,,Intelligence"-ul romanesc in anii '90 (2)

Constantin Corneanu,

Noua putere in stat (CFSN) va emite, in cursul zilei de 26 decembrie 1989, Decretul nr. 4 privind trecerea in
componenta Ministerului Apararii Nationale a Departamentului Securitatii Statului si a altor organe din
subordinea Ministerului de Interne. In dimineata de 27 decembrie 1989 a reaparut un zvon destabilizator care
alimenta frica ca liderii CFSN vor fi asasinati.
,,In fiecare casa, un mort pe masa!" si ,,De Craciun ati invins voi, de Anul Nou vom invinge noi!" erau
zvonurile care alimentau suspiciunea Armatei si a liderilor CFSN impotriva Securitatii. Gelu VoicanVoiculescu, insarcinat cu siguranta liderilor CFSN, emite, la 26 decembrie 1989, un nou document ,,tip
chestionar, pentru identificarea provenientei si modului de operare a teroristilor, indicand ca persoane ce ar
trebui interogate pe Emil Bobu, Ion Dinca, Nicu Ceausescu, Tudor Postelnicu, pe generalii Vlad, Stamatoiu,
Bucurescu, Vasile si colonelul Ardeleanu". Atmosfera de suspiciune impotriva conducerii DSS se va amplifica
in cursul zilei de 29 decembrie 1989 cand noul vice-prim-ministru al Guvernului Romaniei, Gelu VoicanVoiculescu, elaboreaza un Punctaj de probleme privind modalitatile de depistare si retinere a teroristilor
ramasi in libertate, cu caracter ,,strict secret", inaintat prim-ministrului Petre Roman. In document se mentiona
ca ,,dictatorul Nicolae Ceausescu a organizat acest aparat de teroare si eventuala salvare personala din timp
(poate de un an, poate de mai multi)" si, totodata, ,,pregatirea aparatului s-a facut de catre specialisti straini (sau
autohtoni) dupa un plan complex". Documentul din 29 decembrie 1989 consemneaza faptul ca vice-primministrul Gelu Voican-Voiculescu cere ,,anchetarea de urgenta de catre organele specializate ale Ministerului

