CEDES CERCETARE-DEZVOLTARE

Proiect de absolvire curs: MANAGER IN ACTIVITATEA DE TURISM

Absolvent: ANTON GEORGE

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Tema proiectului: Maramures Zona turistica

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Cuprins

Caracteristicile geografice ale zonei

Scurt istoric . 7 Asezarile . 13 Gospodaria . 15 Obiceiurile .. 22 Costumul popular .. 25 Turism .. 29 Bibliografie 36 Anexe . 37

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Caracteristicile geografice ale zonei

Nordul romanesc, marcat de lantul muntilor vulcanici Oas, Gutai si Tibles la sud, de lantul muntilor cristalini ai Rodnei spre est si ai Maramuresului spre sud-est, marginiti de regiuni deluroase, terase si lunci, definit geografic de depresiunea intercarpatica a Maramuresului, a favorizat, prin conditiile geoclimatice si prin bogatiile naturale, prezenta si permanenta omului aici inca din cele mai vechi timpuri. Maramuresul, aceasta cetate naturala atat de bine conturata si sub raport etnografic, se intinde pe o suprafata de 3381 kmp, cu un relief diferit care coboara in trepte de la muntii inalti de peste 2000 m la dealuri si coline, pana in vaile ce converg inspre Tisa, cu altitudini variabile intre 250-500 m. Zona depresionara cuprinde vaile si interfluviile muntoase ale principalelor rauri: Tisa, Iza, Mara si Cosau. Peisagistic, zona este caracterizata de dealuri (500-600 m altitudine) cu interfluvii impadurite cu stejar si fag, ascunzand luminisuri cu flori multicolore sau cu renumite livezi de meri, peri, pruni. Raurile si paraurile sunt insotite de mici zavoaie cu flora si fauna specifice. Una din bogatiile naturale este multitudinea apelor si izvoarelor minerale care se intalnesc la tot pasul. Cele mai importante sunt izvoarele de la Oncesti, Birsana, Secatura, Valeni, Slatioara, Glod, Ieud, Dragomiresti, pe valea Izei, Breb, Valea Stejarului, Berbesti, Desesti pe vaile Marei si Cosaului, Iapa, Cimpulung la Tisa, Sapinta pe valea Tisei. Izvoarele sunt bogate in saruri minerale sulfuroase, cloruroase, carbogazoase si iodate. Potentialul hidrografic este caracterizat si prin prezenta lacurilor naturale cel de la Hoteni sau Lacul Morarenilor de la Breb si a celor

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

antropogene, formate fie prin surparea minelor de sare de la Ocna Sugatag si Costiui, fie prin stavilirea unor paraie, cum e cel din satul Tisa. Zona muntilor inalti este definita de aria muntilor Rodnei si Maramuresului, de valea Viseului cu afluentii sai si de izvoarele Izei. Forma de relief dominanta sunt muntii inalti, cu platforme intinse, grohotisuri, varfuri ascutite, zimtate, peisaje deosebite determinate de relieful glaciar si periglaciar, cu numeroase lacuri glaciare. Peisajul muntilor Rodnei si Maramuresului permite practicarea excursiilor, a drumetiilor. Paraiele cu cursuri repezi, cu cascade, cu un fond salmonicol insemnat si numeroasele izvoare minerale adauga potentialului natural oferit de relief calitati sporite, cu posibilitati de cura si de pescuit sportiv. Conditiile climatice, prin durata lunga de stralucire a soarelui si a mentinerii stratului de zapada, precum si prin aerul curat de altitudine, creeaza conditii optime pentru practicarea sporturilor de iarna. Flora este bogata, oferind elemente rare de la covorul de munte de pe versantii nordici ai muntilor Rodnei la floarea de colt, monument al naturii, ascunsa pe politele de calcare de pe Piatra Rea, Cearcan si Coman. Padurile mari de brad si molid adapostesc o bogata fauna cinegetica ce exceleaza prin animale mari. Partea de vest a depresiunii cuprinde aria muntilor vulcanici cu forme de relief specifice: platouri intinse de lava, culmi muntoase sub forma de clai cladite din aglomerari andezitice (Ignisul, Piatra, Plesca), in general cu altitudini medii de 1200-1300 m si forme mai domoale, piemonturi prelungi aflate la poalele muntilor, facand trecerea spre zonele depresionare. Relieful este dominat de urmele unui crater vulcanic care formeaza o stanca prelungita, dantelata Creasta Cocosului declarata rezervatie geologica datorita formei inedite. De pe stancile ametitoare poate fi urmarita panorama de o rara frumusete ce cuprinde vaile Mara, Cosau, piemontul Sugatagului cu lacurile
5

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Chendroaiei si Morarenilor, iar la sud-vest parchetele forestiere, exploatarile miniere si depresiunea Baii Mari. Zona vulcanica cuprinde si valea Sapantei, valea Marei, cu Cheile Tatarului, unde paraul Brazi a sapat o vale ingusta si adanca, flancata de pereti drepti de stanca, colorati in galben auriu, unde apele aluneca cu viteze ametitoare peste lespezi uriase de piatra. Haina bogata a padurilor in care predomina esentele de foioase, bogatia branduselor, ghioceilor si luscutelor, varietatea speciilor cinegetice (ursi, capriori, cerbi, mistreti) completeaza armonios spatiul geografic general. Intregul peisaj geografic al Maramuresului este completat de-a lungul vailor principale si secundare, de asezari cu o zestre etnografica si folclorica deosebita, asezari ce dateaza din epoci stravechi.

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Scurt istoric
Zona Maramures este o straveche vatra romaneasca, cu istoria daltuita in lemn si in piatra, in suflet si in verb. Localizat in inima Europei, Maramuresul este un tinut cu biserici de lemn, bogatii legendare, peisaje impresionante si traditii stravechi. In Maramures au ramas intacte cultura, traditiile, si viata taranului din trecut. Descoperirile arheologice au scos la iveala marturii care atesta prezenta omeneasca pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri astfel, pentru paleoliticul superior, descoperirile arheologice de la Nanesti (pe valea Izei Inferioare) aduc primele argumente ale prezentei omului pe aceste locuri. Din neolitic marturiile se inmultesc. Prima semnalare o face Ioan Mihalyi de Apsa, care descrie o secure de piatra descoperita in anul 1870 in hotarul comunei Leordina. Epoca bronzului este foarte bogat reprezentata in zona, cercetarile sistematice scotind la iveala fie depozite de unelte si arme, fie diverse piese izolate, in aproape toate localitatile maramuresene. Bogatia zonei in minereuri neferoase a facilitat dezvoltarea unor centre locale de metalurgie a bronzului. Mentionam descoperirile de la Sapinta, sarasau, Sighet, Tisa, Craciunesti, Rona de Jos, Costiui, Vadul Izei, Nanesti, Birsana, Rozavlea, Sieu, Bogdan Voda, Dragomiresti, Ieud, Calinesti, Sirbi, Breb, Ocna-Sugatag, Giulesti. Asezarea fortificata de pe Dealul Cetatii Solovanul din Sighetul Marmatiei, datata in perioada tarzie a bronzului si la inceputurile primei epoci a fierului, este considerata centrul unui grup de asezari situate pe valea Tisei, la confluenta cu Iza si pusa in legatura cu exploatarea salinelor din zona Maramures.

