Cronologia2 PDF

Cuprins
Dr. ALESANDRU DUŢU

REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989
Cronologie
1
Revoluţia din decembrie 1989. Cronologie
2
Cuprins
Dr. ALESANDRU DUŢU
REVOLUŢIA DIN
DECEMBRIE 1989
Cronologie
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită
Editura SITECH
Craiova, 2010
3
Redactor de carte: Alexandru Oşca
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DUŢU, ALESANDRU
Revoluţia din decembrie 1989. Cronologie/dr. Alesandru Duţu.
- Craiova: Editura Sitech, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-606-11-0726-1
94(498)”1989.12”
ISBN 978-606-11-0726-1
4
Cuprins
CUPRINS
Cuvânt înainte....................................................................................................7
1917 – 1989 .....................................................................................................16
14 decembrie 1989...........................................................................................79
15 decembrie 1989...........................................................................................81
16 decembrie 1989...........................................................................................83
17 decembrie 1989...........................................................................................88
18 decembrie 1989.........................................................................................103
19 decembrie 1989.........................................................................................109
20 decembrie 1989.........................................................................................117
21 decembrie 1989.........................................................................................132
22 decembrie 1989.........................................................................................151
23 decembrie 1989.........................................................................................206
24 decembrie 1989.........................................................................................223
25 decembrie 1989.........................................................................................236
26 decembrie 1989.........................................................................................242
27 decembrie 1989.........................................................................................245
28 decembrie 1989.........................................................................................247
29 decembrie 1989.........................................................................................248
30 decembrie 1989.........................................................................................250
31 decembrie 1989.........................................................................................251
1990 – 1991 ...................................................................................................253
BIBLIOGRAFIE ...........................................................................................275
INDICE GENERAL ......................................................................................279
5
6
Cuvânt înainte
Cuvânt înainte
Înlăturarea regimurilor totalitare comuniste / socialist-comuniste1 a

conferit anului 1989 o importanţă excepţională în istoria Europei, per-
miţând trecerea de la dictatură la democraţie, precum şi finaliza-
rea/începerea unor ample procese reformatoare în domeniile politic,
economic, social etc. Concomitent, ea a contribuit – în cadrul noului
context internaţional care a permis dărâmarea zidului Berlinului (9 no-
iembrie 1989) – la terminarea ,,războiului rece” şi a creat condiţii favo-
rabile declanşării procesului de unificare a continentului.
Într-un timp relativ scurt (1988-1989), revoluţiile din estul Europei au
înlăturat regimurile comuniste instaurate prin forţă, la fel de rapid
(1944-1948), în statele intrate în sfera de influenţă/de ocupaţie a Uniu-
nii Sovietice, state care respinseseră în perioada interbelică experienţa
comunistă2, în pofida încercărilor Moscovei de a o impune în diverse
locuri şi a activităţii Internaţionalei a III-a Comuniste, în perioada
1919-1943.
A fost necesar să treacă 27 de ani, de la impunerea comunismului în
Rusia, ca Armata Roşie să depăşească, în martie 1944, limitele estice
ale Uniunii Sovietice, să pătrundă la vest de Nistru, în România, apoi în
Polonia, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia şi Germania, şi
mai ales ca Winston Churchill să încheie cu I.V. Stalin funestul Acord
de procentaj din 9 octombrie 1944 prin care au fost împărţite sferele de
influenţă în Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est, în raport cu intere-
sele de moment şi de perspectivă ale Uniunii Sovietice şi Marii Britanii,
pentru ca Moscova să-şi impună nu numai influenţa/ dominaţia/ ocupa-
ţia în zonele respective, dar şi regimuri comuniste în statele în care mi-
litarii sovietici puseseră piciorul sau nu (Albania, Bulgaria, Cehoslova-
cia, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria, precum şi în viitoarea
Germanie de Est), cu excepţia Austriei. Se adevereau astfel spusele lui
I.V. Stalin din aprilie 1945, conform cărora ,,oricine ocupă un teritoriu
impune şi propriul său sistem social. Fiecare impune propriul său sis-
1
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu consideră că ,,în statele din Europa Centrală şi de Sud-Est,
în care puterea aparţinea partidelor comuniste” nu a existat un regim comunist, ci
,,unul socialist-totalitar” (Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context
internaţional, Editura Enciclopedică, Editura Institutului Revoluţiei Române din
Decembrie 1989, Bucureşti, 2006, p. 21-34). Deoarece denumirile şi aprecierile de
partid şi regim comunist sunt consacrate în istoriografie le vom folosi în prezenta
lucrare, cu precădere.
