Drumul brânzei

sibiu-turism.ro/Ce-vedem-Circuite-recomandate-Drumul-branzei.aspx

Drumul brânzei în Mărginimea Sibiului

Traseu:
Boiţa - Tălmăcel - Tălmaciu - Cisnădie - Sadu - Râu Sadului - Păltiniş - Răşinari - Gura
Râului - Poplaca - Sibiu - Orlat - Fântânele - Sibiel -Vale - Sălişte - Galeş - Tilişca - Rod
- Poiana Sibiului - Jina - Transalpina

Brânzeturile se înscriu prin excelenţă în tradiţia culinară şi culturală a acestei zone, a

căror diversitate este dată de altitudinea păşunilor şi de tehnicile specifice de producţie.
În Mărginimea Sibiului, cu păşunile sale alpine, se continuă tradiţia ancestrală a
producerii brânzei telemea, a laptelui gros, a brânzei de burduf, a brânzei frământate
sau a urdei.

Dacă în sec. XVIII şi XIX oierii plecau în transhumanţă până în Crimeea, astăzi o parte s-au
stabilit cu precădere în Banat şi în Dobrogea, iar alţii practică păstoritul local la stânele
din munţii Cibinului.

Păstoritul a rămas o ocupație tradițională, iar daca veți veni în Mărginime, nu e pășune
unde să nu vedeți vreo turmă de oi și să nu vă întâmpine lătratul câinilor ce o păzesc. Din
fiecare sat se desprind cărări de munte care leagă vatra satului de colibele de vară şi de
stâne. Pe jos sau cu bicicleta, veţi avea ocazia să descoperiţi oameni pricepuţi în
producerea brânzeturilor după reţete moştenite din bătrâni. Tot de aici puteți porni pe
trasee marcate din Munții Cindrel și puteți ajunge pe cea mai înaltă şosea din România,
Transalpina. Zona abundă în pensiuni rurale cu oferte diversificate.

Descoperiţi civilzația pastorală din Mărginimea Sibiului, cu sate tradiţionale de munte şi

un ritm de viaţă domol.

Boița: comuna Boiţa se distinge prin peisajul încântător ce o înconjoară. Localitatea este
renumită pentru Monumentele Eroilor Români din Primul Război mondial și din cel de-al
Doilea Război Mondial amplasate aici. Castelul Turnu Roșu se află la ieșirea din Boița
1/3
spre Valea Oltului.
Tălmăcel: satul este renumit pentru obiceiul „Udatul Ionilor”, o sărbătoare din străbuni
celebrată în data de 7 ianuarie.
Orașul Tălmaciu: punct strategic de trecere pentru romani, otomani și pentru regii
Ungariei datorită amplasării orașului în apropierea defileului Oltului. Cetatea din
Tălmaciu a fost construită in secolul XIV fiind situată în partea de sud a localității pe unul
dintre dealurile care permit o bună observare asupra defileului Oltului.
Oraşul Cisnădie e vegheat de turnul bisericii fortificate pe care a fost instalat primul
paratrăznet din Transilvania (secolul XVIII). În apropierea bisericii se află Muzeul
Industriei Textile.
Cisnădioara: cetate ţărănească din secolul XIII. La ieşirea din sat, înspre Valea Argintului,
se află „Piatra Broaştei”, monument geologic din perioada cretacicului.
Sadu: sat de munte, pionier în domeniul hidroenergetic. Vizitaţi Muzeul Energetic Sadu I.
Comuna Râu Sadului e formată din patru cătune cu case tradiţionale, livezi, colibe şi
stâne ce se pierd între culmile montane.
Staţiunea montană Păltiniş este situată la cea mai mare altitudine din România (1442 m).
Din Păltiniş pornesc numeroase trasee de drumeţie în Munţii Cindrel; iarna, staţiunea
oferă posibilitatea practicării schi-ului şi snowboard-ului.
Răşinari: satul natal al filozofului Emil Cioran şi al poetului Octavian Goga. Vizitaţi biserica
ortodoxă din secolul XVIII şi muzeul etnografic.
Gura Râului: păstrează încă tradiţia „poruncilor”-duminica, după slujba religioasă,
întregul sat se adună în faţa bisericii, unde primarul face cunoscute noutăţile. La ieşirea
din sat, înspre barajul de acumulare, se află o pârtie de schi.
Poplaca: sat tradiţional românesc cunoscut pentru căluşarii săi.
Sibiu: Muzeul ASTRA din Sibiu este cel mai complex muzeu în aer liber din România, o
destinaţie de trei stele în Ghidul Verde Michelin, locul ideal pentru a descoperi viaţa
rurală tradiţională. Cei 10 km de alei vă vor purta printre gospodării ţărăneşti, ateliere,
biserici de lemn, troiţe, mori de apă şi de vânt. Muzeul oferă posiblităţi de agrement,
plimbări cu barca, cu căruţa sau sania; spaţii de cazare, cărciumi ca odinioară, spaţii de
joacă şi un centru de informare turistică.
Orlat: Satul modelat de uriaşi, îndrăgit de Liviu Rebreanu şi locul unde a funcţionat prima
fabrică-moară de hârtie din ţară şi sud-estul Europei.
Sibiel: Sat de munte cu tradiţie îndelungată în agroturism. Vizitaţi colecţia Muzeului de
icoane pe sticlă și faceți drumeții în livezile cu soiuri vechi.
Fântânele: Sat pitoresc, ascuns între munţi, cu case vechi şi livezi întinse.
Sălişte: se remarcă prin arhitectura ce îmbină stilul urban cu cel rural, prin tradiţii şi prin
patrimoniul cultural. Este oraşul cu cei mai mulţi meşteşugari: tăbăcari, dogari, pălărieri,
ţesătoare sau pictori de icoane pe sticlă.
Galeş: unul dintre „cele mai frumoase sate din România” cu case vechi acoperite cu
şindrilă, pridvoare şi porţi masive din lemn, străduţe înguste-o atmosferă calmă, potrivită
pentru o plimbare relaxantă.
Rod: amplasat la o altitudine de 815 m, din sat se pot organiza drumeţii în zonele
înconjurătoare din Munţii Cindrel. Indiferent de traseul ales, în plimbarea voastră veţi
întâlni fâneţe, colibe, livezi şi turme de oi răspândite pe culmi.

2/3
Tilişca: Pe dealul Căţunaş dăinuie ruinele unei foste cetăţi dacice. În sat se poate vizita
muzeul etnografic.
Poiana Sibiului: sat de oieri cu case impozante, total atipic satelor româneşti de munte.
Jina: satul situat la cea mai mare altitudine din Mărginimea Sibiului (900 m). Vizitaţi
colecția familiei Morariu- o gazdă primitoare, o colecție mărturie a civilizaţiei pastorale.

Mărginimea Sibiului este Destinaţie Europeană de Excelenţă pentru Turism şi Gastronomie

2015! Inițiativa pentru primirea acestei titulaturi a fost demarată de Primăria Rășinari în
colaborare cu Asociația Pensiunilor Agroturistice din Rășinari.

Trăieşte experienţe Cumpără brânză din Mărginimea Sibiului

inedite
În fiecare din satele Mărginimii veţi găsi producători de brânzeturi. Nu
Drumeţie în livezi ezitaţi să intraţi în vorbă cu localnicii pentru a afla unde îî puteţi găsi.
tradiţionale
Festivalul “Bujorul de
Munte”, Gura Râului
Festivalul brânzei și al
țuicii, Rășinari
Coborâtul oilor de la
munte, septembrie
Întâlnirea cetelor de
juni, decembrie

3/3
Boiţa
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Boita.aspx

Localitate:
Boiţa

Aşezată la poalele Munţilor Lotrului, la intrarea râului Olt în Trecătoarea Turnu Roşu,
comuna Boiţa se distinge prin peisajul încântător ce o înconjoară.

Se spune că, la începuturi, aici exista o aşezare dacică, „Budava”, lângă care romanii au
construit un castru influenţând viaţa dacilor din zonă. Cu timpul localitatea s-a dezvoltat
devenind un sat de oameni liberi, harnici negustori.

Cu toate acestea, viaţa locuitorilor nu a fost una liniştită. Prin aşezarea sa strategică, între
munţi, la intrarea în Transilvania, Boiţa a fost mereu o zonă de lupte şi atacuri. Se spune
că însuşi temutul Vlad Ţepeş ar fi trecut prin Boiţa în anul 1457 într-o expediţie împotriva
saşilor din Sibiu.

În secolul XIX s-a dezvoltat negoţul, austriecii folosind râul Olt pentru transportul de
produse din fier, postav, pânză, dar şi transporturi militare.

Aşezarea geografică a localităţii atrage privirile tuturor vizitatorilor. Romanii au fost cei
care au amenajat primul drum de acces în această zonă; pe la 1700 austriecii au
reamenajat acest drum pe Valea Oltului. Urme vechi din acest drum se mai găsesc şi
astăzi la 2 km sud de Boiţa.

În Trecătoarea Turnu Roşu, la 3 km sud de Boiţa, se găseşte un izvor cu apă rece,

proaspătă de munte. Acesta poartă numele de Fântâna Împăratului şi a fost amenajat în
1852 în cinstea vizitei Împăratului Franz Iosif în acestă zonă.

În apropiere de localitate, pe un deal ce domină întreaga vale, se află Cetatea (Castelul)

de la Turnu Roşu. Aceasta a fost construită în secolul XIV pentru apărarea intrării în
Transilvania. Construcţia medievală fortificată e formată dintr-un turn central în stil
romanic, colorat în roşu‑culoare ce simboliza sângele duşmanilor vărsat aici. Timp de
secole, cetatea şi-a schimbat funcţia: de la punct militar, la punct vamal, centru de
spionaj împotriva armatelor turceşti şi chiar centru de judecată. Astăzi aici se află un azil
pentru bătrâni.

Știați că…?
În anul 1926, localnicii din Boiţa au vândut o pădure de fag pentru a electrifica satul?

Turnul Spart din sudul localităţii a fost construit ca punct de observare în secolul XV? Cu toate
acestea, bătrânii satului povestesc că acest turn ar fi fost construit cu mult mai mult timp în
urmă de un uriaş ce stătea la poarta turnului şi strângea banii trecătorilor.
1/2
Harta
talmaciu.ro/orasul-talmaciu-2/harta

1/3
Localizare
talmaciu.ro/orasul-talmaciu-2/localizare

Oraşul Tălmaciu – localizare

Oraşul Tălmaciu este localizat în sudul judeţului Sibiu, între 28°41’ – 24°55’ longitudine
estică şi între 45°30’ – 46°10’ latitudine nordică, fiind cuprins între depresiunea Sibiului,
Carpaţii Meridionali şi Podişul Hârtibaciului. Localitatea este aşezată pe una din terasele
râului Cibin, pe maul drept în cursul inferior. Terasa este fragmentată de apele Sadului şi
Tălmăcuţului, afluenţi ai râului Cibin, la cca 18 km de municipiul Sibiu.

Oraşul Tălmaciu se învecineaza cu:

judetul Vîlcea – la Sud;

Turnu-Rosu – la Sud-Est;
Boiţa – la Sud
Bradu, Racoviţa, Sebesul de Jos – la Est;
Sadu – la Vest;
munţii – la Sud-Vest;
Veştem – la Nord.