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Prima asezare dacica cercetata in zona etnografica Maramures este cea de la Oncesti (valea Izei) si datata in perioada secolelor I i.Hr. si I d.Hr. Materialele arheologice provenite din santierul de la Oncesti sunt similare celor descoperite in celelalte zone ale tarii. Dupa cucerirea Daciei de catre romani, Maramuresul ramane in zona dacilor liberi, dar aceasta nu inseamna ca locuitorii au fost izolati de celelalte provincii. Legaturile economice si spirituale, atestate prin descoperirile arheologice, prin toponimie si antroponimie, precum si printr-o serie de elemente etnografice, sunt elocvente in aceasta privinta. Viata in comunitatile maramuresene si-a urmat cursul firesc spre structurile sociale de obste, cu caractere proprii si specifice dacilor liberi, chiar daca in secolele urmatoare migratiile au patruns si in Maramures. Pentru perioada secolelor al IV-lea al X-lea si urmatoarele, pana la aparitia primelor documente scrise (secolele al XII-lea al XIII-lea), pentru viata satelor zonei sunt edificatoare descoperirile arheologice de la Sarasau, Valea Mare, Sighetul Marmatiei, Craciunesti, Tisa care, coroborate cu imensul tezaur etnografic, folcloric, neintrerupta de viata. Cristalizarea relatiilor de productie feudale a dus la organizarea unor formatiuni statale al caror scop era apararea impotriva pericolului extern si implicit consolidarea clasei dominante. Statele mici feudale romanesti de pe teritoriul Transilvaniei apar atestate in cronici in secolul al X-lea , numindu-se ducate sau voievodate. Din aceasta perioada sunt cunoscute duc atele lui Glad, Gelu si Menumorut. In satele Maramuresului, in aceasta perioada, viata se desafasoara dupa legile nescrise ale obstilor satesti, din randurile carora se vor ridica cnezii (de sate si de vale) care in final vor constitui voievodatul maramuresean ca forma superioara de organizare politica si administrativmilitara. Perioada este favorabila si dezvoltarii unei vieti spirituale si unei
8

toponimic,

lingvistic,

atesta continuitatea

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

civilizatii taranesti de un inalt nivel care prin forta traditiei sale va transmite peste veacuri pana aproape in zilele noastre. La sfarsitul secolului al IX-lea migreaza dinspre rasarit ungurii care trec prin nordul Maramuresului si se instaleaza in Campia Panonica, unde, preluand organizarea feudala de tip vest-european, trec la cucerirea de noi teritorii, mai cu seama inspre rasarit1. In legatura cu aceste incursiuni apare si prima stire scrisa, primul document cunoscut pana astazi, in care este mentionat Maramuresul. Este vorba de o diploma din anul 1199, prin care regele Emeric I doneaza comitelui Laurentiu pamant de cinci pluguri2 ca recompensa pentru slujirea credincioasa si pentru salvarea regelui de la moarte cand acesta se afla la o vanatoare in Maramures. Mentiuni documentare referitoare la Maramures apar in continuare sporadic pe parcursul secolelor al XII-lea si al XIII-lea, dar foarte numeroase in secolele urmatoare (al XIV-lea si al XV-lea), cand sunt consemnate in documente majoritatea localitatilor si marile neamuri ale Maramuresului. Aceste consemnari in documente reflecta contactele ce se realizeaza intre coroana maghiara si populatia autohtona, precum si infiltrarea ungurilor in Maramures incepand cu secolul al XIII-lea. Organizarea politica si administrativa a Maramuresului in secolul al XIVlea avea un aspect autohton. Organul administrativ suprem era Congregatia cnejilor, prezidata de catre voievod. Forumul care avea dreptul de a alege voievodul era communitatis wolacorum, intelegandu-se prin aceasta adunarea cnejilor. Trecerea de la voievodat la comitat ca forma administrativa si politica de conducere s-a facut treptat, pe parcursul intregului secol al XIV-lea. La 1373

1 2

A. Socolan, Pagini din istoria Maramuresului, Baia Mare, 1967, p. 45,46 Documente privind istoria Romaniei, seria C, vol.I, doc. 29, p. 16,17

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

apare prima mentiune cu titlul de comite al Maramuresului, acesta fiind Balk Woyvoda. Maramuresul secolului al XIV-lea era un mediu compact si aproape omogen de sate romanesti, cuprinzand doar cateva asezari de oaspeti germani si maghiari, dar lipsit in mod practic de o populatie ucraineana. La sfarsitul acestui veac si inceputul celui urmator se semnaleaza ruteni la marginea de apus a Maramuresului. In aceasta perioada economia se baza pe cele doua ocupatii principale ale populatiei autohtone si anume agricultura si cresterea vitelor. Viata culturala a epocii este pe masura celei politice si economice. Fenomenele de cultura populara, atat de bogate sunt marturii peste veacuri, relicve ale unei vieti culturale care s-au perpetuat in timp. Vestigiile arheologice si atestarile documentare ne dau o imagine asupra unor elemente de cultura ale epocii. Revelatoare sunt cetatile sau cetatuile: Sarasau ( secolele al XII-lea al XIII-lea), Oncesti (secolele al XIII-lea al XIV-lea), Barsana, Sacel, Hust, Costiui ( secolele al XIII-lea al XV-lea). Dintre monumentele religioase amintim biserica Bogdanestilor din Cuhea, constructie din piatra datata inainte de anul 1342 si ruinata in secolul al XVI-lea, biserica din Sarasau, biserica de piatra din Giulesti. Incepand cu secolul al XV-lea, vechile relatii de obste se deterioreaza, iar feudalismul in ascensiune cunoaste o etapa de inflorire. Economia de baza a zonei continua sa ramana agro-pastorala, un avant deosebit luand exploatarile miniere. Se cultiva grau, hamei, orz, ovaz, canepa. La inceputul secolului al XVII-lea incepe cultura porumbului care se extinde si va lua o mare dezvoltare. Secolul al XV-lea si urmatoarele se caracterizeaza printr-o stratificare sociala mai pregnanta in sensul ca multe familii nobile romanesti cad in dizgratie si saracie atat prin expansiunea permanenta a ungurilor care beneficiau
10

