Sunteți pe pagina 1din 4

Mihai Eminescu- Deviza asasinilor

Exist, se vede, ntre radicalii din Romnia un fel de dictionar secret de locutiuni, de parole ce au valoarea unor ordine de zi, cari ne rmn necunoscute nou profanilor precum: Vegheati! Ora a sosit si altele de acestea. O foaie din Focsani, Lupttorul, dnd seam despre atentatul ncercat asupra d-lui Brtianu, ncheie cu cuvintele : Ale tale dintru ale tale, frate Brtiene! Fost-or-fi potrivite cu ceea ce se petrecuse, avut-or-fi aceste cuvinte alt farmec asupr-ne nu stim, destul c, la ncheiarea unui articol n care condamnam fapta, cercam ns a explica cum instinctele rele, nclinrile criminale ale oamenilor gsesc n precedentele create de principiile si apucturile rosiilor o atmosfer ce le prieste, pusesem si noi cuvintele, rmase n mintene la citirea ziarului din provincie, Ale tale dintru ale tale. Nici prin vis nu ne trecea c, din ntmplare, puseserm mna pe una din acele locutiuni mistice, din acele devize ale partidului rosu de cari ascult orbeste toat suflarea patriotic, c noi, neconsacratii n misterele organizatiei internationale ale societtii de exploatare, atinsesem cu vrful condeiului un triangul cabalistic din marea carte secret a partidului. Odat atins, aceast formul a nceput s geam sub pana d-lui C.A. Rosetti, d-sa s-a tinut obligat a ne da o explicare pe larg a acestor vorbe si a fcut-o n cinci articole consecutive ale Romnului, n acel stil onctios si apocaliptic care-i-e propriu. Iat ce nsemneaz aceast nefericit cabal dup esplicarea Romnului.

Cuvintele Ale tale dintru ale tale, zise asupra unui asasinat si aruncate victimei asasinatului, cuprind nssi legitimarea crimei. A zice unui om asupra cruia s-a fcut o ncercare de asasinat ale tale dintru ale tale este a-i zice ai meritat a fi asasinat. Toti asasinii zic victimelor lor ale tale dintru ale tale; mai cu seam n asasinatele politice aceasta este o regul fr esceptiune. E foarte trist c organul de cpetenie al partidei conservatoare a adoptat aceast deviz a asasinilor. . . Depinde de partida conservatoare de a proba trii, printr-o dezaprobare categoric, c nu n numele ei Timpul a adoptat aceast deviz. Nou ni se pare c principiele conservatoare ar reclama aceast regulare, cci altfel ar putea s intre n societatea noastr un virus dizolvtor care s nu crute pe membrii partidei conservatoare mai mult dect pe membrii partidei liberale; si la fiece lovitur de cutit sau de pistol ar rsuna deviza adoptat de organul partidului conservator: Ale tale dintru ale tale. A zice ale tale dintru ale tale unui brbat politic n urma unei ncercri de asasinat. . . este n adevr culmea neomeniei. Iat dar ce nsemneaz acest fatal cuvnt, asupra adncimii ntelesului cruia d. C.A. Rosetti a trebuit s ne lmureasc. Ale tale dintru ale tale nsemneaz: Legitimarea crimei; Judecata: Ai meritat s fii asasinat, n regul fr esceptie aceasta e deviza asasinilor; Un virus dizolvtor; Culmea neomeniei. Poate fi sigur d. C.A. Rosetti c nu-i sntem dect multumitori pentru aceast explicatie. Am suportat cinci articole de insinuatiuni nemeritate pn acum, pn s ni se esplice marele cuvnt cabalistic al religiei revolutionarilor. Deodat ni s-a luminat dinaintea ochilor, deodat am simtit c atinsesem triangulul mistic al conspiratorilor, deodat ne-am adus aminte c acest fatal ale tale dintru ale tale a mai fost ntrebuintat ntr-o ocazie analog de ctr chiar esplicatorul ei actual. n adevr, n ianuarie 1876, un om, anume Paraschivescu, care nu putuse justifica ntrebuintarea unei sume, ndealtmintrelea de tot nensemnate, din fondurile politenesti si care n-o putuse restitui, a fost deprtat din functie. Ministrul prezident de pe atunci, d. Lascar Catargiu, refuznd n mod