Hotarul localităţii are următoarele repere:

graniţa dintre Tălmaciu-Sadu este delimitată de Pârâul Lupului.

graniţa dintre Tălmaciu-Veştem-Şelimbar este reprezentată de Păşunea Balta
Neagră – Pădurea Tălmaciu II – Râura.
graniţa dintre Tălmaciu- Racoviţa este reprezentată de terenul arabil numit
Carpone.
graniţa dintre Tălmaciu-Turnu-Roşu este stabilită de Lunca Oltului.

1/1
Evoluție
talmaciu.ro/orasul-talmaciu-2/evolutie

Oraşul Tălmaciu – evoluţie

Descoperirile arheologice de pe teritoriul judetului Sibiu permit încadrarea acestuia în
aria geografica în care s-au perindat etapele timpurii ale procesului de antropogeneza.

Cea mai veche marturie despre existenta umana pe aceste meleaguri o constituie un
toporas de mâna (cioplitor) unifacial, confectionat din silex, descoperit în anul 1972
î.d.Hr. în comuna Racovita. Urme de locuire a Talmaciului în perioada paleoliticului s-au
descoperit ca urmare a unei periegheze pe malul Cibinului si Sadului care au scos la
iveala câteva piese apartinând paleoliticului superior.

Colonistii sasi vor fi cei care vor întemeia Talmaciul în secolul XIII, atestarea sa
documentara datând de la 1265 în documentele germane si 1318 în documentele
românesti. În cele mai vechi documente, precum si altele mai noi, asezarea de la
confluenta Cibinului cu Sadu apare sub denumiri diferite: Tolmach, Tolmacz, Tholmacz,
Tholmatsch, Thalmaez, pentru ca apoi în secolul XVI sa apara sub numele de Talmesch, în
mod frecvent.

O serie de autori au încercat sa descifreze întelesul acestui nume si care au fost motivele
pentru care localitatea s-a numit asa. Astfel Gustav Kisch pornind de la denumirea
maghiara a localitatii Tolmacs- care înseamna traducator si având în vedere asezarea ei
în apropierea pasului Turnu-Rosu pe unde se facea un intens negot si se vorbeau limbi
diferite, considera ca de aici ar veni numele asezarii.

Unii lingvisti sustin ca numele localitatii ar veni de la pecenegi, mai ales ca în muntii
Cibinului, sustin ei, exista o serie de vârfuri ale caror nume ar fi de aceeasi
origine.Preotul evanghelic Johann Lebel afirma ca numele localitatii ar veni de la Cartea
Sfânta a Evreilor – Talmud.

Thomas Nagler explica aceasta toponimie prin traducator, aratând totodata ca Talmesch
este un cuvânt de origine slavo-româna. Dintre toate aceste explicatii cea mai verosimila
ar fi aceea care traduce numele localitatii prin talmaci, traducator.

În anul 1453 are loc un eveniment important si anume domeniul Talmaciului este
încorporat celor 7 scaune, printr-o diploma de donatie a regelui Ladislau al-v-lea din
februarie 1453. Potrivit acestei diplome teritoriul împreuna cu satele din jurul Talmaciului
nu au fost donate cu drept de proprietate celor 7 juzi, ci au fost anexate si încorporate la
pamântul craiesc, bucurându-se de aceleasi drepturi ca si cetatile celor 7 scaune.
Egalitatea dintre sasii din scaune si partile încorporate se vede si din faptul ca teritoriul
Talmaciului , iar apoi si al Salistei s-au numit scaune. Probleme serioase au avut sasii din
Talmaciu cu vecinii lor, locuitorii Talmacelului si ai Boitei.

1/3
De-a lungul istoriei sale Talmaciu a avut onoarea sa fie gazda unor capete încoronate.
Evenimentele declansate în Tara Româneasca prin revolutia lui Tudor Vladimirescu vor
avea ecou si în tinuturile sibiene. Daca spiritele românilor s-au aprins la vestea revolutiei,
nici sasii din Talmaciu nu au fost straini de cele ce se petreceau peste munti.Pentru
Talmaciu, ca si pentru întreaga Transilvanie, primul razboi mondial a început în anul
1914. În razboiul din 1914-1918 sasii din Talmaciu si-au adus contributia lor de sânge pe
fronturile de lupta. Pe fundalul acestor evenimente se desavârseste procesul de formare
al statului national român, prin actul de la 1 decembrie 1918 când Transilvania revenea în
granitele statului român.

Unirea a deschis noi perspective pentru locuitorii Transilvaniei, iar pentru românii din
Talmaciu, ea a permis o si mai mare afirmare politica si culturala. Noua epoca debuteaza
cu un act politic important si anume reforma agrara. Prin aceasta si populatia
româneasca a primit pamânt precum si locuri de casa în zona strada Râului.Deoarece
cresterea populatiei românesti impunea construirea unei scoli si a unei biserici, s-au luat
masurile necesare pentru realizarea acestor doua obiective. Noi perspective economice
se deschid pentru asezarea de pe malul Cibinului. De la o localitate cu pronuntat caracter
agricol, Talmaciul devine treptat un centru comercial.

În anul 1938 la conducerea comunei vine primul primar român – Furdui Gherasim. Dar
aceasta perioada de dezvoltare economica este întunecata de pregatirile pentru cel de-al
doilea razboi mondial. Dupa 23 august 1944, Talmaciul va cunoaste suferinta provocata
de bombardamentele aviatiei germane. Dintre acestea cel mai puternic a fost cel din 7
septembrie 1944 când Talmaciul va fi bombardat de 7 ori, aici aflându-se cantonata
divizia a-8-a româna. Regimul politic instaurat în România la 6 martie 1945 se va resimti
si în Talmaciul. În 1945 se va trece la aplicarea reformei agrare. Perioada de dupa razboi
a avut si efecte benefice pentru localitate.

Modernizarea ei va duce la extinderea teritoriala a comunei. Pe lânga locuintele

construite deja în 1936 de Romanofir, se vor ridica acum pe ambele maluri ale Sadului,
noi case, nascându-se astfel noi cartiere -cel al blocurilor de pe drumul ce duce la Sadu si
cel de pe deal – situat de-a lungul soselei Sibiu-Vîlcea. Practic suprafata localitatii se
dubleaza ea împartindu-se în doua: partea saseasca si cea româneasca. Doua stiluri
2/3
arhitectonice se pot vedea si astazi în Talmaciul. Casele sasilor le recunosti usor dupa
portile lor înalte care nu-ti permit sa arunci nici o privire în interior, în timp ce locuintele
românilor nu sunt atât de masive, iar gardurile lor au înaltimi medii. Aceasta extindere
teritoriala s-a impus deoarece numarul populatiei a crescut treptat, datorita faptului ca
Talmaciul devine centru industrial.Potentialul economic al localiatii atrage oameni din
Moldova si Oltenia, care întemeindu-si gospodarii vor ramâne permanent aici. În anul
1948 când are loc reorganizarea teritoriala a tarii, comunele Boita si Talmacel sunt
desfiintate si trecute în subordinea localitatii Talmaciu, ca sate, Talmacelul facând parte si
în prezent din teritoriul administrativ al Talmaciului. Dar paralel cu cresterea numarului
românilor din localitate scade numarul sasilor, ca urmare a fenomenului emigrarii si
astfel dintr-o localitate majoritar germana devine o localitate româneasca. Dar împreuna
cu germanii si românii vor îmbogati Talmaciu cu noi obiective culturale: un liceu, o noua
scoala, un club, magazine, sunt doar câteva din realizarile acestei perioade. În anul 1989
Talmaciu devine oras.

Evenimentele din decembrie 1989 au cuprins si Talmaciul, în ziua de 21 când muncitori si

intelectuali si-au exprimat nemultumirea fata de regimul Ceausescu, îndreptându-se
spre Sibiu, unde au participat la mitingul din Piata Revolutiei. Tributul de sânge al
talmacenilor a fost contributia pe care ei si-au adus-o la instaurarea noului regim
democratic.

3/3
Economia și turismul
talmaciu.ro/orasul-talmaciu-2/economia-si-turismul

Oraşul Tălmaciu – economia şi turismul

Dezvoltare
Asemeni tuturor localităţilor, şi oraşul Tălmaciu este în plină dezvoltare. În ultimii ani au
apărut două noi cartiere de locuinţe, unul aproape finalizat, situat în partea de nord a
oraşului, iar un al doilea la care s-a început lucrul în partea de vest, în zona “Armeni”.

În această zonă, 60 de loturi vor fi atribuite gratuit tinerilor căsătoriţi până în 35 de ani,
iar 40 vor fi atribuite prin vânzare cu licitaţie publică.

S-a apropiat de finalizare şi construcţia blocurilor ANL pentru tineri, urmând ca acestea
să fie date spre folosinţă cât mai curând.

S-a finalizat reabilitarea şi modernizarea Căminului Cultural Tălmacel şi a şcolii cu Clasele

I-VIII din această localitate, fiind în lucru staţia de tratare şi distribuire a apei potabile
pentru acest sat.

În ceea ce priveşte oraşul Tălmaciu, o serie de proiecte de mare anvergură sunt în lucru,
fiind implemetate parţial în teren, urmând să fie finalizate cât de curând. Aceste proiecte
sunt “Canalizare si statie de epurare”, mansardarea grădinitei nr.2 (grădiniţa construită în
anul 2007) pentru a se putea permite existenţa unui program prelungit, executarea
studiului de fezabilitate pentru infrastructura rutieră a localităţii (asfaltarea străzilor dupa
canalizare din fonduri structurale), continuarea modernizării Căminului Cultural
Tălmaciu (Construirea unui nou grup sanitar, a unei noi bucătarii, etc).

Afaceri
1/3
În prezent, spre deosebire de alte localităţi ale judeţului, oraşul Tălmaciu este în plină
dezvoltare economică. În ultimii ani, aici s-au stabilit şi şi-au dezvoltat afacerile o serie de
firme de renume naţional şi intrenaţional, în acest mod o mare parte din populaţia activă
a localităţii găsindu-şi de lucru în zona oraşului, reducându-se numărul de şomeri şi de
navetişti.

Nici micii investitori nu au fost uitaţi, aceştia având şi ei o dezvoltare explozivă.

Îmbucurător este faptul că, marea majoritate a acestora nu s-au orientat doar spre
servicii şi comerţ, ci şi spre partea de producţie, rezultând şi de aici un procent
îmbucurător de ocupare a forţei de muncă din localitate

Cele mai importante societăţi ce activează pe raza oraşului nostru sunt:

HLV Tansilvania
LA FÂNTÂNA
FAURECIA
CETATEA
VITOŞA
ROMÂNOFIR

În prezent, oraşul nostru este în plină dezvoltare, o serie de noi societăţi începând să-şi
desfăşoare activitatea în localitatea Tălmaciu. Dintre acestea, cele mai reprezentative
sunt societatea comercială LA FÂNTÂNA care a început construcţia unei fabrici de
îmbuteliat apa plată – fabrica ce va fi finalizată în prima jumătate a acestui an. O noua
societate comercială care a pus bazele unei noi afaceri în oraşul Tălmaciu este S.C.
“LANCO” S.R.L , societate care are în acest moment punctul de lucru în Tălmaciu, strada
P-ţa Textiliştilor nr.17, având ca activitate principală fabricarea de articole confecţionate
din textile (cu excepţia îmbrăcămintei şi a lenjeriei de corp). Şi această societate
comercială se pregăteşte să construiască o fabrică pe teritoriul oraşului. În acest moment
S.C. “LANCO” S.R.L. are un număr de 10 angajaţi, urmând ca numărul lor să crească
exponenţial odata cu finalizarea construcţiei fabricii.