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

de prerogative speciale, cat si prin ridicarea in ierarhii a unor familii de nobili romani. Secolul al XVI-lea este marcat de mari nemultumiri din partea taranilor nobili romani care erau deposedati de pamanturile stramosesti in favoarea marilor magnati unguri. Etatizarea padurilor, a minereurilor, precum si nerespectarea drepturilor exarhatului din Peri au insemnat pierderi ireparabile pentru romanii din Maramures. Nemultumirile crescande au facut ca la izbucnirea rascoalei taranesti din 1514, condusa de secuiul Gheorghe Doja, romanii din Maramures, indiferent de starea lor sociala, sa ridice steagul revoltei. Inabusirea rascoalei a atras pedepse aspre asupra maramuresenilor. Un alt eveniment deosebit din istoria Maramuresului este ultima invazie a tatarilor in zona, care s-a petrecut la 4 septembrie 1717. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea apar germenii relatiilor de productie capitaliste. Perfectionarea mijloacelor de productie a sarii, exploatarile forestiere sunt stimulate de colonizarile facute de catre Maria Tereza cu svabi. In agricultura se mentin vechile forme de exploatare feudala. Stimulata de Scoala Ardeleana, miscarea nationala romaneasca din Transilvania incepe sa capete contururi organizatorice si in Maramures. Scolile confesionale romanesti sustinute de composesorate si biserica se inmultesc. Circulatia cartilor bisericesti tiparite in tarile romane este din ce in ce mai frecventa in bisericile Maramuresului, iar in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea incep sa patrunda cartile tiparite la Blaj. Amplul val revolutionar care a cuprins popoarele Europei in anul 1848 se extinde cu puternice miscari si in Imperiul Habsburgic. Miscarea revolutionara din Maramures se integreaza in ansamblul miscarii revolutionare din Transilvania. Marea adunare de la Blaj va avea ecou si in Maramures, unde izbucnesc puternice framantari. Se pare ca un moment de virf al acestor miscari se
11

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

inregistreaza in toamna anului 1848, cand romanii de pe vaile Izei si Viseului, in frunte cu cei din Borsa, nu recunosc noile autoritati, nici alipirea Transilvaniei la Ungaria peste vointa Transilvaniei. Revolutia fiind inabusita cu ajutorul armatelor tariste, represiunile vor fi crunte. Se instituie tribunale statariale, iar conducatorii revolutionarilor maramureseni, in frunte cu Gabriel Mihalyi, Iosif Man, V. Mihalca si Simion Pop, sunt arestati si condamnati. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, relatiile capitaliste incep sa se consolideze si in Maramures. Incepe un proces de modernizare a agriculturii si ia un mare avant cresterea animalelor care constituie una din marile bogatii ale zonei. Se naturalizeaza rase de vite cornute mari din Elvetia si Austria, care mai tarziu vor da nastere la cunoscuta rasa bruna de Maramures. Se exploateaza intensiv lemnul si sarea din Maramures.

12

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Asezarile
Asezarile din zona etnografica Maramures, constituite din vremuri stravechi, integrate armonios in peisaj, au avut in timp o evolutie care se poate stabili destul de greu. Satele, in general, se desfasoara de-a lungul vailor principale si al celor laterale, fiind inconjurate de dealuri acoperite cu livezi de pomi fructiferi si cu palcuri de padure sau chiar cu paduri seculare. Integrarea armonioasa a arhitecturii satelor in natura inconjuratoare da un farmec inegalabil acestor asezari. O vedere panoramica a asezarilor indica concentrari de gospodarii in mai multe puncte, fapt care ne face sa legam acest fenomen de mai multe nuclee initiale care prin extindere au ajuns sa se uneasca intre ele, dand nastere satelor actuale. Studiul asezarilor maramuresene din perspectiva diacronica indica faptul ca vechile vetre erau asezate pe vaile laterale. Elemente etnografice si de toponimie vin sa sustina aceasta idee. Astfel de toponime sunt Valea Caselor (comuna Barsana), Ulita Satului (comuna Stramtura), Ulita Batrana (comuna Valea Izei). Faptul ca aici s-au descoperit cele mai vechi gospodarii si constructii datate indica vechile vetre. Forma actuala a unor asezari cu aglomerari de gospodarii de-a lungul soselelor si drumurilor principale se poate fixa in timp mult mai tirziu (aproximativ secolului al XVIII-lea) si a fost conditionata de sosea sau drum. Dezvoltarea libera, pe principiul roirii nucleelor, a dat nastere asezarilor de tip compact adunat din zona muntoasa. In specificul asezarilor maramuresene distingem alte aspecte demne de relevat. Toate asezarile au prelungiri de grupuri de gospodarii asezate pe firul
13

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

valcelelor si vailor laterale, mult indepartate de vatra, sau chiar gospodarii izolate care dau nota specifica asezarilor de tip rasfirat sau chiar risipit. Locuitorii acestor gospodarii se numesc campeni; spre deosebire de cei care locuiesc in sat, acestia locuiesc in camp sau pe vale. O alta nota specifica satelor maramuresene, in special celor asezate de-a lungul vailor, este divizarea acestora in susani si josani, locuitorii numinduse susanari, respectiv josanari. Formele de relief si conditiile social-istorice au determinat aceste delimitari care in majoritatea cazurilor au dus la structuri specifice. Ulitele laterale, asezate de obicei pe firul vailor sunt inguste, intortocheate, iar unele, prin prelungiri, fac legatura peste cumpana apelor cu satele de pe vaile paralele. Caracterul in aparenta dezordonat al asezarilor din zona Maramures are o logica interna, reguli de organizare si sistematizare raspunzand necesitatilor comunitatii. Este o dovada a dezvoltarii libere in timp si in spatiu a acestor asezari, a vechimii lor. Unitara sub aspect etnografic si folcloric, zona etnografica Maramures dovedeste existenta mai multor subzone. Majoritatea covarsitoare a locuitorilor Maramuresului sunt romani. Grupurile compacte de slavi din localitatile de pe valea Ruscovei apartin hutulilor din Precarpatia, cei din Crasna, Valea Viseului, Bistra au caracteristici comune cu hutulii din Moldova, iar cei din Rona de Sus se pare ca au caracteristici comune cu slavii din zona lvov. Localitatile de pe valea Tisei au in general o populatie mixta: romani, slavi, germani maghiarizati, maghiari, italieni. Toate localitatile de pe vaile Izei, Marei, Cosaului sunt compact romanesti.

14

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Gospodaria
Universul macrocosmic al taranului maramuresean se exprima prin asezare cu limitele ei, iar cel microcosmic prin gospodaria taraneasca cu elementele ei constitutive. Gospodaria taraneasca traditionala din Maramures se incadreaza in tipul gospodariei cu curte dubla. In cadrul satelor maramuresene se diferentiaza doua categorii de gospodarii, dupa locul de amplasare a acestora in functie de vatra satului: cele din vatra satului si cele din camp. Caracterul dezordonat in aparenta al structurii asezarii si chiar al gospodariei are totusi o logica interna, reguli precise de organizare si dispunere, pe baza principiului functionalitatii. Amplasarea unei gospodarii a presupus proprietatea absoluta asupra terenului aferent acesteia, de aceea acest spatiu a capatat o incarcatura speciala, fiind denumit printr-un termen propriu statut. In acceptiunea relatiilor de familie din zona, notiunea de statut trebuie asociata intotdeauna cu casa si gospodaria parinteasca. Legat de gospodaria maramureseana, de statut, trebuie sa subliniem faptul ca rar in aceeasi gospodarie convietuiesc mai multe familii. Aceasta se intampla numai in situatiile cand un baiat vine ca ginere sau o fata merge ca nora si atunci familiile nou infiintate convietuiesc cu socrii, convietuirea fiind totala sau partiala. Chiar daca familiile maramuresene sunt numeroase, cu multi copii, parintii se ingrijesc din timp sa-i asigure fiecarui copil loc de casa, respectiv statutul propriu. Gospodaria taraneasca din zona incumba doua elemente distincte: statutul, respectiv gospodaria propriu-zisa, cu toate componentele ei si

