CORNELIU ZELEA CODREANU -

PROCESUL ASASINĂRII LUI MANCIU

Saturday, December 06 2008 @ 07:26 AM MST

Scris de: garda

Vizualizari 558

DEZBATERILE PROCESULUI SI RELATĂRI DIN PRESA TIMPULUI

INTEROGATORIU

Bucuresti, 25 octombrie 1924. Interogatoriul luat lui Corneliu Zelea Codreanu de catre
judecatorul de instructie Mihail Esianu in legatura cu uciderea prefectului de politie Constantin
Manciu.

Astazi, 25 octombrie anul 1924,

Inaintea noastra Mihail Esianu, Judecator de instructie Trib. Iasi, cab. 1. Asistat de grefierul
nostru, comparand inculpatul Corneliu Zelea Codreanu [l-]am supus urmatorului interogator

Cum te chiama? Corneliu Zelea Codreanu. De cati ani esti? 25 ani. Unde esti nascut? Iasi. De ce
nationalitate esti? Romana. Ce profesiune ai? Avocat. Unde-ti este domiciliul? Iasi, str. Florilor
20. Cum se numesc parintii? Ioan si Eliza. Si unde locuiesc? Husi, str. Ion Marza nr. 5. Esti
casatorit? Nu. Cati copii ai? - . Stii carte? Da. Ai fost condamnat si pentru ce fapt? Nu. De ce
instanta judecatoreasca? -. In ce an anume? -. In ce penitenciar ai facut pedeaspa? -. Ai facut
armata? Da. In ce regiment? 25 Infanterie. In ce an anume? 1921. Ai fost decorat? Nu. Ce rude
sau afini ai? 5 frati si doua surori. Unde locuiesc ei? Husi. Ai pasaport ori hartie de identitate? -.
Ce avere ai? N-are. SEMNALMENTELE: Statura - nalta. Fruntea - mica. Ochii - Albastri. Nasul
- Potrivit. Gura - Potrivita. Osebite semne aparente -. Parul capului - castaniu. Musteata - n-are.
Barba - n-are. Fata - lunguiata Esti pus sub inculpare prin rechizitoriul introductiv No. 22694/924
al Parchetului Tribunalului Iasi pentru faptul prev. si ped. de art. 225, 226, 227, 292 C.P.

- Marturiseste cum ai savarsit faptul si cum te aperi?

Arata imprejurarile in care ai comis asasinatul contra Prefectului de Politie C. Manciu?

- La sedinta judecatoreasca de la Ocol. I Urban, cu ocazia procesului Comerzan, Manciu, Clos,

Vasiliu s-au petrecut mai multe incidente intre inculpati si avocatii reclamantului. Aceste
incidente, care au culminat in a le adresa avocatilor reclamantului cuvintele de "obraznic si
impertinent" au determinat suspendarea insasi a sedintei. Cauza incidentului nu am fost
subsemnatul, cu toate acestea, la iesirea din Judecatorie, am fost injurat si lovit de prefectul de
Politie Manciu, care s-a adresat catre mai multi agenti spunand sa puie mana pe mine si strigand:
"loviti". Am fost injurat cu cuvintele, injuraturi de "Dumnezeu", de "Cruce". In momentul cand
am fost lovit, am strigat sa se opreasca si m-am retras in jos pe scari. Vazand un numar mai
mare, de patru sau trei, nu-mi aduc aminte bine, am scos un revolver din buzunar si am descarcat
trei focuri, pentru ca sa ma apar.

Cand am tras asupra comisarului Clos, acesta era cu revolverul in mana si inainta spre mine.
Vazand ca trag cu revolverul, a fugit inauntru. Eu, care eram intr-o miscare de retragere fata de
dansii, mi-am continuat retragerea inspre Prefectura; in drum, insa, mi-a iesit un sergent inainte,
cu un revolver in mana si atunci eu cand l-am vazut, m-am repezit asupra lui si i-am spus ca sa se
retraga ca-l impusc si atunci a fugit. Dupa aceasta, m-am reintors la Judecatorie, unde m-am
prezentat d-lui judecator Spiridoneanu, care a dispus sa fiu trimis la Parchet. Pe drum am fost
intampinat de mai multi Agenti Politienesti care m-au condus la Prefectura de Politie. Aici am
predat revolverul comisarului Pop.

- Ce cautai la Judecatoria Ocolul Urban Iasi?

- In calitate de avocat, m-am dus sa apar pe Comerzan, care ma rugase cu ceva timp inainte sa-l
asist, intrucat era reclamant contra prefectului de Politie Const. Manciu si comisarii Clos si
Vasiliu pentru lovire.

- Ai vorbit in acest proces care spui ca urma sa se judece astazi?

- Am vorbit punand intrebari la martori.

- Cu cine ai venit la judecatorie?

- Am venit cu maior Ambrozie, intrucat si el avea proces cu Prefectul Manciu.

- Pentru ce ai venit cu revolverul?

- Port de cinci ani revolverul la mine. Numai in doua randuri n-am avut revolver la mine si
anume cand am fost arestat la Bucuresti, invinuit pentru complot si atunci cand am fost arestat la
Iasi, invinuit pentru acelasi fapt.