Nici turismul nu a fost uitat, însă acesta s-a dezvoltat cu precădere in satul Tălmacel, sub
forma de turism agrar, zona în care este situat acest sat fiind de o rară frumuseţe şi
sălbăticie naturală, pensiunile existente oferind condiţii extraordinare de cazare pentru
turiştii interesaţi să-şi petreacă timpul pe frumoasele meleaguri tălmăcene!

Rezervaţia
Rezervaţie botanică în suprafaţă de 20 ha, este amplasată pe terasa râului Sadu între
localitatea Sadu şi Tălmaciu (430m altitudine). Rezervaţia se află la jumătatea distanţei
dintre localităţile Tălmaciu şi Sadu, pe o terasă a versantului stâng a Râului Sadu.
Stratigrafic, formaţiunile geologice, de vârsta Neogena (Miocen – Tortonian) şi
Cuaternara sunt caracterizate prin larga raspândire a micasisturilor şi paragnaiselor şi
iviri izolate de amfibolite, migmatite metablastice şi metatectite, pegmatite şi cu totul
izolat cuartite.
2/3
Micasisturile sunt de obicei constituite din cuart, muscovit (şi biotit), ca masă
fundamentală, în care se dezvoltă porfiroblaste de granat, disten şi staurolit.

Mineralele accesorii sunt reprezentate prin turmalina, magnetit, ilmenit, mai rar
hornblenda. Rezervaţia s-a dezvoltat pe un sol brun podzolit şi gleizat, acid, cu exces de
apă primăvara.

Etajul colinar în care este aşezată rezervaţia este caracterizat de temperaturi medii
anuale de 8,9oC, precipitaţiile medii anuale 819,6 mm şi umiditate relativă a aerului de
75%, indicele de ariditate fiind de 40.

Vânturile dominante sunt cele dinspre sud şi sud-vest, care au în general şi viteza cea
mai mare.

Vegetaţia este reprezentată printr-un moliniet (Peucedano rocheliani – Molinietum

coerulea) relictar, nemaiîntâlnit în Transilvania, în care vegetează mai multe specii
floristice rare:

mararul porcului (Peucedanum rochelianum),

narcisa (Narcissus stellaris),
stânjenei (Iris sibirica),
gladiola (Gladiolus imbricatus),
iarba neagră (Calluna vulgaris),
brânduşa (Crocus banaticus),
coacazul de munte (Bruckenthalia spiculifolia),
salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia),
gentiana (Gentiana pneumoanthe),
limba şarpelui (Ophioglossum vulgatum)
orhideele (Orchis transsilvanica, O. laxiflora, O. incarnata, Spiranthes spiralis,
Cephalanthera rubra).

În tufişurile de răchită, de mesteacăn şi arin şi-au găsit adăpost zeci de specii de păsări,
unele mamifere (căprior şi mistreţ) şi sute de specii de nevertebrate.

3/3
Tradiții și obiceiuri
talmaciu.ro/orasul-talmaciu-2/cultura-si-traditiile/traditii-si-obiceiuri

Asemeni multor orase ale secolului XXI, si Talmaciu a pierdut o mare parte din traditiile si
obiceiuerile sale. Atat timp cat a existat o poulatie germana in numar mare (inainte de
1985), acestia organizau un bal mascat si o parada traditionala pentru aceasta etnie, dar
si pentru conlocuitorii lor romani, cu ocazia sarbatoririi zilei recoltei, in luna octombrie.

S-a pastrat din fericire frumosul obicei al colindatorilor de craciun, in special copii, care
colinda in ajun casele oamenilor cu urari de bine. Exista inca un frumos obicei de Rusalii,
cand la portile fetelor nemaritate se pun mesteceni. Un obicei importat de la etnia
germana, care insa a rezistat cu succes si la populatia romana, este stropitul cu parfum al
fetelor si femeilor a doua zi de paste de catre copii, in schimbul oualor rosii de Paste.

Satul Talmacel insa se poate mandrii cu un frumos obicei caruia i sa dus vestea si peste
hotare, si anume “Udatul Ionilor”. Acest obicei are loc in 7 ianuarie a fiecarui an, de ziua
Sfantului Ioan. Totul incepe in dimineata rece a zilei respective, cu o slujba la biserica,
dupa care, localnicii imbracati in haine traditionale romane, si avand care si cai
impodobiti care de care mai frumos, se indreapta spre raul care strabate localitatea.

Aici prima persoana care este botezata in rau este preotul, si pe urma, tinerii care poarta
numele Sfantului Ioan, sunt inmuiati in apa rece a raului, pentru a fi feriti de rele si
pentru a fi ocrotiti de sfantul care le patroneaza numele. Acest obicei este extrem de
vechi, de origine precrestina, spre deosebire de marea majoritate a altor obiceiuri care
deriva din sarbatorile barbare.

1/2
Biserica ortodoxă
talmaciu.ro/orasul-talmaciu-2/cultura-si-traditiile/biserica-ortodoxa

Puținii români care au fost până în anul 1918 nu au avut nici școală și nici biserică în
localitate. Dorința de a avea biserica lor s-a împlinit mult mai târziu. După unirea din
1918 oamenii din Tãlmaciu trebuiau să meargă la biserica ortodoxă din satul Tălmacel,
dar odată cu construirea școlii se amenajează și o mică capelă în incinta acesteia.

1/2
În anul 1937 mitropolitul Nicolae Bălan le numește un preot stabil, în persoana
părinetelui Ioan Branea, original din satul Boița.Efortul depus de preot împreună cu
generozitatea puținilor locuitori de etnie română a dus la întocmirea devizului lucrarii
pentru noua biserica prin arhitectul A. Cernea din Sibiu. Lucrarile noii biserici incep in
1938, a urmat o pauza, iar in anul 1941, cu ajutorul domnului Alexandru Stefanescu,
directorul de atunci al Romanofirului, se ridica acoperisul, se termina finisarile, zugravitul
exterior si interior, iar la 15 august 1942 biserica cu Hramul “SF.Nicolae” este sfintita de
mitropolitul Ardealului dr.Nicolae Balan. Biserica este construita in stil bizantin, este
asemanatoare cu catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol si cu catedrala mitropolitana
din Sibiu.

Biserica a fost pictata de pictorul Ioan Cazila din Sibiu, si este dotata cu doua
clopote.Actualmente populatia ortodoxa este majoritara, din anul 1991 , in oras exista
doua parohii, iar o a doua biserica este in plina constructie. Slujitori in cele doua parohii
sunt preotul Ilie Gusan – Parohia nr. 1 si preotul Rusu Simion – Parohia nr. 2

2/2
Cisnădie
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Orase-istorice-Cisnadie.aspx

Home | Ce vedem | Destinații | Oraşe istorice | Cisnădie

Oraș istoric

Localitate:
Cisnădie

E-mail
Cisnădia este un orăşel săsesc, la poalele munţilor Cindrel, întemeiat cu opt secole
în urmă, dar care îşi păstrează atât de bine aspectul pitoresc. În Evul Mediu,
Cisnădia, cunoscută pe atunci sub numele german Heltau, era faimoasă datorită
atelierelor de fabricat seceri şi coase, dar mai ales pentru cele de prelucrare a postavului.
Acest lucru a stârnit invidia chiar şi a celor mai pricepuţi meşteşugari din Sibiu care
căutau mereu metode de asuprire a cisnădienilor.

În secolele XVIII-XX aceste ateliere s-au transformat în manufacturi și fabrici, în perioada

comunistă Cisnădia fiind cunoscută ca un adevărat centru al industriei textile. Covoarele
din lână fabricate aici erau vândute în lumea întreagă. Astăzi, orăşelul este mai degrabă
unul turistic ce atrage prin peisajul încântător şi prin coloritul vesel al clădirilor.

Când ajungi în Cisnădie, atenția îți va fi atrasă de turnul bisericii evanghelice fortificate
din centrul orașului. Turnul Clopotniță, după cum îl numesc cisnădienii, a fost o
adevărată inovație e Evului Mediu: primul turn cu ceas din Transilvania și primul turn la
est de Viena pe care a fost instalat un paratrăznet.

Biserica, amplu edificiu construit în stil gotic târziu, ridicată pe temelia unei foste bazilici
romanice în secolul XIV, păstrează și astăzi elemente de fortificație și decor valoroase.
Desigur, în atâtea secole de istorie, biserica a adunat multe povești și legende interesante
pe care ghizii bisericii se bucură oricând să vi le dezvăluie.

Pentru a descoperi bogata tradiție a Cisnădiei în industria textilă vizitați expoziția

muzeală „Istoricul industriei textile”. Aici sunt expuse steaguri ale breslei postăvarilor,
utilaje manuale de prelucrare a lânii, ustensile de lucru, un război de țesut, documente și
modele diferite de covoare.

Cisnădia este locul perfect pentru a porni în diverse trasee de bicicletă în zona montană
înconjurătoare.

Informații utile

1/2
Oraşul Cisnădie se află la aproximativ 2 km distanţă de satul turistic Cisnădioara, iar
iubitorii de pedalat în aer liber pot parcurge această distanţă în ritm domol, urmând
pista de biciclete Cisnădie - Cisnădioara , inaugurată oficial pe 16.09.2016.

Cu ajutorul aplicaţiei "mobile" Cisnadie City App puteţi afla informaţii utile despre
evenimentele culturale, obiectivele de interes, structurile de cazare şi restaurantele din
Cisnădie şi Cisnădioara. Aplicaţia este disponibila pentru sistemele de operare Android si
iOS.

Altitudine: 448m.
Coordonate GPS: 45.71 N, 24.15 E

2/2
Cisnădioara
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice--inutul-asezarilor-sasesti-Cisnadioara.aspx

Localitate:
Cisnădioara

E-mail
Fie că vii dinspre Sibiu, fie că vii dinspre Cisnădie, de cum intri în Cisnădioara vei
observa pe culmea stâncoasă a dealului Sf. Mihail o cetate fortificată, monument
reprezentativ al stilului romanic din Transilvania.

Se spune că întemeietorii Cisnădioarei ar fi fost colonişti de origine franceză, veniţi în

această zonă prin ordinul cistercian. Aceştia au preluat bazilica de la Cisnădioara pe care
au transformat-o într-o fortăreaţă romanică, dar cu influenţe gotice. Platoul pe care este
construită bazilica a fost înconjurat de un zid din piatră. De aici, se deschide o panoramă
foarte frumoasă asupra întregii zone.

În curtea cetăţii se mai pot vedea şi astăzi ghiulele imense din piatră pe care, tradiția
spune că tinerii ce doreau să se căsătorească erau obligaţi să le urce în curtea bisericii
(singuri sau ajutaţi de prieteni) pentru ca apoi, în caz de asediu, să le arunce peste ziduri
împotriva duşmanului. Astfel, tânărul aspirant la însurătoare dovedea întregii comunități
și familiei viitoarei soții că este vrednic de a-și întemeia un cămin.