15

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

terenurile din afara gospodariei care nu rareori au anumite constructii specifice pentru varatul si iernatul animalelor. Ocupatiile specifice taranilor din zona agricultura si cresterea animalelor se vor reflecta si in structura gospodariei, care cuprinde urmatoarele elemente: casa ca element principal al gospodariei si totodata ordonator. Casa taraneasca din Maramures poarta amprenta veacurilor peste care a trecut si la care a rezistat. Arhitectura constructiilor taranesti se regaseste in peisajul natural, formind o simbioza intre om, creatiile sale si mediu. Daca nu totdeauna casa a dominat gospodaria prin dimensiunea ei, grajdul cu sura fiind de multe ori mai mari, ea s-a impus prin proportii, prin linia arhitectonica, prin elementele decorative specifice. Sura cu grajdul reprezinta o constructie simpla sau complexa: simpla grajdul pentru vaci si sura, complexa sura mare la mijloc, marginita de grajdul cailor sau al boilor si de grajdul vacilor, junincilor si viteilor. Uneori se adauga cotetele porcilor si alte constructii. Constructiile sunt din lemn de stejar, de brad sau de molid, in functie de subzona, lucrate in tehnicile traditionale, asezate pe bolovani mari la colturi, cu murul (soclul) din bolovani de cariera sau din bolovani de rau. Intotdeauna si la toate constructiile taranesti din Maramures, acoperisul a fost in patru ape. Grajdul era podit pe jos cu foste groase din lemn sau chiar cu barne asezate una langa alta, putin in panta, pentru asigurarea scurgerii. Gunoiul este aruncat afara printr-o deschizatura practicata in perete. Podul este asezat numai pe incaperile destinate grajdurilor. In el se pastreaza furajele, care sunt aruncate in sura printr-un oblon. Sura nu avea pod, ramanand deschisa pana la acoperis. In sura se mai pastrau diverse unelte. In fata usilor de la intrare in grad nu sunt trepte ci lespezi mari de piatra. La constructiile mai vechi sura era prevazuta la un capat cu usi de intrare, iar la celalalt capat cu usi de iesire, astfel incat sa se poata patrunde cu caruta. Usile din fata sunt frumos ornamentate prin
16

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

sculpturi. Unele grajduri cu sura aveau in acoperisul din fata o deschidere, prin care se aruncau fanul si otava in podul grajdului, direct din caruta sau sanie. Peretii interiori erau tencuiti cu lut amestecat cu balegar, pentru a asigura caldura necesara animalelor pe timp de iarna. O mica fereastra, dispusa in peretele din stanga usii de intrare, asigura lumina necesara in interior. Grajdul cu sura este una dintre cele mai interesante constructii gospodaresti, ilustrand cresterea vitelor ca ocupatie principala a maramuresenilor. O alta constructie destinata cresterii animalelor este cotetul. Cotetele aveau forma rotunda sau patrata si erau acoperite cu dranite. O constructie separata este cotetul pentru vitei, intalnit frecvent in gospodariile de pe valea Cosaului. Si cainele are adapostul sau, plasat in dreptul colejnei si chiar al celorlalte cotete. O constructie nelipsita din gospodaria taranului maramuresean, este si colejna, in care se tin lemnele de foc, butucul pentru taiat lemnele si toate uneltele necesare. In colejna se mai afla carul, unele unelte agricole si o serie de alte unelte necesare in gospodarie. Ca sistem constructiv colejna se sprijinea pe patru stalpi, doi inalti in fata (circa 2,80 m) si doi in spate (0,80-1,20 m). Ei sunt legati prin cununi puternice de stejar cu ajutorul chitusilor. Acoperisul este in doua ape, suprafata dreptunghiulara din spate fiind mult mai mare decat cea din fata. Colejna poate fi inchisa pe trei laturi sau deschisa. Soprul sau oborocul este o constructie destinata protejarii furajelor impotriva ploii si zapezii. Soprul este o constructie simpla si ingenioasa: patru stalpi de lemn lungi de circa sapte metri, legati atat in partea de sus cat si jos cu bare din lemn in forma de patrat, cu latura de circa 3,5 m. Stalpii sunt asezati in pozitie verticala. In partea de jos, intre stalpi si bara de legatura este prinsa in cuie de lemn o tinga la fiecare stalp. Pentru ca finul sa nu fie depozitat pe pamant, la nivelul barelor care leaga stalpii intre ei, la circa 50 cm de pamant, sunt asezate lese
17

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

impletite din nuiele de alun. Stalpii nu sunt infipti in pamant, ci retezati drept la baza; ei se fixeaza pe piatra. Acoperisul are forma unei piramide; la cele patru colturi este prevazut cu orificii prin care patrund stalpii pe care acesta gliseaza in functie de cantitatea de fan din sopru. Acoperisul in patru ape este confectioant din lemn, peste care este batuta dranita. Pe perioada verii, unii membri ai familiei, in special tinerii, dorm in fanul din sopru. In zonele bogate in stejar, stalpii sunt confectionati din lemn de stejar ciopliti in patru fete, cu latura de 10-12 cm, iar in zona coniferelor se folosesc stalpi din trunchiuri de brad sau molid, mai subtiri, rotunde, necioplite. Un alt tip de sopru este cel pe sase stilpi. Spre deosebire de soprul pe patru stilpi, acesta nu este asa de inalt, are acopeisul tot in patru ape dar fix. In Maramures exista o constructie aparte, numita sura. Aceasta este detasata de grajd si este folosita pentru imblatitul cerealelor. Constructia este din lemn de brad sau de stejar, in functie de zona. Sistemul constructiv se bazeaza pe imbinarea barnelor care formeaza peretii in chetoare romaneasca. La constructiile de stejar, talpa este groasa, masiva, cioplita in patru muchii; peste ea sunt dispuse restul barnelor care formeaza peretii. La cele din rasinoase, talpa este cioplita in patru muchii, restul barnelor fiind rotunde. Constructia este simpla: o singura incapere de forma patrata sau de forma dreptunghiulara. Este inalta de 3,5 - 4 m. acoperisul se prelungeste mult in fata portii de intrare, ultimele barne care formeaza peretii laterali crescand in lungime si culminand cu cununa. Sura este prevazuta cu usi de intrare in partea din fata si cu usi de iesire in dos, pentru accesul cu caruta. Usile din fata sunt monumentale si frumos ornamentate, fiind prevazute cu incuietoare ingenioasa din lemn, cu cheie de lemn. Sura, in general, a fost folosita pana nu demult si la organizarea jocului in zilele de sarbatoare.
18

