Convorbire cu col.

(r) Dumitru Burlan

"Eu am fost sosia lui Nicolae Ceausescu!" (6)

"Erai militar si trebuia sa executi ordinul"

Domnule colonel, faceti dezvaluiri uneori incomode pentru cei vizati. Nu va temeti?

Adevarul supara de multe ori. Poate ca i-am necajit pe unii colegi sau pe fostii sefi, dar am dorit
totdeauna sa prezint realitatea, asa cum am cunoscut-o. Revin si ii rog pe cei care considera ca
nu spun adevarul sa ceara un drept la replica redactiei Lumea Magazin.
Pe la sfarsitul lunii octombrie 2001, am primit un telefon la ora 4 dimineata. Cel de la capatul
firului nu s-a prezentat. "Mitica, ce faci, ma?" "Bine, multumesc." "Securist nenorocit!..." Si au
inceput sa curga injurii pe care hartia nu le suporta. Individul a revenit dupa doua saptamani, pe
la ora 18.30. Iar: "securistule, nenorocitule!..." Eu nu ma dezic de profesia pe care am avut-o,
fiindca nu am facut nici un lucru de care sa-mi fie rusine. I-am propus sa ne intalnim. A zis sa vin
in fata Sectiei de Politie nr. 15, ca va fi intr-o Dacie alba, nr. 1-B-3313. M-am dus, l-am asteptat
un sfert de ora, dupa care am plecat spre casa.
Recent, l-am reintalnit in Piata Dorobanti pe generalul Iulian Vlad. Iesea din magazinul "Nic". L-
am salutat si l-am intrebat din nou daca ma recunoaste. Mi-a spus ca, data fiind pozitia pe care o
detinea inainte de 1989, nu avea cum sa-i stie pe toti ofiterii din aparat. I-am reamintit ca ne-am
plimbat, cu doi ani in urma, vreo trei ore prin preajma locuintei sale. "Aaa!... Acum mi-aduc aminte
de dumneata. Mai ales ca, in ultimul timp, multi colegi mi-au adus copii xerox dupa interviurile
acordate revistei Lumea Magazin." Mi-a zis ca nu-si aminteste ca eu sa-i fi dat vreun numar de
telefon. "Cum de afirmi dumneata ca as fi vrut sa te trimit la moarte?" "Asa a fost, domnule
general! Daca nu ma orientam in acel moment si ascultam de ordinul dvs., acum eram mort!"
"Draga, dumneata erai militar si trebuia sa executi ordinul primit." "Este adevarat, dar in
momentele acelea de confuzie si haos, create dupa fuga lui Nicolae Ceausescu, am considerat
ca trebuie sa cantaresc bine ordinele pe care le primesc. Am argumentat ca nu stiu locul
adapostului de care ati vorbit si i-am recomandat pe cei doi colegi care ar fi putut cunoaste asa
ceva." "Dar dumneata cum ai indraznit sa-i trimiti pe cei doi la moarte?" "Nici vorba ca eu sa-i
trimit la moarte! Eram sigur ca si ei v-ar fi spus acelasi lucru: ca la resedinta lui Nicolae
Ceausescu nu puteau fi teroristi bagati in adapost."

Iulian Vlad facea joc dublu de la inceput?

Consider ca generalul Vlad devenise executant al unui ordin al generalului Neagoe, care, desi
era arestat, mai putea inca sa dispuna asemenea "masuri". Dupa conceptia generalului Vlad, in
acele imprejurari, eu ar fi trebuit sa execut orice ordin, chiar daca ar fi trebuit sa trag in
manifestanti. I-am reamintit ca acolo erau mai multi oameni, dintre care unii mai traiesc (Montanu,
Lupoi) si pot confirma cele spuse de mine. Generalul Vlad a fost condamnat, a facut puscarie si a
fost eliberat pentru limita de varsta. L-a elogiat pe Mihai Valeriu, "un mare revolutionar" care l-a
sustinut la proces. Am ramas uluit. "De cand il cunoasteti pe Mihai Valeriu, domnule general?"
"Din timpul evenimentelor din decembrie 1989." I-am povestit exact ce am relatat pentru revista
Lumea Magazin in ianuarie 2002.