Cetatea şi-a pierdut rolul său de odinioară, însă an de an îşi îmbracă hainele de „vedetăˮ
devenind fie scenă pentru spectacole de teatru, fie personaj principal în filme istorice sau
documentare.

Tot în Cisnădioara, în centrul satului, mai puteţi vizita biserica evanghelică, construită în
secolul XVIII, în stil baroc. Cisnădioara este îndrăgită nu doar pentru cetatea şi biserica
evanghelică ci pentru liniştea şi frumuseţea peisajului înconjurător. Luaţi-vă timp când
veniţi aici; parcaţi maşina în centrul satului şi faceţi o plimbare până pe Valea Argintului
(la un km de sat). De cum intraţi pe vale, pe partea stângă veţi observa un monument al

1/2
naturii deosebit: Piatra Broaştei, după cum îi spun localnicii, monument geologic din
perioada cretacicului. Urmaţi indicatoarele pentru trasee de bicicletă sau o relaxantă
drumeţie montană.

Știați că…?
La Cisnădioara se mai practică meşteşugul cahlelor? Domnul Henneing Mihail se ocupă şi
astăzi cu prelucrarea ceramicii.

Vă invităm să faceți parte din rețeaua de

profesioniști Mic dejun sibian Altitudine: 538m.
Coordonate GPS: 45.70 N, 24.12 E

2/2
Sadu
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Sadu.aspx

Localitate:
Sadu

„Sadule, grădină mândră”...

... este numele unui cunoscut festival organizat anual de Rusalii la Sadu. Numele nu pare
a fi deloc unul întâmplător. Se spune că acesta provine din limba slavă şi ar însemna
„grădină”. Dacă mai adăugăm faptul că localitatea e situată într-o vale înconjurată de
culmi montane, pe malul râului Sadu, nu putem să spunem decât că este o autentică
„grădină din Carpaţi” cu nenumărate motive pentru a fi exploatată.

Chiar dacă astăzi stânile sunt mult mai puţine decât în trecut, sădenii păstrează
obiceiurile pastorale. În mai spre exemplu, de Sf. Constantin şi Elena, are loc urcarea
turmelor la munte. Satul este „năpădit” de turme însoţite de căini şi măgăruşi încărcaţi cu
poveri, care urcă la munte pentru vărat.

De-a lungul timpului s-au dezvoltat şi meşteşugurile. Pe vremuri, spun bătrânii satului,
Sadu era renumit pentru manufacturile de prelucrare a lemnului, de tors lâna, ţesut sau
morile de hârtie. Sădenii îşi vindeau produsele în târgurile din Sibiu, dar şi dincolo de
Carpaţi, în Ţara Românească. Astăzi, mai există în Sadu câteva ateliere de fierărit,
prelucrarea lemnului, confecţionare de costume tradiţionale sau ţesut.

Ca orice sat mărginean şi Sadu se mândreşte cu bisericile sale: Biserica din Lemn, fostă
biserică romano-catolică şi Biserica din Zid -interiorul acesteia se remarcă prin existenţa a
două cupole, fenomen unic în Mărginimea Sibiului.

În urmă cu 117 ani, la Sadu se inaugura hidrocentrala Sadu I construită de autorităţile

sibiene cu ajutorul sădenilor conştienţi că o astfel de uzină electrică va ajuta la
dezvoltarea localităţii lor. Astăzi aici se află Muzeul Energetic Sadu I.

Pagina nu poate încărca corect Google Maps. Altitudine: 447m.

Coordonate GPS: 45.66 N, 24.17 E

Primaria Sadu
str. Inocenţiu Micu Klein, nr. 36, Sadu, jud. Sibiu

Date de contact
0269-568.119 Fax: 0269-568.027
contact@sadu.ro
1/2
Râu Sadului
sibiu-turism.ro/Ce-vedem-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Rau-Sadului1.aspx

Localitate:
Râu Sadului

Comuna a fost întemeiată la mijlocul secolului XVIII când mulţi răşinăreni încercaţi de
abuzurile saşilor şi-au părăsit satul şi s-au mutat pe Valea Sadului unde şi-au construit
colibe. Se spune că familiile Ciupariu, Bebera, Mailat şi Fleşchin au fost primele care s-au
mutat în această zonă întemeind cele patru cătune de astăzi ale comunei Râu Sadului.

În trecut locuitorii se ocupau cu creşterea animalelor şi pomicultura. Aceştia treceau

munţii cu căruţe încărcate cu fructe, brânză, lână şi produse din carne pe care le
comercializau în marile târguri din Ţara Românească. Astăzi, majoritatea localnicilor se
ocupă cu prelucrarea lemnului şi oieritul. Colibele din lemn de pe versanţii înconjurători
dau un aspect pitoresc zonei; stânile sunt departe de sat, răspândite în munţii Cindrel şi
Lotru.

În ultimii ani la Râu Sadului, la fel ca în majoritatea localităţilor din Mărginimea Sibiului, s-
a dezvoltat şi turismul rural. Şi nici nu se putea altfel căci casele tradiţionale, colibele şi
stânile răspândite pe culmile montane, livezile ce înconjoară cătunele, tradiţiile bine
conservate, ospitalitatea localnicilor, legendele locului şi frumuseţea peisajului sunt
elemente perfecte pentru amatorii unei vacanţe „la ţară”.

La 14 km amonte de Rîu Sadului se află centrala hidro-electrică Sadu V, construită la

mijlocul secolului trecut. Tot aici, în defileul Valea Sadului, la o altitudine de 1154 m, se
află barajul de la Gâtu Berbecului cu lacul de acumulare Negovanu; de aici, dar şi din Rîu
Sadului se pot organiza drumeţii montane înspre Păltiniş, vârful Cindrel sau Ştefleşti.

Informații utile

Dacă vă planificați concediul în Mărginimea Sibiului si alegeți să stați la una dintre

pensiunile din Rîu Sadului sau dacă sunteți doar în trecere prin această zonă vă
recomandăm un deliciu culinar: brânza de burduf de munte preparată la stânele din
1/2
munții Lotrului, la peste 2000 de metri. Pentru planificarea unor drumeții organizate,
contactați ghizii turistici montani.

Cumpărați brânză direct de la producători locali:

din lapte de oaie:

- Mihaela Poplăcean (0725 875 504), Râu Sadului, nr. 147: telemea, brânză de burduf, unt
și urdă;
- Georgeta Cerciu (0269 567 190), Râu Sadului – nr. 132: telemea, brânză de burduf, urdă
și caș;
- Nicolae Minea (0269 567 122), Râu Sadului – nr. 249: caș, brânză de burduf și telemea;
- Georgeta Cândea (0764 500 631), Râu Sadului – nr. 170: telemea, brânză de burduf,
unt, urdă și cașcaval din lapte de vacă.

din lapte de vacă:

- Ana Minea (0269 567 140), Râu Sadului – nr. 125: telemea, caș, urdă, brânză dulce
proaspătă, lapte și brânză de burduf;
- Ioan Cerciu (0269 567 084), Râu Sadului – nr. 173: telemea, brânză dulce proaspătă,
urdă, lapte, smântână și cașcaval;
- Daniel Minea (0269 567 081), Râu Sadului – nr. 169: telemea, caș, brânză dulce
proaspătă și lapte.

Cazare la pensiunile din Râu Sadului

Trasee cicloturistice recomandate

Tur virtual

Știați că…?
În 21 mai, de Sf. Constantin şi Elena, localnicii din Râu Sadului îşi organizează turmele? Se
stabilesc ciobanii care vor urca cu turmele la munte şi obligaţiile proprietarilor de stână faţă
de ciobani. Oile sunt apoi însemnate în funcţie de familiile cărora aparţin.

O singură biserică slujeşte celor patru cătune din Râu Sadului? Se află în Beberani şi a fost
ridicată la mijlocul secolului XIX. Are trei clopote pentru a putea fi auzite din toate cătunele şi
de la colibele dimprejur.

Altitudine: 617m.
Coordonate GPS: 45.62 N, 24.06 E

2/2
Păltiniş
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Destinatii-montane-Paltinis.aspx

Staţiune montană

Localitate:
Păltiniş

Indiferent de sezon, staţiunea montană Păltiniş oferă iubitorilor de munte

experienţe nenumărate. La doar 32 km de oraşul Sibiu, staţiunea Păltiniş este
situată în inima munţilor Cindrel, înconjurată de păduri dese şi răcoroase, culmi montane
spectaculoase şi păşuni întinse.

Sunteţi amatori de drumeţii montane? Atunci Păltinişul este destinaţia ideală, deoarece
oferă numeroase posibilităţi de drumeţii. Nu ştiţi ce să alegeţi? Ce spuneţi de o plimbare
până în vârful Bătrâna? Alături de peisajul încântător care vă va captiva privirea, vă puteţi
bucura de aerul proaspăt şi răcoros. Ajunşi aici nu vă lăsaţi intimidaţi de lătratul câinilor
şi vizitaţi stâna din apropiere, experienţa va fi unică!

Dacă nu aţi obosit, trebuie neapărat să continuaţi drumeţia. Puteţi să mergeţi, de

exemplu până în vârful Cindrel. Fructe de pădure delicioase, pajişti înflorite, lacuri
glaciare. Ce poate fi mai frumos? Dacă aţi obosit, opriţi-vă la un izvor, apa rece vă va
revigora imediat! După o zi petrecută pe munte nimic nu poate fi mai plăcut decât un foc
de tabără sau o cină relaxantă la una dintre cabanele din staţiune.

Păltinişul oferă în egală măsură posibilităţi de distracţie şi pentru amatorii de cicloturism

sau sporturi extreme.

Nici iarna nu e loc de plictiseală la Păltiniş: pârtii de schi de dificultate medie şi uşoară,
zăpadă artificială, nocturnă şi chiar un snow fun park. Zona Păltinişului este locul prielnic
pentru practicarea schiului de tură, tocmai datorită pantelor domoale şi a lipsei
pericolului de avalanşe.

Nu ştiţi să schiaţi? Nu e nicio problemă, şi săniuşul este distractiv, iar posibilităţile sunt
numeroase în zonă. Părinţilor care îşi însoţesc copiii la şcoala de schi, le propunem o
plimbare relaxantă în centrul staţiunii.

Nu uitaţi să vizitaţi schitul din Păltiniş ce aminteşte de bisericuţele maramureşene. În

imediata sa apropiere se află şi mormântul filozofului Constantin Noica. Venind înspre
centrul staţiunii veţi vedea o parte din clădirile-monument istoric construite la începutul
secolului XX.

După-amiaza savuraţi un ceai fierbinte pe pârtie sau la un local din împrejurimi. Bucuraţi-
vă de apus în zona Vălare, de unde se desprinde o panoramă spectaculoasă asupra
1/2
oraşului Sibiu şi a Munţilor Făgăraş.

Știați că…?
Păltinişul este prima staţiune montană din Carpaţii româneşti, inaugurată în anul 1894, dar şi
staţiunea situată la cea mai mare altitudine (1442 m)?

Arhitectura primelor cabane construite aici a fost inspirată de cea a cabanelor alpine din
Tirolul austriac?

La începutul secolului XX, staţiunea a devenit cunoscută nu doar în Ardeal ci şi dincolo de

graniţele austro-ungare, fiind considerată drept „cel mai frumos loc din munţii de la răsărit de
Karlovy Vary...”