Apararii nationale in prezenta si cu concursul organelor Procuraturii Militare, a persoanelor asupra carora exista
prezumtia ca detin date despre existenta si organizarea grupurilor de teroristi (Emil Bobu, Ion Dinca, Tudor
Postelnicu, Nicu Ceausescu, general-colonel Iulian Vlad, general-maior Bucurescu Gianu)".
Noul sef al Marelui Stat-Major, generalul-colonel Vasile Ionel, va adauga pe document, dupa marturisirile lui
Gelu Voican-Voiculescu, ,,Stamatoiu si Vasile". Totodata, in jurul noii puteri se invarteau o serie de persoane
dubioase prin trecutul lor, precum Nicolae Doicaru, Virgil Magureanu, care sub masca disidentei antiCeausescu doreau o rafuiala cu conducerea inca activa a DSS-ului. Silviu Brucan avea sa fie catalizatorul
tuturor acestor tendinte revansarde, mai mult sau mai putin intemeiate, astfel incat a crescut presiunea asupra
liderului CFSN, Ion Iliescu, pentru a ordona arestarea comenzii DSS. In convorbirile cu publicistul Alex Mihai
Stoenescu, Petre Roman va declara: ,,Brucan insista foarte mult asupra fatarniciei lui Iulian Vlad. (...) Iar noi
spuneam. <<Bine, dar...>>. Eu ma opuneam poate din alte motive decat Iliescu. Eu ma gandeam ca n-avem
nevoie de inamici in plus, pentru moment, fiindca lucrurile se indreptau spre o normalizare".
Distrugerea documentelor ,,informative"
In cursul diminetii de 30 decembrie 1989, generalul-colonel Iulian Vlad a transmis, la ora 09.30, ordinul S/184
catre ,,toate unitatile centrale si teritoriale de informatii ale Ministerului Apararii Nationale", respectiv fostele
unitati componente ale DSS, prin care a comunicat ca din ordinul Ministrului Apararii Nationale ,,se interzice
cu desavarsire distrugerea oricarui document privind activitatea informativ operativa" si, totodata, sefii
unitatilor centrale si teritoriale de informatii ,,vor lua masuri de protectie stricta a tuturor documentelor
privind activitatea informativ-operativa, precum si a intregului fond de arhiva". Colonelul (r) Cornel
Nemetzi din SIE va scrie in memoriile sale, cu referire la acest episod din istoria postdecembrista a comunitatii
de intelligence romanesti, ca, totusi, la unitatile speciale nu au fost arse documente astfel incat se putea releva
activitatea specifica desfasurata de acestea. Trebuie mentionat faptul ca Brigada ,,U" (Ilegali) a fost
reorganizata, dupa 23 iulie 1978, in trei unitati speciale: 1) UM 0101 care avea sarcini de spionaj in tarile
occidentale europene si Israel; 2) UM 0102 care era responsabila cu spionajul in SUA si America de Sud si 3)
UM 0103 care se ocupa de emigratia romana, de Radio Europa Libera si de combaterea iredentismului maghiar.
Unitatile speciale au fost considerate ca fiind ,,formatiuni independente" in cadrul unitatilor de linie, respectiv o
linie speciala de munca: UM 0101 in UM 0199, UM 0102 in UM 0201 si UM 0103 in UM 0225. ,,Motivele care
au determinat unitatea de contrainformatii 0195 sa distruga o parte din materialele acumulate in dosarele
intocmite ofiterilor din CIE au fost de alta natura. Fostii c.i.-sti se temeau ca aceste hartii, mi-e greu sa le
numesc <<documente>>, sa nu ajunga in mana celor urmariti si persecutati, ceea ce ar fi putut conduce la
razbunari si reglari de conturi. Dar unitatea se ocupa si cu lucrarea rezervistilor, unii dintre acestia fiind
suspectati de legaturi cu KGB si alte oficine straine de spionaj, precum si de <<emigratia romana ostila>>!",
consemneaza colonelul (r) Cornel Nemetzi din SIE.
In ceea ce priveste distrugerea arhivei fostei UM 0110, istoricul Marius Oprea consemneaza urmatoarele: ,,Este
posibil ca raspunsul privind disparitia documentelor fostei Unitati 0110 de contraspionaj pe <<tarile de est>> (in
special URSS) sa poata fi dat de analiza documentelor interne ale serviciului Arhiva din SRI. Dupa o sursa
careia ii pastram anonimatul, o mare parte a arhivei UM 0110, circa 40.000 de pagini, depozitata la Iasi, a fost
transferata in 1994 - 1995 catre Bucuresti. Unde, se pare, n-a mai ajuns niciodata".
In lucrarea jurnalistului Alexandru Mihaila (Cazul Timofte - KGB intre diversiune si adevar, Editura VIS Print
SRL, 2008, 332 p.) este reprodus in facsimil raportul din 10 aprilie 2001 al colonelului Constantin Muraru din
SRI in care se mentioneaza faptul ca inainte de anul 1996, dar si dupa aceea, a aparut solicitarea ,,inventarierii
tuturor persoanelor ce au facut obiectul preocuparilor pe linia contraspionajului sovietic (a fostei UM 0110) cu
precizarea necesitatii valorificarii datelor si informatiilor pe care le detineau fostii lucratori ai UM 0110, activi
sau in rezerva, cunoscut fiind faptul ca pe acel profil de munca arhiva nu s-a conservat". Un astfel de raport
confirma faptul ca, foarte probabil, arhiva UM 0110 nu s-a distrus in intregime, ba mai mult se specifica in
raport ca, in fapt, ea nu s-a ,,conservat". Referitor la o serie de documente microfilmate ale UM 0110 care ar fi