2
Comunismul a fost instaurat (cel puţin declarativ), pentru prima dată, în octombrie
1917, în Rusia, care a devenit, în 1922, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. În
1924 Partidul Popular Revoluţionar Mongol a decis, şi el, ca Mongolia să urmeze calea
dezvoltării necapitaliste.
7
tem social până unde înaintează armata lui”3. În Asia, în afara Mongo-
liei, aveau să devină comuniste China Populară, Republica Democrată
Coreeană şi Republica Democrată Vietnam, iar pe continentul ameri-
can, ceva mai târziu (1959), Cuba.
Dacă în 1939, în momentul declanşării celui de-al doilea război
mondial, trăiau sub regimul comunist 170 000 000 de locuitori (8-9%
din populaţia globului), în 1949, când comuniştii cuceriseră puterea po-
litică în toate statele aflate sub dominaţia Moscovei, în această situaţie
se aflau 845 000 000 de cetăţeni ai planetei (circa 33%)4. Pretutindeni
regimurile comuniste europene au fost instalate, de cele mai multe ori,
prin forţă şi teroare5. Iniţial, până în 1948, pentru noile state satelite,
viitor comuniste, a fost folosit termenul de ,,democraţii populare”, apoi
a fost impus termenul de ,,dictatură a proletariatului”6.
În ceea ce priveşte numărul membrilor de partid, unele partide co-
muniste din statele europene (România, Ungaria ş.a.) erau, la sfârşitul
războiului, extrem de slabe şi în acelaşi timp compromise prin activita-
tea antistatală pe care o desfăşuraseră în perioada interbelică şi în tim-
pul conflagraţiei. În alte state (Iugoslavia, Albania, Cehoslovacia),
acestea câştigaseră simpatia populaţiei prin ampla mişcare de rezistenţă
antigermană pe care o desfăşuraseră, preluând chiar puterea înainte de
sfârşitul războiului7.
Prin diverse mijloace şi profitând de situaţia de după război (presiuni
politice, militare, economice etc. din partea Uniunii Sovietice, invo-
carea rolului eliberator al Armatei Roşii, sărăcia în care trăiau mulţi din
cetăţenii statelor intrate sub influenţa sovietică, oportunismul şi carie-
rismul unora dintre elementele necomuniste etc.), numărul membrilor
de partid a crescut mereu în primii ani postbelici, ajungând, în 1947, la
1 300 000 în Cehoslovacia, 400 000 în Iugoslavia, 800 000 în Polonia,
710 000 în România, 750 000 în Bulgaria8. Aceasta, în pofida rapturilor
teritoriale săvârşite de către Uniunea Sovietică (cazul Poloniei în 1939 -
chiar dacă în 1945 a impus deplasarea graniţei polono-germane până pe
linia Oder-Neisse – şi cel al României, în 1940), a atrocităţilor săvârşite
de sovietici în unele state (în cazul Poloniei, în 1939, şi în cel al Româ-
niei – în Basarabia şi nordul Bucovinei – în 1940-1941).
3
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii an-
glo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti, 1993, p. 8.
4
Jean François Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele
noastre, Editura Polirom, Iaşi, p. 11.
5
Joseph Rothschild apreciază că securitatea geomilitară a Uniunii Sovietice ,,ar fi putut
să fie garantată foarte uşor şi prin alte mijloace” (Întoarcerea la diversitate. Istoria
politică a Europei Centrale şi de Est după al doilea război mondial, Editura Antet,
Oradea, 1997, p. 115).
6
Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2005), Editura Fundaţiei Româ-
nia de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 115.
7
Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război mondial, Editura Politică,
Bucureşti, 1971, p. 147-162, 216-232, 332-354.
8
Teodora Stănescu-Stanciu, Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-
2000), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 80.
8
Cuvânt înainte
În funcţie de situaţia din fiecare ţară, comuniştii locali au fost impuşi la

putere prin mijloace variate, oferindu-li-se, sau acaparând, principalele
ministere din aparatul de stat, din care au acţionat pentru eliminarea
partidelor burgheze democratice din opoziţie sau chiar aliate (socialiste,
social-democrate). În unele ţări, în care comuniştii aveau o imagine
,,respectabilă şi indigenă”9, prim-miniştrii au fost de la început
comunişti (Klement Gottwald în Cehoslovacia), în altele – doar
simpatizanţi (dr. Petru Groza în România). Peste tot, comuniştii au
compensat, însă, lipsa de popularitate prin importanţa posturilor minis-
teriale deţinute (Interne, Justiţie, Apărare etc), precum şi prin perma-
nentul sprijin sovietic.