Generalul a recunoscut ca eu aveam dreptate in ce-l priveste pe "marele revolutionar".

Duplicitatea in evenimentele din 1989, lipsa de profesionalism in evaluarea situatiei operative din
acele momente l-au caracterizat pe generalul Vlad atunci. "Generalii Vlad Iulian, Gian Bucurescu
si altii nu au avut maturitatea politica si experienta muncii de securitate, fiind proveniti din
serviciile de invatamant, apreciaza generalul Ionel Gal in lucrarea "Ratiune si represiune in
Ministerul de Interne 1965-1989". (...) Orice manifestare de nemultumire sau de protest fata de
starile negative era inabusita cu brutalitate. Tudor Postelnicu si echipa de generali, inclusiv
generalul Vlad Iulian, nu au avut discernamantul politic necesar pentru a face diferenta dintre cei
nemultumiti de mizeria sociala si elementele politice adverse sau ostile regimului politic. (...)
Pozitia si coabitarea generalului Vlad Iulian, adjunct al sefului Securitatii Statului, deci mana
dreapta a lui Tudor Postelnicu si apoi ministru secretar de stat, care a coordonat activitatea
Securitatii peste doua decenii, raman o enigma, un mister. Era un ofiter cu o cultura formata,
manierat in relatiile cu colegii si colaboratorii. Principalele sale neajunsuri au fost insa frica, lipsa
unei pozitii ferme fata de starile abuzive si masurile ilegale; constient de multe stari negative, nu a
avut curajul sa actioneze, situandu-se in multe cazuri intr-o pozitie oscilanta si duplicitara.

Tovarasi, comanda la Atodiroaie!... Eu ma duc sa ma culc

Colonelul Paul Pasarin afirma pe unde poate ca a fost seful Serviciului de contrainformatii
al lui Nicolae Ceausescu si ca ar fi copt o lovitura de stat. Este adevarat?

Sa fim seriosi! Nu a existat in Directia a V-a un asemenea serviciu. La asigurarea securitatii

presedintelui contribuia tot aparatul de securitate, pe toate liniile de munca, inclusiv
contraspionaj, acesta fiind calificat drept sarcina prioritara si misiune fundamentala a Securitatii.
In cativa ani de activitate in aceasta unitate nu poti sa ajungi la performanta afisata de colonelul
Pasarin, care pretinde ca a cunoscut toate problemele care il vizau pe Nicolae Ceausescu.

Si totusi, cine a condus dispozitivul de reprimare a revolutiei din 22 decembrie 1989?

Am alta viziune asupra evenimentelor si pot oferi detalii inedite. Masurile de securitate se luau tot
timpul, cu orice ocazie, de catre garda apropiata lui Nicolae Ceausescu, formata din escorta
presedintelui, garda Comitetului Central, a Consiliului de Stat, a Palatului Victoria, deci oamenii
din Directia a V-a; urmau salariatii sectiilor de militie de la Capitala, Circa 1, Circa 2; veneau apoi
trupele de securitate, conduse de generalul Ghita; se adaugau trupele de la Ministerul Apararii
Nationale, de la Scoala din Baneasa, garzile patriotice, cu uniforme sau in civil.