- Cate gloante aveai in revolver?

- Stiu ca in revolverul meu intra sapte cartuse, insa nu stiu precis cate aveam cand am plecat la
Judecatorie.

- N-ai venit la Judecatorie cu gandul de a savarsi asasinatul impotriva prefectului C. Manciu?

- N-am venit cu acest gand.

- Ce studenti se mai gaseau la Judecatorie cu ocazia acestui Proces?

- Erau Cretulescu, Rugina, Cilievici si Comerzan si Branisteanu.

- Cand ai iesit de la Judecatorie de cine erai inconjurat?

- Stiu c-am iesit cu Rugina, vorbind cu el. Nu stiu unde ramasese[ra] ceilalti caci era lume multa
la Judecatorie. Imi amintesc caci la iesire eram cu studentul Branisteanu (apoi).

- Duminica trecuta ai fost la Mitropolie?

- Am fost la Mitropolie acum de curand insa nu-mi amintesc daca duminica aceasta sau in alta
sarbatoare.

- De cine ai fost insotit?

- De Mota, Theodosie Popescu, Corneliu Georgescu, Mironovici Radu, Ilie Garneata, mi se pare
ca a fost si Margineanu, Vlad insa n-a fost.

- In ce scop v-ati dus la Mitropolie?

- Sa ne rugam la Dumnezeu.

- N-ati facut acolo legamantul de a asasina pe Prefectul de Politie Manciu?

- N-am facut, cu atat mai mult cu cat Theodosie Popescu si-a manifestat ideea contra actiunii
noastre alaturia de Liga, el fiind fascist.

- N-ati ingenunchiat cu toti in fata Altarului?

- N-am ingenunchiat in fata Altarului, ci numai ne-am dus pe rand si am sarutat icoana din fata
Altarului.

- Cand v-ati dus la Mitropolie se sfarsise serviciul?

- Tocmai atunci se sfarsise, lumea iesise din Biserica si ramasesera numaii cativa preoti.

- Cu ocazia arestarii de prefectul C. Manciu, in gradina d-nei Constanta Ghica, cand s-a gasit
asupra d-tale planul locuintei acestuia, nu rezulta ca ati premeditat aceasta crima?

- Nu este nici o legatura pentru motivul ca au trecut de atunci aproape 3 luni de zile, in care timp
as fi putut sa ma razbun pe el daca era o razbunare. Dovada ca nu aveam aceasta intentiune este
ca am si plecat din Iasi. Se poate intampla sa fie o legatura de ordin psihic intre cele intamplate
cu ocazia arestarii mele din gradina Constanta Ghica si cu cele petrecute astazi cu Prefectul C.
Manciu.

- Sustii ca te gaseai in legitima aparare cand ai descarcat focul de arma asupra Prefectului C.
Manciu, explica cum iti era viata pusa in primejdie?
- Sustin ca eram in legitima aparare deoarece eram inconjurat de un numar mai mare de patru,
care s-au napustit asupra mea, unul din ei avand revolverul in mana si anume Comisarul Clos.

- Cu ce ai fost lovit de Prefectul C. Manciu?

- Cu pumnul.

- Cine a iesit intai de la Judecatorie?

- Intai am iesit eu si aproape fara nici un interval a iesit Prefectul C. Manciu.

- Nu l-ati asteptat pe scara in scopul de a comite crima?

- Nu, eu asteptam pe avocatul Dumbrava care pledase alaturi de mine ca sa iesim impreuna.

- Cand l-ai intalnit pe scara Judecatoriei, la plecare, pe Prefectul C. Manciu, acesta ti-a adresat
vreun cuvant?

- M-a injurat si a spus catre acei care erau cu dansul, nu stiu cati erau, ca sa puna mana pe mine,
iar pe cand eram, in sedinta, am auzit pe Prefectul de Politie spunand catre un avocat, mi se pare
avocatului Rang, ca are sa traga palme, nu stiu, mie sau avocatului Dumbrava. Avocatul care
sedea langa mine mi-a atras atentia asupra acestui fapt.

- N-ati luat aceasta deciziune de a suprima pe Prefectul C. Manciu vazand in el persoana care va
stanjeneste miscarea contra evreilor?

- Nu, intrucat faptele Prefectului C. Manciu marea miscarea, iar nu o diminua.

- Cu cine locuiai in Iasi?

- Singur la locuinta logodnicei mele, d-soara Ilinoiu.

- Nu ti-ai exprimat niciodata dorinta, catre d-soara Ilinoiu, de a suprima pe Prefectul C. Manciu?

- Niciodata.

- Dintre cei cu care ai fost la Mitropolie a plecat cineva din Iasi?

- Teodosie a plecat la Cernauti luni, Mironovici si Georgescu sunt la lemne si Mota la Botosani.

- La plecare i-ai condus pana la gara?

- Numai pe Mota l-am condus.

- In ce scop Mota pleca la Botosani?