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

O alta constructie specifica gospodariei este camara afara, asezata intotdeauna in spatiul destinat casei ograda sau curtea. Ea era destinata pastrarii alimentelor si hainelor. Are forma unei case in miniatura. Camera, are in fata o satra (prispa) identica cu cea a caselor taranesti. Accesul se face printr-o usa dispusa in mijlocul peretelui din fata, avand un ancadrament masiv si nu rareori ornamentat cu motivele traditionale. O ferestruica in peretele din stanga usii de la intrare asigura lumina. Pardoseala si podul de sus sunt din barne groase. Nelipsite din gospodariile taranesti sunt fantanile. Ele erau pietruite cu bolovani rotunzi de rau. Adancimea lor variaza de la 1 m pana la 14-20 m, in functie de adancimea la care se gasesc izvoarele. Albinaritul ca ocupatie secundara a facut necesara o constructie speciala care adaposteste stupii. Uneori, aceasta se afla in prelungirea casei. Frecvent, sunt asezati in satra, pe latura dinspre gradina. In gospodariile cu multi stupi exista in gradina o constructie speciala, stupina, cu acoperis in patru ape, cu peretii din scandura, deschisa pe latura mai mare si prevazuta cu doua rafturi pe care sunt asezate stiubeiele. Demn de relevat este sistemul de imprejmuire, de despartire a diverselor spatii cu functionalitati diferite. Exista o mare varietate de garduri, gardulete, garduturi, porti, portite. Tipurile si variantele de garduri existente sunt determinate de specificul zonal. Astfel exista gardul din nuiele impletite simplu sau artistic, acoperit cu resturi de fan sau cu dranita; gardul din scandura intre saranti, traforat artistic si plasat pe un soclu de beton; gardul din sipci de stejar ascutite la varf, neacoperit; gardul din barne rotunde si subtiri de brad. O categorie aparte o formau portile de acces la institutiile publice, in special la biserici si la cimitirele de pe langa acestea, porti care se constituie ca un tip aparte.
19

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Dupa sistemul constructiv, portile se pot clasifica astfel: poarta pe doi stalpi, tip mai rar; poarta cu trei stalpi; poarta cu patru stalpi; poarta cu cinci stalpi; poarta cu sase stalpi. Sub aspect constructiv, poarta cu trei stalpi apare ca un ansamblu arhitectonic. Stalpii sunt legati in partea superioara printr-o cununa ajutata de chitusi care, prin cioplitura, au si functie decorativa. Impresionante la poarta maramureseana sunt monumentalitatea si armonia proportiilor, sistemul constructiv si sistemul decorativ. Pentru sistemul constructiv si decorativ indentificam cele trei tipare plastice de reprezentare ale pomului vietii: cel local traco-dacic, cel elenistic si cel iranian. In Maramures sunt diferentiate pe subzone. Tiparul iranian figureaza pomul, cel elenistic apare sub forma glastrei cu flori si este asociat motivelor geometrice, neexcluzand motivele solare. O serie de constructii mai mici intaresc aspectul gospodariei maramuresene. In satele unde pomicultura are o pondere mare in economia locala, in gospodarie apar constructii destinate uscarii fructelor. Unele gospodarii taranesti sunt completate cu instalatiile specifice zonei: oloiernite, casoaie pentru prajitul semintelor, fierarii, rotarii. Frecvent se intalneste cuptorul pentru paine. In Maramures, tipul de gospodarie care s-a generalizat este cea cu curte dubla, gruparea elementelor componente facandu-se dupa functiile ce le aveau. Spatiul gospodariei era impartit in mai multe sectoare: curtea propriu-zisa, ograda sau livada, ocolul vitelor, gradinuta (gradina florilor), gradina. In ograda sau livada sunt asezate casa, cosul pentru stiuleti de porumb, camara pentru alimente si haine, colejna, fantana si sura pentru imblatit. In gradinuta, asezata de obicei in partea unde se afla camera de locuit, se cultiva flori, zarzavaturi, sunt plantati arbori ornamentali si arbusti. Aici este asezata si gradina. Gradina se prelungeste in spatele casei. Aici se afla pomi
20

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

fructiferi, legume, porumb, canepa. In gradina se amplaseaza stupina, soproanele pentru fin, claile de fin, staulul pentru oi, cosul pentru porumb. La gospodariile traditionale, casa a fost asezata intotdeauna in fundul curtii, cu fata spre strada, iar grajdul-sura in fata casei, cu spatele la drum. Restul anexelor gospodaresti erau amplasate in functie de primele. Un fenomen cu tendinte de generalizare, care se poate constata in toate comunitatile maramuresene, este aducerea casei la drum, schimbarea pozitiei ei, cu camera de locuit perpendiculara pe axa drumului. Aceasta duce la restructurarea intregii gospodarii in functie de pozitia casei. O serie de acareturi dispar, fiind inlocuite cu constructii mari din caramida si beton. Casele isi imbogatesc numarul incaperilor, isi schimba organizarea spatiilor, preluand o serie de functii initiale ale altor dependinte.

21

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Obiceiurile
Obiceiurile calendaristice a. Obiceiurile de iarna. Anul Nou este asteptat in casele maramuresene cu bucurie si cu ganduri de bine. Tot ce se face pe parcursul celor 12 zile ale sarbatorilor de iarna se pune sub semnul binelui, bucuriei, optimismului care se manifesta prin colinde de o rara frumusete. Repertoriul colindelor include colinde specifice copiilor, grupurilor de feciori si fete, batranilor. Zona etnografica Maramures a pastrat si a transmis pana in zilele noasrre si alte obiceiuri caracteristice perioadei de trecere in noul an. Sunt inca vii unele elemente de teatru popular printre care un rol aparte ii revine Viflaimului, pe cere-l joaca cetele de feciori in primele zile de Craciun, la Anul Nou si uneori la Boboteaza. Il gasim prezent in diverse variante pe valea Izei, pe valea Marei, la Viseul de Jos si de Sus si chiar la Sighetul Marmatiei. Interesant si plin de semnificatii este si obiceiul ca in noaptea de Anul Nou, pentru feciorii si fetele nemaritate sa se confectioneze o mascoida care poarta denumiri diferite de la sat la sat (mos-baba, domn-doamna, metehaumetehoaie, ciufuri). In speta, se produce un act de provocare a fetelor nemaritate si a feciorilor tomnatici. In confectionarra mascoidei se folosesc colti, morcovi, sfecla rosie, ceapa, par de cal, piele si bucati de balana de oaie. In noaptea Anului Nou in dreptul casei unde locuieste cel vizat se cauta un loc greu accesibil, un copac inalt, stalp si se agata mascoida in asa fel incat sa nu poata fi luata in eventualitatea ca ar fi descoperita. Adevaratul spectacol se petrece a doua zi, cand populatia iese pe strada, se da jos mascoida, se citeste textul, se face mult haz. Uneori este imposibil sa fie luata si ramane ca un blazon al casei multa vreme.
22