putut contine informatii despre reteaua KGB din Romania socialista, si care au ajuns in posesia SRI, in 1990,
Virgil Magureanu declara: ,,Aceste microfilme ne-am dus (pe strada Roma - n. n.) si le-am ridicat in aceeasi
seara, cand s-a dat semnalul (un telefon - n. n.), a fost spart acel loc unde fusesera zidite microfilmele si
extrase toate acestea. S-au extras acele microfilme, despre care nu stiu nici astazi ce contineau, pentru ca
nu era treaba mea, si fiind inventariate, pentru ca aveau niste numere acolo, s-a facut un inventar
complet si au fost puse in mana unitatilor de linie al caror obiect de activitate era tocmai acesta".
,,La radio s-a anuntat arestarea mea"
Prin Decretul nr. 33 al CFSN a fost desfiintat Departamentul Securitatii Statului, pe 30 decembrie 1989, iar
in cursul zilei de 31 decembrie 1989, fostul sef al DSS, generalul-colonel Iulian Vlad, a fost informat ca
trebuie sa fie prezent la cabinetul Ministrului Apararii Nationale la ora 13.00 si nu la 11.00, iar, mai apoi, a fost
informat ca trebuie sa se prezinte la ora 14.00 impreuna cu adjunctii sai, Gianu Bucurescu si Aristotel
Stamatoiu, si cu seful Directiei a IV-a Contrainformatii Militare. ,,Atunci cand planul era aproape gata (de
prindere a teroristilor - n. n.), m-am dus cu el la raport la ministru, chiar am dat ordine, unul suna asa: <<Din
dispozitia ministrului Apararii Nationale, gl. de armata Nic. Militaru, ordin tuturor sefilor unitatilor centrale si
teritoriale de informatii...>>; eu am fost de buna credinta. Mi s-a spus atunci de col. Cerbu, care era la cabinet,
mi s-a spus ca ma primeste la ora 14, dar sa vin si cu loctiitorii, dar gl. Alexie avusese un infarct si nu l-am luat,
mi s-a ordonat expres sa-l iau si pe gl. Vasile. Am avut un presentiment si le-am spus celor de langa mine ca sar putea sa nu ne mai vedem, iar cand ma deplasam cu masina la minister, la radio s-a anuntat arestarea mea",
declara fostul sef al DSS in fata Comisiei Senatoriale.

Ultimul sef al DSS, Iulian Vlad, in boxa acuzatilor (1990)

In seara aceleiasi zile, Gelu Voican-Voiculescu, numit de Ion Iliescu la comanda structurilor fostului DSS,
s-a intalnit la ora 22.00 la sediul Ministerului de Interne cu comandantii unitatilor de securitate proaspat
desfiintate. Istoricul Marius Oprea consemneaza faptul ca ,,la intrunire, Voican, le-a garantat ofiterilor DSS ca
noua putere nu va purta un razboi impotriva lor, ci se va limita doar la destructurarea institutiei". Omul de
legatura intre Gelu Voican-Voiculescu si fostul DSS devine colonelul Gheorghe Goran, fost sef al Securitatii
Municipiului Bucuresti. ,,In primele luni i-au fost date informatii lipsite de importanta si informatii despre
situatia din economie, probleme de aprovizionare, apa in baraje, chestiuni din acestea", marturiseste fostul
loctiitor al sefului CIE, generalul-maior (r) Stefan Alexie.
Desfiintarea DSS si viitorul aparat de informatii al statului
Preocuparile reprezentantilor noii puteri in stat, in ceea ce priveste viitorul aparatului de informatii si
contrainformatii romanesc, sunt evidentiate de redactarea, de catre Gelu Voican-Voiculescu din postura de viceprim-ministru, a Ordinului nr. 1 al sefului Consiliului Sigurantei Nationale in care sunt consemnate propuneri
pentru noul Consiliu al Sigurantei Nationale care era menit sa inlocuiasca activitatea fostului Departament al
Securitatii Statului intrat in destructurare dupa desfiintare. Lectura documentului ne releva faptul ca unul dintre
sefii Securitatii, colonelul Goran Gheorghe, seful Securitatii Municipiului Bucuresti, era nominalizat la