Pe 21 decembrie 1989, pe la orele 19.30, am iesit pe Onesti spre Sala Dalles sa vad ce se
intampla. Eu aveam in grija casa lui Nicolae Ceausescu ("obiectivul"), sectorul de reprezentare si
cladirea CC. I-am zis colegului Ilie Badea ca ies sa vad care-i situatia. Am intrat in restaurantul
"Bulevard". Ma-ntampina Cezar, seful restaurantului. "Sa va dau un whisky, tovarasu' colonel!..."
"Stii ca nu beau. Fa-mi un ceai cu multa lamaie si cu miere." Eram racit. "Am vrut sa le dau
soldatilor de-aci niste biscuiti Eugenia, le-am facut si-o oala de ceai. Stau, saracii, de-atata timp si
nu le da nimeni nimic. Mi-a fost mila de ei. N-au vrut sa manance, ca tovarasul maior le-a interzis
sa ia ceva de mancare sau de baut, ca sa nu-i otravim."

"Primii mineri" ai tarii...

Diversiunea "Securitatea contra Armatei" deja functiona?

Sigur. I-am zis sa-l cheme pe maior. A venit maiorul respectiv, m-am prezentat. "Le-ati ordonat
soldatilor sa nu manance. Lasati-i sa bea macar un ceai, domnule. Nu-i vedeti cum arata?" La
insistentele mele, a acceptat. Am plecat la sectorul de reprezentare. Pe la orele 22.00, am revenit
la Directia a V-a. La 22.30, mi-am anuntat colegul ca ies din nou. La 23.10, in fata intrarii B de la
CC, acolo unde erau niste brazi argintii (scosi dupa 1990), au inceput sa se stranga generalii
Vasile Milea, Iulian Vlad, Gian Bucurescu si Neagoe, Tudor Postelnicu si Andruta Ceausescu,
Parcalabescu de la garzi patriotice, generalul de la Militia Capitalei, Toma de la UTC si altii. M-am
bagat si eu in spatele generalului Neagoe. De ce i-a adunat in strada nu stiu. Milea ia cuvantul.
"Tovarasi, v-am convocat aici pe toti. Vedeti in ce situatie ne aflam. Pentru o coordonare a tuturor
fortelor care participa in zona CC, Sala Palatului, Sala Dalles, este bine ca toate fortele sa se
subordoneze unui singur comandant. M-am gandit sa-l numim la comanda acestui dispozitiv pe
maiorul Atodiroaie." Cand am auzit de acest nume necunoscut (care acum e general), am zis ca
totul e pierdut. Am plecat la birou si i-am spus maiorului Badea: "Ilie, s-a dus dracului
sandramaua! Eu ma duc sa ma culc."

Acelasi lucru l-a spus si Stefan Andrei: "In noaptea de 21 decembrie, eu m-am culcat". Se
tragea cu tunul. Va mai prindea somnul in acele conditii?

Vorba vine. Totul era facut cu buna stiinta. A iesit maiorul Badea pe-afara. Eu m-am intins pe
patul din birou. Dupa o jumatate de ora am vrut sa ies, dar usa era inchisa pe dinafara. Asa era la
noi: nu aveai voie sa te izolezi cu cineva inauntru. Am sunat dupa Ilie peste tot. Au dat de el si a
venit. "Am crezut ca va culcati..." "Ba, eu puteam sa dorm cu impuscaturile astea?" "Aveti
dreptate, s-a dus dracului sandramaua..."

Generalul Militaru l-a omorat pe Trosca

Armata a inceput sa traga dupa ce a intrat TIR-ul in militari la Intercontinental, diversiune despre
care am mai vorbit. Pana dimineata s-a spalat sangele, s-a facut curat.

Pe 22 decembrie, la ora 16.00, eram la sectorul de reprezentare. Burciu de la gospodaria de

