POTENȚIALUL

TURISTIC AL
ȚĂRII OAȘULUI
CUPRINS • DE UNDE VINE DENUMIREA
"ŢARA OAŞULUI"?

• Ț A R A O A Ș U L U I , P R I N C I PA L A
AT R A C Ț I E T U R I S T I C Ă A
J U D E Ț U L U I S AT U M A R E

• OBICEIURI ȘI TRADIȚII

• INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ

• TRASEE ȘI OBIECTIVE
TURISTICE

CONTRAST ÎN ȚARA OAȘULUI

• P U N C T E TA R I Ș I P U N C T E S L A B E

•
 DE UNDE VINE DENUMIREA
"ŢARA OAŞULUI"?
Țara Oașului”, provincie din nordul cel mai de nord al României, se înscrie cu marcată personalitate în
constelația „țărilor”. În România avem mai multe “ţări” precum cea a Bârsei, a Moţilor, a Vrancei, a
Maramureşului, a Făgăraşului, a Crişurilor, a Bucovinei, a Haţegului, iar Ţara Oaşului, este cea mai
mică “ţară” din Ardeal, fiind situată în nord-vestul României, în județul Satu Mare. Este o regiune
pitorească caracterizată de un relief variat cuprinzând munți, dealuri și câmpie.

Nicolae Iorga credea că „Havasalföld” , adică „Ţinutul de munte” s-a transformat de mult în "Ţară a
Oaşului". Folcloristul Ion Muşlea a considerat că numele românesc al ţinutului derivă dintr-un cuvânt
unguresc, „avas”, care înseamnă: pădure cu arbori mari şi bătrâni; pădure cu ghindă; silva
prohibita.” 

"Oşenii bătrâni ştiu cu toţii că nu mai departe decât acum 30-40 de ani ţinutul lor era acoperit de
păduri seculare”, scrie folcloristul Ion Mușlea în cartea sa "Cercetări folclorice în Țara Oașului".

Țărancă din Oaș (Călinești Oaș) vânzând în piaţă. 1970 sursa:

Satele din RomâniaArhivă © Deutsche Fotothe
 ȚARA OAȘULUI,
PRINCIPALA ATRACȚIE TURISTICĂ
A JUDEȚULUI SATU MARE

Pă s t ră t o ri a i unor va l ori e t no- c ul t ur a l e a ut ent i c e , oş e ni i a u

re uş i t să t r a ns m i t ă d i n ge ne r aţ i e î n gene r a ţ i e c e e a c e a re
m a i de pr e ţ un p opor: l i m ba , port ul ş i da t i ni l e st ră m oş e ş t i ,
i a r a c e s t e a ț i n de î nț e l e ge re a ne c e s i t ă ț i i pă s t ră r i i ră dă c i ni i
ne a l t e ra t e .

Ţa r a Oa ş ul u i a de ve ni t c el eb ră pr i n po rt ul popul a r, pr i n
a rt a , m uz i c a ş i da ns ul s pe c i f i c oş e ne sc , c a r e se de s fă ş oa r ă
î n s pe c i a l c u oc a z i a unor e ve ni m e nt e de os e bi t e : nunţ i ,
hore , ş e z ă t or i , s â m br e, l ă ut ul t or t uri l or şi a l t e s ă rbă t ori .
Por t ul oş e ne s c se di st i nge pr i n or i gi nal i t a t e , c ol ori t ş i
orna m e n t a ţ i i .
 Zona Oaşului este la începutul afirmării din punct de vedere turistic, mai ales în
ceea ce priveşte premisele naturale. Relieful nu impresionează prin înălţime, ci
prin formele de relief şi peisajul de pădure.

Ca şi obiective antropice se remarcă portul tradiţional, casele tradiţionale 

obiceiurile şi sărbătorile specifice, centrul de olărit de la Vama, Mănăstirea
Bixad, Muzeul Ţării Oaşului.