Altitudine: 1341m.
Coordonate GPS: 45.66 N, 23.93 E

2/2
Răşinari
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Rasinari.aspx

Localitate:
Răşinari

E-mail
Dacă întrebaţi orice locuitor al Răşinariului de când datează satul, cu siguranţă vă
va răspunde că „de când lumea şi pământul… ˮ. Într-adevăr, documentele atestă
Răşinariul ca fiind una dintre cele mai vechi localităţi din Mărginimea Sibiului, menţionat
încă de la 1204.

Una din îndeletnicirile principale ale locuitorilor din Răşinari a fost şi rămâne creşterea
animalelor. Cu secole în urmă, ciobanii din Răşinari ajungeau cu turmele în
transhumanţă până în Munţii Caucaz sau Serbia.

Pe culmile muntoase dimprejurul satului sunt răspândite şi astăzi stâne, fâneţe şi păşuni.
Răşinărenii au fost şi au rămas buni meşteşugari. Aceştia se ocupau cu prelucrarea
lemnului, cojocărit, prelucrarea lânii şi a textilelor. Astăzi, tradiţia meşteşugurilor este
dusă mai departe de meşteri din sat. La sfârşitul secolului XIX, odată cu desfinţarea
breslelor, la Răşinari s-au dezvoltat manufacturile. Căruţele realizate la „fabrica de
căruţeˮ de la Răşinari erau vândute până în Grecia.

Pentru a cunoaşte satul îndeaproape faceţi o plimbare pe uliţele strâmte, descoperiţi

case vechi tradiţionale, cunoaşteţi oameni şi obiceiuri. Veţi descoperi muzeul localităţii,
casele în care au copilărit Octavian Goga şi Emil Cioran, biserici vechi şi mai noi, case de
meşteşugari şi culmi împădurite încărcate de legende.

Prin amplasarea sa geografică la poalele munţilor, Răşinariul oferă posibilitatea a

numeroase drumeţii. Indiferent de traseul ales, peisajul este unul minunat, potecile îşi
fac drum printre fâneţe, colibe şi pâraie cu apă proaspătă şi rece.

Știați că…?
Răşinariul a fost desemnat în anul 2012 unul dintre „Cele mai frumoase
sate din Româniaˮ fiind menţionat în Ghidul oficial al Asociaţiei ce
poartă acelaşi nume.

Oamenii de aici colectau răşina de pe copaci, o fierbeau, iar produsul obţinut era vândut
producătorilor de vopsele. De aici provine numele de Răşinari.

Altitudine: 571m.
Coordonate GPS: 45.70 N, 24.06 E

1/2
Gura Râului
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Gura-Raului.aspx

Localitate:
Gura Râului

Timpul nu se grăbeşte la Gura Râului, doar localnicii zoresc cu treburile prin gospodării;
aşa au învăţat ei de la părinţi, să fie harnici şi să îşi întâmpine vizitatorii cu tot ce au mai
bun.

Secole de-a rândul, gurănii au convieţuit alături de natura înconjurătoare... păi cum să fi
locuit ei aici fără munţii împăduriţi sau râul Cibin? Adevărata „mană cerească” în Gura
Râului a fost piatra de râu dură, bună pentru construcţii. Lucrul acesta l-au ştiut şi
autorităţile habsburgice pe la 1700. Dornice să fortifice zidurile burgului Sibiu au
construit un canal navigabil pe râul Cibin şi, cu ajutorul gurănilor, aduceau pe plute pietre
de râu şi lemn până la zidurile cetăţii.

Localnicii din Gura Râului au profitat de bogăţia naturii înconjurătoare şi curând au

dezvoltat meşteşuguri ce se bazau pe forţa apei; au construit joagăre, mori şi pive... nu
degeaba se spunea despre gurăni că „le vin banii pe apă”.

Gurănii au fost mereu oameni isteţi care s-au adaptat schimbărilor vremii; dacă aşezarea
geografică i-a ajutat în trecut la practicarea meşteşugurilor şi creşterea animalelor, astăzi
peisajul, tradiţiile şi legendele locului atrag tot mai mulţi vizitatori.

Dacă vă plac experienţele savuroase şi de neuitat, vă propunem o plimbare cu căruţa în

împrejurimile satului. În călătoria vostră veţi întâlni biserici vechi, gospodării mari cu porţi
înalte din lemn, podul acoperit de peste râul Cibin, impozantul baraj de acumulare
străjuit de culmi muntoase. Opriţi-vă pe baraj, respiraţi adânc aerul curat şi contemplaţi
peisajul de basm.

De la baraj mergeţi de-a lungul lacului de acumulare până ajungeţi la „Coada lacului” sau
„La Pisc”, locul unde Râul Mare se uneşte cu Râul Mic. Dacă veţi continua călătoria de-a
lungul Râului Mare, veţi ajunge până în staţiunea montană Păltiniş, traversând Cheile
Cibinului. Dacă nu aveţi timp suficient, rugaţi „vizitiul” să vă ducă doar la bradul „cel
vechi”, un brad de peste 500 de ani, monument natural; se spune că e nevoie de opt
oameni pentru a-l înconjura.

Tropotul cailor, peisajul de o frumuseţe sălbatică, susurul râului, aerul puternic de

munte... ce poate fi mai frumos, mai relaxant, mai liniştitor?

Cina ca la stână

„Cina ca la stână” este o experiență culinară specială şi o bună ocazie pentru a descoperi
comuna Gura Râului.
1/2
Pensiunile din localitate propun cu mândrie o masă cu preparate tradiţionale —
brânzeturi, bulz, tocană de oaie, pâine coaptă pe vatră, plăcinte — însoţită de muzică şi
joc popular. „Cina ca la stână” este delicioasă în orice anotimp; vă recomandăm să
participaţi la cina organizată în aer liber cu ocazia festivalului „Bujorul de munte”.

Informații utile

Turiştii care vizitează pentru câteva zile una dintre pensiunile locale sau participă la
Festivalul Național „Bujorul de Munte” au posibilitatea să guste din preparatele culinare
pregătite cu migală de gureni, precum: cocoloșul cu brânză de burduf, ceaunul de noatin
ca la Cindrel, ceaunul de vițel, plăcinta cu varză și neîntrecuta pâine coaptă pe vatră.

Trasee de drumeţie recomandate

Civilizaţia Apei în Gura Râului

Știați că…?
La Gura Râului duminica şi în zilele de sărbătoare localnicii îşi poartă cu mândrie costumele
tradiţionale moştenite din bătrâni?

Festivalul Naţional „Bujorul de Munte” şi Sărbătoarea Portului Românesc sunt două

evenimente care au dus faima localităţii şi care atrag an de an mii de vizitatori?

La Gura Râului se păstrează şi astăzi obiceiul „poruncilor”? În fiecare duminică, după slujbă,
întregul sat se adună în faţa bisericii unde primarul face cunoscute noutăţile de peste
săptămână. Este o bună ocazie pentru vizitator de a admira elegantul port popular.

Gura Râului este singura comună din judeţul Sibiu în care s-au mai păstrat vechi instalaţii
hidraulice în gospodării.

În Gura Râului puteţi vedea ultimul pavilion de jocuri şi dans din judeţul Sibiu, singurul pod
acoperit, dar şi un complex funcţional de industrii textile.

Altitudine: 513m.
Coordonate GPS: 45.73 N, 23.98 E

2/2
Aşezare
comunapoplaca.ro

Comuna Poplaca face parte din grupul de aşezări care alcătuiesc zona cunoscută sub
numele de „Mărginimea Sibiului”. Regiunea numită „mărginime” este situată în sudul
Transilvaniei la poalele Munţilor Sibiului, în stânga liniei ferate Turnu-Roşu – Sibiu şi Sibiu
– Alba Iulia.

Suprafaţa comunei este de 35,17 Km2 (3517 ha) din care:

Poplaca I – teritoriu situat în jurul vetrei satului – 1628 ha

Poplaca II – teritoriu situat în zona montană – 1889 ha

Comuna Poplaca este situată la 12 km sud-

vest de municipiul Sibiu, într-un cadru
natural deosebit de pitoresc, având
aspectul tipic al aşezărilor româneşti de
sub munte, vechi de când lumea, cu
străzile (uliţele) relativ strâmte şi destul de
întortocheate ca să-ţi dai seama că nu au
fost trasate după vreun plan anume (ca
atunci când se face o colonizare).
Majoritatea uliţelor sunt pavate cu piatră
de râu. Casele au fiecare o curte şi o mică
grădină, fiind aşezate una lângă alta, mai toate pe terenuri înclinate, prea puţine pe loc
drept.

Ambele teritorii aparţin – din punct de vedere administrativ – comunei Poplaca, cu toate
că sunt separate ca amplasament. Vatra satului ocupă o suprafaţă de 109 ha, fiind
înconjurată de dealurile Obrejei şi Muscalilor (la est), Dumbrăviţei (sud – est), Dosul (sud-
vest) şi având o deschidere largă spre vest, nord şi nord – est.

Accesul în comună se face pe DJ 106 R modernizat Sibiu – Poplaca.

Relieful este deluros, străbătut prin mijlocul aşezării de pârâul Valea Poplăcii. Valea
Poplăcii izvorăşte din apropierea cătunului Trainei şi colectează majoritatea pâraielor ce
trec pe teritoriul comunei: pârâul Locei, pârâul Liei, pârâul Racoviţei etc.

1/2
Istoric
comunapoplaca.ro

Timpul precis când s-a format această aşezare nu se cunoaşte. Cert este că în intravilanul
comunei – partea sa cea mai veche,cu ocazia unor săpături pentru fundaţii s-au
descoperit unele unelte datând din neolitic.

Lipsa unor săpături arheologice sistematice, ca şi lipsa documentelor (sau

nedescoperirea lor încă) nu ne permit să ştim prea multe despre trecutul îndepărtat al
localităţii. Putem susţine însă că, la colonizarea saşilor de către regii unguri, Poplaca era
un sat liber ca toate satele româneşti din zona Sibiului. Şi dacă admitem ideea că sudul
Transilvaniei nu a fost “Tera desertum”, atunci deducem uşor că împroprietărirea noilor
veniţi s-a făcut în detrimentul elementului românesc autohton care treptat, treptat şi-au
văzut diminuate sau pierdute câmpurile, păşunile, pădurile, munţii. Sporirea privilegiilor
şi abuzurile au condus la revolte. Măsurile luate împotriva românilor ce îndrăzneau să-şi
apere drepturile au fost foarte dure: în 1583 conducătorii saşilor au hotărât pedepsirea
poplăcenilor cu spânzurătoarea dacă vor cuteza să taie vreun lemn din pădurea lor.
Aceasta cu toate că delegaţii satului Poplaca au declarat că ei şi părinţii lor folosesc
aceste locuri de sute de ani.

În 1584 din comună liberă, Poplaca a devenit supusă oraşului Sibiu fiind obligată a ajuta
la lucrări de clădire a oraşului şi de a servi cu “fugari” în timp de război. Situaţia
poplăcenilor nu s-a schimbat nici după ocuparea Transilvaniei de către austrieci, deşi în
Conscripţia din 1721-1722 Poplaca era declarată “sat liber care nu datorează nimănui
nimic”.