- Pleca la logodnica lui, care este sora mea, auzind ca s-ar afla la mosul meu, Gh. Lucan, care
locuieste chiar in Botosani.

La perchezitia facuta mi s-a retinut numai un notes legat cu matase, cartea mea de avocat si opt
cereri intitulate D-le Director General, in vederea trimiterii lor la Bucuresti, pentru a obtine
ajutoare de materiale in vederea construirii caminului studentesc. Portofelul cu bani aflati in el si
tocul de scris mi s-a lasat. Mi s-a retinut braul.

I s-a citit inainte. Carte stie.

(ss) Corneliu Zelea Codreanu

Jude Instructie,

(ss) M. Esianu

Grefier,

(ss) indescifrabil

A.S.R.I., Fond "P", dosar nr. 111.041, vol. 1, f. 186-189

- Ce intelegi prin dusmanii neamului si considerati si pe C. Manciu printre ei?

- Prin dusmanii neamului inteleg in primul rand pe evreii care ameninta existenta noastra ca natie
si, in al doilea rand, pe acei dintre romani care, prin pozitia lor inalta, pot contribui, intr-o masura
mare, la opera de distrugere a elementului romanesc. Pe Manciu nu-l consideram in nici una din
aceste categorii.

- N-ai pus la cale asasinarea fostului prefect de politie C. Manciu si ai executat planul, in scopul
de a pune din nou in discutie chestiunea evreiasca, pentru a stimula miscarea care incepuse a
lancezi printre studenti?

- N-am pus la cale asasinarea lui C. Manciu si mai ales, daca ar fi fost vorba de un asasinat si o
pregatire in aceasta directie, n-as fi facut-o eu, care ocupam o pozitie speciala in aceasta miscare,
as fi fost mai de folos ei ramanand liber si, in al doilea rand, si pentru motivul ca in constiinta
mea m-as fi simtit vinovat daca as fi consimtit macare o clipa ca sa ma sacrific pentru un om cu
prea putina valoare.

(...) - Cu ce bani faci cheltuielile necesare propagandei nationaliste?

- Deoarece m-am dedat cu desavarsire miscarii si nu am alta activitate decat aceasta, un grup de
cetateni ma intretine, unii donandu-mi bani, altii haine. Astfel sunt d-nii D-tru, Bejan, Coniac de
la Dorna, care mi-a dat sumanul ce-l port, dr. Catalin din C.Lung, care mi-a cumparat o pereche
de ghete, dl. dr. Sumuleanu, dl. Cuza, care ma cheama pe la masa. Tatal logodnicei mele ma
intretine, dandu-mi casa si masa si cateodata mai primesc bani si de acasa, de la tatal meu. De
altfel, cheltuieli mari nu am.

(...) - Prin propaganda nationalista pe care o faci in tara tinzi la o revolta contra evreilor?

- Prin aceasta miscare nu tind la o revolta, eu tind la rezolvarea in mod echitabil a problemei
evreiesti. Manifestarile de pana acum, sub forma de mici revolte, nu sunt produsul meu, sunt
produsul unui organism national bolnav sau, intr-o buna masura, sunt produsul provocarilor.

- Cum crezi ca s-ar putea rezolva problema evreiasca?

- Problema evreiasca nu se poate rezolva decat prin eliminarea lor din tara, de catre un guvern
care sa priceapa problema si sa voiasca a o rezolva.

Un astfel de guvern nu poate veni la carma decat impins de constiinta natiei romanesti.
Activitatea noastra este sa trezim aceasta constiinta.

I s-a citit, staruie, carte stie

Jude instructor,

M. Esianu

Corneliu Zelea Codreanu

A.S.R.I., Fond "P", dosar nr. 111.041, vol. 1, f. 192-196

Declaratia

20-28 mai 1925. Relatarile ziarului "Universul" asupra desfasurarii procesului lui Corneliu Zelea
Codreanu de la TR. Severin

INTEROGATORIUL ACUZATILOR

Se procedeaza la interogarea celor 6 acuzati.

Dl. procuror general cere ca interogatoriul sa se faca separat, deoarece fiind momente care ii pun
in contradictie, aceste contraziceri s-ar putea reliefa mai mult cu ocazia interogatoriilor.

Declaratia lui Corneliu Codreanu

Corneliu Codreanu depune:

- Eu sunt acela care am impuscat pe C. Manciu, pe Clos si pe Husanu. La baza acestei crime
exista insa alte doua crime, pe care am sa le explic. Dupa cum se arata si in actul de acuzare, a
existat si exista o miscare in toate centrele studentesti, miscare pe care noi o numim nationala,
care-si are originea in faptul ca pamantul stramosesc a fost incalcat de o natie straina si noi am
inteles sa-l pastram. In Universitate si scolile secundare de la Cernauti, Iasi si Chisinau elementul
strain a ajuns sa fie 80% mai mare ca elementul romanesc si toate acestea cand art. 3 din
Constitutia tarii spune ca nu se poate coloniza pamantul romanesc cu elemente straine.

Studentimea universitara, in fata acestei stari de lucruri, a dat semnalul si a pornit la lupta, caci
daca azi 80% sunt mai multi studenti straini, conducatorii de maine - studentii de azi - vor fi si ei
80% straini.