Turismul etnografic urmăreşte valorile spirituale, artistice, istorice ale

locuitorilor din acest spaţiu numit „Ţara Oaşului”. Această formă de turism se
practică în toată perioada anului, urmărind succesiunea sărbătorilor, însoţite de
tradiţii pe care oşenii le respectă cu sfinţenie.
În spaţiul Munţilor Oaş este favorabilă practicarea turismului de scurtă durată.

Printre formele de turism practicate se numără turismul de weekend, turismul

itinerant, turismul de recreere, turismul etnografic, turismul cultural,
agroturismul.

Peisaj de toamnă -Comuna Racșa

Autor: Alexandru Feher
 OBICEIURI ȘI
TRADIȚII
Oașul este vestit pentru tradițiile sale specifice, care s-au conservat în forme
originale până aproape de zilele noastre. Printre cele mai cunoscute obiceiuri,
care atrag turiști se numără: sâmbra oilor, obiceiurile de nuntă și Danțu la
ciupercă.

În apropiere de Huta Certeze, într-un cadru natural pitoresc, începând din

1957, anual, în prima duminică a lunii mai, în trecătoarea dintre Ţara Oaşului
şi Ţara Maramureşului se organizează serbarea folclorică tradiţională Sâmbra
Oilor, una din multiplele tradiţii ale oşenilor, dar şi cea mai cunoscută, nu
numai în regiune, ci şi în întreaga ţară. Alte datini sunt „Măsurişul laptelui şi
ieşire oilor la munte”, „serbarea căpşunilor” de la Călineşti Oaş.

o r t t r a d iț i o n a l de nuntă
Oșeni în p l e x a n dru Feher
A u t o r: A
SÂMBRA OIL OR
Sâmbra Oilor este renumita manifestare folclorică care se organizează pe DN 19 Satu Mare - Sighetul Marmaţiei, la 61 km de Satu Mare. Cu această ocazie se organizează un festival de
folclor în care fiecare îşi pune în valoare portul şi cântecul din zona pe care o reprezintă. În prima duminică din luna mai sate întregi pornesc spre Dealul Huta unde, de veacuri, în fiecare
primăvară se adună oşenii pentru a sărbătorii Sâmbra Oilor, un străvechi obicei al ciobanilor. Sunt zone în care localnicii îi spun „Ruptul Sterpelor” sau „Sâmbra Oilor”, însă, în esenţă,
obiceiul e acelaşi: ciobanii îşi urcă oile la munte, unde, după primul muls, se cântăreşte cantitatea de lapte dată şi se împarte la numărul de proprietari, astfel încât se va şti cât caş, câtă brânză
şi câtă urdă i se cuvine fiecărui gospodar pe parcursul  întregii perioade de pășunat. Încă de la Sfântul Gheorghe şi până la sărbătoarea Sf. Constantin şi Elena, crescătorii de oi din toate cele
23 de sate oşeneşti se adună în fiecare localitate pentru a stabili împreună unde vor face stânele în acel an, cine le va fi baci şi pe cine vor angaja să   păzească oile pe timpul păşunatului.

NUNTA OȘE NE ASCĂ

În Țara Oașului, când încep nunțile, nu se mai opresc până în septembrie. E tradiție! Oșenii se însoară acasă, nu printre străini. Și oricât de cosmopolită ar fi viața lor, cu oricâte nații s-ar
intersecta pe scara blocului unde locuiesc în străinătate, în metrou, la muncă, la magazinul din colț, căsătoriile tot între tineri din același sat se fac. Iar părinții au în continuare ultimul cuvânt.

Nunta reprezintă probabil cel mai spectaculos ritual folcloric al zonei Oașului. Pregătită din timp de tineri şi de părinţi, nunta oșenească reunește practic o serie întreagă de obiceiuri
spectaculoase începând cu pregătirea zestrei, a costumelor, alegerea nănașilor, chemarea la nuntă, realizarea steagului de nuntă, despărțirile și până la cununie, ospățul propriu- zis și
strângerea darurilor, toate acestea însoțite de țâpurituri, orații, cântece și danțuri, fac parte integrantă a ritualului de nuntă din Ţara Oaşului.