Lupta pentru redobândirea pământurilor şi a drepturilor pierdute a fost deosebit de grea

şi multă vreme fără rezultatele dorite. În septembrie 1786 la Viena s-a judecat procesul
intentat de poplăceni comunelor Cristian, Turnişor şi magistratului de Sibiu. S-a constatat
că plângerile erau întemeiate. Prin decretul împăratului Iosif al II – lea, Poplaca a fost
declarată sat liber. Izbânda nu a fost reală căci în februarie 1805 reprezentanţii “liberului
şi regescului” sat Poplaca, Stan Ciontea şi Stan Vlad au făcut un nou memoriu către
împăratul austriac, dar fără rezultat. Situaţia a continuat până după Marea Unire când
starea de lucruri s-a îndreptat parţial în urma evenimentelor ce au avut loc, dar şi a noi şi
lungi procese cu Cristianul şi Turnişorul.

Denumiri vechi ale comunităţii

1/2
Bibliografie: Dicţionarul Numirilor de localităţi cu poporaţiune română din Transilvania,
Banat, Crişana şi Maramureş întocmit din încredinţarea Asociaţiei Pentru Literatura
Română şi Cultura Poporului Român, de Silvestru Moldovan, Nicolae Togan – Ediţia II – a,
Sibiu 1919 – Editura Asociaţiunii, Tipografia Liberă Orăştie.

Poplaca, Popláka, Gunzendorf (Numire ieşită din uz în 1919), comună, judeţul Sibiiu,
plasa Sibiiu, locuitori 2515, români, parohie greco-ortodoxă (Sibiiu), poşta în Sibiiu
(Nagyszeben)

Bibliografie:Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania – Coriolan

Suciu- Editura Academiei R.S.R., 1966, 2 volume.

Poplaca, ung.Popláka, germ.Gunzendorf, raionul Sibiu, regiunea Braşov.

1488 Gonczesdorff 1805 Popláka
1508 Gomczesdorff 1850 Popláka
1733 Poplaka 1854 Paplaka, Gunzendorf, Poplaca

2/2
Vechea administraţie
comunapoplaca.ro

Până la jumătatea secolului al XIX-lea treburile satului erau conduse de patru juraţi şi 16
bătrâni.

Dintre cei patru juraţi,unul era judele. Pentru purtarea scriptelor era însărcinat un om cu
ştiinţă de carte, de obicei un dascăl.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea din 1886 şi până la sfârşitul primului război
mondial, reprezentanţa comunală era compusă din 28 de membrii, jumătate aleşi de
popor şi jumătate numiţi de către pretură pe baza impozitului datorat statului, oameni
cu stare materială bună,numiţi “virilişti”.

Pe lângă forul conducător menţionat, pentru conducerea treburilor zilnice satul avea
următorii slujbaşi: primar (jude), viceprimar (colector-dăjdar), notar, cassar (comornic),
vornic de câmp, vornic de pădure, poliţai, tutor orfanal, juraţi (preţuitori – ghiciuluitori),
moaşe, pârgar, curier poştal, boacteri (paznici de noapte aleşi pe un an), jutari de câmp şi
păstori de vite (aleşi pe un an).

Cu unele mici modificări acest sistem de administraţie s-a menţinut şi între cele două
războaie mondiale.

(Cele câteva date prezentate au fost extrase din lucrarea regretatului profesor Vlad
Foamete “Monografia comunei Poplaca” – nepublicată)

DIN ACTIVITATEA ADMINISTRATIVĂ(până în anul 1989)

1793 | s-a zidit Biserica Ortodoxă cu hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”
jude Stan Ciontea, preoţi Radu Neagu şi Ioan Neagu;
1835 | pe locul unei foste biserici s-a ridicat construcţia care mai întâi a fost
primărie, apoi şcoală şi în cele din urmă spaţiu comercial (magazin mixt şi bufet);
1867 | s-a construit Hala comunală de carne, primar Stan Olariu, notar Gheorghe
Comşa; clădirea a servit apoi de cămin cultural;
1892 | s-au construit Casele notariale, azi sediul primăriei, primar Radu Stoica,
notar Aurel Milea;
1905 | s-a construit localul mare al şcolii, primar Oprea Tănase, notar Aurel Milea,
preot Gheorghe Modran, învăţători Oprea Olariu, Ioan Neagu, Ioan Viţelariu;
1/2
1912 | s-a plantat livada de pomi “Dumbrăviţa”, primar Oprea Tănase, notar
Gheorghe Comşa;
1928 | s-a introdus iluminatul electric, primar Oprea Tănase, notar Avram Oprişiu;
1933 | s-a introdus apa;
1937 | s-a construit localul mic al şcolii, primar Ioan Munteanu, notar Avram
Oprişiu, director Ştefan Potcoavă;
1939 | s-a ridicat monumentul în cinstea Eroilor primului război mondial, primar
Petru Bădilă, notar Avram Oprişiu, învăţător Vlad Foamete;
1965 | s-a construit Căminul Cultural, primar Dumitru Mihai, secretar Virgil Popa;
1967 | Prof. Vlad Foamete a încheiat redactarea lucrării în două volume
“Monografia comunei Poplaca” – nepublicată;
1968 | s-a construit adaosul de la şcoala mare (4 săli de clasă, o sală de sport, o sală
bibliotecă, o sală cancelarie; primar Dumitru Mihai, secretar Virgil Popa, director
Vasile Galea;
1971 | s-au construit atelierele şcolare (4 săli), ulterior acestea au fost transformate
în grădiniţă; primar Dumitru Mihai, secretar Virgil Popa, director Vasile Galea
1975 | s-a realizat captarea de apă de la Recea; primar Virgil Popa, viceprimar Ioan
Stoica, secretar Petru Popescu;
1981 | s-a înfiinţat centrala telefonică manuală, primar Virgil Popa, viceprimar Ioan
Stoica, secretar Petru Popescu.

2/2
Sibiu
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Orase-istorice-Sibiu.aspx

„Cetatea noastră va fi una înfloritoare, vestită în lumea-ntreagă...”, astfel spunea

cavalerul Hermann la sfârşitul secolului XII, la întemeierea micului burg medieval,
Hermannsdorf. A avut dreptate Hermann, căci cetatea sa a devenit curând o cetate
vrednică, a cărei faimă a cuprins lumea întreagă.

Nouă secole mai târziu, Adrian Bridge în „Daily Telegraph” a numit Sibiul „unul dintre cele
mai frumoase oraşe din România, o perlă a Transilvaniei”. Astăzi, Sibiul îşi întâmpină cu
drag vizitatorii, nerăbdător să le dezvăluie din frumuseţile sale.

Sibiul este un oraş captivant atât prin trecutul său istoric încărcat, cât şi prin varietatea
atracţiilor turistice şi oferta culturală. Străduţele înguste, coloritul clădirilor din cele trei
pieţe centrale, arcadele caselor, curţile interioare şi tunele misterioase, pasajele vechi şi
acoperişurile pestriţe cu „ochii” larg deschişi vă vor face să simţiţi şarmul deosebit al
oraşului.

Dacă sunteţi în căutare de linişte şi relaxare opriţi-vă la una din cafenele din zona
centrală, vizitaţi galeriile de artă şi muzeele sau bucuraţi-vă de un moment de linişte într-
una din bisericile monument-istoric. Nici o vizită la Sibiu nu poate fi completă fără
vizitarea Turnului Sfatului sau a Turnului Bisericii Evanghelice - panorama asupra
oraşului încadrat de munţii Făgăraş înzăpeziţi este minunată!

Oraşul a fost Capitală Culturală a Europei în 2007, iar în 2011 a fost cotat în faimosul Ghid
Verde Michelin cu 3 stele, fiind numit „Mica Vienă–oraşul care trebuie neapărat vizitat!”.

O agendă culturală bogată aduce anual la Sibiu tot ce e mai bun din lumea artelor
spectacolului, filmului, muzicii, dansului şi tradiţiilor. La Sibiu cu siguranţă nu e loc de
plictiseală pentru că e o plăcere să explorezi şi să descoperi unul dintre cele mai
cunoscute centre culturale şi istorice ale României!

1/1
Orlat
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Orlat.aspx

Localitate:
Orlat

Orice legendă naşte o altă legendă...aşa s-a întâmplat şi la Orlat, unde bătrânii satului
povestesc şi acum despre cum uriaşii ar fi aranjat munţii, pădurile şi văile dimprejur
dând naştere unui peisaj mirific.

Tot bătrânii povestesc cum, cu mult timp în urmă, pe când satul era atacat de năvălitori,
oamenii se ascundeau în munţi. După plecarea atacatorilor conducătorii obştei coborau
în sat, iar după ce se asigurau de îndepărtarea pericolului, strigau celor din munte să
„urle la vale”. Verbul „a urla” însemna pe atunci „a coborî” (a urla–urlaţi-Orlat).

Aflat la întâlnirea munţilor cu câmpia, Orlatul a avut de-a lungul timpului o poziţie
strategică. Romanii şi-au construit pe dealurile dimprejur turnuri de supraveghere; în
secolele I-II aici exista o cetate prefeudală, iar în secolul XIII, se construia o cetate
medievală.

Mai mult decât atât, între anii 1764-1851 la Orlat se afla sediul comandamentului
Regimentului I român de graniţă, care apăra frontiera Imperiului Habsburgic între Haţeg
(jud.Hunedoara) şi Zărneşti (jud.Braşov).

Locuitorii din Orlat au păracticat meşteşugăritul; în secolul XVI au pus bazele primelor
manufacturi, iar în secolul XIX în Orlat funcţiona o fabrică de postavuri, de hârtie şi de
exploatare a lemnului.

Ca în orice sat din Mărginime puteţi vizita la Orlat biserica ortodoxă, ridicată la sfârşitul
secolului XVIII în stil neoclasic cu influenţe baroce şi frescă neobizantină. Şi pentru că la
Orlat exista regimentul grăniceresc, pentru ofiţerii romano-catolici s-a ridicat biserica
„nemţilor”, cu hramul Sf. Tereza de Avilla.

Pentru drumeţii vă recomandăm o plimbare pe Dealul Platoul Cetăţii; de aici se deschide

o panoramă superbă asupra întregii comune şi a împrejurimilor.

Știați că…?
La Orlat a funcţionat prima fabrică-moară de hârtie din ţară şi din sud-estul Europei?
Tehnologia prelucrării hârtiei din in şi mătase era adusă din oraşele germane; Conrad Haas
(1507-1579) a desenat pe hârtia „de Orlat” primele sale schiţe de rachete.

Prozatorul Ion Agârbiceanu a fost preot la biserica Sf. Nicolae din Orlat? Acesta a primit
deseori aici vizitele scriitorilor Ion Slavici şi George Coşbuc.

1/2
Sibiel
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Sibiel.aspx

Localitate:
Sibiel

Satul face parte din zona pastorală Mărginimea Sibiului recent încununată (2015) cu
distincția de „Destinație Europeană de Excelență pentru Turism și Gastronomie”....un sat
pitoresc înconjurat de culmi împădurite, o cetate de piatră ascunsă în desişul pădurii, un
tunel misterios, o comoară, o poveste…iată doar câteva motive pentru care trebuie să
vizitaţi Sibielul:

Ce vedem
De departe cel mai renumit obiectiv turistic al satului este Muzeul de icoane pe sticlă (cu
cea mai mare colecție de icoane pe sticlă din Transilvania); mii de turişti din lumea
întreagă i-au trecut pragul.