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Din suita jocurilor cu masti se desprind jocul caprei si jocul ursului. Caracterul teatral al spectacolului este mai evident prin miscarile variate ale personajelor, prin dialogul viu, versificat, prin grotescul mastilor. Jocul caprei se desfasoara in noaptea de Anul Nou, la Boboteaza si Sintion. Grotescul dansului, umorul savuros al textului, dialogul viu, costumatia si in special mastile, sunt cateva elemente care pledeaza pentru concluzia ca obiceiul caprei in Maramures nu mai este un rit in cadrul practicilor si obiceiurilor de iarna traditionale. Si jocul ursului este prezent la sarbatorile de iarna, dar si la nunta. Jocul ursului nu are raspandirea celorlalte obiceiuri: il gasim doar in satele de pe valea Tisei. Exista multe asemanari intre jocul ursului si jocul caprei. Personajele sunt in general aceleasi. Masca de urs este jucata de un fecior; jocul nu se face la comanda ursarului ca in Moldova; ursul joaca liber, simuland parca viata libera din mijlocul naturii. Atat jocul caprei, cat si cel al ursului se desfasoara la casele gospodarilor, prin curti si chiar pe ulitele satelor. b. Obiceiurile de primavara. Primavara se anunta odata cu aparitia primilor muguri si a primelor frunze de mesteacan. Nu intamplator portile maramuresenilor se impodobesc la Sangeorz cu ramuri de mesteacan infrunzite, semn al marii sarbatori a primaverii. Obiceiul Sangeorzului are ca element esential stropitul cu apa, incadrandu-se in categoria riturilor de fertilitate si fecunditate. Si Tinjaua face parte din aceeasi categorie. Daca de Sangeorz fetele sunt stropite cu apa pentru a da roada, in cadrul obiceiului Tinjaua este sarbatorit primul om care a iesit la arat. In categoria obiceiurilor de primavara intra si cele legate de pastorit (Ruptul sterpelor, Focul viu) precum si cele legate de clacile de gunoi; vara
23

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

si toamna sunt marcate de obiceiurile legate de seceris, respectiv de desfacatul malaiului. c. Obiceiurile familiale. Alaturi de obiceiurile calendaristice, in zona etnografica Maramures s-au pastrat si in buna parte se mai practica o serie intreaga de obiceiuri in legatura cu principalele momente din viata omului: nasterea, casatoria, moartea. Obiceiurile legate de sarbatorile de peste an marcau calendarul si muncile din cadrul sistemului agro-pastoral, deci interesau intreaga colectivitate; cele legate de principalele momente din viata omului interseau mai mult individul, familia, neamul sau. Daca la obiceiurile nuntii si la cele in legatura cu moartea participarea era ampla, evenimentele intrand in sfera interesului intregului neam si al unei bune parti ale colectivitatii, obiceiurile in legatura cu nasterea implica o participare mai restransa. Obiceiurile din cadrul familiei se impun intr-o succesiune logica, ele marcand fiecare eveniment din viata individului.

24

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Costumul popular
Satele Maramuresului prezinta in toate domeniile artei populare caracteristici comune, dar pentru fiecare sat in parte, pentru fiecare subzona se identifica si elemente de diferentiere. Daca la prima vedere portul popular din Maramures face nota aparte in contextul portului popular romanesc, la o analiza mai atenta se constata ca principalele lui elemente constitutive se regasec in aceleasi forme si aproape intotdeauna cu aceleasi denumiri in toate zonele etnografice romanesti. Astfel, sumanul, cioarecii, camasa, opincile, caciula, catrintele, cojocul, pieptarul, elementele de gateala a capului sunt componente de baza in ansamblul portului popular romanesc. Costumul femeiesc Portul popular femeiesc din zona etnografica Maramures, prin elementele principale, se integreaza in structura generala a portului popular romanesc. Gateala capului este mai simpla decat in alte zone, dar implica elemente deosebite cand este purtata de mireasa. In mod obisnuit, parul este impletit in doua cozi, cu carare pe mijloc. La mireasa, cele doua cozi sunt legate impreuna la spate si impodobite cu verdeata. In unele sate, parul de pe frunte este aranjat in coltisori decorativi. Cununa de mireasa se diferentiaza pe subzone, dar are ca nota comuna bogatia de materiale din care este confectionata si bogatia cromatica. Fetele si femeile casatorite poarta basmale din panza colorata, iar batranele basmale negre. Diferentele constau mai ales in modul cum se innoada basmaua. Elementele de valoare artistica sunt camasa si zadiile.

25

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Camasa se diferentiaza pe subzone mai ales in ceea ce priveste dispunerea campilor ornamentali, cromatica, elementele decorative si desigur forma manecilor. Diferentieri apar si in functie de varsta; de exemplu, camasile purtate de batrane au ornamente lucrate cu alb pe alb, cu infuzii de galben. Camasa femeilor casatorite este si ea sobra, dar fire de culoare accentueaza decorarea decolteului si a manecilor. La camasile purtate de fete, culorile folosite frecvent sunt galbenul, rosul, albastrul, portocaliul si mai rar verdele. Un element specific camasilor il constituie decolteul de forma patrata. Zadiile, de forma dreptunghiulara, au dungi diferite ca latime si cromatica, variind de la sat la sat. Zadiile se incing cu ajutorul unor baiere impletite din lana colorata. Fusta se poarta si cu o zadie in fata. Batranele poarta fuste din catifea neagra si zadie in fata. In zilele de mare sarbatoare se mai poate vedea costumul traditional complet. Pieptarul, are in general doua variante: cel din panura de lana (de culoare verde, albastru, albastru imbinat cu verde si negru) si cojocelul din blana, brodat cu matase, cu lana divers colorata sau cu fasii de piele colorate imbinate cu lana. Sumanul este confectionat din panura tesuta in patru ite si batuta la piua. Iarna si in momente de ceremonial, femeile imbraca guba alba, identica cu cea barbateasca. Incaltamintea este compusa din opinci, care se poarta cu obiele de lana sau cu ciorapi impletiti din lana alba, infasurati cu ate din lana neagra. La gat poarta zgardane din margele tesute sau impletite si zgarda scumpa, formata din 20-30 siraguri de margele din corali. Aceasta semnifica bogatia si descendenta nobila a purtatoarei. Fetele mai poarta cercei, inele de argint, margele de Boemia sau chiar de Murano.
26

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

De un real interes este portul traditional al copiilor. Pana la 5-6 ani, indiferent de sex purtau o camasuta lunga. Dupa aceasta varsta se facea diferentierea pe sexe. In prezent, ei poarta aceleasi piese de costum ca si adultii. Costumul barbatesc Se disting citeva elemente specifice. Vara, acoperamantul capului il constituie palaria (clopul). Iarna se purtau caciuli cu fundul rotunjit, asa-zisele cusme rotilate, confectionate din blana de miel. Camasa barbateasca traditionala este confectionata din panza de canepa, in sau bumbac, tesuta in doua ite. La camasa batraneasca, croiul era simplu, pieptii nedepasind ca lungime latimea manecilor. Zona ramasa goala era acoperita de chimir care ajungea pana aproape sub brat. Chimirul avea rolul de a proteja mijlocul in timpul muncilor grele, fiind in acelasi timp o piesa de port care se integreaza armonios costumului traditional. Gatiile (pantalonii) fac parte din costumul de vara (se poarta si iarna, sub cioareci). Sunt largi si au jos ornamente simple. La mijloc se strang cu bracinari. Iarna, barbatii poarta cioareci confectionati din panura alba, tesuta in patru ite si data la piua. Croiul este drept. Adesea barbatii poarta peste camasa un sfeter de lana alba, impletit manual, inchis pe gat. O alta piesa a portului barbatesc este pieptarul. In majoritatea satelor, este confectionat din panura alba. Croiul este simplu, drept, fara maneci. Pieptarele sunt captusite cu panza industriala, au un buzunar mare inauntru si doua buzunare mici in afara, in partea de jos. Cojoacele au elemente care le diferentiaza pe subzone si de la un sat la altul. O piesa specifica portului de iarna este guba.
27

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Incaltamintea traditionala era constituita din opinci din piele de vita sau de porc, cu gurguiul intr-o parte. Piciorul era infasurat in obiele de panura alba si incins cu ate late impletite din lana neagra. O piesa de port nelipsita in zilele de sarbatoare era si traistuta fecioreasca, de dimensiuni mici, tesuta din lana, in doua ite. Ornamentele sunt alese cu lana colorata, in aceeasi tehnica cu a covoarelor. Motivele decorative specifice sunt roata, carligele, flori si varste. Cromatica include rosul, galbenul, albul, albastrul ca brindusa, verdele. O piesa purtata de barbati si feciori in perioada de iarna si in zilele de sarbatoare sunt manecarile. Sunt tesute din lana colorata, cu motive ornamentale alese sau brodate. O categorie aparte o constituie portul pacurarilor. In general, se compune din aceleasi elemente ca si portul barbatesc de vara. Exista si unele piese specifice: palaria, confectionata din par, camasa si gatiile care sunt cernite. In zona etnografica Maramures, portul popular este inca viu, putand fi vazut nu numai in zilele de sarbatoare ci chiar in cele de lucru.

