Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
din perioada 28 iunie 1989 - 28 iunie 1990, Gelu Voican-Voiculescu, pe care Doicaru il consiliaza in probleme
de securitate, a explicat pentru ,,Weekend Adevarul" prezenta fostului securist in anturajul sau: ,,Nu l-am ales
eu! Mi-a fost recomandat de Nicolae Militaru la sfarsitul lui decembrie si, la interventia lui Ion Iliescu, inainte
de 20 ianuarie, i-am spus ca colaborarea noastra inceteaza". Cititi si: Nicolae Ceausescu a fost sursa celor mai
multe bancuri si glume.Totusi, n-a invatat niciodata sa zambeasca, relaxat, din suflet. Dictatorii n-au umor. Dar
parca Ceausescu era un pic prea trist. ,,Era destul de epuizat" Totusi, cum de a fost tolerat Doicaru, chiar si atata
vreme Cum era vazut barbatul de catre noii fruntasi ai statuluii Voican-Voiculescu: ,,Era un om in varsta
atunci. Destul de epuizat. Sa nu va inchipuiti ca venea de dimineata pana seara la birou. Venea si el cand putea,
din cand in cand. Nu a fost o prezenta influenta. A fost un consilier din randul celor cu functii importante in
trecut. Din aceasta calitate avea o anumita valoare colaborarea cu el, deoarece cunostea niste situatii din trecut".
Istoricul Constantin Corneanu explica, pe de alta parte, faptul ca ultima mare actiune la care a participat Nicolae
Doicaru a fost aceea de a-l ajuta Gelu Voican Voiculescu sa infiinteze Serviciul pentru Paza Obiectivelor de
Interes Politic (UM0215), structura aflata in subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care ia nastere la 7
februarie 1990. Asadar, la peste doua saptamani dupa presupusa demitere pe care o flutura Voiculescu. ,,Noul
serviciu, infiintat sub ministeriatul lui Mihai Chitac, il avea oficial in frunte pe amiralul Cico Dumitrescu, dar
era condus din umbra de Voican Voiculescu, secondat de consilierul sau, generalul de Securitate Nicolae
Doicaru, si de colonelul Viorel Tache", precizeaza si Marius Oprea in volumul ,,Mostenitorii Securitatii".
Impuscat cu glont la vanatoare cu aliceDe fapt, Doicaru
se retrage din preajma noilor veniti la masa puterii abia
spre sfarsitul iernii lui 1990 - poate nu mai tine minte
Voican, s-a mai intamplat. Fostul spion ramane intr-un
con de umbra. Nu mai e de interes pentru nimeni,
comunist sau doar fost comunist. Dupa Revolutie,
imaginea publica a lui Doicaru nu era chiar atat de bine
conturata in imaginarul colectiv FOTO: Magazin istoric
La 27 februarie 1991, Nicolae Doicaru moare intr-un
mod bizar, la o partida de vanatoare. E impuscat
accidental, dar mortal, arata istoricul Florian Banu in
articolul ,,Nicolae Doicaru - un cursus honorum
enigmatic", publicat in ,,Caietele CNSAS". Un detaliu
suplimentar e oferit si de istoricul Mihai Pelin:
,,Conform unei marturisiri televizate a lui Gelu VoicanVoiculescu, inalt demnitar in primul guvern
postrevolutionar, desi in partida de vanatoare s-a tras
numai cu alice, Nicolae Doicaru a fost secerat de un
glont", sustine Pelin in volumul ,,Un veac de spionaj,
contraspionaj si politie politica". Asupra mortii suspecte
a lui Doicaru nu s-a facut niciodata lumina. Vestea
mortii fostului spion n-a avut loc nici macar in rubricile
de ,,Decese" din ziare. De fapt, moartea lui Nicolae
Doicaru e la fel ca viata sa: zugravita in conspiratii
fatale, lupte de culise si jocuri de putere. Doicaru,
Nastase, Udrea Totusi, numele ,,Doicaru" va mai fi prezent in spatiul public si anii in urmatori. Nu Nicolae
Doicaru va face obiectul interesului, ci succesorii acestuia, Vladimir Doicaru si Vlad Doicaru, fiul, respectiv
nepotul fostului general de Securitate. Numele lui Vladimir Doicaru, prieten bun cu Vladimir Tismaneanu inca
din vremea adolescentei, a ajuns in atentia publica dupa ce familia acestuia a fost evacuata, in 2001, din casa lor
din zona Dorobanti, situata pe strada Nicolae Velescu. Ca fapt oarecum divers, locuinta era aflata in spatele vilei
lui Adrian Nastase. Dupa ce a fost retrocedata titularului de drept, potrivit Justitiei, casa a fost vanduta succesiv
pana a ajuns in posesia Elenei Udrea, aceasta cumparand-o cu 210.000 de dolari, informa ziarul ,,Adevarul" din
16 februarie 2006. Dupa aproape un an si jumatate, si Udrea va vinde imobilul in care a locuit familia Doicaru.
