apoi abrevierile, emblemele, les
enseignes uneori, de exemplu numele unei firme, si altele, care se scriu cu majuscule. Este
 bine pentru a sublinia. De exemplu scriem CEDO pentru conventia/ curtea europeana a dr
omului si nu scriem Cedo, desi se poate si asa in fond.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# ptr Olivia 19 February 2012 11:12-4
ai incercat cu Distonocalm? poate functioneaza. Sau un Furazolidon, ptr aceasta boala a
postarilor lungi si aiurite, fara coerenta. fa-ti un blog dar nu e mai sili sa citim eculubratiile
tale. te rog.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Lt.col.(fost rezervist) unitar Vasile 18 February 2012 23:09+3
Asa cum au fost egalizate salariile militarilor cu ale civililor iar pensiile militare de stat au
fost desfiintate cpncomitent cu gradele militare , sustin ca trebuie sa fie desfiintate si legile si
regulamentele militare si sa se aplice Codul muncii si la militari. Doar JUSTITIA sa ramina
favorizata prin Legea 303, actualizata la 26 ianuarie 2012, si Curtea Constitutionala deoarece
ele pot sa contribuie la reformarea tarii si distrugerea a tot ce a mai ramas in activitate. Furtul
de voturi din Parlament la legea pensiilor nu se poate sanctiona ca nu e cazul, campania
electorala desantata in uniforma militara a Generalilor de carton Oprea, Iordanescu, Pandele
si Ontanu este acceptata si tolerata , insa pentru cei de rand se cuvine sa fie executati.
IMPUSCATI-NE DOMNILOR GUVERNANTI , CA VA STAM IN CALEA FURTULUI
VOSTRU. VA RUGAM SA NE SCUZATI , NU PRODUCEM CAT FURATI !!!
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 19 February 2012 16:420
Dumneata care semnezi un comentariu cu sau sub pseudonimul " ptr Olivia ", pentru ca de
buna seama nu iti scrii numele si prenumele dumitale, remarc ca te iei de mine si nu mi se
pare normal ca reactie, eu am colegi de liceu, colegi de facultate si profesori de Drept din
facultate care ma citesc si care citesc ceea ce eu scriu. Multumesc pentru ideea dumitale, ca
eu sa imi fac un blog. Multumesc, eu am blog. Iti spun foarte serios si foarte cuviincios, sa nu
te iei de mine, sa nu ma ataci, sau frumos te rog : " Step back Domnule ! ". O spun foarte
serios. Este un subiect si o tema aceasta infatisata de articolul de mai sus de pe Luju.ro care
poate fi dezbatuta publica, la care fiecare poate contribui, dar frumos si nu este cazul ca
dumneata sa ma ataci pe mine. Suntem un Stat de Drept si exista inca institutii, ma voi adresa
Politiei. Cata vreme te iei de mine nu esti perceput de mine decat ca un agresor si o persoana
care se ia de mine fara sa i se fi acordat atentie. Eu nu te cunosc pe dumneata, dar te iei de
mine si in plus, imi vezi la lumina numele si prenumele, eu m-am prezentat si m-am
indentificat, Domnule.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# ptr Olivia 19 February 2012 18:32-4
mai functioneaza si Xanaxul, cite o pastila zilnic. cind o sa scrii ceva interesant si citibil, o sa
postez si cu numele real. momentan, nu meriti, ma plictisesti de moarte cu timpeniile tale
aiurite
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 20 February 2012 11:530
Viata este mai importanta decat atat. Mi-a placut umorul cu care Notele scrise ale Maestrului
Ion Panaitescu sunt presarate, si, in acelasi timp, gandind la secretul lui Polichinelle, si la
expresia in sine, am cautat si gasit cateva remarci, unii le numesc proverbe sau zicatori
engleze, dar ele sunt si in limba franceza, au un corespondent, si pentru umor le voi mentiona,
si cu referire la munca, efortul depus de avocatul apararii, da, o aparare se pregateste, se
construieste, se documenteaza, si pune si suflet, cand vad cum bunele stradanii ale oamenilor
sunt luate in deradere, in dispret sau intampina dificultati, desi nu ar trebui sa primeasca decat
aprecieri, imi vine sa spun precum englezul sau precum francezul, cu privire cei care isi
irosesc viata pentru a combate oamenii de bine; atunci voi spune ce m-a si amuzat cu privire
la cei rai, sau cei certati cu cartea, cu lectura, cu scrisul, cu invatatura, cu bunul simt. Iata
cateva expresii nostime si anume : " Chantez à l ' âne, il vous fera des pets ", care la englezi
are un corespondent si mai nostim, sau funny inca si anume : " What can you expect cfrom a
pig but a grunt ", nu-i asa ca este amuzant ? Ca sa ne destindem putin.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 20 February 2012 12:050
Si voi adauga alte cateva proverbe, in continuarea celor de mai sus, desi, ceea ce doresc, cu
privire la acest caz al tanarului Lt.Alexandru Gheorghe, este ca drepturile omului, aici
incluzand militarii, sa triumfe, sunt de acord ca tanarul nostru locotenent poate si fi si poate
deveni un deschizator de drumuri, un pionier, prin faptul de a-si fi exprimat gandurile,
opiniile, prin insusi faptul de a se fi exprimat ( iata, exercitiul dreptului la libertatea de
exprimare ) el poate deveni in Romania, un precedent, un soi de precursor, el poate sa fie cel
care a deschis drumul si calea spre afirmarea libertatii de exprimare in Romania, a militarilor
romani. Am spus ca doream si doresc sa traduc in limba romana si sa v-o arat, scrisoarea pe
care ofiterul grec Grigoriades a adresat-o superiorului sau din Armata greaca, s-a intamplat in
anul 1997 ca instanta europeana, curtea europeana pentru drepturile omului sa ii dea
satisfactie si sa ii recunoasca dreptul de a se fi exprimat, asa cum el a facut-o, si vom vedea
cum a facut-o, cum s-a exprimat el, cu privire la Armata greaca, si sa vedem, daca el a primit
satisfactia si ok-ul Curtii europene, pentru ca a spus ce gandea el cu privire la ceea ce Armata
in general, inseamna, el a spus direct cum vede el armata la ora actuala si ce reprezinta o
armata, oricare armata, in acest context, si fata de cele rostite de locotenentul roman,
alexandru gheorghe, sa facem o comparatie, eu cred, vad, citesc ca al nostru tanar locotenent
nici nu se gandea la problema pe care si-a pus-o cu ani in urma, demult, ofiterul grec
Grigoriades. Si atunci ? Dialogul ramane singura solutie civilizata, viabila si decenta si
recomandabila intr-un Stat de drept, pe care democratia il caracterizeaza. Mai exista un
aspect important, vreau sa il scriu tot aici, pe pagina aceasta, in dreptul acestui articol de
 presa. O intrebare pe care mi-o pun, poate ca are un raspuns si raspunsul aduce o explicatie,
de ce oare Regulamentul din unitatea aceea militara nu a fost publicat in Romania in
Monitorul Oficial al Romaniei ?
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 20 February 2012 12:260
In continuarea mesajului in care vorbeam despre umor si proverbe, iata cateva proverbe
nostime : " Il faut battre le fer pendant qu'il est chaud " sau, in engleza vom spune : " Stroke
while the iron is hot ", " Il ne faut jamais dire : ' Fontaine, je ne boirai pas de ton eau " " ,sau
inca, " Never il a long time ", " Il faut de tout pour faire un monde ", adica " It takes all sorts
to make a world ", " Faute de parler, on meurt sans confession " adica " A closed mouth
catches no flies ", " Il n'est pire sourd que celui qui ne veut pas entendre ", " adica, " There's
none so deaf as those who will not hear ", " Il ne faut pas se moquer de chiens avant d'avoir
quitté le village ", cu alte cuvinte " Don't halloo till you are out the wood ", " L' habitude est
une seconde nature " sau " Old habits die hard ", " Mauvais ouvrier ne trouve jamais bon outil
", cu alte cuvinte " A bad workman blames his tools ", " Mauvaise herbe croît toujours ", sau
"Ill weeds grow apace ", " As you sow, so you reap ", " On récolte ce qu'on a semé ", " No
man is a hero to his valet " sau " Il n'y a pas de grand homme pour son valert de chambre ", "
If you are born to be hanged, then you'll never drown ", prin urmare " Point ne sera noyé qui
doit être pendu ".
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 20 February 2012 14:060
Ma gandesc sa va impartasesc un secret ( pacat ca nu am grad militar ... ) pe care in dimineata