În perioada 1944-1948, în unele guverne de coaliţie au fost incluse şi
personalităţi care acţionaseră în exil, în afara Uniunii Sovietice (în
Polonia ,,londonezul” St. Mikolajczyk a fost numit chiar prim-minis-
tru10). În altele, în guvernele de coaliţie din perioada 1945-1948, comu-
niştii au manifestat ,,moderaţie” faţă de partenerii ,,burghezi” (Ceho-
slovacia) sau au acţionat cu duritate (România), urmărind distrugerea
structurilor politice ale acestora şi chiar eliminarea fizică a adversarilor.
Concomitent, în cursa lor spre putere, comuniştii au controlat şi dirijat,
în aproape toate statele, organizaţiile de masă, sindicatele etc.
În unele ţări, partidele comuniste şi-au consolidat poziţia în urma
alegerilor parlamentare pe care le-au dirijat, în general, cum au dorit,
procedând, cu mici excepţii (Ungaria, la 4 noiembrie 1945, pentru a nu-
i provoca pe anglo-americani, în speranţa obţinerii de avantaje la Con-
ferinţa de pace din 1946), la teroare, la arestarea opozanţilor şi a susţi-
nătorilor acestora, şi chiar la falsificarea alegerilor pe care le-au câşti-
gat, de regulă, în cadrul unor coaliţii de forţe (Frontul Popular în Iugo-
slavia, Frontul Patriei în Bulgaria, Frontul Democratic în Albania,
Frontul Naţional în Cehoslovacia, Blocul Partidelor Democrate în
România, Blocul Partidelor Democratice în Polonia), după care şi-au
abandonat/lichidat aliaţii. În Ungaria, în noiembrie 1945, datorită unei
politici ,,moderate” faţă de adversarii politici, comuniştii au obţinut
doar 17% din voturi (spre nemulţumirea Moscovei), iar în august 1947
– numai 22,3%. Abia în mai 1949, într-un alt context istoric şi când s-a
votat pe o listă guvernamentală unică, au obţinut 95,6% din sufragii.
După 1948, în contextul intensificării războiului rece, Moscova a impus
peste tot guverne comuniste/socialist-totalitare, renunţând la politica de
,,alianţe” din primii ani postbelici. În Cehoslovacia, unde continua să
mai fiinţeze sistemul pluripartitist, inclusiv la guvernare, s-a profitat de
demisia celor 12 miniştri necomunişti (12 februarie 1948), au fost
scoase masele în stradă şi s-a creat o stare prerevoluţionară (ca în
România, în februarie 1945). Peste câteva zile, la 25 februarie, s-a
impus un guvern comunist, condus de Klement Gottwald.
9
Joseph Rothschild, op. cit. p. 134.
10
La 21 octombrie 1947 a fugit în Occident.
9
Paralel cu desfiinţarea partidelor politice ale ,,claselor exploatatoare”,

comuniştii aflaţi deja la putere au impus în majoritatea statelor din
sistem procesul de ,,unificare/contopire”, pe baze marxiste, cu partidele
social-democrate/socialiste, rezultând: Partidul Socialist Unit din
Germania (21-22 aprilie 1946/în zona de ocupaţie sovietică), Partidul
celor ce Muncesc din Ungaria (12-14 ianuarie 1948), Partidul Munci-
toresc Român (21-23 februarie 1948), Partidul Muncitoresc Unit Polo-
nez (15-21 decembrie 1948). În alte state şi-au schimbat denumirea, re-
zultând: Partidul Muncii din Albania – din Partidul Comunist din Al-
bania (8-22 noiembrie 1948), Partidul Comunist Bulgar – din Partidul
Muncitoresc Bulgar (18-25 decembrie 1949), Uniunea Comuniştilor
din Iugoslavia – din Partidul Comunist din Iugoslavia (noiembrie
1952).
În aceeaşi perioadă, în conformitate cu scenariul general de cucerire a
puterii politice în stat, majoritatea ţărilor europene (şi nu numai) din
zona de influenţă sovietică s-au proclamat Republici Populare: Iugo-
slavia – la 29 noiembrie 1945, Albania – la 11 ianuarie 1946, Bulgaria
– la 15 septembrie 1946, România – la 30 decembrie 1947; Ungaria – la
18 august 1949. Unele şi-au zis Republici Democrat-Populare (în cazul
Cehoslovaciei, la 9 mai 1948) sau Democrate (în cazul părţii de est a
Germaniei, la 7 octombrie 1949). Ulterior, Albania, Cehoslovacia, Iu-
goslavia şi România au luat denumirea de Republică Socialistă.