Unele dintre cele mai interesante și pline de simbolism acte rituale din cadrul nunții oșenești pot fi considerate împodobitul steagului de mire, steagul având un rol deosebit de important în
desfășurarea întregii ceremonii, în special a celei nupțiale; ultimul dans al miresei cu fetele din sat, un dans în cerc, însoțit de cântece speciale, ultimul dans al mirelui în roata feciorilor,
acompaniat de ceteră și zongoră, de țâpurituri și strigăte; despărțirile de părinți numite bulciug, schimbul colacilor, ocazii cu care starostele face orațiile de nuntă.

O altă etapă importantă a nunții oșenești, găteala miresei este un rit de despărțire, de trecere a tinerei fete la statutul de soție. Capul are un rol foarte important în acest proces, elementele de
bază ale gătelii capului fiind coada de mireasă, cununa și podoabele din jurul gâtului. Coada este o împletitură specială care cuprinde în întregime părul fetei, fiind efectuată de o femeie cu
experiență numită împletitoare timp de 10-12 ore. Înainte de împletire, părul este uns cu untură de porc și pieptănat până se desface în șuvițe, apoi separat în trei părți, la sfârșit acestea fiind
prinse împreună, realizându-se o adevarată dantelă de păr, cu colțișori ce încadrează fața.
Un oșan care nu vrea să-și atragă vorba satului, merge într-o vară și la 20 de nunți. Nunta
oșeneasă funcționează ca un "car" social. E o investiție în viitoarele nunți ale copiilor. Cei care
au copii mici încep să meargă cu strictețe la nunți pentru a-și asigura numărul de nuntași din
viitor.
Cum altfel ar reuși să adune la o nuntă în medie 1.000 de invitați epuizați fizic și financiar?
Poate și mai mult. O nuntă obișnuită costă între 40.000-50.000 euro și, dacă vin aproape toți
invitații, produce în jur de 100.000 de euro.
 INFRASTRUCTURĂ
TURISTICĂ
Regiunea are un potențial turistic foarte ridicat, dar 5 localități din microregiune au un potențial turistic
mai ridicat: Călinești Oaș, Certeze, Orașu Nou,Turț și Vama. Cu toate acestea, turismul la nivelul
microregiunii este la un nivel nesatisfacător. Infrastructura turistică și serviciile turistice și de agrement
sunt insuficient dezvoltate, iar promovarea turistică a zonei este deficitară.

Turismul etnografic urmăreşte valorile spirituale, artistice, istorice ale locuitorilor din acest spaţiu
numit „Ţara Oaşului”.Această formă de turism se practică în toată perioada anului, urmărind
succesiunea sărbătorilor, însoţite de tradiţii pe care oşenii le respectă cusfinţenie. Turiştii sunt
reprezentaţi de străini sau de români proveniţi dinzone în care tradiţiile nu se mai păstrează, fiind
înlocuite de stilul de viaţămodern. Turiştii urmăresc cu plăcere portul oşenesc, casele bătrâneşti care
încă se mai găsesc în satul Cămărzana.

Turismul cultural urmăreşte îmbogăţirea cunoştinţelor participanţilor prin vizitarea unor obiective
culturale şi istorice. Aici sunt incluse bisericile, între care poate fi menţionată Mănăstire Bixad, ce
atrage numeroşi turişti, apoi biserica
din lemn de la Muzeul Satului din Negreşti-Oaş, ce a aparţinut satului
Lechinţa. Se mai poate vizita casa Ioniţă G. Andron, obeliscul dedicat eroilor
căzuţi pentru apărarea localităţii Negreşti.Oaş. Această formă de turism poate fi practicată în orice
anotimp dar se preferă vara, când se poate combina şi cu ieşirile în natură.