Iata cuvantul pentru care ne-am miscat si am ponit la lupta pe cale legala. Am petitionat, am
protestat, manifestat, am cerut "numerus clusus", dar in zadar, si guvernul, in loc sa ne dea
satisfactie, a pornit prigoana impotriva noastra. Am fost schingiuiti si batuti de organele
guvernului ca nu respectam ordinea. Dar dupa noi, a pastra ordinea nu inseamna ca sa lasi sa se
despoaie un neam de toata vlaga si avutia lui si sa o dai strainului.

Trecand la istorisirea faptului ce i se imputa, Corneliu Codreanu il descrie astfel:

Iesind de la Vacaresti, am strans randurile colegilor si am hotarat sa asteptam momente mai

bune. Universitatea fiindu-ne inchisa si neavand unde sa ne adunam, am hotarat sa facem o casa.
Lucram caramida la Ungheni si faceam gradinarie la Iasi. Dar jandarmii si guvernul se tineau
dupa noi, nelasandu-ne in pace sa lucram. Intr-o zi, cand ne aflam la gradinarie, s-au napustit
asupra noastra jandarmii guvernului sub conducerea lui Manciu si, din ordinul acestuia, am fost
ridicati si dusi la politie unde am fost batuti la talpi si schingiuiti timp de aproape doua ore. Fara
interventia d-lor Cuza, Sumuleanu si Bogdan, care au venit la politie cu procurorul si medicul
legist, nu stiu ce s-ar fi ales de noi. Din beciul politiei au fost scosi colegi de-ai nostri atat de rau
batuti cu vergele si vine de bou ca nu se mai puteau tine pe picioare. Dupa ancheta facuta de
procuror si constatarile medicului legist am fost pus in libertate.

Mai tarziu, e drept, am spus intr-un cerc de colegi ca pentru a scapa de persecutii si a-mi repara
onoarea sunt hotarat sa-l rapui pe calaul tinerimii universitare, pe Manciu. Dl. profesor Cuza,
auzind de acest lucru, m-a sfatuit sa am rabdare, caci va interveni d-sa pe cale legala sa mi se dea
dreptate. Am ascultat si m-am dus la munte, unde am ramas 2 luni. La intoarcerea mea la Iasi a
venit ziua procesului de la judecatorie. Manciu si subalternii sai au inceput din nou si chiar din
sedinta sa ma provoace si sa ma sfideze, lucru ce m-a iritat peste masura, iar cand insultele au
atins culmea si cand ele s-au tradus in amenintari si ordin de a ma aresta, nu m-am mai putut
stapani, am tras si am impuscat atunci pe Manciu, apoi pe Clos si in urma pe Husanu. N-am fost
noi, studentii, pusi sa suprimam autoritatile. Lupta noastra nu este contra lor, ci a strainilor care
ne-au cuprins.

La observatiile Ministerului Public ca Corneliu Codreanu ar fi declarat ca Manciu n-ar fi fost un

instrument al evreilor, Codreanu raspunde ca aceasta este si astazi credinta lui, caci daca n-ar fi
crezut ca Manciu nu este decat o coada de topor nu se sacrifica pentru un politist, lasandu-si
locul in miscare ca sa intre in puscarie.
AVOCATUL PĂRTII CIVILE

Pledoariile. Cuvântul părtii civile.

Sedinta se deschide la ora 4,20.

Se da cuvantul d-lui Costaforu, avocatul partii civile, care spune ca Husanu este una din
victimele acelei zile. O comisie de studenti a oferit d-nei Husanu suma de 4.000 lei, suma care se
va deduce din despagubirile pe care le va admite Curtea. Husanu are plamanul perforat. D-nii
jurati sa fie mai largi cu despagubirile ce le pretinde. In ceea ce priveste pe d-na Manciu, ea a
plecat. Domnul Costaforu continua astfel: Am venit aici sa va spun adevarul folositor tarii si
acestor tineri care stau pe banca acuzatilor. Nu trebuie sa incolteasca in suflete ideea ca
asasinatul duce la glorie si apoteoza. Aceasta ar putea fi primejdios pentru tara. Cine dintre
parintii din sala ar dori ca fiul lor sa fie pe banca acuzatilor...

Voci: Toti, toti!...

Domnul Costaforu: Atunci o parte din parintii din sala nu doresc asa ceva.

Alte voci: Toti, toti!...

Domnul presedinte recomanda liniste si ameninta publicul cu evacuarea. Linistea se restabileste.

Domnul Costaforu face definitia eroismului, aratand ca nu toti cei care au alergat pe campul de
onoare sunt eroi. Am curajul sa spun adevarul. Acest curaj este cel cetatenesc si onoreaza cel
putin tot atat cat si curajul fizic. Doresc ca acesti tineri sa fie constienti de drepturile si datoriile
lor. Pe tinerii de pe banca acuzarii ii cunosc mai mult ca instrumente, ca rataciti pe care as vrea
sa-i vad pe calea dreapta a vietii. Manciu a fost fecior de taran sarac si prin munca lui a ajuns la
situatia de prefect. El a murit sarac.