Alte obiective care de-abia aşteaptă să le vizitaţi sunt:

Biserica „Sf. Treimeˮ, monument de artă, contruită începând cu anul 1765

marja satului (unul dintre puținele cântare vechi care au mai rămas în țară din
cauza colectivizării)
remiza de pompieri de pe strada Râului (cu obiecte vechi de la sfârșitul secolului al
XIX-lea precum pompe manuale, tulumbe trase de cai sau rezervoare)
fierăria sau covăcia lui Ion Petra (poate fi vizitată doar în perioada șederii în Sibiel
și doar cu o solicitare prealabilă la Centrul de Informare Turistică din Săliște).

Cetatea Salgo
Documentele oficiale amintesc satul Sibiel pentru prima dată în secolul XIV, bătrânii spun
însă, că satul a fost întemeiat cu mult timp înainte, pe vremea dacilor. Tot documentele
spun că cetatea Salgo – "Splendida” de pe Dealul Zidul ar data din secolul XIV, legendele
1/2
spun că această cetate este mult mai veche şi că ar ascunde sub zidurile sale comoara
regelui dac, Decebal. Pentru că orice legendă are un sâmbure de adevăr, de-a lungul
timpului mulţi căutători de comori au dărâmat zidurile de piatră ale cetăţii încercând să
patrundă în tunelul ce duce la comoară. Eforturile lor au fost zadarnice…

În munţii Sibielului se mai găsesc şi astăzi urmele unei foste cetăţi medievale. Drumul
până la cetate este unul anevoios, dar merită tot efortul. Cetatea de la Sibiel este o
provocare atât pentru pasionaţii de drumeţii cât şi pentru iubitorii de legende şi, de ce
nu, pentru căutătorii de comori.

Astăzi, majoritatea locuitorilor se ocupă cu turismul rural. Sibielul reprezintă destinaţia

ideală pentru turiştii care doresc să se recreeze în mijlocul naturii, pentru cei care doresc
să cunoască îndeaproape tradiţiile locale şi bucătăria variată.

Vă recomandăm o drumeţie în livezile tradiţionale din împrejurimile satului Sibiel. Aici

veţi afla povestea soiurilor locale de meri și peri vechi de peste 100 de ani, cu bogăție
genetică deosebit de valoroasă atât prin vechime cât și prin diversitate. Târgurile de
mere din Sibiel și Fântânele sunt o bună oportunitate pentru a întâlni producătorii locali
și pentru a degusta din varietatea de soiuri propuse.

Știați că…?
La Sibiel, la cererea turiştilor se poate organiza o „nuntă tradiţionalăˮ? Toţi participanţii
formează alaiul nunţii. Aceştia, împreună cu mirele şi naşii, iau mireasa de acasă alături de
zestrea primită în dar de la părinţi. După cununia religioasă, nuntaşii se adună la Pavilionul
satului unde continuă petrecerea şi voia bună. Întregul ceremonial se desfăşoară conform
tradiţiei din bătrâni, iar nuntaşii sunt desfătaţi cu bucate alese.

Altitudine: 551m.
Coordonate GPS: 45.76 N, 23.90 E

2/2
Fântânele
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Fantanele.aspx

Localitate:
Fântânele

Toate localităţile din Mărginimea Sibiului sunt frumoase şi deosebite, fiecare în felul său.
Fântânele, un sătuc înconjurat de culmi montane, rămâne în sufletul tuturor celor ce l-au
vizitat.

Să fie oare liniştea şi pitorescul unui sat cu nu mai mult de 260 locuitori? Să fie
arhitectura caselor ţărăneşti atât de bine păstrată, mugetul vacilor, mirosul ierbii de-abia
cosite şi al merilor înfloriţi? Sau poate simplitatea locuitorilor, căldura cu care aceştia îşi
întâmpină mereu vizitatorii?

Aşezarea satului Fântânele nu a permis prea mult dezvoltarea agriculturii. Locuitorii s-au
ocupat cu păstoritul şi pomicultura. Ciobanii ajungeau cu transhumanţa până în Rusia şi
Caucaz; de pe atunci ştiau ruşii că brânză telemea ca cea de la Fântânele nu găseşti
altundeva. Încă de prin secolele XVIII-XIX, gospodarii din Fântânele s-au ocupat şi cu
pomicultura; aceştia exportau mere până în Europa Centrală.

Şi astăzi satul este renumit pentru livezile sale…în fond ce poate fi mai plăcut decât o
plimbare în livadă şi degustarea unui măr dulce şi zemos, proaspăt cules din pom?

Şi pentru că vorbim despre plimbări, din sat se pot face drumeţii de câteva ore la fâneţele
dimprejur — va fi o ocazie de a cunoşte îndeaproape viaţa locuitorilor de la munte. Urcaţi
şi pe Platoul Augur la Monumentul Eroilor…umblă vorba că aici ar fi existat un templu
roman…

Nu plecaţi din Fântânele fără să fi vizitat Muzeul de etnografie unde veţi descoperi lucruri
interesante despre istoricul şi cultura localităţii. Urcaţi apoi la biserica din deal. Aşezaţi-vă
pe o băncuţă şi admiraţi priveliştea, o imagine desprinsă parcă dintr-o vedere.

Chiar dacă satul este mic, locuitorii au păstrat şi continuă să practice obiceiurile şi
tradiţiile moştenite din bătrâni. Iată câte elemente care ne conving să afirmăm că, într-
adevăr, Fântânele este unul din cele mai frumoase sate din Mărginimea Sibiului.

Știați că…?
În cadrul unui proiect pentru conservarea patrimoniului, Fântânele a fost inclus pe lista celor
15 sate premium ale judeţului Sibiu?

Altitudine: 567m.
Coordonate GPS: 45.75 N, 23.92 E
1/2
Sălişte
sibiu-turism.ro/Ce-vedem-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Saliste.aspx

Localitate:

România are o capitală culturală la Sibiu, iar Mărginimea...la Săliște. Ar fi nedrept pentru
Săliște să nu primească acest titlu, deoarece multe personalități culturale s-au născut sau
au activat aici.

Chiar dacă azi este oraș, în trecut Săliște era un vrednic sat de munte. De pe atunci
circulă povestea vestitei Ciucuroaie, o femeie din Săliște despre care se spune că avea o
forță deosebită. Aceasta ar fi fost văzută ridicând căruțe și ducând pe umeri boii la târg.
Poveștile sunt nenumărate, dar sunt mult mai savuroase atunci când sunt povestite de
bătrâni în bătătura gospodăriei.

Locuitorii din Săliște s-au ocupat cu păstoritul, şi pentru că umbla vorba că „drumurile
oilor sunt drumuri de negoţˮ, în secolul XIX s-a dezvoltat şi comerţul. Meșteșugari și
comercianți din Transilvania, Oltenia și Muntenia veneau la târgurile generale de la
Săliște, tradiţie păstrată până în zilele noastre. Strănepoții acestor meșteșugari au dus
tradiția mai departe, iar astăzi putem vizita ateliere de dogari, pălărieri sau cojocari.

Oraşul de azi, satul de ieri...un amestec arhitectural de urban și rural de un pitoresc

aparte: piaţa centrală cu clădiri urbane, vile moderne viu colorate, străduţe înguste,
pietruite şi căsuţe bătrâneşti. Dacă vreți să aflați mai multe despre istoria și
personalitățile săliștene vizitați Muzeul Culturii Săliștene și Muzeul Protopopiatului
Ortodox. Dacă doriți să cunoașteți oameni, obiceiuri sau tradiții, plimbați-vă pur și simplu
pe frumoasele străduțe, iar dacă e duminică sau zi de sărbătoare mergeți la biserică,
toată comunitatea e acolo.

Dacă vizitați Săliștea de Crăciun, trebuie neapărat să participați la Întâlnirea Cetelor de

Juni. E o manifestare emoționantă a dansului și cântecului tradițional la care participă toți
junii din satele mărginene. E o ocazie bună de a admira frumusețea costumului popular,
dar mai ales frumusețea juneselor din Mărginime.

Drumeţie prin „Tră Părauă”

Traseu de drumeţie în circuit în perimetrul livezii cunoscută de localnici sub denumirea de

„Tră părauă”

Circuitul începe şi se termină la capătul străzii Taberei din Sălişte.

Punctul de plecare, unde este şi primul marcaj – punct şi cerc roşu pe fond alb –se află
situat la 45 grade şi 47 minute longitudine Nordică, 23 grade şi 53 minute latitudine
Estică şi o altitudine de 559 metri. După circa 100 metri de la capătul străzii Taberei se

1/4
intră în livada „Tră Părauă”. Urmărind marcajul punct şi cerc roşu pe fond alb făcut pe
copacii care flanchează poteca de acces, în circa 30 de minute de mers lejer se ajunge la
izvorul cu apă potabilă, numit „Budalău”. Până la izvor, punct care poate fi considerat
limita primei bucle a unui traseu de contur mai amplu, deplasarea este lejeră, fiind
accesibilă chiar şi drumeţilor neantrenaţi sau copiilor de vârste mai mici (durata
aproximativă: 50 minute). Acest traseu poate fi parcurs şi pe bicicletă.

Din acest punct dispuneţi de mai multe posibilităţi: vă puteţi întoarce pe poteca iniţială
pe care aţi venit până la izvor; puteţi continua periplul până la intersecţia cu un drum de
ţară care duce până la limita străzii Taberei (punctul de sosire). Cei mai antrenaţi pot
continua periplul până sus în „Dealul Tarniţei” (620 metri), un punct de belvedere pentru
Sălişte şi o parte din localităţile limitrofe şi în continuare spre platoul „Observator”
(altitudine 720 metri) de unde se relevă privirii întreaga vale a Secaşelor. De la
Observator se coboară pe o potecă iar apoi pe un drum de ţară lateral (circa 4,5 km) până
în Sălişte, la punctul terminal din str. Taberei (durata aproximativă: 3 ore).

Informații utile

Dacă sunteţi în căutare de distracţie şi mişcare, vizitaţi Complexul Agroturistic Sălişte

care vă pune la dispoziţie un camping, piscină şi teren de sport.

La Centrul de Informare Turistică - Sălişte puteţi găsi informaţii în detaliu pentru vizitarea
Mărginimii Sibiului şi despre traseele turistice marcate cu puncte de plecare din oraşul
Sălişte şi împrejurimi.

Cazare în Sălişte
2/4
Galeş
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Gales.aspx

Satul galilor…astfel se numea Galeşul până în anul 1839. Numele provine de la populaţia
galică colonizată în această zonă de romani.

Casele vechi acoperite cu şindrilă, pridvoarele şi porţile masive de lemn sculptate cu

motive solare, străduţe înguste, pitoreşti, portul popular, obiceiurile şi datinile păstrate
până în zilele noastre, atmosfera calmă, idilică…toate acestea au transformat Galeşul
într-unul din cele mai frumoase sate ale României.

Poveştile oamenilor şi modul lor de viaţă se regăsesc în muzeul etnografic din sat. Dacă
doriţi însă să simţiţi atmosfera satului mergeţi la biserică, aceasta cuprinde întregul
univers al satului: spiritualitate, oameni, obiceiuri, arhitectură.

Știați că…?
La Galeş încă mai funcţionează o moară de apă ce datează de la începutul secolului XIX? Nu
trebuie să rataţi experienţa unică de a vedea funcţionând o instalaţie hidraulică atât de
veche.