constant a-l mai numi n vro functie, dar stiindu-l n mare mizerie, l ajuta din cnd n cnd cu cte-o mic sum. Din cauza refuzului de-a-l pune n functie, acest om a comis un atentat asupra ministrului prezident. Iat ns ce scria Romnul de la 15 ianuarie 1876 asupra acestui atentat: Orict de reprobabil este faptul, dac vreodat cuvintele ale tale dintru ale tale si-au gsit o exact aplicare este acum, la adresa primului-ministru. Cum cuteaz Monitorul a spune c acest functionar a delapidat cnd delapidatorul n-a fost dat judectii, astfel ca s nu mai aib cuvnt de-a cere slujba, nici ndrzneal de-a mai clca pragul primului-ministru? Deci ale tale dintru ale tale. D. Catargiu a nlturat juratii; a dat pe delapidatori la tribunale; pentru ce dar i ocroteste? Ale tale dintru ale tale i dac l-a primit si s-a servit de dnsul, pentru ce n urm l-a dat afar? Ale tale dintru ale tale .nsusi primul-ministru este btut de propriul su agent politenesc: ale tale dintru ale tale. Iat-te acum btut de tocmai acei pe care-i plteai: ale tale dintru ale tale. . . Va s zic aceast vorb mistic, pe care noi am mprumutat-o unui ziar din provincie, Romnul a aruncat-o ntr-un singur articol de sapte ori la adresa d-lui Lascar Catargiu. Cnd si cui? Dup un atentat, victimei atentatului. Va s zic de sapte ori, cu deplin cunostint a ntelesului grav ce-l au aceste vorbe, Romnul a pronuntat legitimarea crimei, de sapte ori a fost n culmea neomeniei, de sapte ori ntr-un singur articol a rostit deviza asasinilor si a aruncat un virus dizolvator n societate. Hotrt, e ceva din soarta tragic a regelui Oedipus n purtarea rosiilor. n Teba, n cetatea cea cu o sut de porti, tria acest nefericit rege care, fr s-o stie, ucisese pe printele su si se cununase cu mum-sa. Aflnd de la oracolul din Delfi c tara e bntuit de cium din cauza acestei crime nemaipomenite, pe al crei autor nu-l stia, a pronuntat cu mare furie o osnd energic asupra autorului asupra sa nsusi. Astfel i vezi pe rosii cznd ntr-o adnc furie cnd si condamn vorbele si faptele lor proprii. Snt momente de tain n viata oamenilor, cnd ei se sperie de ei nsii, cnd descopr pe demonul relelor n ei si-l blestem orbeste, nestiind c lovesc cu aceast estrem cruzime n pieptul lor propriu. Nu, linisteasc-se Romnul; nu primim deviza asasinilor, nu legitimm, nu justificm nicicnd crimele. E o lege constant a spiritului omenesc, legea cauzalittii, care sileste pe orice inteligent de-a explica ceea ce se ntmpl. Dar de la o explicare curat cauzal pn la scuz, pn la legitimare, pn la justificare, care implic un act de aprobare din partea simtului nostru de dreptate si a constiintei noastre, e o deosebire ct cerul de pmnt.

E n adevr vrednic de mirare analogia cazului. Paraschivescu era bnuit de delapidare, Pietraru a delapidat n adevr. Deosebirea e numai c d. Lascar Catargiu n-a voit s-l numeasc n functie pe cel denti, d. Brtianu 1-a numit pe cel din urm functionar n resortul su. Cu toate acestea, ce deosebire ntre tonul nostru si acela al Romnului de atunci, care se va vedea si mai bine dintr-alt articol al acelei foi, pe care-l vom comunica mine. Cu tot tonul necuviincios de atunci al Romnului am crezut c nu e demn de pana noastr de-a repeta acea necuviint. Ne doare ns soarta trii, ne doare aceast anarhie de idei, aceast viciare a simtului public prin fraze apocaliptice, ne doare mizeria intelectual si moral din tar si de aceea am fost siliti nu de-a diminua cu greutatea unui fir de mustar mcar responsabilitatea fptuitorului, ci de-a arta de ce instinctele rele, n loc de-a se manifesta, ca alt dat, n crime de rnd, alunec azi pe clina cea mai periculoas din toate, pe clina atentatelor contra sigurantei statului. Iat de ce am relevat antecedentele d-lui Brtianu si ale partidului su. Am declarat-o anume c nu recriminatiuni, nu imputri facem, dar ne adresm omului cugettor, patriotului, care stie a pune interesele trii sale mai presus de ambitia proprie si de interesele amicilor si politici. Conditiile de existent ale trii noastre au devenit, de la asa-numita Independent ncoace, att de gingase nct nu mai e permis nici partidului rosu chiar odiosul lux al libertinajului de idei si de procedimente. Dac vom lua lista revolutionarilor de la Ploiesti vom observa c aproape toti snt azi n functii si demnitti ale statului. tim foarte bine c Domnul poate ierta asemenea lucruri, ca statul are pn la un grad facultatea de-a nu pedepsi rebeliunile cu toat asprimea cuvenit. Dar de la iertare pn la recompensare e mare deosebire. Ei bine, afar de nefericitul Comiano, ncput sub deplina greutate a justitiei militare, toti ceilalti snt favoriti ai guvernului, snt oameni mari. De ce oare Comiano care trebuie s fie tot att de nevinovat ca si complicii si n-a fost naintat n rang, nu e n gratia d-lui Brtianu, pe cnd altii, pentru fapte identice, ba mai grave chiar, snt recompensati? Toate acestea nu se fac ntr-un stat ce pretinde c aspir la civilizatie, nu se fac dac nu voim s demoralizm constiinta public si s-i inspirm acea sceptic nepsare care-i face pe oameni incapabili de-a distinge bine de ru si drept de nedrept. Timpul, 17 decembrie 1880