acestei zile l-am auzit si eu, si anume ca la Bucuresti a sosit ministrul francez al apararii din
Franta, impreuna si cu alt francez care iubeste Romania, si cu un roman, medicul cardiolog
Serban Mihaileanu care traieste la Paris, mi l-a spus si mie Radio www.rfi.ro la emisiunea de
la 10.00 la 13.00 in fiecare zi de luni pana vineri, care se numeste " Zebra ", imi tot spun ca e
bine si intelept sa treci strada numai pe zebra in viata. Parerea mea, cum se spune !
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 20 February 2012 14:550
Sa ne gandim de ce un Regulament militar nu a fost publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, desi exista obligatia de publicare, sub sanctiunea nulitatii. Nu cunoastem raspunsul
exact, dar putem sa ne gandim si sa ne punem mintea la putina cautare si concentrare si
documentare. Romania este unul din Statele membre ale Uniunii europene la ora actuala, cu
incepere din anul 2007. Exista, nu-i asa tendinta Uniunii europene, de a armoniza si apropia
legislatiile tarilor care sunt state membre ale Uniunii europene, in toate domeniile de
activitate sau sectoarele vietii, si Uniunea europenea are activitati care acopera toate
domeniile, asa cum a existat in cadrul Finantelor, al Justitiei, apropierea legislatiilor in
materie, intre Statele care fac parte din Uniunea europeana, putem sa ne intrebam daca nu se
armonizeaza, sau nu trebuiau armonizate legislatiile, regulile, si in materia si sectorul
Apararii ? Daca Franta, un Stat care este stat fondator al Uniunii europene de azi, la origine
au luat fiinta trei comunitati europene, si, in timp au ajuns la Uniunea de astazi, Franta este
deci de la inceput, Stat al UE. Mai departe, ar insemna sa ne gandim, sa rationam asa : daca
Franta, pe pagina scolilor sale militare ( Scoala de la Saint-Cyr de exemplu ), sau pe pagina
web a Armatei Aerului Franceze, aceasta din urma trimite si la pagina web a ministerului
francez al apararii, daca ne uitam pe aceste pagini internet oficiale, vedem care sunt si sunt
numeroase, si ce fel de informatii face publice ministerul francez al aparatii, in virtutea
principiului transparentei, unul din principiile in acord cu care, Administratia si Administratia
Publica, din toate tarile democratice, state de drept, trebuie sa functioneze. Daca vedem deci
ca Franta isi publica gradele militare, uniforma militara, le prezinta, le explica, le numeste,
inseamna ca Franta nu a clasificat aceste informatii, as spune eu, de bun-simt informatii si
peste tot in lume, sa vezi un ofiter in uniforma sa completa, cu insemnele, cu armele, cu
gradele si galoanele, sale o uniforma completa, si nu una " viciata ", din care ar lipsi gradele,
aceea nu ar fi credibila si valida ca uniforma. De ce Romania a considerat ca ea trebuie sa
clasifice informatii militare, de bun simt, care sunt publice in State precum este Franta ? Daca
nu s-a intamplat acest lucru, fie nu exista norme la nivelul Uniunii europene care sa o oblige
la armonizarea cu normele din alte state membre ale UE, fie, trebuie ca pe viitor sa existe
aceste norme de armonizare si in materie militara, de Aparare. Totusi, apare o intrebare aici si
anume : ok, daca nu exista norme care sa oblige Romania SA NU CLASIFICE informatii,
precum cum arata uniforma, care sunt gradele, de ce Romania s-a temut si nu si-a publicat
Regulamentul militar in Monitorul Oficial, nu a facut ea asta in mod oarecum " pe furis " ?
Este numai o intrebare si ne-o putem insa pune pentru a afla un raspuns. Pentru ca, in mod
clar, exista un motiv pentru care un Regulament militar, nu este publicat in Monitorul Oficial
dar el contine informatii care nu sunt clasificate, dar, ar rezulta din Hotararea Consiliului de
Judecata ( anexata intr-un articol, pe acest site scrise si care il priveste pe Lt. Alexandru
Gheorghe ) , asimilat unui tribunal, si care l-a judecat pe tanarul nostru locotenent, ca o serie
de informatii militare sunt clasificate la noi. Sa comparam informatiile care sunt date
publicitatii pe pagina Ministerului francez al apararii si pe pagina web a fiecarei Armate, a
Aerului, terestra si a Marinei - franceze. Vom vedea ca multe sunt informatiile si diferita
natura informatiilor publice, publicate de aceste site-uri franceze, oficiale. Cu alte cuvinte,
iata, Franta nu clasifica informatii care i se par de bun-simt. Si, din cate stim, nu are o Armata
" de colo ", ci o Armata buna, serioasa, si inteligenta, este si mai simpatica si deschisa. Si este
si mai ' soft ", adica prin opozitie cu ' brutala ", " lipsita ", " bestiala ", " plictisita ", cum ar
putea si armata noastra, pe care noi o iubim, dar trebuie si ea sa ne iubeasca pe noi, sa fie
reciproc. As spune cam asa si stiu ca multi iubesc armata romana : " Armata, eu te iubesc.
Iubeste-ma si tu ! ". Da, acum ca stim ca la nivelul Uniunii europene exista institutii ale sale
care se ocupa de un domeniu sau altul din viata, domeniul Justitiei, finantelor, Apararii,
Uniunea avand mai multe politici si activitati, stim si ca exista Consiliul european, se
intrunesc ministrii din fiecare tara memmbra a UE si dezbat pe o tema, sa luam exemplu,
tema agriculturii : atunci vor veni din fiecare tara UE, fiecare ministru al agriculturii si se vor
aseza la masa temei de dezbatut in ziua si la ora fixate si in functie de ordinea de zi. Despre
institutiile UE aflam pe pagina ei oficiala www.europa.eu, dar, iata, am gasit ca s-a intrunit si
Consiliul ministrilor Apararii si despre el puteti sa cititi la adresa web :
http://www.eurocuej.com ( aflam de aici ca exista si o Agentie europeana a Apararii :
www.eda.europa.eu , sau European defence agency ), un articol in sensul celor spuse poate fi
vazut aici : http://www.eurocuej.com/?p=219 la rubrica pe site " UE si Nato sau Otan ). In al
doilea rand, sa nu uitam ca mai exista un organism, care, desi este complet separat de
Uniunea Europeana, este foarte insemnat si el si se numeste Consiliul Europei. Pentru o
precizare, sa nu confundam 3 notiuni complet diferite si anume, exista : Consiliul European si
 Consiliul Uniunii Europene - ambele acestea in sanul UE si institutii ale UE, si mai exista si
Consiliul Europei, o institutie aparte, aceea cu CEDO despre care ati auzit cu minuscule sau
cu majuscule. Anyway... IN cadrul Consiliului Europei exista un Comitet al ministrilor
( adica comitetul ministrilor este o institutie a consiliului europei ) care si el se intruneste si se
ocupa mult cu promovarea intensa a drepturilor omului : iata :
http://www.coe.int/t/cm/home_FR.asp?. Trebuie sa iau o pauza, dragi prieteni, lunch time !
sau l'heure du déjeuner, ora mesei, pofta buna si voua ! Aveti motive sa aveti o pofta
sanatoasa, drepturile omului vor triumfa si multi oameni importanti si de treaba s-au miscat si
foarte rapid. De ce credeti ca azi a sosit ministrul francez al apararii la bucuresti ? Prietenii
stiu de ce.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 20 February 2012 16:030
Pana acum a ramas ca mai trebuie sa traduc si scrisoarea lui Grigoriades, ofiterul grec din
limba romana, pentru ca vreau sa fie vizibila si este si instructiva. Imi cer scuze pentru ca
instanta, adica Curtea Europeana a drepturilor omului nu a elaborat si redactat o sentinta mai
scurta decat aceea numita : " arrêt " din 25 noiembrie 1997, si prin urmare nu s-a gandit
Curtea ca ar putea ambeta - de la verbul " embêter " - oamenii care publica pe site-ul unui ziar
cu specific juridic, si se presupune ca au o pregatire in domeniul juridic cel putin, Curtea nu
s-a gandit ca ar putea necaji omul si plictisi omul care obosete citind, sau nu are rabdare, sau
se plictiseste rau de tot, dar care totusi gaseste timp sa intre pe site-uri, niciodata pentru a-si
expune o opinie de Drept sau juridica, dar se pare, se vede, rezulta, intotdeauna, sau continuu,
sau continuat daca vreti, pentru a demotiva oamenii care au intentii frumoase. Si nici