În privinţa bazelor de cazare, aceste totalizează 11 unităţi de cazare ce însumează aproximativ

800 locuri.
 OBIECTIVE
TURISTICE
Muzeul Țării Oașului

Unul dintre locurile în care casele tradiționale se află la loc de cinste este Muzeul în aer
liber al Țării Oașului, aflat în localitatea Negrești-Oaș, fiind situat într-un spațiu deosebit
de pitoresc, sugestiv pentru relieful zonei Oașului. Așezarea sa pe malul râului Tur a făcut
posibilă amplasarea unor instalații tradiționale acționate de apă: moară, vâltoare, pălincie,
dăracă, piuă, majoritatea fiind funcționale și adesea utilizate de localnici.

Muzeul Satului Oșenesc reproduce satul oșenesc de odinioară, cu exponate originale

începând din secolul al XVII-lea, care amintesc de
liniștea pastorală a acelor vremuri. Încă de la intrare, vizitatorul este
fermecat de peisajul ce se deschide la picioarele-i într-un superb amfiteatru natural.
Casele din lemn, construite pe fundații de piatră masivă și acoperite cu paie sau șindrilă,
anexele pentru animale, mirosul de fân proaspăt cosit ne deconectează de agitația orașului
și ne trimit cu gândul la o lume de poveste. Casele și gospodăriile expuse în muzeul în aer
liber sunt reprezentative pentru Țara Oașului, fiind strămutate din Negrești-Oaș și din
satele din zonă.
Muzeul Țării Oașului

O altă secțiune a Muzeului Țării Oașului  este galeria de artă. Galeria de artă
„Dr. Mihai Pop” adăpostește expoziții temporare de artă plastică locală,
etnografie și artă populară fotografii din colecția I. G. Andron ș.a. Dintre
evenimentele găzduite de galerie fac parte:

Târgul mărțișorului, Art Bunavestire – 25 martie (expoziție anuală de artă

plastică contemporană), Versus, dar împreună (expoziție anuală de fotografie),
Târgul de Crăciun etc.

În centrul muzeului, în cel mai înalt punct al „satului”, tronează biserica din
Lechința, datând de la începutul secolului al XVII-lea; este singura biserică de
lemn din zonă care s-a păstrat până în zilele noastre.
Centrul de ceramică Vama

Vama este o cunoscută localitate prin produsele sale ceramice, care perpetuează
vechiul obicei dacic al olăritului. Aşezată în sudul Ţării Oaşului, pe şoseaua ce
leagă Satu Mare de Sighet, chiar înainte de intrarea în Negreşti-Oaş. Muzeul
ceramicii-Vama expune peste 500 de piese, unele cu o vechime de peste 300 de ani.
Culorile cu care se ornează vasele sunt naturale, aidoma celor de acum 2.000 de ani.
Meşterul Istvanfi Gheza este ultimul artizan al ceramicii sătmărene care încă mai
promovează ceramica de Vama.

Dintotdeauna, specificul ceramicii de Vama a fost dat de culorile sale, mai pale,
dar foarte pastelate. Secretul obținerii lor nu este cine știe ce mister. Desenele sunt
făcute tot cu pământ, obținut din zonă. Negrul, de exemplu, este realizat cu
pământul luat dintr-un loc anume, aflat între Vama și Turț, pe care meșterul îl știe de
la bunicul. Roșul se găsește, mai ales primăvara, în pădure, din loc în loc.
 CONTRAST ÎN ȚARA
OAȘULUI
Oșenii trebuie să facă bani. E o lege (“un blestem” zice generația tânără ) pe care au moștenit-o și pe care trebuie
să o respecte. Oșenii sunt angajați din tată-n fiu și din mamă-n fiică  într-o competiție socială căreia nu i se pot
împotrivi.  Asta se vede azi, ca și în urmă cu generații, în casele de la stradă și în satele cu moț ale oșenilor. Banii
câștigați înainte de ’89 tot în case au fost băgați.

Pe vremea când România atingea pragul limită al sărăciei într-un plan extrem de plată a datoriilor externe ale țării,
satele din Oaș prosperau și vechilor case bătrânești le
creștea primul etaj. Banii câștigați în străinătate au schimbat definitiv fața
satelor tradiționale din nordul țării.