comanda viitoarei Sigurante a Municipiului Bucuresti, in timp ce la CIE era nominalizat colonelul Deaconescu
Ion. Personalul Directiilor a V-a si a VI-a se demiteau din functiilor lor, cadrele fiind ,,trecute in rezerva, cu
exceptia acelora care s-au dovedit loiali prin misiunile indeplinite". In document se mai specifica:
,,Directia IV va fi incadrata cu ofiteri MApN loiali Revolutiei; actuala incadrare va fi redistribuita la
unitatile MApN ca ofiteri trupa sau specialisti, conform pregatirii acestora; prima masura va consta in
eliberarea de catre ofiterii CI (contrainformatii -n. n.) a birourilor ocupate, odata cu documentele aflate
asupra lor. Aceasta documentatie va fi predata organelor de comasare a unitatilor". Documentul facea
referire, in finalul sau, la faptul ca erau considerati ca ,,intrati in inactivitate pana la noi ordine" urmatorii
fosti sefi ai DSS: general-colonel Iulian Vlad, general-locotenent Vasile Al. Gheorghe si general-maior Gianu
Nicolae Bucurescu. Documentul emis de catre Gelu Voican-Voiculescu a ramas doar pe hartie, fara nicio
valoare juridica practica. Evenimentele aveau sa se succeada cu repeziciune, iar viitorul aparatului de informatii
si contrainformatii romanesc avea sa fie cu totul altul.
Generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir isi aminteste ca la venirea serii de 31 decembrie 1989, in jurul orei
20.00, a observat ca ,,<<vechea garda>> a conducerii CIE nu era prezenta, depunandu-si chiar in aceeasi
zi cereri de pensionare". Sediul central al CIE a fost inconjurat de TAB-uri ale MApN, in seara aceleiasi zile,
sub pretextul ca exista o informatie conform careia ,,cadrele CIE, afland de arestarea sefului CIE, pregatesc
o lovitura de stat". Echipa CFSN care si-a facut aparitia era formata din Gelu Voican-Voiculescu, Virgil
Magureanu, Nicolae Doicaru si general-locotenent Marin Pancea. Virgil Magureanu se afla acolo in calitatea de
consilier pe probleme de siguranta nationala al presedintelui CFSN, Ion Iliescu. Referitor la rolul sau in acele
momente, Virgil Magureanu marturiseste: ,,Aveam de transmis diferite directive catre diferite unitati ale acestui
Consiliu Militar si de comunicat daca intr-o parte sau alta se intampla ceva anume si care trebuia neaparat adus
la cunostinta presedintelui. Fie sub forma unor buletine zilnice, fie sub forma de nota telefonica. Sa nu se
inteleaga ca eram un simplu trepadus. Lucram la nivelul la care lucram si tineam ca toate deciziile si
informatiile sa se faca la nivelul cerut, discutand direct cu sefii departamentelor respective". Referitor la
prezenta acolo a fostului sef al DIE din perioada 1959 - 1978, Virgil Magureanu marturiseste: ,,Personajul numit
Nicolae Doicaru cred ca avea un rol mult mai putin conturat decat il avea GVV. Doicaru era persoana care, fiind
indepartata de putin timp de la conducerea acestui departament, putea juca acest rol de intermediar intre noile
autoritati si situatia operativa din tara. Cred ca Doicaru fusese pur si simplu numit pentru a da o aparenta de
legitimitate acelui transfer de putere catre o persoana reprezentand noile autoritati. Si nimic altceva. Daca va
amintiti, ulterior Doicaru n-a mai indeplinit un rol si nici n-a mai fost chemat vreodata la vreo atributie in
conturarea noului serviciu".
Spionajul extern romanesc, in mainile ,,Profesorului"
Cadrele CIE au fost informate ca, pana la noi ordine, institutia va fi condusa de catre generalul-locotenent Marin
Pancea care preluase si coordonarea activitatii DIA. Fostul comandant de unitate din CIE, Gheorghe Dragomir,
considera ca in acea seara de 31 decembrie 1989, a inceput operatiunea prin care ,,CIE urma sa fie <<topit>>
in DIA". In conformitate cu cele scrise in istoria oficiala a Directiei de Informatii Militare, se mentioneaza ca
generalul-locotenent Marin M. Pancea a preluat comanda DIA la data de 24 ianuarie 1990 si a condus-o pana la
4 ianuarie 1991, cand a fost numit in functia de secretar al Consiliului Suprem de Aparare al Tarii (CSAT).
Gheorghe Dragomir considera ca in umbra reorganizarii spionajului extern romanesc se afla un personaj politic,
denumit ,,Profesorul", care tintea crearea unui serviciu secret mamut (o replica a DSS) cu o componenta
interna si una externa a carui conducere i se promisese. Personajul numit ,,Profesorul" poate fi identificat in
persoana lui Virgil Magureanu, viitorul director al Serviciului Roman de Informatii (1990 - 1997). Publicistul
Mihai Pelin va consemna faptul ca dosarul de fost ofiter in DIE al lui Virgil Magureanu a fost oferit lui Gelu
Voican-Voiculescu de catre Mihai Caraman. Viitoarele atacuri mediatice ale lui Ion Mihai Pacepa la adresa
SRI in ceea ce priveste preluarea de catre aceasta institutie a conturilor secrete ale lui Nicolae Ceausescu,
omitand existenta SIE care se nascuse pe structura DIE (UM 0544), intareste ipoteza ,,conflictului" dintre
Virgil Magureanu si generalii din SIE.