Grigoriades nu s-a gandit cand a scris superiorului sau militar o scrisoare despre motivele
plecarii sale din Armata, ca bietul om nu se impaca cu lectura, motiv pentru care, enervat, ii
va ' tranti ' o judecata de nu se va vedea, ca sa il linisteasca sa nu mai scrie asa mult si sa nu
mai dea lucru, lectura oamenilor. Asa ca omul nostru, Grigoriades, ofiter incercat si citit om,
s-a dus la Cedo sau la CEDO si acolo, norocul i-a suras, si el a intalnit ce credeti voi ca a
intalnit acolo ? Judecatori. Da. Judecatori. Judecatori care citesc si iubesc lectura si scrisul.
Mai amuzant este si ca ei iubesc dreptatea si dreptul si nu asteapta sa le spui de doua ori,
pentru a-ti face dreptate, sau pentru a infaptui Justitia, daca se poate, adica daca omului i-au
fost drepturile sale incalcate. Ba, i-au mai dat si despagubiri, in valoare de 2 milioane sau 3 ?
de drahme grecesti, el ceruse 5 milioane despagubiri. Da, despre prietenii mei pot spune ca au
in comun multe cu aceasta Curte a drepturilor omului, adica, ei citesc, ei scriu, lor le plac
drepturile omului, ei inteleg si rapid o lectura si continutul unui text, ei sunt oameni foarte
invatati si profesionisti cum nu se prea vad la noi, sau trebuie sa stii unde sa privesti ca sa ii
poti gasi si vedea. Este mai mult timp de cand am constatat cu bucurie ca exista ziarul acesta
" LUmea Justitiei ", si tot de atunci, am urmarit si comentariile postate. Ele mi-au aratat care
este nivelul si care este realitatea. Dura, cumplita, trista realitate. Adica, ca sa intri pe un site
si sa postezi comentarii, toate pline de cuvinte urate neplacute, dezagreabile, defavorabile
oamenilor, adjective epitete care descalifica si care nu inalta omul, si sa mai si spui dupa toate
acestea ca vezi bine, nu ai timp ! Nu ai timp, adica decat sa razi de oameni si sa ii
dispretuiesti, cu alte cuvinte, in acest sens trebuie interpretata expresia " nu e / nu am / timp ",
si nu exista la unii rabdare de a citi, decat comentarii in acelasi ton cu ale lor scrise, de acelasi
nivel, incultura, coeficient scazut de inteligenta, da, medicina legala are o scara si ne arata ca
nu toti sunt inteligenti, nu poti sa te superi pe om pentru asta, nu trebuie, dar te necajesti cand
ii vezi lipsa de politete, de bun simt si de Dumnezeu, si de constiinta. Eu chiar ma gandesc sa
 va spun ce inseamna oameni si prieteni buni si profesionisti. Pentru moment nu voi spune mai
mult, din anumite pricini, si voi explica care sunt ele. Dar pot de acum sa o spun, ei sunt
persoane decente, profesioniste, de mici invata bine la scoli, licee, facultati, sunt raspanditi in
lume, peste tot, peste tot, romani sau nu, sigura ca traind in alta tara ai si cetatenia tarii in care
traiesti, dar sunt si straini cate unii. Este loc pentru toti pe planeta noastra. Eu le-am scris lor,
tot, absolut tot ce scriu si postez pe acest site, negresit, ei citesc cu mine, si ei au si viteza la
citit si conexiunile la nivel de sinapsa se fac rapid, si deci ei au meritul ca probabil, sigur, eu
spun sigur, au luat atitudine. Iata, eu le-am scris. Noi avem o lume decenta si civilizata in
care oamenii inteleg importanta vietii, a omului, a drepturilor. Daca un singur om nu are
drepturi, nu le au nici ceilalti. Drepturile incalcate unuia, sunt drepturile incalcate tuturor. Tot
acesti oameni stiu ca nu se vinde si nu se cumpara, nici dreptatea, nici drepturile, nici
libertatea, sunt valori prea de pret, supreme. As vrea in clipa asta sa ii schitez in cateva
randuri, dar nu este inca momentul, am vazut ca mesajele mele catre ei au primit un raspuns
si imi vine sa plang. Nu pot insa sa ii prezint inca pentru ca pe acest site, dar si in alte ziare
virtuale, in afara acestuia, am vazut cam ce poate pielea oamenilor meschini si rai, si ei
inteleg sa spurce si sa murdareasca, sa atenteze la viata si la drepturile oamenilor, ei sunt de
multe ori protapiti la orice nivel, la modul general si impersonal vorbind. Spaniolii spun asa :
" Cu cat urca maimuta mai sus in copac si se inalta, cu atat mai bine i se vede posteriorul ei !
". Da, mi-e frica in clipa asta, dar am vrut sa o spun, ei au reactionat la toate, dar toate
mesajele mele. Pentru ca ar fi locul sa ii prezint putin, cat de cat si nu o pot face, pentru ca pe
urma apar comentarii in care se gaseste cate unul sau altul sa mancance gogosi. Mie gogosile
imi plac, si pana azi am vazut vreo 3 categorii de oameni care iubesc gogosile : pe mama
mea, care le pregateste si le prajeste in tigaie, ea adora gogosile, a doua categorie sunt
americanii, care adora gogosile cu dulceata, cu crema, cu ciocolata. Acestea doua, primele 2
categorii sunt ale celor care iubesc in mod real, la propriu adica, gogoasa, ca fel de mancare,
ca un desert. La urma vine si categoria a treia care iubeste gogosile, in sensul lor figurat, am
auzit direct si nemijlocit, in vreo 2 randuri, pe cineva, o amica, ca imi spune ca in sala de
sedinta, de judecata, clienta sa a careia aparare i-o facea, pe care o verificase la Politie, s-a
confruntat cu o surpriza neplacuta : procurorul de sedinta, s-a ridicat in 2 picioruse si a spus
ca partea, clienta aceea are antecedente penale. Ori clienta nu avea, era super-verificata de
avocata sa. Avocata a luat cuvantul si i-a spus presedintei de complet care i-a inchis gura si i-
a spus asa : " Pai ce faceti dna avocat, va certati cu dna procuror ? ". Avocata a spus ca dna
procuror nu are dreptate si a explicat de ce, iar la dosarul cauzei nu exista in niciun loc depus
cazierul judiciar, sau alt indiciu de antecendente penale pe suport de hartie. Iata, cum in mod
gresit inteleg unii eleganta si solidaritatea si amabilitatea, de dragul amabilitatii, avocata
trebuia sa nu se ' certe " ( asta nu inseamna a se certa ) cu procuroarea, iar partea care ERA
CLEAN, CURATA, FARA CAZIER, trebuia de amorul artei sa se vada cu cazier judiciar,
care exista doar in mintea probabil fabuloasa sau obosita, al procuroarei de sedinta. Al 2 lea
caz la TVR, insasi avocata Paula Iacob a patit cu un client al ei, a declarat la TVR si la
Antena 1 pe la ora 5.00 pm in emisiune, un client al ei nu avea cazier si instanta dadea zor ca
asa zice procurorul. Deci. revin si spun, nu este un mediu de buna-credinta acesta, de oameni
corecti si mi-e frica ca e prea devreme sa va vorbesc de amicii mei mai pe larg. Cand va veni
timpul si vor fi siguri voi vorbi despre ei.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 20 February 2012 19:230
Scrisoarea ofiterului grec Grigoriades, si contextul, imprejurarile, situatia de fapt - cand a fost
el adus, adica in situatia de a se gandi si a scrie o scrisoare adresata apoi superiorului sau
ierarhic ? sa vedem ce a spus el si cum vede Grigoriades Armata : "I. LES
CIRCONSTANCES DE L'ESPECE A. Le contexte 10. A l'époque des faits, le requérant
effectuait son service militaire en qualité d'élève officier de réserve avec le grade de sous-
lieutenant. 11. Il affirma un jour avoir découvert une série d'abus dont étaient victimes des
appelés, ce qui le mit en conflit avec ses supérieurs. Une procédure pénale et une action
disciplinaire furent intentées contre lui. La première se conclut par son acquittement. En
revanche, on lui infligea à l'issue de la seconde une sanction disciplinaire en conséquence de
laquelle son temps de service fut prolongé. 12. Le 30 avril 1989, il obtint un congé de vingt-
quatre heures. A l'expiration de celui-ci, il ne réintégra pas son unité. Le 6 mai 1989, il fut
déclaré déserteur et des poursuites pénales furent entamées à son encontre. 13. Le 10 mai
1989, il adressa une lettre au commandant de son unité par l'intermédiaire d'un chauffeur de
taxi. 14. La lettre était ainsi libellée : «DÉCLARATION PERSONNELLE Après avoir servi
deux années complètes en tant qu'élève officier de réserve, je me vois dans l'obligation de
vous informer que je m'oppose à la prolongation de mon service militaire résultant d'une
sanction dont j'ai écopé pour avoir défendu les droits des appelés. L'expérience que j'ai