28

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Turism
Maramuresul nume cu multiple rezonante detine o incarcatura aparte de frumusete si original, fiind purtatorul unei stravechi civilizatii romanesti. Maramuresul, cu porti larg deschise spre turismul intern si international, ofera locuri de o rara frumusete, posibilitati de odihna si agrement, valori inestimabile ale artei populare traditionale, trasaturi etnografice dintre cele mai interesante ceea ce-i confera statutul de zona turistica importanta. Repartizarea in spatiu a potentialului turistic, personalitatea zonala a acestuia creaza posibilitatea delimitarii, in spatiul turistic maramuresean a unor zone cu caracteristici distincte: - Baia Mare si imprejurimile - Tara Maramuresului - Tara Chioarului si partial zona Codrului - Tara Lapusului. a) Zona turistica Baia Mare si imprejurimi cuprinde municipiul Baia

Mare si localitatile aflate pe o raza de 30 de km distanta de municipiul Baia Mare. Centrul zonei turistice este municipiul Baia Mare, centrul administrativ al judetului, cu multiple valente turistice. Din punct de vedere geografic, zona se incadreaza depresiunii Baia Mare cuprinzand si regiunea muntilor vulcanici, precum si culoarul Somesului. Relieful deluros, prezenta unei retele bogate de ape curgatoare, pitorescul peisajului, la care se adauga aspecte etnografice si de arta populara specifice, formeaza cadrul in care se poate desfasura o activitate complexa. Vestigiile istorice care se pastreaza partial sau integral, unele dintre ele restaurate ofera perspectiva unui trecut bogat in evenimente si semnificatii:
29

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Turnul Stefan, construit in anul 1468; Casa Elisabeta ridicata in anul 1446 de catre Iancu de Hunedoara; ziduri de piatra si bastioane din 1469; Turnul macelarilor sau Turnul de munitii; Bastionul monetariei (in curs de amenajare ca muzeu cu sectii de arheologie, istoria mineritului, stiintele naturii, mineralogie); Catedrala Sf. Treime construita in stil baroc intre anii 1717-1720; Hanul orasului construit in secolul al XVIII-lea. Colectiile muzeului judetean pastreaza piese arheologice descoperite pe teritoriul orasului Baia Mare ce dateaza inca din epoca bronzului. In arhivele orasului numeroase documente stau marturie traditiilor revolutionare ale minerilor si metalurgistilor. Dintre edificiile social-culturale se impun atentiei: Palatul politicoadministrativ, construit in piatra naturala, a carui arhitectura se inspira din modul de dispunere a cristalelor intr-o floare de mina, Institutul de invatamant superior, Galeriile de Arta. Municipiul Baia Mare ofera prilejul de a vizita colectii muzeale interesante in cadrul sectiilor de istorie, etnografie si arta populara, mineralogie, arta de pe langa Muzeul Judetean. Sectia de etnografie, situata in zona Dealul Florilor, formeaza un adevarat complex muzeal, cu spatii de expunere pavilionare si in aer liber, in ideea de a reflecta sintetic si reprezentativ arhitectura, cultura si arta populara din nordul Transilvaniei. Biblioteca judeteana este organizata cu sectii de imprumut pentru adulti si copii, cu sali de lectura, avand un fond documentar de carte veche romaneasca si raritati bibliofile. Complexul astronomic popular, prin varietatea actiunilor reprezinta o adevarata universitate stiintifica populara. Imprejurimile municipiului Baia Mare ofera posibilitati de excursii, drumetii si agrement. Popasuri placute se pot face la Seini, centrul agro30

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

industrial cu traditii in arta olaritului si la Baita, satul natal al poetului Ion Siugariu. In satul Surdesti se pastreaza o biserica de lemn, monument de arhitectura, cu un turn-sageata ce se ridica la 54 metri, fiind cea mai inalta constructie din lemn din tara si printre cele mai semete din lume. Cimitirul de aici adaposteste monumente funerare care amintesc de sarcofagele de piatra in stil roman, similar celor descoperite in gropnita princiara de la Arges. La 30 km de Baia Mare se afla orasul Cavnic, care pastreaza un monument din blocuri de poatra care poarta o inscriptie in limba latina: Usque hic fuerunt tartaris (Pana aici au fost tatarii), amintind de ultima navalire a tatarilor din anul 1717. Din oras se mai pot organiza drumetii pentru a vizita rezervatia naturala de castani comestibili de pe valea Borcutului, valea Usturoiului si Dealul Florilor, rezervatia fosilifera Chiuzbaia, asezata sub varful Ignis, lacul de acumulare si barajul Firiza, lacul Bodi din apropierea complexului sportiv Mogosa, Lacul Albastru. Un interes deosebit prezinta compelxul turistic Mogosa situat sub varful cu acelasi nume (1272 m). Statiunea climaterica Izvoare (916 m altitudine), situata intr-o zona de platou vulcanic, beneficiaza de un cadru natural cu un pitoresc deosebit, de poteci turistice marcate, de un ansamblu de constructii moderne cu elemente din arhitectura traditionala, de conditii excelente de odihna. La altitudinea de 987 m se afla Hanul Pintea Viteazul. De aici pot fi organizate excursii spre varful Ignis, Mogosa, sau spre Creasta Cocosului rest dintr-un crater vulcanic, monument al naturii, stranie fortareata naturala, care ne ofera o larga panorama asupra Depresiunii Baii Mari si Maramuresului. b) Tara Maramuresului se suprapune aproape in intregime peste
31