partid a primit telefon sa duca la CC apa si sandviciuri pentru noua conducere. Eu i-am luat pe
cei doi ospatari ai lui Ceausescu, pe Lie si pe Aurel, si m-am dus cu alimentele. Mi se parea
normal. Cand am ajuns la Cina, soferul Robescu a ramas acolo, eu cu Lie am luat lada cu apa,
iar Aurel ducea sacosa cu sandviciurile. Ne-am dus prin multime spre intrarea principala a CC, iar
Aurel s-a dus spre intrarea B, a intrat in sediul CC, a mers la etajul 1. Pe culoar s-a intalnit cu
colonelul Lazarescu, cel care raspundea de amplificarea lui Ceausescu. "Ce-i cu tine aici,
Aurele?" "Tovarasu' colonel, tovarasu' Burciu a primit un telefon sa ducem apa si sandviciurile
pentru tovarasu' Iliescu, ca asa s-a zis..." "Ba, du-te la Ciobanu sa-ti dea si tie legitimatie de
revolutionar, ca sa nu se ia cineva de tine..." S-a dus la Ciobanu, dar nu mai avea legitimatii de
revolutionar. "Vino peste o ora, ca-mi mai aduce." Eu consideram ceva normal sa i se duca lui Ion
Iliescu de mancare, ma obisnuisem cu ideea inlocuirii inca din 3 decembrie.

I-ati cunoscut pe comandantii trupelor USLA?

Da. I-am cunoscut pe colonelul Ardeleanu, pe locotenent-colonelul Trosca, pe Cernat. Cand

venea Arafat in tara, ii placea sa stea la vila T16 (din strada Turgheniev). Din punct de vedere
contrainformativ, eu ma ocupam si de acele vile. Tot personalul care-l deservea pe Arafat era in
subordinea mea. Ardeleanu si Trosca ma intrebau intotdeauna daca sunt probleme.

Acolo s-a intalnit Arafat cu Carlos Sacalul?

Niciodata nu s-a intalnit Arafat cu Sacalul pe teritoriul Romaniei. Eu asa stiu.

Cum explicati sfarsitul tragic al lui Trosca?

Moartea lui Trosca se datoreaza generalului Nicolae Militaru. In vara lui 1990, m-am intalnit cu
Militaru si m-am luat de dansul. Trosca a lucrat la Contrainformatii militare si el l-a depistat pe
generalul Militaru ca agent KGB. El l-a dat pe linie moarta pe Militaru. Trosca era un foarte bun
profesionist, loctiitor al colonelului Ardeleanu. Avea cultura si pregatire foarte bune. "Nu eu l-am
omorat pe Trosca", mi-a zis Militaru. "Cine l-a chemat la Ministerul Apararii Nationale sa va
apere? Nu dvs.?" Blindatele cu care s-a dus Trosca la MApN erau niste cutii de tabla chioara, in
care incapeau doar patru persoane. Sa chemi la minister aceste cutii pentru aparare, cand acolo
erau tancuri si tunuri?! O singura ghiulea de tun l-a facut praf pe Trosca. Militaru i-a platit polita cu
varf si indesat. Ofiterii din Directia a IV-a de contrainformatii militare, care au lucrat la dosarul lui
Militaru zis "Corbul", traiesc... Colonelul Enachescu facea parte din Directia a IV-a si raspundea
de Directia a V-a. El cu maiorul Ciocan ne supravegheau pe noi, toata directia (650 de cadre).

Oamenii lui Cercel

Mihai Iacob a lucrat la Directia a V-a? Este acelasi Iacob care a fugit la Londra pe timpul lui
Pacepa?

Nu stiu... Nimeni nu intra in obiectiv (casa lui Ceausescu) fara avizul meu. Cu exceptia
nomenclaturii.

Cine-i selecta pe ziaristii care mergeau cu Nicolae Ceausescu?

Directia a V-a. Va rog sa nu-i dati numele ofiterului care se ocupa de ziaristi. Inaintea lui se ocupa
capitanul Cercel. Ziaristii trebuia sa aiba dosarele bune si sa fie buni meseriasi. Unii dintre ei erau
imbracati asa de modest, ca ti-era mila de ei. Cam 70% lucreaza si azi in presa. Ii vad la
televizor... Nici un ziarist nu primea grade, dar informatori aveam in presa.
Ati cunoscut un informator cu numele "Bombonel", de care aminteste si Ticu Dumitrescu?

Nu. De "Frumosu" am auzit si de altii...

Viorel Patrichi