Doicaru, Ponta, Basescu La randul sau, nepotul fostului sef al Securitatii, Vlad Doicaru a devenit un nume
cunoscut in spatiul public. Acesta e unul dintre liderii deloc discreti ai reprezentantei din Romania a companiei
de telefonie chineza Huawei. Legaturile devin din ce in ce mai incalcite: in urma unor vizite efectuate de Victor
Ponta in China, in perioada in care era prim-ministru, Huawei a promis ca va creste investitiile in Romania. In
spatele acestei propuneri, insa, ar fi stat o intelegere prevazuta in memorandumul incheiat intre Huawei si
Guvernul Romaniei, in noiembrie 2013, prin care Ministerul Societatii Informationale urma ,,sa vina in
intampinarea" intentiei companiei de a participa la constructia mai multor structuri strategice din domeniul
informatiilor. Carevasazica, chinezii de la Huawei, reprezentati de nepotul celui mai longeviv sef al spionilor
comunisti, propuneau sa asigure Romaniei tehnologie in domeniul informatiilor. La acea vreme, tema a dus la
schimburi dure de replici intre premierul Ponta si presedintele Basescu, ultimul precizand ca Romania nu s-a
angajat la nimic fata de compania chineza si transand disputa.
Autorii articolului au incercat sa ia legatura cu Vlad Doicaru timp de mai multe saptamani pentru a discuta
despre familia Doicaru. Vlad Doicaru a explicat mereu, prin terti, ca programul incarcat si calatoriile dese in
afara Romaniei nu-i permit sa-si aloce timp si pentru astfel de preocupari.
Cititi si: Apostolii Epocii de Aur. Scurt dictionar de servilism.
A condamnat oameni la moarte
Nicolae Doicaru s-a nascut in anul 1922, in comuna Dalhauti din judetul Vrancea, intr-o familie instarita. Luna
si ziua exacta sunt un aspect inca disputat al biografiei sale. In documentele si in declaratiile sale pentru partid,
Doicaru va inainta ca date ale nasterii 21 aprilie, 22 aprilie, dar si 22 august. Nu stim. Tatal sau, fost simpatizant
al PNL, era de profesie viticultor si avusese in perioada interbelica un magazin. Un burghez! Nicolae Doicaru
urmeaza scoala de sapte clase din comuna natala, iar in anul 1937 e trimis sa-si continue cursurile la Gimnaziul
Industrial de Baieti din Focsani. Potrivit istoricului Florian Banu, Doicaru este unul dintre elevii fruntasi la
invatatura, absolvind scoala cu media 8,50 si clasandu-se pe primul loc din totalul de 21 de elevi. Foto: Nicolae
Doicaru, tanar
camasa verde inca din anii '30. Apoi, il rapeste si pe Oliviu Beldeanu, principalul vinovat asupra atacului
legatiei din Berna, din anul 1955, atac soldat cu un mort. Pentru toate aceste misiuni si pentru toate cele care vor
urma, Doicaru stie ca are nevoie de oameni loiali, daca nu chiar de supusi neconditionat. Vrea sa aiba controlul.