Virgil Magureanu, directorul SRI

Dorinta ,,Profesorului" intra in conflict cu interesele DIA care dorea sa absoarba CIE in interiorul organismului
sau. ,,CIE devenise o <<placinta>> atractiva pentru noua putere care se <<razboia>> pentru a-si imparti
conducerea serviciilor secrete in functie de interesele celor care trageau sforile din umbra si de multe ori
se incurcau in propriile intrigi. Din acel moment s-a declansat o cursa <<nebuna>> de preluare a
dosarelor personale ale cadrelor CIE din centrala si exterior inclusiv dosarele intocmite acestora de
unitatea de contrainformatii. Saci plini cu asemenea documente erau incarcati in camioanele armatei si
transportate la DIA pentru <<studiere si evaluare>>. A venit randul apoi dosarelor ofiterilor deplin
conspirati si <<ilegalilor>> implantati in diverse tari, apoi agenturii din randul romanilor si strainilor",
concluzioneaza generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir. Viceamiralul Stefan Dinu, seful DIA, a declinat
propunerea de a comanda CIE, dupa cum afirma Virgil Magureanu, urmand sa preia, in curand, comanda
fostelor UM 0110 si UM 0625 (Directia a III-a Contraspionaj) contopite intr-o noua structura de
contrainformatii in organigrama MApN. Virgil Magureanu considera ca fostul sef al DIA, viceamiralul Stefan
Dinu, a refuzat sa preia comanda CIE in conditiile in care i s-a cerut sa puna la dispozitia CFSN, dupa preluarea
comenzii, toate informatiile pe care le poate obtine. ,,Doar ca nici astazi - declara Virgil Magureanu nu ma pot dezbara de impresia ca Dinu a vrut sa se eschiveze de la o raspundere, de a colabora cu
informatii la clarificarea situatiei".
In cursul zilei de 3 ianuarie 1990, Ion Iliescu, presedintele CFSN, a sunat la sediul central al CIE si a cerut sa fie
informat generalul-maior (r) Mihai Caraman ca este asteptat a doua zi, 4 ianuarie 1990, la ora 09.00, la Palatul
Victoria. Intr-o fisa strict-secreta a DSS, din data de 22 iunie 1979, cu privire la generalul-maior Mihai Caraman
se mentiona: ,,Generalul-maior Mihai Caraman a fost trimis la post in Franta, unde a lucrat peste 10 ani (1959 1969). (...) Se stie, de asemenea, ca informatiile obtinute de generalul-maior Mihai Caraman prin agentii sai de
la NATO au fost trimise oficial, in prima etapa (pana in 1964) integral, apoi in sinteza, in cadrul unui schimb de
informatii, serviciilor sovietice. (...) De asemenea, generalul-maior Mihai Caraman a fost invitat singur la
Moscova, unde a purtat mai multe discutii cu conducerea serviciilor sovietice, iar un cadru al acestor servicii l-a
vizitat pe generalul-maior Mihai Caraman chiar la Paris, pe timpul cat acesta se afla la post in Franta. Toate
