General(r) Nicolae PLESITA

Rusii aveau misiunea sa-l captureze pe Ceausescu

Suflecati pana la cot

Ceausescu se uita foarte des la ceas in timpul procesului. Se spunea ca avea

transmitator in ceas si ca ordona astfel trupelor de securitate sa intervina, ca astepta o
anumita ora pentru salvarea lui. Unde este adevarul?
Am auzit si eu de versiunea asta. Uitatul la ceas era insa un tic al lui si nu numai al lui. Toti
activistii, cand au ajuns sa aiba ceasuri la mana, voiau sa arate ca erau tare ocupati si ca
mereu ii asteapta altii pentru rezolvarea unor probleme serioase. Ridicau brusc bratul spre
ochi, trageau brutal de maneca spre cot si se uitau la ceas. Poate ca nici nu mai vedeau
cadranul. Un tic general, care tinea de troglodismul acestor oameni. Asa i-am calificat la
vremea respectiva. Ostentativ, ii jigneau pe cei din jur. E posibil sa fi fost lansat acest tic de
catre un activist superior, devenind apoi reflex pe toata scara ierarhica in jos. M-a umflat rasul
cand am vazut ce credeau oamenii simpli despre uitatul la ceas in timpul procesului de la
Targoviste. Dar Ceausescu facea la fel chiar si la plenarele partidului. Cine-l mai astepta
atunci? Pentru el nu exista un lucru mai important decat plenara.
Lumea credea atunci ca Nicolae Ceausescu are un transmitator in plombe, ca este
iminenta interventia Securitatii.
Fantasmagorii! Nu are nici o logica. Tehnica e altceva... Sa ne amintim ca a fost abandonat in
camp de propria lui garda. Cine sa-l mai salveze? Din presedinte a devenit autostopist, intre
Titu si Gaesti. Leana si Postelnicu reinnoisera garda. Pusesera tineri, nu-i mai suportau pe cei
cu experienta: Neagoe, Bajenaru - "niste vechituri". Pricop crescuse in Groapa lui Ouatu,
avea umor, dar nu mai era bun pentru Leana, care-i zicea Precup.
Eram intr-o tara araba cu Pricop in garda. "Uite ce-i, am aflat ce se pune la cale, ii zice Pricop
lui Schechter, medicul lui Ceausescu. Stai aici la resedinta, nu te mai misca in sus si-n jos,
du-te dracului! Casca ochii bine! Vor sa te captureze arabii si te belesc." Si s-a speriat saracul
Schechter, tremura pe langa resedinta, n-a mai iesit neam.
Mustiucul nevestelor
Gurile rele spuneau ca Schechter avea relatii intime cu mult stimata. E adevarat?