In privinta bataii in politie am scris si o carte, adanc revoltat. Este vorba de fostii comunisti
inchisi la Jilava, schingiuiti cand nu erau nici condamnati. Tot astfel ma ridic in contra
brutalitatilor oricum ar fi intrebuintate. In privinta aceasta suntem de acord.

In Occident, bataia este legiferata, iar daca au fost batai si chiar daca seful e brutal trebuie numai
decat asasinat? E calea judecatii si sunt institutii ce reprezinta calea dreapta. Omul sa nu-si faca
judecata singur daca vrea sa fie echilibru in stat. La Iasi este o stare de anarhie. Studentii de la
Iasi, impinsi de unii profesori, s-au pus in conflict cu ordinele politiei. Studentii nu s-au supus,
profesorii i-au indemnat la rezistenta. Atunci a fost trimis la Iasi un om de ordine, energic si
cunoscator de legi. D-na Manciu mi-a declarat ca sotul ei n-a batut pe studenti. Nu pot sa pun
temei pe aceasta afirmatie, dar m-au impresionat vorbele sale. Nu stiu ce va spune apararea, dar
eu sper sa arunc o samanta buna care sa incolteasca in sufletele juratilor. Sa se gandeasca daca o
achitare n-ar duce la alte crime. Eu vorbesc in interesul societatii. Intr-o tara civilizata si cu legi
nu trebuie sa existe razbunare. Trebuie deci o pedeapsa pentru binele tarii si chiar pentru binele
lor. Apararea va invoca frumosul sentiment al nationalismului, dar si uratul sentiment al
antisemitismului. Desfasoara pe larg conceptia sa asupra nationalismului in contradictie cu
antisemitismul. Nu acuzatii sunt vinovati, ei sunt instrumente. Dl. Cuza e vinovat (Protestari in
sala).

Domnul presedinte: Aici n-am venit sa-l judecam pe dl. Cuza sau sa facem procesul
nationalismului ori antisemitismului.

Domnul Costaforu: D-lui Cuza n-am sa-i adresez nici o acuzatie directa. Vreau sa spun numai
conceptia mea.

Domnul presedinte: Acuzatiile dvs. le puteti scrie caci timpul e limitat in apararea necesara, dupa
cum legea o cere.

Domnul Costaforu: Tara si-o iubesc instinctiv toti romanii, dar o iubesc si evreii care s-au nascut
in ea, dar au plecat apoi in tari straine. Antisemitismul nu exista la noi. El a venit din strainatate
si mai intai la Bucuresti, adus de politicieni. La noi au fost si pogromuri.

Domnul presedinte: Aici va raspund eu, domnule Costaforu, ca in Romania nu au fost si nu sunt
pogromuri.

Domnul Costaforu: Au fost in trecut...

Domnul presedinte: Nici in trecut. Sunt destul de batran ca sa va asigur ca nu au fost. Avem
ziaristi aici si-i rog sa scrie ca in Tara Romaneasca n-au fost, nu sunt si nu vor fi niciodata
pogromuri.

Domnul Costaforu: Daca nu au fost e ca am fost o tara toleranta...

Domnul presedinte: Si azi suntem tot asa.

Domnul Costaforu: Antisemitismul e adus de politicieni. Nationalismul, inainte de razboi, era

identic cu patriotismul. Azi insa, cand Romania Mare cuprinde 3-4 milioane de minoritari...

Domnul presedinte: Ce-are a face cei 18 milioane de locuitori...

Domnul Costaforu: Azi patriotismul difera de nationalism. Legile romanesti sunt aceleasi pentru
toti. Neamurile trebuie sa-si faca nationalismul lor si intre ele sunt si cei 800.000 evrei.

Voci: Minciuni, minciuni!...

Domnul presedinte: Renuntati la datele statistice si istorice.

Domnul Costaforu: Daca e vorba sa facem lumina, lasati-ma sa vorbesc!

Domnul presedinte: Dar fara statistica.

Domnul Costaforu: Ma servesc de statisticile statului. Nu trebuie sa indarjim nationalitatile, caci

nu dezbinarea, ci unirea face puterea. Cu cat vom cuceri minoritatile de partea noastra, cu atat
vom putea fi mai tari. Nu este acesta patriotism? Antisemitismul este un rau pentru tara... Da, d-
lor, ma mandresc ca am un ginere evreu. (Protestari, murmure, huiduieli in sala. Presedintele
suna clopotelul si dupa catva timp se restabileste linistea).

Domnul presedinte: Treceti peste asta si vorbiti despre cazul Manciu.

Domnul Costaforu: Daca am un ginere evreu... (In momentul acesta e intrerupt cu huiduieli).

Domnul presedinte: V-as propune sa tineti o conferinta despre aceasta. (In acest moment, primul
jurat intervine, cerand sa se discute numai despre cazul prefectului Manciu).

Domnul presedinte: Nu provocati multimea si nu jicniti sentimentele ei.