acquise à ce jour me fait penser que l'imposition de cette sanction participe d'une démarche
générale visant à supprimer à la fois la liberté de la personnalité et la revendication de droits
constitutionnels et de la liberté personnelle. Indépendamment de mon sort personnel, je
considère de façon générale qu'infliger des sanctions à des jeunes soldats est inadmissible et
inconstitutionnel, surtout lorsque ces sanctions sont liées au combat que mènent des jeunes
gens pour faire respecter les droits fondamentaux idéologiques et sociaux de l'individu et
pour défendre leur personnalité face aux humiliations que leur inflige la machine militaire.
Après avoir, pendant vingt-quatre mois, conservé une attitude combative et consciente sur ce
sujet, je me réserve le droit – qui est également un devoir – d'établir la justice sociale et la
paix, aujourd'hui plus que jamais, et de DÉNONCER ici, en étant pleinement conscient de
mes actes, lesquels s'imposent à moi dans l'intérêt de la société : le fait que l'armée est une
machine tournée contre l'homme et la société et, par nature, contraire à la paix. Je suis à
présent absolument certain que le service militaire est responsable des crimes et de
l'agressivité que connaît la société, car il engendre une psychologie de la violence,
anéantissant ainsi toute résistance morale et psychologique à la violence. L'armée demeure
une machine criminelle et terroriste qui, en créant un climat d'intimidation et en réduisant à
néant le bien-être spirituel de la jeunesse radicale, vise clairement à faire des individus de
simples rouages d'un mécanisme de domination qui détruit la nature humaine et transforme
les relations humaines : de relations d'amitié et d'amour, celles-ci dégénèrent en des rapports
de dépendance par l'effet d'une hiérarchie fondée sur la peur et inspirée par un règlement
militaire (n° 20-1) oppressif et intolérant, par le fichage des convictions politiques, etc. En
vérité, les conditions de vie dans l'armée sont inacceptables au point d'être destructrices, et
toute forme saine de résistance comme tout effort de dialogue se heurtent à la persécution et
valent à leur auteur d'être traduit, sans défense, devant la justice militaire, institution
dangereuse qu'il faudrait abolir. Tout cela se passe en dépit des déclarations électorales du
ministère de la Défense nationale quant au respect de la personnalité des soldats ; en réalité,
le ministère participe à ces processus d'oppression et les encourage. Par ce moyen de
protestation, moi-même et tous les jeunes gens qui ressentent un profond sentiment d'injustice
parce que leur vie a été ruinée livrons un COMBAT : pour mettre fin à toutes les formes de
persécution de ceux qui participent à des actions visant à promouvoir la justice sociale, la
paix et le droit d'avoir une opinion sur les questions touchant à notre vie ; pour que le
ministère ait la volonté politique de contrôler sérieusement le pouvoir militaire et de
poursuivre les vrais responsables de cet autoritarisme au lieu de les couvrir systématiquement
 ; pour que l'Etat garantisse une fois pour toutes le respect des initiatives et des options
sociales des jeunes en éliminant toute forme de sanction pour la promotion de tels idéaux. Il
ne doit pas se contenter de « parler socialiste » et suivre ensuite une pratique
d'extermination ; pour déclarer que l'élimination de ces institutions autoritaires s'insère dans
une lutte longue et diversifiée aux niveaux individuel, social et politique ; et pour mettre fin à
la discrimination, au favoritisme et à la dépendance, toutes méthodes employées par des
organes corrompus. Ainsi, cette expérience que je viens de vivre m'a fait acquérir une liberté
de conscience qui m'empêche d'être un acteur et un complice de ce processus criminel, tant
dans son fonctionnement que dans sa structure, et je refuse désormais de porter l'uniforme
dans ces conditions. J'ai le sentiment que si je le portais cela provoquerait chez moi une crise
de conscience [car ce serait] contraire à ma nature et à mes convictions d'homme élevé dans
les idées libérales. Nous, la jeune génération, résisterons à tous ceux qui tenteraient de nous
imposer les faiblesses de l'établissement militaire et de nous en faire devenir les instruments.
C'est pourquoi mon attitude ne saurait légalement être qualifiée de désertion ou
d'insubordination, puisqu'elle procède des droits fondamentaux de la personne humaine et est
conforme aux dispositions de la Constitution grecque. A mes yeux, je reste un citoyen et un
homme libre qui a essayé de demeurer fidèle à sa conscience et au libre arbitre qui en
découle. J'estime également que mon attitude et ma protestation contre cette humiliation
constituent l'expression la plus authentique de ma solidarité avec les objecteurs de conscience
et du soutien que je leur apporte, car je crois fermement que c'est ainsi que l'on poursuit la
lutte pour la paix et la libération sociale. » ( extras din Decizia CEDO din 25/11/1997, se
gaseste in arhiva sau baza de date HUDOC a curtii )
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 22 February 2012 20:070
I. CIRCUMSTANTELE SPETEI A. Contextul 10. La epoca la care faptele s-au petrecut,
reclamantul isi efectua serviciul sau militar in calitate de elev ofiter de rezerva cu gradul de
sub-locotenent. 11. El afirma intr-o zi ca a descoperit o serie de abuzuri ale caror victime erau
cei care isi indeplineau stagiul ( serviciul ) militar, ceea ce l-a pus in conflict cu superiorii sai.
O procedura penala si o actiune disciplinara au fost intentate impotriva lui. Prima s-a incheiat
prin achitarea sa. In revansa, la capatul celei de-a doua i-a fost impusa o sanctiune
disciplinara a carei consecinta a fost prelungirea timpului ( duratei ) sau de stagiu ( serviciu )
militar. 12. La 30 aprilie 1989, el a obtinut o permisie de douazeci si patru de ore. La
expirarea acesteia, el nu si-a reintegrat unitatea. La 6 mai 1989, el a fost declarat dezertor si
cercetari penale au fost incepute ( deschise ) impotriva sa. 13. La 10 mai 1989, el a adresat o
scrisoare comandantului unitatii sale prin intermediul unui sofer ( conducator ) de taxi. 14.
Scrisoarea era astfel formulata : “ DECLARATIE PERSONALA Dupa ce am servit timp de
doi ani intregi in calitate de elev ofiter de rezerva, ma vad in obligatia de a va informa ca ma
opun prelungirii serviciului meu militar care rezulta dintr-o sanctiune pe care am primit-o
pentru a fi aparat drepturile celor chemati sa isi indeplineasca serviciul militar. Experienta pe
care am dobandit-o pana astazi ma face sa ma gandesc ca impunerea acestei sanctiuni
prezinta anumite caractere ale unui demers general care vizeaza sa suprime in acelasi timp
libertatea personalitatii si revendicarea de drepturi constitutionale si a libertatii personale. In
mod independent de soarta mea personala, eu consider de maniera generala ca a impune
sanctiuni tinerilor soldati este inadmisibil si neconstitutional, mai ales atunci cand aceste
sanctiuni sunt legate de lupta pe care o duc tinerii pentru a face respectate drepturile
fundamentale ideologice si sociale ale individului si pentru a apara personalitatea lor fata cu
umilintele care le sunt impuse lor de masina militara. Dupa ce, timp de douazeci si patru de
luni, am conservat ( am pastrat ) o atitudine combativa si constienta asupra acestui subiect,
imi rezerv dreptul – care este in egala masura o obligatie ( o indatorire ) – de a stabili justitia
sociala si pacea, astazi mai mult ca niciodata, si de a DENUNTA aici, fiind pe deplin
constient de actele mele, care mi se impun in interesul societatii : faptul ca Armata este o
masina intoarsa impotriva omului si a societatii si, prin natura sa, contrara pacii. Sunt in
prezent absolut sigur ca serviciul militar este responsabil de crimele si de agresivitatea pe
care societatea le cunoaste, caci el genereaza o psihologie a violentei, zdrobind astfel orice