Nuu! Am auzit de la el o singura afirmatie mai ciudata. Medicii de familie insoteau sotiile
tovarasilor din nomenclatura la Karlovy-Vary. Schechter mergea cu Leana si se vorbea... Nu
retin... Saracu. Era necajit rau Schechter. "Sotia mea e bolnava, tovarase general... E rea,
domnule. E rea!..." "Cine? Sotia?" "Nu. Tovarasa. Trage de mine pana la ultima picatura de
sange..." Am tacut si nici nu ma interesa. Dupa un timp, Ceausescu le-a taiat mustiucul
nevestelor care pofteau la Karlovy-Vary, la Paris... pe banii statului, sa le brichiseasca doctorii
de familie.
Doctorul cardiolog Petrescu de la Fundeni m-a consultat o data. M-am intins si zice Petrescu:
"Aa, daca ar avea bancheta asta gura sa spuna cate tovarase am tratat pe ea..."
"Bijuteraiele"
Cine a sustras bijuteriile sotilor Ceausescu dupa impuscare?
Cei din plutonul de executie au luat ceasul lui, inelele si medalioanele ei. Ei au fost mai
corecti decat conspiratorii, sefii lor. Au adus bijuteriile la Bucuresti. I-au impachetat pe morti in
paturi. "Ce facem cu coletele?" "Le aduceti la Bucuresti, la cimitirul Ghencea."
Puteati sa interceptati discutiile lor?
Dar cine nu-i intercepta? Cine avea tehnica ii asculta. Au pus "coletele" pe o alee la Ghencea
si militarii care faceau de garda s-au impiedicat de ele. Militarii le-au impins cu picioarele in
tufe. "Ce-ati facut, ma, cu coletele?" "Le-am dus." "Ba, au adus aia coletele?" "Care colete?"
"Coletele!..." "Ce colete, domne?" "Ptiu, fire-ati!..." Au intrat in alerta cei de la MApN. Voiau
sa-i ingroape cat mai adanc si cat mai repede.
Seamana cu lichidarea lui Codreanu: pe cei 13 i-au strangulat din ordinul regimului la
Tancabesti, i-au dus la Jilava, i-au impuscat in spate, i-au bagat intr-o groapa comuna, au
turnat acid sulfuric peste ei. Cand au venit legionarii la putere cu Antonescu, i-au dezgropat,
au facut ancheta, au stabilit care au fost criminalii, au pus scheletele in sicrie de plumb si leau ingropat la "casa verde", intr-un mausoleu. Au venit sovieticii si, intr-o noapte, cu mai multe
camioane, au luat sicriele de plumb si le-au dus intr-o directie necunoscuta. Nu trebuia sa stie
romanii unde au fost inmormantati.
Cat ati lucrat in serviciile secrete, ati aflat ceva legat de locul in care au fost aruncate
sicriele de plumb?
Nimic. "Cautati coletele!" Intrase Brucan in panica. "Chiar eu m-am ocupat de imbarcarea
coletelor", explica Voican-Voiculescu. Au scotocit cimitirul si au gasit "coletele" in tufe. "Unde
sunt obiectele?" Militarii au fost corecti si au transmis pe cale ierarhica inelele, colierul,
ceasul... Nu ca sefii lor. Asa au ajuns "obiectele" la generalul Militaru, care le-a bagat in casa
de fier de la Ministerul Apararii. Era deja ministru. Le-a tinut acolo din decembrie 1989 pana in
februarie 1990, cand a fost destituit. Si-a luat lucrurile din casa de fier: documente, printre
care si decretul nesemnat de Ceausescu privind pensionarea mea, bijuteriile celor doi. A dus
toate bijuteriile acasa. Leana le zicea "bijuteraie".
Ii placeau "bijuteraiele"?
Cum sa nu! Se ferea de noi cand voia sa-si procure "bijuteraie". Eram in Portugalia cu ei.
Doicaru i-a adus un bijutier vestit la resedinta, dar n-a putut sa treaca peste mine, pentru ca
eu eram cu garda. Eu faceam "cenzura". I-am si insotit in resedinta. Si-a desfacut omul
taraba. Nu am mai vazut asa ceva. Avea piese de mare valoare. M-a impresionat o brosa din
aur cu diamante, cu safire - o floare: in functie de razele luminii, parea ca staminele si pistilul
se misca. O capodopera. Costa vreo cinci mii de dolari. I-a placut grozav Leanei. Voia sa
cumpere, dar nu indraznea sa-mi zica sa investesc. Nu indraznea sa-i zica nici lui Doicaru,
"cap de dovleac", cum il poreclea ea. Apare Ceausescu. I s-a parut suspect ca Leana se