aceste fapte, relatate in rapoartele mai multor ofiteri audiati in cadrul cercetarilor (efectuate dupa dezertarea lui
Ion Mihai Pacepa - n. n.), ridica o prima suspiciune in legatura cu generalul maior Mihai Caraman si anume ca
el ar fi fost recrutat de catre serviciile sovietice de informatii, pentru care el ar fi lucrat si dupa intoarcerea din
Franta in centrala Directiei de Informatii Externe, unde a fost numit sef de brigada (Contrainformatii Externe n. n.)". Generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir este cel care mai mentinea, in acele momente, contactul cu
Mihai Caraman si l-a sunat pentru a-i comunica solicitarea lui Ion Iliescu. Mihai Caraman s-a prezentat a doua
zi la biroul presedintelui CFSN, ignorand faptul ca in anticamera se afla ,,Profesorul" si refuzand orice discutie
cu acesta. Dupa discutiile avute cu Ion Iliescu si, mai apoi, cu cadrele de conducere ale CIE, Mihai Caraman a
fost rechemat in cadrele active si numit, la data de 18 ianuarie 1990, adjunct al MApN si comandant al CIE cu
rang de secretar de stat in MApN (18.01.1990 - 13.12.1990). ,,Primele dezamagiri - noteaza generalul de
brigada (r) Gheorghe Dragomir - la nivelul cadrelor tinere din SIE au aparut in momentul in care generalul
(Mihai Caraman - n. n.), odata stabilizata situatia institutiei, a trecut la reactivarea unor cadre aflate in
rezerva, sau care s-au manifestat dupa evenimente (din 1989 - n. n.), ca <<dizidenti>> sau marginalizati
de vechea conducere a CIE".

Colonelul Mihai-Caraman in 1974

Noua conducere a CIE a intampinat numerose dificultati prentru a putea prelua, din nou, controlul asupra
sediilor CIE ,,ocupate de armata din ordinul verbal al ministrului Militaru, pentru care nu existau
procese-verbale si inventare de preluare in administrare, noii <<ocupanti>> refuzand sa accepte
restituirea acestora". Fostul adjunct al directorului SIE, generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir
marturiseste ca un rol extrem de important in atenuarea acestor tensiuni dintre CIE si Armata l-a jucat vice-primministrul Gelu Voican-Voiculescu. Referindu-se la reorganizarea spionajului extern romanesc, generalul de
brigada (r) Gheorghe Dragomir scrie: ,,Noul serviciu <<imaginat>> de noua conducere avea in vedere
revenirea la un organism mamut in care ponderea cadrelor si functiilor bine retribuite sa revina
departamentului administrativ si logistic. In acest proiect de reorganizare isi gaseau un loc caldut, o serie
de <<prieteni>> si <<clienti>> ai noii conduceri". Era doar inceputul unui comportament care va conduce,
peste putin timp, la scandaluri de presa in care a fost implicat SIE si directorul Mihai Caraman.