rezistenta morala si psihologica ( adusa ) violentei. Armata ramane o masina criminala si
terorista care, creand un climat de intimidare si reducand la neant starea de bine spirituala a
tinerilor radicali, vizeaza in mod clar sa faca din indivizi niste simple rotite ( elemente ) ale
unui mecanism de dominare care distruge natura umana si transforma relatiile umane ; din
relatii de prietenie si de dragoste, acestea degenereaza in niste raporturi de dependenta prin
efectul unei ierarhii intemeiate pe frica si inspirate de un regulament militar ( nr. 20-1 )
opresiv si intolerant, prin inregistrarea ( fisarea, adica inscrierea in fise, deci inregistrarea,
luarea in evidenta ) convingerilor politice, etc. Intr-adevar, conditiile de viata in Armata sunt
inacceptabile pana la a fi distrugatoare, si orice forma sanatoasa de rezistenta ca si orice efort
de dialog se lovesc de persecutie si ii atrag autorului lor faptul de a fi tradus, fara aparare, in
fata justitiei militare, institutie periculoasa care ar trebui abolita. Toate acestea se intampla in
ciuda declaratiilor electorale ale ministerului Apararii nationale cu privire la respectarea
personalitatii soldatilor ; in realitate, ministerul participa la acest proces de opresiune si il
incurajeaza. Prin acest mijloc de protest, eu insumi si toti tinerii care resimt ( simt ) un
sentiment profund de injustitie pentru ca viata lor a fost ruinata ( distrusa ) ducem ( purtam )
aceasta LUPTA : pentru a pune capat tuturor formelor de persecutie ( persecutare ) a celor
care participa la actiuni care vizeaza sa promoveze justitia sociala, pacea si dreptul de a avea
o opinie asupra chestiunilor ( problemelor ) care privesc viata noastra ; pentru ca ministerul
sa aiba vointa politica de a controla in mod serios puterea militara si de a-i urmari in Justitie
pe adevaratii responsabili ai acestui autoritarism in loc de a-i acoperi in mod sistematic ;
pentru ca Statul sa garanteze o data pentru totdeauna respectarea initiativelor si a optiunilor
sociale ale tinerilor prin eliminarea oricarei forme de sanctiune pentru promovarea unor astfel
de idealuri. El nu trebuie sa se multumeasca de “ a vorbi socialist “ si de a continua ( urma )
apoi o practica de exterminare ; pentru a declara ca eliminarea acestor institutii autoritare se
insereaza intr-o lupta lunga si diversificata la nivel individual, social si politic ; si pentru a
pune capat discriminarii, favoritismului si dependentei, toate metode utilizate de catre niste
organe corupte. Astfel, aceasta experienta pe care tocmai am trait-o m-a facut sa dobandesc o
libertate de constiinta care ma impiedica sa fiu un actor si un complice al acestui proces
criminal, atat in functionarea sa cat si in structura sa, si refuz de aici inainte sa port uniforma
militara in aceste conditii. Am sentimentul ca daca as purta-o, aceasta ( adica faptul de a o
purta ) mi-ar provoca o criza de constiinta [ caci ar fi ] contrar naturii mele si convingerilor
mele de om crescut in ideile liberale. Noi, tanara generatie, vom rezista tuturor acelora care ar
incerca sa ne impuna slabiciunile institutiei militare si sa ne faca sa devenim instrumentul
( instrumentele ) ei. De aceea atitudinea mea nu va fi ( din punct de vedere, in mod ) legal
calificata drept dezertare sau nesubordonare, intrucat ea izvoraste din drepturile fundamentale
ale persoanei umane si este conforma cu dispozitiile Constutiei grecesti. In ochii mei, eu
raman un cetatean si un om liber care a incercat sa ramana fidel constiintei sale si liberului
sau arbitru care decurge de aici. Eu apreciez de asemenea ca atitudinea mea si protestul meu
impotriva acestei umilinte constituie expresia cea mai autentica a solidaritatii mele cu aceia
care fac obiectiune de constiinta si a sustinerii ( sprijinului ) pe care eu le-o aduc lor, caci eu
cred in mod ferm ca astfel este dusa ( continuata ) lupta pentru pace si eliberare sociala. “.
( extras din Scrisoarea ofiterului Grigoriades, adresata de acesta superiorului sau militar,
 scrisoare care face parte integranta din Decizia din data de 25 noiembrie 1997, pronuntata de
Curtea Europeana a drepturilor omului in Afacerea ( litigiul ) Grigoriades c. Greciei )
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 23 February 2012 18:31-1
In urma cu mai multe minute, am postat un comentariu aici, si el, ulterior a fost sters, pentru
ca nu il mai vad, el recomanda niste pagini frumoase web, care priveau credinta, omul,
europa, prin uniunea europeana si / sau institutii ale acesteia, erau site-uri frumoase, pacifice,
da, si mai erau si pagini web ale unor ziare, presa virtuala, online, de informare generala,
publica. Ei bine, ma intreb pentru ce nu il mai vad acet comentariu ? Credinta, omul, Europa,
presa, sunt spre informarea si accesul tuturor oamenilor si semenilor. Trebuie sa spun ca sunt
nedumerita, si, de altfel, exista comentarii pe luju.ro, ale altor persoane, pe care nu le cunosc,
a caror forma, a caror exprimare sperie, datorita alegerii vocabularului, cuvintelor, cu toate
acestea, ele sunt postate si apar, sunt vizibile, de cate ori cineva, mai suparat pe viata, sau mai
putin necajit pe viata, iritat, le posteaza, le publica. Pentru ce asa o discriminare a
frumosului ?
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# nu am nume 23 February 2012 21:200
Domnule Panaitescu vă vă rog respectuos sa îmi trimiteți un număr de contact al
dumneavoastră pe adresa mea de mail pentru a putea stabili o întâlnire cu dumneavoastră.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# geo 24 February 2012 09:30+2
AM onoarea sa va salut Domnule Panaitescu , cu respect va adresez o intrebare Suntem un
grup de disponibilizati din jandarmerie, am intentat proces acestei institutii, si acum am aflat
ca mai multe OMAI nu au fost publicate in MO , si anume : omai 600/2005,si mai grav omai
654/2011 in baza caruia s-au diminuat statele de organizare si a trebuit sa ne dea afara pe
multi dintre noi care avem scoli militare, studii superioare si vechime in institutie de 15-20 de
ani De aceea as dori sa pot lua legatura cu d-voastra Va multumesc
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Olivia-Maria Marcov 24 February 2012 10:52-1
Ce interesant ! Si alte ordine ( acte administrative ) exista care nu au fost date publicitatii in
Monitorul Oficial ??? Daca este asa, dupa ce reguli functioneaza oare un Stat de Drept, sau
cuvintele, teoria nu sunt asimilitate, intelese si considerate ca trebuie sa fie vizibile si in
practica de toate zilele ? IN orice caz, avocatii, negresit, figureaza in Tabloul Avocatilor, in
cazul nostru, Definitivi, care este publicat pe pagina oficiala a Baroului Bucuresti, acolo ei
 sunt in ordine alfabetica, dupa numele lor de familie, si cand ajungi la persoana cautata, cauta
bine, de exemplu poti incerca la adresa asta internet a baroului bucuresti : http://www.baroul-
bucuresti.ro/index.php?w=cabinete&t=PANAITESCU+ION, aici s-ar putea sa gasesti un
punct de contact concret. Eu inteleg ca orice om are dreptul sa ii fie aparate ... drepturile si sa
comunice cu alt om, si poti incerca aici, acum nu stiu, daca nu cumva nu ai mai incercat deja,
eu am deschis numai tabloul avocatilor.
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# Georgia Moldovan 24 February 2012 17:42+1
d-l ofiter Alexandru Gheorghe e un om demn aflat la cheremul unui sistem abject care sufoca
tara asta!...si asta doar pentru ca nu joaca cum ii canta altii! :( RESPECT MAXIM!
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# gogu_matriteru 4 October 2012 10:49+1
- Avocateee! Iar ai pierdut! L-ai prostit si pe copil sa te asculte!
 Raspunde
 |
 Raspunde cu citat
 |
 Citat
# diversiunea 4 October 2012 13:440
Daca nu postai, habar n-as fi avut de acest articol.Ma uimeste ce-au postat altii Am si un
mesaj pentru Olivia-habar nu ai ce inseamna hartuire si cum isi poate folosi functia cineva
pentru a obtine informații(date cu caracter personal) in mod ILEGAL!