Altitudine: 578m.
Coordonate GPS: 45.79 N, 23.86 E

1/1
Rod
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Rod.aspx

Pe drumul între Tilişca şi Rod veţi vedea pe partea stângă, pe o culme mai îndepărtată, o
cruce… E Ţancul Turcului, locul unde se spune că, cu mult timp în urmă, după o invazie
turcească ar fi fost găsit de către localnici un soldat turc rănit. Localnicii nu l-au pedepsit
ci l-au dus în sat şi l-au integrat în comunitatea lor.

De cum veţi intra în satul Rod veţi vedea case frumoase, tradiţionale, gospodării mari,
curţi pavate cu piatră de râu şi porţi înalte din lemn sau zid. La Rod e tradiţia ca mezinul
familiei să rămână în aceeaşi gospodărie cu părinţii; astfel, sunt curţi în care se adună
chiar trei generaţii.

Populaţia s-a diminuat semnificativ la începutul secolului XX când o parte din locuitori au
plecat cu turmele în Rusia, alţii au emigat în Statele Unite ale Americii, iar alţii au plecat
spre Câmpia de Vest, cu toţii urmându-şi visul unei vieţi mai bune.

Satul este amplasat la o altitudine de 815 m, de aici există diverse posibilităţi de drumeţie
pe culmile înconjurătoare. Indiferent de traseul ales, în plimbarea voastră veţi întâlni
fâneţe, colibe, livezi şi turme răspândite.

Știați că…?
Numele localităţii provine de la numele unui sas Roth, care se spune că şi-a părăsit familia şi
satul natal, Apoldu de Sus, pentru a pleca alături de românii alungaţi de aici şi pentru a-i
ajuta să îşi întemeieze un nou sat?

Caută
Altitudine: 796m.
Coordonate GPS: 45.80 N, 23.78 E

1/1
Tilişca
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Tilisca.aspx

Localitate:
Tilişca

Totul s-a întâmplat cu două milenii în urmă când, pe Dealul Cățănaș din Tilișca, a fost
ridicată o puternică cetate dacică. Viața de zi cu zi a locuitorilor săi vuia în jurul
locuințelor, atelierelor și a monetăriei. Dar, liniștea cetății a fost spulberată de armatele
generalului roman Marcus Tiliscus. Aflase el că dacii și-ar fi ascuns tot aurul între zidurile
cetății. În zadar au distrus armatele sale cetatea, în zadar au omorât oameni...comoara
era de negăsit.

Rușinat că nu poate duce comoara râvnită Împăratului Roman, Traian, Tiliscus a hotărât
sa rămână pentru totdeauna în satul de lângă cetate. Se spune că de la Tiliscus, ar
proveni numele de azi al localității-Tilișca- iar zidurile fostei cetăți încă se mai văd.

De-a lungul timpului, oamenii din Tilișca s-au ocupat cu creșterea vitelor, unii spun că
numele satului ar proveni de fapt, de la tele care în slava veche ar însemna vițel. Din
secolul XVII însă, aceștia s-au ocupat în principal cu păstoritul.

Nu departe de sat, pe Dealul Negoi (1040 m), la o oră de mers pe jos din sat, se află
fânețele și colibele ciobănești. Aici veţi descoperi „viața la colibe”, traiul de zi cu zi, cositul
fânului și creșterea animalelor.

În sat, hărnicia gospodarilor se vede și în construcția caselor: case vechi viu colorate,
decorate cu cruci sau icoane, dar și gospodării mai noi de tip urban adaptate vremurilor
moderne.

Dintre obiectivele turistice din Tilișca amintim Muzeul Etnografic, amenajat într-o casă
bătrânească din centrul localității.

Știați că…?
La Tilișca, alături de ruinele cetății dacice mai există, pe Dealul Cetății, și urmele unei foste
cetăți medievale din secolul XIV? Aceasta, alături de celălalte cetăți din zonă apăra drumurile
comerciale din zonă de atacurile turcilor.

Altitudine: 648m.
Coordonate GPS: 45.79 N, 23.84 E

1/1
Poiana Sibiului
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Poiana-Sibiului.aspx

Localitate:
Poiana Sibiului

Un altfel de sat...văzut de departe, dinspre Rod, ai spune că e o aşezare înghesuită, pe-o

margine de culme muntoasă.

De cum veţi intra în sat, casele mari, moderne, curţile pavate şi bogat decorate vă vor
convinge că vă aflaţi în una dintre cele mai bogate localităţi din Mărginimea Sibiului. Păi
şi cum să fie altfel? Locuitorii de aici s-au ocupat dintotdeauna cu păstoritul, iar ceea ce la
început părea un blestem pentru ei — lipsa păşunilor — în cele din urmă s-a dovedit a fi
o binecuvântare.

Poienarii au plecat în transhumanţă în zone mai prielnice şi ca buni negustori şi

gospodari au investit câştigurile în satul lor. Nu degeaba i se spune Poienii Sibiului şi
satul „ciobanilor milionari”. Astăzi, oieritul a rămas o ocupaţie de bază. Dacă veţi vizita o
stână, veţi vedea aici băciţe, femei mândre cu obrajii arşi de soare care nu contenesc cu
preparatul brânzei telemea şi a celei de burduf.

Pentru ca experienţa la stână să fie cu adevărat deosebită, luaţi o felie de mămăligă

proaspăt preparată cu brânză de burduf, savuraţi delicioasa gustare şi admiraţi
priveliştea încântătoare.

În fiecare duminică se organizează târgul săptămânal; este o ocazie bună de a cunoaşte

oamenii locului, cu bucuriile şi necazurile lor, dar şi tradiţiile locale. O zi cu totul specială
pentru sat este 19 septembrie. În fiecare an, la acestă dată, Poiana se transformă într-un
adevărat centru al „comerţului cu oi şi berbeci”. Păstori din ţara întreagă vin la târg,
negociază, vând şi cumpără animale şi îşi pregătesc turmele pentru iernat.

Din Poiana se pot face şi nenumărate drumeţii pe culmile montane dimprejur. Ca orice
sat, şi Poiana îşi are legendele sale, una dintre ele fiind cea a clopotelor de la biserica de
lemn.
1/2
Jina
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Regiuni-turistice-Marginimea-Sibiului-Jina.aspx

Localitate:
Jina

„Vă voi duce într-un loc binecuvântat, deasupra munţilor, veţi fi păstori liberi cu turme întinse
în lumea largă...”. Astfel le prezicea Sinna, stăpâna munţilor, românilor alungaţi de
coloniştii saşi din localitatea Gârbova. Aceştia au urmat-o şi au numit localitatea pe care
au întemeiat-o, Sinna (Jina), în semn de recunoştinţă. Jina este sat prosper de oieri, aflat
în vârf de munte deasupra tuturor satelor mărginene.

De-a lungul timpului, jinarii s-au luptat să fie oameni liberi. Cu toate acestea, timp de o
sută de ani Jina a fost transformată în sat grăniceresc care apăra graniţa Imperiului
Austriac cu Ţara Românească. Locuitorii săi — cătanele negre — au participat chiar la
luptele de la Austerlitz împotriva lui Napoleon.

Astăzi, o bună parte a populaţiei, femei şi bărbaţi, se ocupă cu păstoritul. Băciţele sunt
adevărate maestre ale transformării laptelui în delicii cum nicăieri nu veţi mai întâlni:
brânza de burduf, jintiţa, urdă sau balmuş. De cum vă apropiaţi de stâne veţi simţi mirosul
brânzei, al laptelui şi al ceaunelor clocotind cu mămăligă şi sloi de oaie.

La Jina fiecare anotimp îşi are farmecul său...dar mai cu seamă vara când, la sfârşitul lunii
iulie, jinarii sărbătoresc „Sus pe muntele din Jina”. E un festival folcloric ce reuneşte
întregul sat şi care reaminteşte de vechile nedei când ciobanii coborau pe plaiurile din
jurul satului şi sărbătoreau, jucau, cumpărau şi vindeau, se îndrăgosteau, se căsătoreau.

„Obiceiul Poruncilor” se păstrează încă la Jina. Duminica, după slujbă, localnicii se

întâlnesc în faţa primăriei. Primarul le face cunoscute planurile viitoare, problemele şi
noutăţile din sat. Este o ocazie unică de a cunoaşte satul, aşa cum este el.

La muzeul etnografic al familiei Morariu veţi găsi o colecţie veche, o gazdă primitoare, o
poveste a civilizaţiei pastorale.

Nimic nu se compară însă cu o drumeţie în împrejurimile Jinei. Veţi fi fascinaţi de peisajul

montan pitoresc, dar şi de monumente naturale din Munții Cindrel, precum „Pintenii din
Coasta Jinei”, „La Grumaji” sau „Masa Uriaşului”.

Știați că…?
În octombrie 1935, regele Carol II al României a inaugurat şoseaua transalpină de la Sălişte la
Novaci, care trece şi prin Jina? Atunci regele a promis preotului din Jina ajutorul pentru
construcţia unei biserici noi...iar ajutorul nu a întârziat să apară.

1/2
Şoseaua Transalpina
sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Natura-si-patrimoniu-Situri-de-exceptie--oseaua-Transalpina.aspx

Sit Natural

Multe legende circulă pe seama Transalpinei. Se spune că ar fi fost construită pentru

prima dată chiar de armatele romane în drum spre Sarmisegetuza (culoarul IV strategic).

Drum pastoral, Transalpina a fost străbătută de-a lungul secolelor de ciobanii care plecau
în transhumanţă dincolo de munţi, în şesurile Dunării. În anii '30, în urma unei vizite în
regiune şi la insistenţele localnicilor, Regele Carol al II-lea a pavat drumul cu piatră. De
atunci, drumul ce leagă Săliştea Sibiului de Novaci (jud.Gorj) este numit „Drumul Regelui”.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armatele germane au reabilitat drumul, o
cale de acces strategică în şi dinspre Transilvania. În ultimii doi ani, şoseaua Transalpina
(DN 67C, drumul ce leagă oraşul Sebeş (Alba) de comuna Novaci (jud.Gorj) pe o distanţă
de aproximativ 130 km) a fost parţial asfaltată şi deschisă accesului turistic. Astfel,
drumul care străbate 6 masive muntoase, Cindrel, Şureanu, Lotru, Parâng, Latoriţei,
Căpăţânii, a devenit cel mai înalt drum rutier din întregul lanţ al Carpaţilor.

Drumul regelui începe la Sălişte, trece prin satele de păstori Tilişca, Poiana Sibiului, Jina şi
coboară 7 km până la Dobra (comuna Şugag) unde întâlneşte DN 67C. De aici şoseaua
urcă uşor, trece pe lângă barajele Tău şi Oaşa pentru a ajunge la Obârşia Lotrului.
Porţiunea dintre Obârşia Lotrului şi staţiunea Rânca este cea mai impresionantă:
serpentine înguste şerpuiesc alene într-un peisaj ce te copleşeşte prin spectaculozitate;
stâne te însoţesc răsfirate de-o parte şi de alta a versanţilor.

Altitudinea maximă la care urcă şoseaua este de 2145 m în Pasul Urdele. Este punctul în
care vezi cum cerul se împreunează cu pământul. Drumul continuă pe creasta munţilor şi
coboară uşor spre comuna Novaci.

Altitudine: 781m.
Coordonate GPS: 45.70 N, 23.59 E

1/1