Domnul Costaforu: Unul dintre agitatorii studentilor este un profesor universitar.

Domnul Cuza: Eu sunt acela.

Domnul Costaforu: Trebuie sa ne purtam bine cu toate minoritatile, caci altfel ungurii sprijina pe
unguri, nemtii pe nemti etc.

O voce din sala: Dar pe evrei?

Domnul Costaforu: Evreii din toate tarile. De aceea sa fim buni cu ei.

Domnul presedinte: Credeam ca cititi cateva declaratii si vad ca tineti o conferinta.

Domnul Costaforu: Nu mi se da voie, pentru ca aici toti sunt antisemiti...

Domnul Cuza: Va rugam sa-i dati voie sa spuna tot ce stie. Maine il voi convinge de adevar,
chiar si la batranete.

Domnul Costaforu citeste declaratia lui Codreanu din dosar, unde spune ca problema evreiasca
nu poate fi rezolvata decat prin eliminarea evreilor de catre un guvern care ar avea curajul s-o
faca. Studentii au facut colecte pentru o cladire.

Domnul presedinte: Ei fac o cladire pentru studentii saraci.

Domnul Zelea Codreanu - tatal: Insultati pe acesti tineri.

Domnul Costaforu: Nu insult pe nimeni.

Domnul presedinte: Sa nu acuzati niciodata fara dovezi.

Domnul Costaforu: N-am si nici n-as vrea sa am dovezi.

Domnul presedinte: Tot ce-ati spus pana acum a fost provocator. Sa va limitati in cadrul
procesului.

Domnul Costaforu: Acela e nationalist bun care munceste pentru tara si nu-i cere nimic.

Ca incheiere, dl. Costaforu, adresandu-se juratilor, cere un verdict care sa nu fie complet de
achitare, caci acesta ar duce la noi crime. (Se face din nou zgomot in sala).

Presedintele ridica sedinta, anuntand-o pe cea viitoare luni dimineata.

Leontin Iliescu.

"Universul", luni, 25 mai 1925

RECHIZITORIUL
Procesul Corneliu Zelea Codreanu

Ziua a IV-a

Se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror general Titu

Constantinescu.

(...) - Sa faceti, d-lor jurati, sa dispara dinaintea dv. imaginea magistratului chemat sa acuze si sa
vedeti numai pe cetatenii care se ridica sa apere dreptatea sociala. Nu voi discuta si nici nu voi
starui asupra verdictului ce aveti sa dati: sa achitati pe Codreanu daca in examenul constiintei dv.
nu-i veti gasi nici o vina si sa-l acoperiti de glorie daca constiinta dv. va va spune ca omorul lui
Manciu nu este o crima!

Dar tot cu mana pe inima, daca veti crede ca cel ce a trimis glontul sa rapuie o viata a savarsit
omor, a comis o barbarie, sa-l condamnati pentru ca ideea de dreptate o cere.

O stare de anarhie postbelica a patruns in Universitate mai ales prin numarul covarsitor de straini
ce patrunsesera in ea, fapt care a determinat pe studentii crestini sa ceara "numerus clausus".
Pentru acest principiu sunt si eu de acord si cu apararea si cu studentii si zic, impreuna cu ambele
parti, ca Romania trebuia sa fie a romanilor (In sala se manifesta vii aprobari. Presedintele
restabileste linistea).

Dl. procuror continua: Dar victima putea sa aiba o actiune determinanta in aceasta chestiune?
Nu! Manciu intervine numai atunci cand aceasta chestiune degenereaza in miscari de strada si nu
poate sa lase ca o parte din populatia orasului sa fie maltratata. Tolerarea ar fi fost o conceptie
impotriva firii si moralei: principiul securitatii trebuie sa garanteze fiecaruia linistea. Se poate
aduce deci vina lui Manciu cand punea la cale reinoirea ordinii? Desigur ca nu. S-a mai zis in
depozitii ca Manciu ar fi intreprins acte de violenta; dar lui Manciu nu i s-au facut manifestatii
ostile? Nu i s-au aruncat in cap oua clocite? N-a fost si el lovit? Si el n-a mai ucis pe nimeni.

Se mai zice ca Manciu s-a amestecat intr-un congres studentesc. Dar el a facut aceasta din ordin,
nu din proprie initiativa. S-a mai spus ca in gradina d-nei Ghica, la 31 mai, ar fi brutalizat, ar fi
maltratat si ar fi savarsit acte inutile impotriva studentilor. Dar aceste declaratii au fost facute si
mai temeinic sustinute tocmai de aceia care, dupa ce au comparut mai intai ca martori, au trecut
pe banca apararii; tot acestia sunt indrumatorii studentilor, deci pe declaratiile lor nu se poate
pune temei, ele fiind partinitoare si exagerate.

Din cercetarile facute de instructie se poate vedea ca Codreanu n-a fost batut, iar faptul de lovire
pentru care fusese chemat in judecata Manciu de studentul Comerzan urma sa fie judecat si
trebuia sa astepte deciziunea justitiei, iar nu sa-si faca singur dreptate. Daca procesul s-ar fi
judecat, desigur ca Manciu facea dovada nevinovatiei lui; dar el a fost suprimat inainte.