Razboiul robelor
ACUZATII, MITA SI INSCENARI IN LUPTA PENTRU SEFIA TRIBUNALULUI
MILITAR TERITORIAL BUCURESTI
Cum au ajuns doi judecatori militari la m�na...
Justitiei? Constantin Udrea, magistrat la Tribunalul
Militar Teritorial Bucuresti, a facut o pl�ngere
penala �mpotriva presedintelui acestei instante,
Ion Panaitescu, pentru cercetare abuziva si pentru
abuz �n serviciu.

CAND MITICA FU COSTICA : �Am fost umilit

si amenintat ca, daca nu-mi dau demisia, voi fi
arestat ca Burzo (nr. judecator arestat pentru
coruptie �n urma cu cativa ani). Domnul
Panaitescu, fara a avea avizul ministrului Justitiei si
fara a face o minima verificare, m-a acuzat ca as fi
luat 12.000 de dolari pentru a elibera un inculpat,
Mitica. Dupa cateva ore de scotocit prin sute de
dosare din arhiva tribunalului, s-a dovedit ca Mitica
era de fapt Costica, mai exact Costel Dobroiu, un
individ pe care, cu surpriza a aflat si dl Panaitescu,
nu l-am judecat eu, ci alti doi colegi�, povesteste
Constantin Udrea. Incidentul s-a petrecut �n urma cu doi ani �n biroul presedintelui de
atunci al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti (TMTB), Traian Popescu. La mare parte
din discutie au asistat dl Popescu, Florin Surghie, judecator TMTB si Stefan Pistol,
presedintele Curtii Militare de Apel.