benocla acolo. Nu cumva apeleaza la serviciile lui Doicaru, care statea pe de laturi si chitaia?
El nu-i dadea bani.
Du-te ca te-ai manjit!
"Da-o dracu' de brosa! O avere intreaga. Ce, am venit sa-i imbogatim pe astia?", am zis eu.
Le puteati controla veniturile?
Ba bine ca nu! Stiam tot si se temeau de noi. Cand a vazut reactia mea, s-a muiat si
entuziasmul ei. "Ce, ce, ce-i aici?", a intrebat Ceausescu. "E un mare bijutier si tovarasa a
vrut sa vada...", a explicat Doicaru. "Sa se duca-n... ma-si de-aici!", a ordonat Ceausescu. A
auzit si tovarasa, dar a tacut malc. Nu mai admira "bijuteraia". Doicaru abia astepta sa se
infrupte ei din fondurile speciale, ca sa le puna belciugul. Inca nu avea Leana curajul sa
clampane public in fata lui. "Macar un inel sa fi luat. Este un mare bijutier, a venit pana aici, ne
facem de ras", se lamenta Doicaru. S-a dus bijutierul de-a-n-doaselea.
Ceausescu nu scotea bani pentru deplasare. Maurer era mai pragmatic: lua dolarii si-i baga la
Banca Romana de Comert Exterior, in cont.
Erau bijutieri in Romania pe care Leana ii aprecia?
Ea rezolva problema cu "bijuteraiele" impreuna cu Adela, cumnata-sa. Aveam un om la post
in Kuwait. Nu are ce face si impinge niste bijuterii prin Postelnicu la tovarasa. Si Postelnicu sa dus la ea. Prin 1983. Afla Ceausescu. A iesit un scandal infernal. L-au destituit pe omul
nostru din Kuwait, care credea ca-si face intrarea la Ceausescu prin tovarasa. Era dupa
afacerea de la Las Vegas. Daca da Plesita iar peste noi? Asta afla imediat si face la fel.
Suflau si-n iaurt. Mai ales ea.
Ceausescu a fost corect, nu se baga in pisicherii. A dat ordin Postelnicu sa se prelucreze
cazul prin unitatile noastre. Dar, cu toata consecventa lui fata de tentativele ei de a primi
daruri si ale codosilor care le procurau, Ceausescu tot a cazut in capcana. L-au ademenit si
nu mai avea taria sa se poarte ca in Portugalia. S-a complacut. Si mi-a parut rau pentru el.
Unul dintre noi, al carui nume nu vreau sa-l dau, era cleptoman. Eu il luam in delegatie cu
mine pe contabilul unitatii, un om foarte corect. Nu aveam niciodata in buzunar nici un dolar
cand plecam din tara. Toata gestiunea o ducea contabilul unitatii, dupa regulament. De
aceea, nu aveam nici o bataie de cap. Cleptomanul a lucrat vreo trei ani pe functia mea si l-a
scos Ceausescu. El lua tasca cu parale dupa el. Cand se intorcea, ii punea pe contabili sa
faca deconturile. Figura a mers pana i-a nemultumit pe unii. L-au raportat lui Ceausescu, care
a ordonat verificari. L-a chemat Ceausescu pe generalul cleptoman. L-a ascultat balmajind.
"Du-te de-aici ca te-ai manjit!" A doua zi n-a mai venit la slujba. Sa-mi fi zis mie asa, intram in
pamant de rusine.
Unul pentru Nica, altul pentru Burtica
Povestea cu ceasul s-a produs inaintea intamplarii cu jocul la ruleta de la Las Vegas. De ziua
de nastere, Ceausescu s-a trezit cu un ceas Rolex, cu bratara de platina. Cornel Burtica i-a
dat sarcina unuia sa aduca ceasul din Elvetia si Leana i l-a oferit. Dar Burtica a cerut dublu si
a luat doua ceasuri. Mi-a zis omul care le-a cumparat. Cereau un cupon de stofa pentru Nicu,
un cupon pentru Burtica...
Dupa ce l-au destituit pe Militaru, i-au facut inventarul. El nu depusese ceasul, colierul,
inelele. A fost nevoit sa le restituie. Un general! M-a scarbit.
Unde-a ajuns ceasul?
Intreaba-i pe ei! Sper ca nu l-a mai subtilizat nimeni.