Trecand la evenimentele petrecute in ziua crimei, dl. procuror general spune:

La 25 octombrie, Manciu comparuse ca acuzat in fata d-lui judecator de ocol si fiind judecat de
aceasta instanta inseamna ca vina ce i se atribuia era mica, caci altfel cazul ar fi trebuit deferit
altei instante superioare.

La acest proces asistau multi studenti. Judecata se facea intr-o atmosfera iritanta. Intrebarile
acuzatorilor se puneau cam asa: "Sa spuna politistul" sau "sa ne declare tistul cu mentalitate de
plutonier major ce stie despre lovirea studentului Comerzan". Manciu raspundea totdeauna calm;
iar cand i s-a adresat lui Codreanu ca sa-l intrebe daca recunoaste cele spuse in instructie i-a zis:
"colegule Codreanu". Si numai cand i s-a parut ca depozitia lui Codreanu nu e conforma cu
adevarul a rostit urmatoarele cuvinte: "Si acum minte".

A intervenit apoi procesul de ultraj cerut de avocatul Dumbrava, iar procesul intentat de
Comerzan s-a amanat.

Codreanu, care nu intervenise de loc in proces, la terminarea sedintei iese afara din sala de
judecata. Se opreste pe platforma de jos si asteapta. Manciu apare si el fara sa dea nastere la
provocarile de care s-a vorbit. Codreanu scoate un revolver si trage in Manciu, pe care-l omoara.
Clos intervenind este si el e ranit de moarte, iar un al treilea glont il raneste pe Husanu. Studentii
Iordache, Cucu M., Rugina si Hanganu nu sunt singurii care au asistat la savarsirea crimei. Ei se
contrazic in declaratiile lor, ca una au spus judecatorului de instructie si alta au spus aici, in fata
Curtii.

Si acum se vede de ce a ucis Codreanu.

La instructie a aratat in trei feluri motivele ce l-au determinat la crima: intai ca l-a injurat si
amenintat, a doua oara spune ca numai l-a injurat, iar a treia oara sustine ca a fost in legitima
aparare, prinzand un gest al lui Manciu care avea aerul ca scoate un revolver din buzunar.

Dl. Procuror general face teoria legitimei aparari si trage concluzia ca in speta nu exista, asadar
ramane insulta ca singurul motiv ce a determinat pe Codreanu sa savarseasca crima. Dar se
pedepseste o insulta cu moartea?

Este deci situatia omului care in mod miselesc a ucis un om pe la spate. Afirmarea ca gestul lui
Codreanu ar fi o trezire a constiintei nationale este un neadevar. Corneliu Codreanu a savarsit
crima, a infaptuit cel mai abject omor pentru o inaltare personala. N-a fost nici o stare de
surescitare, ci a fost o crima premeditata, pornita din credinta foarte gresita ca ideile unor tineri
pot fi impuse guvernelor in conducerea tarii. (...)

Domnul procuror general in continuare vorbeste de activitatea lui Manciu ca prefect care, fiind o
minte ordonata, nu putea admite miscari care tulbura linistea tarii. Si atunci dvs., d-lor jurati,
cand ati auzit expunerea facuta, ramane sa veniti sau cu un verdict de condamnare ori sa aduceti
un verdict de iertare, dar pe mine lasati-ma sa cer condamnarea pentru unul care ucide pe la
spate.

APĂRAREA

Sedinta se redeschide la ora 10,30.

Se da cuvantul d-lui avocat Paul Iliescu. (...)

Partea civila v-a vorbit de o durere omeneasca si a incercat sa arunce samanta rea in spiritele
juratilor, noi insa ne gandim la pribegia de martir a lui Corneliu Codreanu din penitenciar in
penitenciar, de la Iasi la Focsani, de la Focsani la Turnu Severin. Pentru noi a fost un mars
triumfal, pentru el un drum de martir. Admir talentul si elocinta reprezentantului Ministerului
Public care a stiut cu eleganta sa-si faca datoria de acuzator si sa-si pastreze totusi sufletul de bun
roman. Dar la noi e granitul in sufletul romanesc, de care talentul dvs., d-le procuror general, se
va zdrobi. Daca ati cerut achitarea pentru ceilalti acuzati, o puteati cere si pentru Corneliu
Codreanu, caci legea va permite.

Ce sa va spunem noi, domnilor jurati, decat ca sa trageti concluzia logica din situatia acestui
proces. E adevarat ce spune dl. procuror general ca dupa razboi s-a creat o nevroza generala in
tara noastra, dar tot atat de adevarat este ca strainii, dar mai ales evreii, ne-au invadat tara in mod
neasteptat. A trebuit sa vina miscarea de redesteptare nationala a studentimii, floarea neamului
romanesc, ca sa ne trezeasca in fata pericolului evreiesc. Moldova presarata cu mormintele
voievozilor este cotropita de ovrei. Din Moldova a pornit miscarea. Moldoveanul Corneliu
Codreanu a dat mana cu Ion Mota din Orastie.