POVESTEA SPAGII
Totul a �nceput de la o banala palavrageala. Un coleg al lui Udrea, judecatorul militar
Florin Surghie, a �nt�lnit �ntr-un magazin de materiale de constructii pe un fost politist
care i-ar fi spus, �ntr-o doara, ca �l stie pe judecatorul Udrea si ca i-a dat 12.000 de
dolari �n doua transe pentru eliberarea unui fost subofiter de la paza instantelor, prins �n
flagrant si arestat pentru mita. Dupa discutie, Surghie a luat legatura cu seful Instantelor
Militare de la acea vreme, actualul presedinte al TMTB, Ion Panaitescu. Pasul urmator a
fost o discutie �n trei: Panaitescu, Surghie si individul cu pricina. Cum a povestit a doua
oara acelasi lucru, ba chiar cu detalii, Panaitescu a decis sa vorbesca si cu acuzatul -
Contantin Udrea. �Nici macar nu si-au pus problema ca acel om putea sa minta. S-au
bucurat crez�nd ca m-au prins. Eu eram un judecator incomod pentru ei! Poate a fost chiar
o �nscenare�, ne-a mai spus Constantin Udrea.

NUP
Cazul a fost preluat de procurorii militari de la Parchetul General care au declansat o
ancheta. Ulterior, cel care spunea ca a dat spaga de 12.000 de dolari �si schimba total
povestea si le declara procurorilor ca nu l-a vazut si nu l-a �nt �lnit niciodata pe
presupusul judecator �corupt�. Cu astfel de marturii la dosar, ancheta a primit o solutie
previzibila: NUP, adica ne�nceperea urmaririi penale. Aceeasi solutie s-a dat si pentru
pl�ngerea formulata �mpotriva �anchetatorilor� sai de Constantin Udrea.

PE UN BUTOI CU PULBERE
Daca la momentul respectiv scandalul a fost tinut sub pres, acum justitia militara sta pe un
butoi cu pulbere. Un motiv ar fi alegerile pentru sefia uneia dintre cele mai importante
instante militare din tara, alegeri �n care s-au angajat at �t Ion Panaitescu, c �t si
Constantin Udrea. Pentru presedintele �n functie al Tribunalului Militar povestea
petrecuta �n urma cu doi ani este un episod depasit. �Tot ce am facut atunci a fost o
verificare obisnuita, nu s-a iesit din cadrul legal. Noi primisem o informatie. Ce trebuia sa
facem? Sa o ignoram? Am vrut sa clarificam situatia si de aceea i-am chemat pe toti la acea
discutie la Tribunalul Militar. Era de fata seful instantei, Traian Popescu, seful Curtii
Militare de Apel, Stefan Pistol, si omul care a venit cu informatia, Florin Surghie �, �si
aminteste, la r�ndul sau, Ion Panaitescu. De asemenea, magistratul mai spune ca nimeni
nu a fost insultat sau amenintat in dezbaterea cu pricina. �Pentru mine e o problema
�ncheiata. Consider ca mi-am facut datoria. A fost vorba de un demers minimal pe care
orice magistrat era obligat sa-l faca, nicidecum o cercetare abuziva. Si, cum era vorba de un
coleg, am crezut ca e corect sa vorbim cu el �nainte de orice. Dar, cum v-am mai spus, eu
cred ca e vorba de un episod �ncheiat�, mai spune Panaitescu.

CURSA INFERNALA
Care va fi decizia �naltei Curti de Casatie si Justitie �n acest caz vom afla peste c �teva
luni. �nsa, p�na c�nd judecatorii instantei supreme vor da un verdict, vom afla cine va
c�stiga fotoliul de presedinte al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti. Iar aceasta din
urma decizie le va apartine membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, institutie care a
am�nat deja de c�teva ori numirea presedintelui de la TMTB. Coincidenta sau nu,
am�narile au intervenit �n perioada �n care Udrea a �naintat pl �ngerea la instanta
suprema, adica �n urma cu c�teva luni. Si asta s-a �nt�mplat �n conditiile �n care,
la momentul respectiv, Panaitescu era singurul candidat pentru aceasta functie. Unii dintre
colegii celor doi judecatori pun pl�ngerea formulata de Udrea doar pe seama acestor
alegeri de la CSM. Udrea spune ca vrea sa i se faca dreptate pentru ca s-a simtit hartuit sau
macar cei �n cauza sa vina si sa-si ceara scuze... public, pentru incident si pentru ca l-au
suspectat pe nedrept.

CONFLICTE MAI VECHI

Panaitescu si Udrea au mai avut un conflict si pe marginea cazului colonelului Dumitru
T�rnovschi, fostul adjunct al Inspectoratului Judetean de Politie Prahova, acuzat de
implicare �n furtul unor piese de la Rafinaria Petrobrazi. Udrea hotarase prin trei decizii
consecutive punerea �n libertate a politistului, �nsa magistratii de la Curtea Militara de
Apel au infirmat hotar�rile sale de fiecare data, mentin �nd starea de arest. Panaitescu i-a
reprosat, la momentul respectiv, lui Udrea ca insista sa-l elibereze pe T �rnovschi,
incidentul �ncing�nd spiritele �ntre cei doi judecatori militari.

IN LOC DE EPILOG...
P�na c�nd justitia militara �si va clarifica problemele, de altfel fara precedent, coruptia
va ram�ne o buba a sistemului cu care fiecare dintre magistrati ar trebui sa lupte. Chiar si
cei cu grade pe umar. De-a lungul anilor, au circulat, pe la colturi, diverse povesti despre
procurori sau judecatori militari care au facut pact cu clanuri mafiote si care merg pe la
chiolhanuri cu acestia. �nsa, p�na acum, nici un magistrat militar nu a ajuns �n boxa
acuzatilor. Poate si pentru ca aceasta tagma ar trebui sa inspire respect si onoare, cuvinte
care, dupa povestea de mai sus, te fac sa z�mbesti �n barba si sa te g �ndesti ca � si ei
sunt oameni.

Constantin Udrea

Judecator militar cu gradul de colonel

 Dosare instrumentate: Dosarul politistilor
benzinari de la Sectia 5 (2004), Dosarul
mita la Radet (2004)

Ion Panaitescu

Judecator militar cu gradul de general

Dosare instrumentate: Frumusanu - Crainiceanu (1997), Reconstituirea dosarului privind
moartea sotilor Ceausescu (2004)
- �n 2002, pe vremea c�nd a fost seful Directiei Instantelor Militare din cadrul
Ministerului Justitiei, a fost acuzat ca ar fi trimis doua dosare de gratiere la Palatul
Cotroceni �n numele ministrului Stanoiu, fara stirea acesteia.