Casele de lemn, care au fascinat Europa prin tehnica de îmbinare a bârnelor fără niciun cui, s-au transformat în
mamuți de beton cu balcoane de inox și acoperișuri în valuri.
 CONTRAST ÎN ȚARA
OAȘULUI
Aceasta este prima impresie a unei persoane care vizitează în profunzime zona de est a județului Satu Mare. Dincolo de
vilele impunătoare ridicate cu multă trudă există casele bătrânilor, casele vechi, tradiționale. Foarte multe stau să se dărâme,
oșenii uitând probabil că o dată cu surparea acestora va dispărea una dintre legăturile lor cu trecutul, cu tradiția.

Dacă unele case tradiționale se află chiar între mastodonții de fier și beton, majoritatea se află la periferia localităților. Sunt
un veritabil tezaur, mărturie istorică a hărniciei oșenilor încă din vremea în care se încăpățânau să păstreze în zonă elementul
românesc, în fața cotropitorilor. Cât despre vilele oșenilor, care au făcut înconjurul lumii, cele mai multe au fost ridicate de
echipe formate din frați, verișori, nași și fini. De altfel, în condițiile în care oșenii se numără printre cei mai apreciați și mai
harnici constructori din străinătate, ei s-ar fi simțit jigniți dacă cineva le-ar fi
propus să angajeze muncitori din alte zone ale României.
 ANALIZA SWOT
PUNCTE TARI
• mediul natural nepoluat, pitoresc,
• bogăţia resurselor forestiere;
• prezenţa izvoarelor minerale cu proprietăţi terapeutice: Valea Marie, Bixad, PUNCTE SLABE
Turţ Băi. • slaba valorificare a potenţialului turistic din zona Oaşului
• fond piscicol Călineşti-Oaş; • nepromovarea obiectivelor de interes turistic;
• potenţial etno-folcloric: tradiţii, obiceiuri (Ţara Oaşului); • număr redus al unităţilor de cazare;
• ospitalitatea recunoscută a oşenilor; • infrastructura de transport slab dezvoltată;
• trasee turistice nemarcate;
• lipsa resurselor umane, a personalului specializat (ghizi
OPORTUNITĂȚI locali)
• dezvoltarea şi promovarea vechilor staţiuni pentru tratament balnear, • lipsa colaborării cu agențiile de turism
• posibilităţi de cooperare transfrontalieră
• construirea de noi baze de cazare şi reamenajarea celor
• existente,
• stabilirea de relații cu ONG-uri care promovează turismul
• parteneriate cu orașe din străintate LIMITE
• îmbătrânirea populaţiei și emigrarea tinerilor,
• conucrența cu celelalte zone turistice învecinate
• neimplicarea comunității și a autorităților locale
• promovarea și mediatizarea eficientă
 CONCLUZII
Regiunea Oaş reprezintă una din regiunile geografice de tip
„ţară”, de pe teritoriul României, unde există o comunitate clar
delimitată, unde oamenii se identifică cu spaţiul unde trăiesc,
purtând numele de oşeni.

Zona Munţilor Oaş este favorabilă practicarea turismului de

scurtă durată în care este inclus turismul de recreere, turismul
etnografic, turismul cultural, turismul de sfârşit de sâptămână şi
turismul itinerant, agroturismul. Deşi dispune de resurse turistice
variate, atât naturale cât şi antropice aceasta zonă nu îşi poate încă
valorifica pe deplin aceste resurse pe plan turistic.
 BIBLIOGRAFIE
• Hotca, O. "Filă din istoria Țării Oașului", Baia Mare, 2006
• Mușlea, I., Cercetări Etnologice în Țara Oașului și la minerii din nordul Transilvaniei,
Cluj-Napoca, 2011
• Suciu, O., "Drumuri pin Oaș", Cluj-Napoca, 1989
• Călinescu, P. "'Mândrie și beton",
• www.oas.ro
• www.huta-certeze.ro
• https://mandriesibeton.ro 
• https://www.google.com/
• turism -taraoasului.ro
• www.adevarul.ro
• www.galtaraoasului.ro
• facebook: Tara Oasului, Tara Oasului Romania
VĂ MULȚUMIM!