Militia si comandourile sovietice

Silviu Curticeanu publica o carte de memorii din puscarie in care arata ca Ceausescu
s-a folosit de Securitate in toate samavolniciile, inclusiv impotriva nomenclaturii. Erau
activistii niste victime inocente?
L-am cunoscut la Cluj pe Silviu Curticeanu. Un jurist foarte bun. Are dreptate cand afirma in
cartea lui ca mitingul din 21 decembrie 1989 nu a fost provocat de vreo minte diabolica. Mai
precis, Emil Bobu l-a sfatuit pe Ceausescu: "Tovaaarase secretar general, faceti un miting,
tineti o espunere! Numai dumneavoastra puteti sa-i potoliti pe derbedeii de la Timisoara..."
Atunci s-a produs diversiunea comandourilor sovietice. Eu l-am desemnat pe colonelul
Ionescu sa conduca operatiunea de paza din Calea Victoriei, intre Romarta si Piata Palatului,
in dreptul bisericii Cretulescu. Erau 30-40 de ofiteri. De obicei, asta era misiunea colonelului
Stancu, adjunctul meu, care lipsea atunci. Am trimis o grupa de ofiteri, ca de obicei la
asemenea mitinguri. Toate grupele de ofiteri erau conduse de un comandament al Securitatii,
care coordona operatiunile. Filtrele se organizau perfect: nu admiteau patrunderea intrusilor,
dar supravegheau si piata. Dupa cum se vede in tabloul cu adunarea de la Blaj, avem traditie
istorica in domeniu: existau coridoare drepte, care divizau multimea venita la miting. Colonelul
Ionescu s-a intors jumulit de la miting si mi-a raportat ce s-a intamplat. In coloane erau ofiterii
care lucrau contrainformativ unitatile economice.
Cum a fost penetrat totusi acest dispozitiv?
Veneau coloane de oameni din toate directiile. Mai erau si forte suplimentare de ordine.
"Dumnezeu ne-a salvat, nu voi", le spuneam dupa fiecare actiune. Aveau statie toti. Teoretic,
ofiterul sef de dispozitiv trebuia sa tina legatura cu seful comandamentului. "Ba, vezi ca vine
coloana de la IMGB. Mai pune o grupa pe Calea Victoriei." Ofiterii se uitau la steaguri.
Multimea intrase deja in piata. A aparut o coloana de atleti, imbracati la fel, cam de aceeasi
inaltime. Ai mei nu numai ca nu i-au oprit, dar le-au creat si conditii sa intre in piata. Erau rusi,
dar nimeni nu i-a intrebat nimic. Ei au aruncat petarde, au bruiat cu telecomenzi statiile de
amplificare. Colonelului Ionescu i s-a parut suspecta forta suplimentara adusa.
Nu a luat legatura cu seful comandamentului?
Uite ca nu! Se intinsese sirul de la Romarta pana dincolo de Telefoane. Surpriza a fost asa de
mare, veneau atat de ordonat, incat ofiterii nostri se intrebau de unde. Noi stiam ca agenturile
au fost folosite la Timisoara. Presiunea psihologica era foarte mare si pentru ofiteri. Nu erau
toti supermani. Complicitate a fost. Mai ales la trupe. Stiu si cine. Unul a ajuns general
locotenent. Stie ca stiu.
Langa Politia Capitalei este un platou, in spatele Casei de Moda. Rusii au venit cu
autobuzele, le-au lasat acolo si au venit pe Calea Victoriei.
Si daca a fost contactat colonelul Ionescu de acest comando?
Aiurea! Eu nu m-am imbolnavit de suspiciune, ca voi. Rusii s-au bazat pe reactia naturala a
ofiterilor nostri. Toti ofiterii au fost striviti in picioare de oameni. Pe colonelul Ionescu l-a
aruncat valul in gardul metalic de la Restaurantul Cina. Abia si-a adunat o parte din
subordonati pentru a se intoarce la Gradiste. Dupa ce s-a consumat episodul, a pus cap la
cap lucrurile. "Toata treaba a fost organizata, mi-a zis Ionescu la intoarcere. Acum imi dau
seama de rostul coloanei. Era un comando trimis de rusi. Parca-mi dau seama acum ca
aveau si fete de rusi..."
Ati verificat cine a produs degringolada?
Rusii aveau misiunea sa intre in palat o data cu demonstrantii si sa-l captureze pe
Ceausescu. Demonstrantii au fugit. Rusii s-au retras la autobuze, dupa care au plecat la gara
Chitila. Generalul Militaru mi-a confirmat ca a fost cautat de seful comandoului peste tot, ca l-

a intrebat daca mai este nevoie de ajutorul lor. "De Romania ma ocup eu", ii spusese
Gorbaciov lui Bush la Malta. E foarte posibil sa fi fost si alte forte sovietice.
S-au adunat rusii in curtea Militiei Capitalei, domnule! Responsabilii nostri trebuie sa faca o
analiza profesionala pe marginea acestui eveniment, fiindca putem avea surprize oricand.
Pentru mine e frustrant ca ne-au facut-o rusii din nou.
Daca venea Ceausescu la Gradiste, va puneati piciorul in ghips?
Sa fim seriosi! Activistii s-au temut teribil de noi. Credeau ca-i urmarim si pe ei. Nu e adevarat
ce spune Pacepa ca ii ascultam pe toti. Teoretic, ne controlau activistii. Puteam asculta pe
oricine din Romania, dar nu inseamna ca o si faceam. Nu aveam atatea urechi. Era totul
prevazut direct din constructia blocurilor... Trebuie sa ai simtul umorului intr-o asemenea
munca.

A consemnat Viorel Patrichi