Generalul-colonel Nicolae Militaru, ministru al Apararii Nationale si adversar de temut al Securitatii

De la CIE la SIE
Pe 8 februarie 1990, prin Decretul nr. 111 al CFSN, a fost reorganizat CIE, aflat tot in componenta MApN, iar
la 13 decembrie 1990 este promulgata Legea nr. 39 care stipuleaza infiintarea Serviciului de Informatii
Externe (SIE), subordonat Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT). In functia de director al SIE
este reconfirmat Mihai Caraman (13.12.1990 - 09.04.1992). A fost inlocuit din functie la 9 aprilie 1992 si trecut
in rezerva cu gradul de general-colonel. Noul director al SIE avea sa devina colonelul dr. Ioan Talpes din
MApN, fost consilier prezidential, cu rang de vice-ministru, pe probleme de Aparare, Ordine Publica si
Siguranta Nationala, al presedintelui Ion Iliescu. Virgil Magureanu considera ca Mihai Caraman a instituit un
control total asupra SIE ,,de o maniera prea egoista si egocentrica, astfel incat era foarte greu sa impinga
lucrurile spre o reformare a serviciului". Abia pe 6 ianuarie 1998 avea sa fie adoptata Legea nr. 1 privind
organizarea, functionarea si activitatea SIE, act normativ aflat in vigoare.

Referindu-se la activitatea lui Ioan Talpes ca director al SIE, Virgil Magureanu va declara: ,,Pentru Ioan
Talpes, colaborarea cu CIA a plecat de la alte premise, aducatoare de profit imediat inca din 1992 - 1993,
prin faptul ca personajul amintit (Ioan Talpes - n. n.), in mod sistematic si nu intotdeuna in urma unor
cereri sau presiuni ale americanilor, a predat catre acestia intrega retea a ofiterilor acoperiti, partea
<<cea mai discreta si inteligenta>> din intrega Securitate". Directorul SIE, Ioan Talpes, ii va descoperi, mai
apoi, pe asa-zisii ,,agenti KGB" din Guvernul Adrian Nastase, probabil din postura de vice-premier, respectiv pe
generalul (r) Constantin Silinescu din SIE, care ar fi incercat sa blocheze negocierile pentru intrarea Romaniei in
NATO in 1996 - 1997, si pe colonelul (r) Ristea Priboi, fosti consilieri ai premierului Adrian Nastase.
Informatia a fost oferita mass-media de catre Ioan Talpes intr-un interviu acordat cotidianului Independent, la
18 ianuarie 2008, si preluata, mai apoi, de catre americanul Larry L. Watts in lucrarea Fereste-ma, Doamne, de
prieteni. Probabil ca in virtutea unei logici care tinea de aceasta campanie de neutralizare a agenturii KGB din
Romania, care ne facuse viata un cosmar in ultimele patru decenii, dupa cum releva cartea americanului Larry
L. Watts, Ioan Talpes a decis demantelarea si predarea/abandonarea unitatii de elita a SIE, respectiv unitatea de
ofiteri deplin conspirati (,,fantome") de pe teritoriul SUA, catre CIA si FBI. Domnia sa declara ca, totusi,
,,fantomele" nu s-au mai intors acasa, deoarece, dupa parerea domniei sale, trecusera de mult la ,,inamic" (A se
vedea: Flavius Predescu, Interviu cu Ioan Talpes in Intelligence, nr. 20, august - octombrie 2011, p. 35 - 59).
In ianuarie 1990, dupa desfiintarea fostului Departament al Securitatii Statului, s-a ordonat de catre conducerea
Armatei ca fostele unitati de Securitate sa inainteze tabele cu personalul din compunere, precum si cu misiunile
pe care le indeplinisera in conformitate cu fisa postului, pentru a se putea face noile organigrame. Generalullocotenent Gheorghe Logofatu coordona, din ordinul Ministrului Apararii Nationale, activitatea de destructurare
a DSS-ului. La 4 ianuarie 1990 a fost numit, prin Decretul nr. 19 al presedintelui CFSN, adjunct al Ministrului
Apararii Nationale urmand sa conduca ramasitele Securitatii. UM 0195 (Contrainformatii Externe), Directiile a
IV-a si a V-a din DSS, UM 0110, Consiliul Politic al DSS, Unitatea Speciala ,,T" pentru Instalatii Tehnice (UM
0639), Comandamentul pentru Tehnica Operativa si Transmisiuni si Securitatea Municipiului Bucuresti au fost
desfiintate. Efectivele UM 0110 au fost integrate fostei Directii de Contraspionaj impreuna cu cei de la UM