depresiunea cu acelasi nume. Asezarile sale, situate de-a lungul vailor Marei,

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Cosaului, Izei, Viseului si Tisei poarta semnul distinctiv al civilizatiei specifice a lemnului materializata in monumentale porti, in arhitectura populara a caselor si a celorlalte constructii ce configureaza universul rural traditional. Bogatia si originalitatea fenomenului de cultura materiala si spirituala populara sunt remarcabile. Iconografia pe lemn si sticla, pictura murala, arta textilelor, portul popular si ceramica, alaturi de varietatea folclorului constituie elemente ale unui fond cultural stravechi. Salba bisericilor de lemn maramuresene monumente de arhitectura populara incepe la Desesti (1717), continua la Harnicesti, Sat Sugatag (1642). Asemenea monumente se gasesc apoi in intreaga zona de pe valea Acosaului, la Budesti unde se pastreaza un fragment din camasa de zale a capitanului de haiduci Pintea Viteazul, la Sarbi, Calinesti sau pe valea Izei la Barsana, Rozavlea, Ieud si Bogdan Voda. In majoritatea asezarilor, alaturi de vestigii arheologice si de arhitectura populara straveche sau medievala putem admira diverse instalatii taranesti actionate de forta apei: mori, piue, valtori, joagare sau unele mestesuguri traditionale: cojocaritul, olaritul, cioplitul in lemn. La Sapanta se lucreaza intr-o maniera populara specific locala, covoare si cergi diferite de cele executate in restul zonei. Monumente de arhitectura si locuri cu rezonanta istorica se afla si in zona oraselor Viseu de Sus, Borsa. Sunt remarcabile in acest sens casele din lemn vechi, cu inscriptii si datari de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. La poalele muntilor Rodnei, la confluenta paraului Fantana cu Viseul se afla statiunea climaterica permanenta Borsa (850 m altitudine). De relevat in cadrul zonei turistice a Tarii Maramuresului spatiul montan format din muntii Rodnei si ai Maramuresului, de valea Viseului cu afluentii sai si izvoarele Izei zona in care turismul imbraca diferite functii: agrement, odihna, sport, tratament, vanatoare, pescuit sportiv.
32

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Din orasele Viseu de Sus si Borsa pot fi organizate excursii pe varfurile Pietrosu Mare si Puzdrele din Muntii Rodnei sau in Muntii Maramuresului, la circurile glaciare Zanoaga Mare, lacurile Iezer, Buhaiesci, din Muntii Rodnei sau Vinderelul din Muntii Maramuresului. De un interes special se bucura rezervatia naturala Pietrosu Rodnei. In intreaga regiune se gasesc numeroase izvoare de ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, sulfuroase. Municipiul Sighetu Marmatiei este inima intregului tinut, fiind situat la confluenta Izei cu Tisa. In apropiere, pe dealul Solovan, se pastreaza urmele unei cetati dacice, iar descoperirile arheologice de la Craciunesti, Oncesti, Calinesti au pus in evidenta dovezi materiale atestand vechimea si vietuirea neintrerupta a populatiei romanesti. Dintre constructiile arhitectonice care se detaseaza in profilul orasului amintim: biserica reformata cu elemente gotice, constructia fostei prefecturi in forma de cetate, datand din anul 1691, complexul arhitectural din Piata Libertatii, cladirea bisericii ortodoxe romane cu pictura murala in fresca inspirata din traditiile folclorice maramuresene. Un obiectiv care prezinta interes stiintific si turistic il constituie Muzeul din Sighetu Marmatiei. Sectia de etnografie prezinta principalele categorii de valori materiale ale culturii populare, iar in sectia in aer liber de pe dealul Dobaies sunt expuse exemplare de o remarcabila originalitate din arhitectura populara a zonei. Iconografia pe lemn si sticla, mastile populare, alaturi de textile, mobilier, porti si ceramica constituie marea atractie a muzeului. Sectia de stiinte ale naturii cuprinde valorosul ierbar al botanistului Artur Coman, iar cea de istorie, marturii din cele mai vechi timpuri. La 20 km de Sighetu Marmatiei se afla statiunea balneara Ocna Sugatag.

33

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

c) Tara Chioarului si partial zona Codrului ocupa zona de vest si sudvest a judetului, geografic fiind definita de valea Somesului, cursul inferior al Lapusului, dealurile Lapusului si Silvaniei. Vestigii arheologice au fost puse in evidenta in mai multe localitati, printre care: Mesteacan, Asuaju de Sus, Oarta de Sus. O caracteristica generala a gospodariei asezarilor din zona o formeaza sura masiva, monumentala. Interioarele sunt bogat ornamentate cu obiecte de arta populara, din care nu lipsesc lazile de zestre, alte piese de mobilier taranesc, dar, mai ales stergarele taranesti cu motive geometrice. La Baita de sub Codru ca si in alte sate se mai practica si astazi mestesuguri traditionale, cum ar fi cioplitul in lemn, olaritul, cu un specific de factura romana. O mentiune speciala pentru bisericile de lemn monumente de arhitectuta de la Bicaz, Ortita, Ulmeni, Buzesti din zona Codrului, Surdesti, Plopis care se detaseaza prin sobrietate si inaltimea turlei, la care se adauga constructiile de acest gen din Valea Chioarului, Laschia, Sacalaseni, Culcea, Coruia. d) Tara Lapusului este strabatuta de cursul superior si mijlociu al vaii Lapusului, fiind delimitata spre nord si nord-est de muntii vulcanici Gutai si Tibles. Orasul Targu Lapus este atestat documentar in anul 1291. Este un centru de ceramica veche, de un specific aparte. La circa 1 km de comuna Lapus, pe terasa superioara a raului, s-a descoperit o necropola tumulara de la inceputul epocii fierului, iar la Siuciu de Jos, asezari din epoca bronzului. Bisericile de lemn din Tara Lapusului, constructii monumentale, rezultata al unei stravechi civilizatii taranesti, se constituie in exemplare de exceptie, cum sunt cele de la Rogoz, Lapus, Cupseni, Ungureni monumente de arhitectura .
34

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

O nota specifica a satelor lapusene o formeaza asezarile de tip dispersat. Bogatia folclorului din Tara Lapusului are note specifice: horea in grumaz sau adancata, cantecele la fluier, obiceiurile de la stina, cele de la seceris, de anul nou intregesc farmecul acestei regiuni, reprezentand pentru turism elemente de mare atractie. Zona montana a Tiblesului se leaga de Tara Lapusului. Prin valea Bradului, poteca Grohot, stana de la Piciorul Arcerului, Gradina Zanelor, Izvorul rau, platoul intins al Tiblesului, varful Arcerul si varful Bradul, cu Sura Dracului si Satra Pintii pot fi organizate drumetii. La Poiana Botizii, Baiut, Rogoz, Stoiceni apar izvoare de ape minerale.

35

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Bibliografie

Judetele Patriei Maramures, Monografie Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1980 Mihai Dancus Zona Etnografica Marmures, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1986 S. Bonifaciu, N. Docsanescu, I. Vasiliu- Ciotoiu Traditii si Obiceiuri, Editura pentru Turism, Bucuresti, 1974 http://www.visitmaramures.ro http://www.ilovemaramures.com/2012/06/maramures-arta-traditii-obiceiuri/ http://www.traiesteromaneste.ro/portul-popular-ardelenesc-barbatesc-tara-oasuluimaramures-tara-lapusului/

36

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Anexe

Harta judetul Maramures

37

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Port popular din zona Lapusului

38

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Originalul cimitir din Sapanta

39

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Biserica de lemn din Surdesti

40

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Biserica din lemn din Rogoz

41

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Tinjaua stravechi obicei de sarbatorire a gospodarilor ogoarelor pe valea Marei

42

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Obiceiuri de iarna

43

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Masti

44

CEDES Cercetare-Dezvoltare

ANTON GEORGE

Turnul Stefan (1445-1468) din Baia Mare

45