Vrea puterea. Cititi si: Stefan Andrei, diplomatul care a luat numele lui Ceausescu in desert.Stefan Andrei a
promovat interesele lui Nicolae Ceausescu pe toate continentele, din Washington pana-n desertul african. A fost
ministru de Externe si unul dintre oamenii de incredere ai dictatorului - printre putinii demnitari care ajunsesera
la scoala si in timpul orelor de curs, nu doar in vizite.
Echipa lui Doicaru De la debutul sau in Directia I, isi construieste echipa din oameni alesi pe spranceana: aduce
securisti pe care-i cunoscuse pe vremuri, cand era mare sef la Directia Regionala a Securitatii din Dobrogea, pe
care-i promovase si pe care-i indatorase. Gheorghe Manea si Ion Timofte sunt primii adusi la Bucuresti. Pe
Manea il recomanda smerenia frumos educata, iar pe Timofte - un curs de specializare in URSS. Duetului i se
alatura, din 1956, si Ion Mihai Pacepa, bucurestean de origine, dar indeajuns de simpatic pentru a-i intra pe sub
piele lui Doicaru. Colaborarea dintre Doicaru si echipa sa restransa ramane destul de rudimentara: practic, cei
trei isi sustin seful in lupta interna pentru putere, in vreme ce acesta le acopera neregulile financiare. Doicaru are
nevoie de cei trei. Stie ca trebuie sa-si ascuta armele in aceasta lupta, stie ca trebuie sa profite de orice
poticneala administrativa. Ii face probleme celalalt adjunct din DIE, Aurel Mois, care urmareste acelasi scop
meschin: sa aiba putere. ,,Ii era frica de mine, sa nu-i stau in cale", declara Mois in 1978, in timpul anchetei
asupra dezertarii lui Pacepa, arata Mihai Pelin in volumul ,,Culisele spionajului romanesc". ,,Era animat de o
dorinta bolnavicioasa de a ajunge in functii si grade superioare", spunea Mois despre adversarul sau. Doicaru
are insa un avantaj in aceasta competitie de subterana. Pleaca din pole-position: in octombrie 1955, Vasile
Valcu, primul sau sef de la DIE, fusese debarcat si inlocuit cu Mihai Gavriliuc. Ei bine, cu Gavriliuc e altceva:
omul e suspectat c-ar fi avut legaturi cu legionarii sau c-ar fi fost agent al Sigurantei in anii '40, cand lucra la
Ajutorul Rosu Brasov. Doicaru ii intelege superioritatea fragila si o exploateaza operativ: odata cu debarcarea
lui Gavriliuc, reuseste si indepartarea lui Mois. Cel mai longeviv sef al spionilor La 20 ianuarie 1960, Doicaru e
numit oficial la conducerea DIE. Preluase, informal, noile atributii inca din 15 iulie 1959, odata cu epurarea lui
Gavriliuc, dar nu putea fi sigur de nimic. Anul 1960 ii aduce insa implinirea profesionala. Doicaru va conduce
Departamentul de Informatii Externe vreme de 18 ani. Va supravietui tuturor schimbarilor institutionale din
cadrul structurii pe care o conduce: din 1963, institutia isi va schimba modul de organizare interna si numele in
,,Directia Generala de Informatii Externe", fiind in subordinea MAI; din 1967, odata cu epurarea facuta de
Ceausescu in randul fostilor nomenclaturisi fideli lui Gheorghiu-Dej, institutia va purta numele de Directia
Generala de Informatii Externe (DGIE) si va ramane parte a Consiliului Securitatii Statului (CSS), iar din 1973
va fi ,,Departamentul de Informatii Externe", complet autonom fata de MAI sau CSS, implicit, fata de DSS. Ca
SRI si SIE ale zilelor noastre. In ciuda tuturor acestor schimbari, Doicaru ramane cel mai longeviv sef al
spionilor romani. Cititi si: Suzana Gadea a fost satrapul culturii romane din ultimii 10 ani de comunism. A
suprimat programat orice initiativa libera si a prefacut-o in propaganda ieftina, agasanta, fatala. In vreme ce
intelectualii romani autentici rezistau absurdului comunist prin cultura, Suzana Gadea se obisnuia cu rezistenta
la cultura.