0650 (Serviciul Independent pentru Comert Exterior) si UM 0500 (Serviciul Independent pentru Protejarea
Secretelor de Stat). Serviciul ,,D" - Dezinformare a fost subordonat CIE iar ICE ,,Dunarea" (UM 0107) se
contopea cu ,,Romtehnica" din cadrul MApN. Conducerea MApN a trecut in rezerva cadrele care aveau 50 de
ani impliniti, respectiv peste 2.000 de cadre ale fostului DSS, dupa cum afirma colonelul (r) Viorel Rosu in
memoriile sale. Generalul-colonel Victor A. Stanculescu avea sa declare in mass-media, pe 21 februarie 1990, la
o saptamana dupa preluarea functiei de Ministru al Apararii Nationale, urmatoarele: ,,Au fost desfiintate
unitati ale Departamentului, iar efectivele lor au fost trecute in rezerva - Directia V de paza si ordine (437
cadre), Directia IV de contrainformatii militare (1.037 cadre din care 611 trecute in rezerva, iar unele
arestate). Au fost trecute in rezerva 1.844 cadre ale Securitatii Municipiului Bucuresti si ale judetelor
Timis, Sibiu, Brasov, Cluj. (...) In total, la 22 decembrie 1989, efectivele aparatului central si teritorial de
Securitate insumau aproximativ 8.400 de cadre".

Ministrul Apararii Nationale, Victor A. Stanculescu, insotind o delegatie militara straina (1990)
In Departamentul Securitatii Statului lucrau, la 22 decembrie 1989, un numar de 15.312 persoane dintre care
10.114 ofiteri (1.892 in unitati speciale acoperite, 4.124 in unitati centrale de securitate, 81 in scoli si 4.017 in
Securitati judetene si cea a Municipiului Bucuresti), 791 maistri militari (61 in unitati speciale acoperite, 528
in unitati centrale de securitate, 17 in Scoli si 182 in Securitati judetene si cea a Municipiului Bucuresti),
3.179 subofiteri (296 in unitati speciale acoperite, 1.556 in unitati centrale de securitate, 30 in Scoli si 1.297 in
Securitati judetene si cea a Municipiului Bucuresti) si 1.228 civili (174 in unitati speciale acoperite, 394 in
unitati centrale de securitate, 97 in Scoli si 563 in Securitati judetene si cea a Municipiului Bucuresti).
Referindu-se la atmosfera din acele clipe si la perspectivele profesionale si materiale ale fostelor cadre ale DSS,
hotarate de conducerea MApN, colonelul (r) Viorel Rosu scrie: ,,In loc sa aseze functiile dupa schema fostului
DSS, le-a creat dupa cele existente in structura sa. Astfel, seful de serviciu de la Securitate a devenit sef de
sectie, mai mare la prima vedere, dar mai mic la retributie. Ce folos ca puteai ajunge general-maior daca clasa
de salarizare se reducea corespunzator, iar salariul scadea destul de mult".

(Va urma)