Sursa : Ziarul
2004-06-09
01:09:27

„1990, anul zero”. Justiția de tranziție avea multe necunoscute

29.01.2015 10:41

Volume 90%

embed
OUG care schimbă soarta marilor dosare penale
Dragoș Săvulescu a fost reținut în Grecia
Câștig în instanță pentru o șoferiță cu alcoolemie
Foștii șefi ai Academiei de Poliție, condamnați pentru șantajarea Emiliei Șercan
Bătăliile lui Mihai Viteazul la Slobozia se dau în instanță
Barna, despre nemulțumirile PNL la adresa lui Stelian Ion: E ca la Radio Erevan, legile
justiției sunt în consultare publică de 6 luni
Scandal între Putere și Opoziție la ședința pentru desființarea Secției Speciale
Redeschiderea școlilor, cerută în instanță
Dilema olandeză: gaze sau cutremure?
Soţii Ceauşescu au fost judecaţi în ziua de Crăciun a anului 1989. Cei doi au fost prezentanţi
în faţa unui complet al Tribunalului Militar Extraordinar. Instituţia fusese înfiinţată cu zi
înainte, printr-un decret al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Dan Voinea, procurorul
de şedinţă, a scris actul de acuzare în doar câteva ore. Procesul nu a durat mai mult de 55 de
minute.
„Pot să calific acel proces ca fiind un asasinat politic. Puterea nou instalată a înţeles să se
folosească din nou de instanţele militare pentru a-şi regla conturile şi socotelile politice cu
adversarii său”, afirmă Ion Panaitescu, fost judecător în procesul CPEx.
Nicolae Ceauşescu nu a recunoscut instanţa de judecată. Chiar şi aşa, a avut doi apărători din
oficiu. Generalii de justiţie militară Cornel Bădoiu şi Ion Panaitescu susţin că rolul avocaţilor
a fost unul decorativ.
„Fiind întrebaţi inculpaţii dacă declară recurs, ei au păstrat linia de conduită că nu recunosc
tribunalul şi atunci unul dintre apărătorii din oficiu a spus: având în vedere că ei nu declară
recurs, vă rog luaţi act, hotărârea e definitivă. Desigur, aceasta este o greşeală uriaşă.
Apărătorii înşişi aveau obligaţia să declare recurs în locul inculpatului”, spune Ion
Panaitescu.
După pronunţarea deciziei de condamnare la moarte, preşedintele completului de judecată,
colonelul Gică Popa, şi-a dat seama de greşeala pe care a comis-o. Apropiaţii săi povestesc că
a fost cuprins de o depresie profundă, care l-a impins să-şi pună capăt zilelor.
„Să nu uităm că acel proces a fost organizat sub presiunea societăţii româneşti. Toată lumea
dorea să fie împuşcaţi, nu judecaţi”, precizează gen. Cornel Bădoiu, fost preşedinte al Secţiei
Militare de la Curtea Supremă de Justiţie.
Procesul soţilor Ceauşescu a fost doar începutul unui val de puneri sub acuzare a membrilor
nomenclaturii comuniste.
Patru lideri comuniști, în fața instanței
Conducerea României democratice se gândea chiar că e posibil să aibă loc în România un
Nurenberg al Comunismului, cu referire la procesele în urma cărora liderii Germaniei naziste
au fost condamnaţi pentru genocid.
În această atmosferă a început, pe 27 ianuarie 1990, judecata a patru lideri ai Partidului
Comunist, oamenii de încredere ai dictatorului Nicolae Ceauşescu. Este vorba despre Ion
Dincă, prim-viceprim-ministru, Tudor Postelnicu - ministru de Interne, Emil Bobu - secretar
al Comitetului Central şi Manea Mănescu - membru al Comitetului Politic Executiv.
„Mi-au lăsat o impresie execrabilă. Pentru că pur şi simplu voiau să ne convingă că vina nu o
poartă ei deloc, ci doar Ceauşescu şi soţia sa. Că ei au fost instrumente fără voinţă şi au
acţionat pentru că le era temă să zică nu”, spune gen. Cornel Bădoiu.
„Mă refer la Emil Bobu, nu este foarte sigur că pricepea ce se întâmplă cu el în acele zile. Pot
să spun că nu pricepea nici ce a făcut înainte, el nu înţelegea de ce e acolo. Nu deosebea
binele de rău”, susține Ion Panaitescu.
După doar şapte zile, cei patru au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă şi confiscarea averii,
acuzaţia fiind de complicitate la genocid. Cei care au participat la proces spun că probatoriul
nu era solid.
„Colonelul Aurică Stoica a venit cu o bâtă confecţionată din lemn de răchită, confecţionată la
Vâlcea, pentru ca muncitorii de la Vâlcea să-i bată pe ăia de la Timişoara, care ieşiseră în
stradă pe 16,17,18. Partidul Comunist a zis să facă nişte bâte să se înarmeze. A venit cu bâta,
a probat genocidul cu bâta”, își amintește Ion Panaitescu.
În aceeaşi notă s-a derulat şi procesul altor 21 de membri ai Comitetului Politic Executiv,
acuzaţi tot de genocid. În primă instanţă ei au fost judecaţi de generalul Ion Panaitescu.
Acesta a decis să-i achite pe cei mai mulţi dintre ei.
„De exemplu, Ana Mureşean comisese genocidul cu o vărguţă cu care s-a dat la manifestanţii
care spărseseră geamurile la Ministerul Comerţului. Ei, nu poţi să iei în serios o asemenea
chestiune”, spune Ion Panaitescu.
În 1992, procurorul general al României a declarat recurs extraordinar împotriva sentinţei.
Dosarul a ajuns la generalul magistrat Cornel Bădoiu, care a decis să-i condamne pe membrii
CPEx la pedepse cu închisoarea cuprinse între 11 şi 18 ani de închisoare, dar nu pentru
infracţiunea de genocid, ci pentru omor deosebit de grav.
„Procurorul a declarat recurs extraordinar de la un telefon al aeroportului Otopeni. S-a
declarat recurs la telefon. Alo! Înalta Curte? Da. Declar recurs extraordonar. Pai cum
învesteşti tu o instanţă? Bagi 25 de bani şi declari recurs? Asta era justiţia”, spune Ion
Panaitescu.
Lotul Timișoara, condamnat
Generalul magistrat Cornel Bădoiu a judecat şi procesul ofiţerilor de securitate, de armată şi
al membrilor de partid care s-au făcut vinovaţi de masacrul de la Timişoara.
Din lotul Timişoara faceau parte 25 de persoane. Toate au fost condamnate pentru omor
deosebit de grav. Printre aceste persoane s-a aflat şi Ioan Coman, secretar al Comitetului
Central al Partidului Comunist.
„Personal am fost contactat de unul dintre cei care conduceau România, şi de un coleg de-al
meu care a fost ministru de Justiţie, mi-au spus: la Timişoara sunt peste 70.000 de morţi. Am
rămas stupefiat şi le-am propus colegilor să mergem la Timişoara şi să vedem dacă este aşa.
N-a fost aşa, evident”, povestește Cornel Bădoiu.
Graba cu care s-au derulat procesele în acele zille şi-a arătat efectele peste ani. De exemplu,
bunurile personale confiscate de la familia Ceuşescu au fost recuperate de moştenitori în
instanţă.
Este evident că România nu s-a ales cu un proces la fel ca cel deschis împotriva liderilor
Germaniei naziste. Chiar dacă mulţi lideri comunişti au fost condamnaţi, la câţiva ani distanţă
au fost eliberaţi pe caz de boală sau graţiaţi de preşedinţii României democratice. Cei care au
împărţit dreptatea în anii 90 spun că încă mai sunt multe de făcut.
„Părerea mea este că justiţia aia bătrână şi-a făcut datoria, spre deosebire de asta tânără, care
nu prea face dreptate în România”, susține Cornel Bădoiu.