Guvernul de nenorociri si vitregie a fost format din romani care s-au robit finantei evreiesti si
internationale, a infruntat dorul romanesc al studentilor si a trimis la Iasi pe cel mai negru prefect
din cati i-a avut tara. (...) Ce vina aveau studentii? Lucrau caramida pentru caminul lor, au fost
ridicati si brutalizati de jandarmi, au fost loviti de Manciu, a curs sange de copil pe podelele
prefecturii din Iasi. Ce ar face fiecare din noi daca copiilor nostri li s-ar da astfel de lovituri? Nu
este moartea o pedeapsa prea mare pentru cine savarseste astfel de orori. Ororile exista, nimeni
nu le poate tagadui; sa ne gandim la cele ce s-au petrecut in sufletul lui Codreanu cand s-a vazut
palmuit de Manciu in fata evreilor! (...) Ce putea face Codreanu cand sangele il navalise in fata
gandindu-se la ce-l astepta iarasi in beciurile politiei? A fost un moment de uitare, cand omul nu
mai putea raspunde de faptele lui si atunci Codreanu a tras si l-a doborat. Nu e o crima politica,
ci un gest datorita fatalitatii oarbe. N-a fost, prin urmare, premeditare. Daca era vorba de o crima
politica, n-ar fi ales ca victima pe politai, dupa cum declara insusi Codreanu. Sa fie oare o crima
pe care legea n-o iarta? Nu vrem sa facem erou din Codreanu pentru ca l-a ucis pe Manciu, ci din
cauza ca el a fost capul miscarii de redesteptare nationala. Lumea romaneasca il iubeste pe
Codreanu si va cere sa i-l redati.

Nu este asa, Corneliu, ca in iarna acea cand te-am vazut in celula inchisorii regretand cel dintai
ca a trebuit sa ucizi un om, nu este asa ca si tu l-ai plans pe Manciu? Puteti condamna un astfel
de om, d-lor jurati? (...)

"Universul", nr. din 27 mai 1925

SENTINTA. ACHITAREA

Sedinta se deschide la ora 2 si jumatate. Sala este ocupata inca de la ora 1. Foarte multe d-ne si
d-soare au venit cu buchete de flori. In sala circula niste carti postale cu vederea teatrului si cu
inscriptia "Aici a fost judecat si achitat Corneliu Zelea Codreanu". Presedintele intreaba pe jurati
daca sunt luminati. Toti raspund afirmativ. Adresandu-se acuzatilor ii intreaba daca au ceva de
adaugat.

Corneliu Codreanu se ridica si spune: "Dumnezeu a harazit ca vietile noastre sa serveasca in

lupta de aparare a romanilor. Reinnoim aici juramantul nostru de a sluji cu credinta tara si
neamul in orice imprejurare". (...)

La ora 4,30 juratii intra in deliberare. Ochii tuturor ii urmaresc cand ies pe usa si parca vor sa le
patrunda in suflet ca sa citeasca cu o clipa mai devreme verdictul. D-ra Elena Ilinoiu, logodnica
lui Codreanu, s-a strecurat in primele randuri si s-a lipit aproape de banca acuzatilor, in imediata
apropiere a logodnicului ei. Il priveste cu induiosare. Ii zambeste si pare multumita de marea
manifestatie de simpatie ce se face.

Deliberarea se face in 5 minute. Clipele sunt solemne. O nerabdare manifestata nervos domneste
in sala. Nimeni nu mai sta la locul sau. E nevoie sa intervina dl. presedinte care face apel la
spiritul de ordine al multimii, sa restabileasca linistea.

Comisia juratilor isi face intrarea. O tacere desavarsita se face in sala. Fiecare jurat poarta la
butoniera "svastica" in funde tricolore.

Primul jurat se ridica grav, profund emotionat si incepe sa dea citire verdictului. Cand pronunta
sacramentala formula "Pe onoare si constiinta, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor", si cand zice
primul NU, sala izbucneste in ropote de aplauze si arunca cu profunzime flori peste jurati si
magistrati.

Entuziasmul dureaza cateva minute. Presedintele restabileste din nou linistea. Primul jurat da
citire, emotionat, intregului verdict, prin care comisia de jurati raspunde NU la toate intrebarile.
Presedintele da apoi ordine sa fie introdusi acuzatii. Corneliu Codreanu este adus pe brate in sala
de sedinta de colegii lui, imbracinat cu o lenta tricolora. In sala izbucnesc din nou ropote de
aplauze. Presedintele restabileste iarasi linistea si da cuvantul procurorului general care, inainte
de a-si face datoria, rosteste studentilor o inimoasa si patriotica cuvantare.

Pe baza verdictului juratilor, reprezentantul Ministerului Public cere achitarea. Presedintele

citeste sentinta de achitare. Codreanu este ridicat pe brate de studenti si scos din sala in aplauzele
multimii entuziaste. Au ramas cu totii in parcul orasului la statuia lui Traian, unde s-a facut o
mare manifestatie patriotica. (...)

Leontin Iliescu si N. Ciocardia

"Universul", nr. din 28 mai 1925