Ghidul spionului compulsiv
Cum a reusit Doicaru sa ramana la conducerea DIE atat timpa O jumatate de explicatie o ofera generalul Neagu
Cosma, fost sef al Contraspionajului romanesc: ,,Era de o harnicie iesita din comun, cu o putere de munca rar
intalnita; incepea ziua de lucru la cinci-sase dimineata si o incheia la zece-douasprezece noaptea. Avea o
rezistenta fenomenala! Niciodata nu era obosit, roseata permanenta din obraji infatisandu-l vesnic in forma.
Perseverent si prezent in activitatea DIE pana in detalii, sa-l fi ferit sfantul pe cel care nu ii indeplinea intocmai
si la timp ordinele", il descrie fostul securist in volumul ,,Cum a fost posibill Cartita Pacepa". Si Nicolae Plesita,
fost sef al Centrului de Informatii Externe in perioada 1980-1985, e de parere ca Doicaru ,,era de o tenacitate de
rob". Cealalta jumatate de explicatie cuprinde insa mai multe nuante. De fapt, chiar si munca la modul
compulsiv, descrisa de securistii acestia, ramane doar o consecinta practica a obsesiei lui Doicaru pentru putere,
pe de-o parte, si a angoasei generata de instabilitatea functiei, de cealalta parte. E un cerc vicios intr-un mediu
foarte, foarte viciat. Explicam. Doicaru merge la Bacalaureat Odata ajuns la sefia Directiei I, Doicaru intelege
ca nu-si mai poate permite niciun derapaj. Or, barbatul isi neglijase pana acum cateva indatoriri destul de
serioase. Drept urmare, in vara anului 1960, se inscrie la examenul de Bacalaureat, pe care il absolva cu succes.
Facuse el cumva si recuperase si anii de scoala. Nu e totul: la 20 mai 1961, e intaintat la gradul de general
maior. Facuse el cumva si recuperase si anii inexistenti in serviciul militar. Culmea invatamantului comunist: in
ianuarie 1967, Doicaru devine licentiat in economie politica la Institutul de Stiinte Economice ,,Vladimir Ilici
Lenin" din Bucuresti - astazi, Academia de Studii Economice (ASE). In plus, din 26 septembrie 1963, e numit
secretar general la Ministerul Afacerilor Interne. Functia e mai degraba decorativa, o interfata pentru momentele
in care barbatul trebuia sa prezinte o carte de vizita partenerilor din strainatate, in fata carora nu putea aparea
drept sef al spionajului extern. Fostul ministru de Externe Stefan Andrei explica, in volumul ,,I se spunea
Machiavelli", contextul acestei ornamentatii administrative: ,,Sa lamurim o chestiune. Fundamentala. Notiunea
de consilier pentru el (n.r. - Pacepa) si Doicaru a fost creata de mine. Cand am mers cu Doicaru peste hotare, nam putut sa-l prezint vice-comandant al Securitatii din Romania. L-am dat consilier al presedintelui Romaniei.
Dar el in tara nu era consilierul lui Ceausescu. Nici Pacepa". Fratele cel mare al lui Doicaru Pe langa aceasta
armura institutionala, Doicaru reuseste sa-si fortifice fotoliul de la ,,Informatii Externe" si cu ajutorul
puternicilor zilei. Atentie!, ne aflam inca in Romania anilor '60, in care influenta agentilor sovietici, in ciuda
epurarii accelerate de Gheorghiu-Dej, ramane o piatra de hotar inflexibila. Relatia lui Doicaru cu emisarii
fratelui cel mare de la Rasarit este si astazi prilej de disputa, cu toate ca multe momente din biografia barbatului
il arata in proximitatea tovaraseasca a bolsevicilor. Colonelul Aurel Mois, fostul adversar al lui Doicaru din
perioada 1955-1959, sustine, de pilda, ca seful spionilor are relatii stranse cu un anume Protopopov, cetatean
roman si colonel rus, precum si cu consilierul sovietic Serghei Petrov. Declaratiile sunt facute abia in timpul
anchetelor interne intreprinse de o comisie de partid care ancheteaza dezertarea lui Ion Mihai Pacepa din anul
1978. Nu doar Mois pune in lumina relatiile cu agentii de la Rasarit. Ofiterul Constantin Horobet, fost spion
roman, il acuza pe Doicaru in fata aceleiasi comisii: ,,Mihai Gavriliuc (n.r. - fost sef al DIE) nu ne lasa sa
raportam totul consilierilor sovietici. Dimpotriva, Nicolae Doicaru nu facea nimic fara sa-i consulte". Declaratia
se regaseste in volumul ,,Culisele spionajului romanesc", de Mihai Pelin. Misterele unei telefoniste Daca cei doi
vor doar sa se razbune pe Doicaru ori daca informatiile pe care le detin sunt adevarate nu stim. Totusi, datele
despre raporturile pe care barbatul le intretine cu sovieticii continua sa se adune. De pilda, chiar si mariajul lui
Doicaru apare destul de enigmatic pentru nomenclaturistii romanii. Sotia sa, Melania Maidan (nascuta Melania
Pelipeac), romanca originara din Bucovina de Nord, e buna cunoscatoare a limbilor rusa si ucraineana. Mai
mult: femeia lucreaza ca responsabila a cadrelor din Organizatia de Partid a Postei si Telefoanelor din Constanta
(nod important de comunicatii pentru rusi), pozitie din care asigura legatura trupelor sovietice din Dobrogea cu
restul tarii, pe de o parte, si cu centralele de transmisiuni din sudul Ucrainei, de cealalta parte. Cititi si: Ministru
de Finante, membru al Academiei Romane si prim-ministru timp de cinci ani, Manea Manescu a strans mana
multora dintre puternicii lumii, dar a sarutat una singura.
Concluzia anchetei de partid asupra lui Doicaru, formulata in documentul C/1582 al DSS din 22 iunie 1979, nu
lasa loc prea multor interpretari: ,,Sunt, de asemenea, date din care rezulta ca Nicolae Doicaru a avut o atitudine
slugarnica fata de consilierii sovietici, pe timpul cat acestia s-au aflat in DGIE. El le-a prezentat acestora toata
agentura din exterior, precum si ofiterii trimisi la post in strainatate. Din unele rapoarte, rezulta ca unii ofiteri ai
DGIE au fost racolati in serviciile sovietice, li se acordau grade, iar dupa plecarea la post tineau legatura cu
sovieticii.
exemple: la 24 noiembrie 1973, ofiterul Constantin Rauta dezerteaza. Dupa mai multe incercari nereusite de a
pune mana pe tradator, Doicaru are o idee - gaseste un spion mai oaches, caruia-i da misiunea de a-i suci mintile
nevestei lui Rauta, ba chiar de a se casatori cu femeia pentru a obtine informatii. Potrivit marturiilor redate de
locotenent-colonelul Vasile Tuna in volumul ,,Culisele spionajului romanesc", Doicaru a dispus fotografierea si
filmarea tuturor partidelor de amor dintre sursa DIE si sotia parasita. Vasile Tuna nu spune insa si daca
onomatopeele cuplului denaturat contineau informatii relevante. Tania!, Tania! Totusi, ceva tot trebuie sa se fi
aflat, de vreme ce Doicaru pune in aplicare metoda si in alte ocazii. Uneori, cu grave efecte cardiace. Explicam:
la mijlocul anului 1976, ofiterii unitatii UM0920, cei care ar fi trebuit, in mod normal, sa gaseasca spionii straini
din tara, il aveau sub urmarire pe un anume Andrei Manoliu, adolescent care voia sa emigreze in Israel. Nimic
special pana aici: DIE urmarea sa mai racoleze un agent si, pentru a-l strange cu usa, i-au instalat microfoane in
locuinta. La scurt timp, inregistrarile au inceput sa curga si baietii de la celalalt capat al firului aveau ce asculta.
Ofiterii au raportat ca Manoliu intretinea ,,relatii anormale din punct de vedere sexual" cu o tanara cu care
vorbea si despre politica lui Ceausescu. Pentru a putea aprofunda situatia, se cere extinderea cercetarii cazului
Manoliu prin pregatirea unor documente despre necunoscuta cu care se vedea tanarul. La cercetarea
suplimentara a aparut si marea surpriza. Persoana care ii tinea companie lui Manoliu era nimeni alta decat Tania
Doicaru, fiica sefului DIE. ,,In consecinta, Nicolae Doicaru a ordonat distrugerea imediata a inregistrarilor
compromitatoare. In lunile urmatoare, Tania Doicaru a fost maritata urgent cu Radu Enache (n.r. - secretar al
CC al UTC)", arata istoricul Mihai Pelin in volumul ,,Culisele spionajului romanesc". Episodul amoros e cu atat
mai interesant: detalii despre cei doi au fost oferite, in cadrul comisiei care ancheta dezertarea lui Pacepa din
1978, de catre locotenentul Florin Marginean, cumnatul lui Vladimir Doicaru (fratele Taniei). ,,Se dorea
ministru de Interne"Aparte de toate aceste caraghioslacuri vag romantioase, revelatorii pentru preocuparile
securistilor mari, mici si mijlocii, Doicaru leaga prietesug cu adjunctul sau, Ion Mihai Pacepa, arata
documentele Securitatii. Totusi, ii desparte o chestiune de principiu, daca mai putem vorbi despre principii aici:
in timp ce Pacepa are mereu grija de orice privilegiu potential, cand vine vorba de bani, Doicaru mimeaza mai
bine corectitudinea. Seful DIE ii reproseaza adjunctului sau situatia deconturilor, faptul ca intarzie sa puna la
punct afacerile ordonate de Ceausescu ori ca foloseste avioane particulare pentru calatoriile sale. Disensiunile
dintre cei doi devin insa irelevante dupa fuga lui Pacepa. Dezertarea lui Pacepa nu-l prinde pe Doicaru in functia
de sef al DIE. Explica Nicolae Plesita: ,,Doicaru se dorea ministru de Interne. Era la moda rotatia cadrelor. Te
trezeai cu un prim-secretar de judet pus in functie. Unii aveau bun-simt, altii nu-i pricepeau pe specialisti [...]
Doicaru a simtit ca rotatia e neavenita. N-a ajuns, l-a prins rotirea si l-a aruncat la <<Turism>>", puncteaza
Nicolae Plesita in volumul ,,Ochii si urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Plesita", semnat de
jurnalistul Viorel Patrichi. In aceeasi zi cu mutarea lui Doicaru la Turism, Ion Stanescu, fost sef al Securitatii
intre 1968 si 1972, e eliberat din functia de viceprim-ministru al Guvernului si numit ministru secretar de stat la
Ministerul Constructiilor Industriale, in timp ce Paul Niculescu-Mizil, viceprim-ministru al Guvernului, e numit
ministru al Finantelor, iar Tudor Postelnicu - sef al DSS. Asadar, la 15 august 1978, Doicaru e demis din functia
de ministru, iar la 20 octombrie e trecut in rezerva. Finalul carierei sale in comunism e consemnat, practic, la 22
iunie 1979, cand in documentul strict secret cu numarul C/1958 al DSS, fostul sef al DIE e scos vinovatul de
serviciu al tradarii lui Pacepa. De activitatea lui Doicaru nu se va mai auzi timp de aproape zece ani.
[<a href="//storify.com/bogdanenacheg/getting-started" target="_blank">View the story "Apostolii Epocii de
Aur. Un serial marca Adevarul" on Storify</a>]