Concomitent sau la scurt timp au fost adoptate şi Constituţii după
modelul sovietic: la 31 ianuarie 1946 în Iugoslavia, 11 martie 1946 în
Albania, 4 decembrie 1946 în Bulgaria, 9 mai 1948 în Cehoslovacia, 7
octombrie 1949 în R.D.G., 13 aprilie 1948 în România, 18 august 1949
în Ungaria.
Chiar şi după cucerirea puterii în stat, în multe situaţii s-au produs
tensiuni/schisme atât în cadrul partidelor comuniste, cât şi între centrul
conducător de la Moscova şi unele din partidele mai mici (Iugoslavia)
sau mai mari (China). Deseori, liderii aflaţi la putere au reuşit să-şi eli-
mine opozanţii reali sau închipuiţi, în urma unor arestări, judecări şi
condamnări la mulţi ani de închisoare sau chiar la moarte.
În Cehoslovacia, după ce realizase ,,epurarea” (sprijinit de Klement
Gottwald), Rudolf Slánský a căzut el însuşi victimă unui proces
răsunător, între 12 şi 27 noiembrie 1952, fiind considerat, împreună cu
alţi 13 comunişti ,,trădători troţkisto-sionisto-naţionalisto-burghezi,
spioni şi sabotori, duşmani ai naţiunii cehoslovace, ai ordinii sale po-
pular-democratice şi ai socialismului”11.
În Ungaria a devenit notoriu procesul fostului ministru de Interne,
László Rajk (martie 1946 - august 1948), care, după ce militase pentru
impunerea la putere a comuniştilor unguri într-un ritm mai rapid decât
cel dorit de I.V. Stalin, a fost arestat în iunie 1949, judecat şi suprimat
prin spânzurare în septembrie acelaşi an.
11
Joseph Rothschild, op. cit. p. 198.
10
Cuvânt înainte
În România, după ce intelectualul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu a fost

eliminat politic, în 1948 (şi fizic, în 1954), a venit rândul (în 1952)
grupului Ana Pauker – Vasile Luca (ambii ,,moscoviţi”) şi al lui Teoha-
rie Georgescu.
În Bulgaria a fost eliminat ,,naţionalistul” Traicho Kostov (26 martie
1949), care, după ce a fost arestat (25 iunie), a fost judecat, condamnat
la moarte şi spânzurat la 16 decembrie 1949.
În Albania a fost judecat pentru trădare şi condamnat la moarte Koci
Xoxe.
În Polonia, Wladislav Gomulka a fost înlăturat din funcţia de secretar
general, exclus din Comitetul Central (21 ianuarie 1949) şi arestat la 2
ianuarie 1951. Procesele au continuat şi după moartea lui I.V. Stalin (în
Cehoslovacia în mai 1953 şi în aprilie 1954, în România în 1954).
Chiar dacă majoritatea partidelor comuniste europene au acceptat de la
început supremaţia Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi
principiile ideologiei marxist-leniniste, au existat şi situaţii în care
anumiţi lideri au încercat să găsească şi să adopte ,,căi proprii” spre
socialism (I.B. Tito în Iugoslavia12, Wladislaw Gomulka în Polonia).
,,Luaţi la ochi”, aceştia aveau să fie acuzaţi de ,,devieri dreptiste şi na-
ţionaliste”, chiar dacă, în Polonia, de exemplu, I.V. Stalin nu a interve-
nit prea brutal în impunerea modelului sovietic13.
Unii dintre liderii comunişti, care l-au supărat într-un fel sau altul pe
,,stăpânul” de la Kremlin, aveau să fie ,,excomunicaţi” (I.B. Tito), alţii
înlăturaţi de la conducerea partidelor respective şi arestaţi, deşi nu
contestaseră esenţa sistemului comunist (Wladislav Gomulka14) şi chiar
executaţi (Traicho Kostov). Singurul care s-a menţinut la putere a fost
I.B. Tito în Iugoslavia.
Acolo unde a considerat că liderii şi partidele comuniste depăşiseră
,,limitele” general acceptate de centrul conducător în construirea socia-
lismului, Moscova a intervenit brutal, pe cale armată (în Ungaria în
1956 şi în Cehoslovacia în 1968), folosind în cazul cehoslovac şi forţe
armate ale Tratatului de la Varşovia (cu excepţia celor româneşti). Cu
toate acestea au fost situaţii în care, folosind contextul internaţional fa-
vorabil, unii lideri comunişti au promovat, fără a periclita în vreun fel
apartenenţa la sistemul comunist, o politică internă de liberalizare şi de
distanţare/departajare de politica Moscovei, în plan extern (Nicolae
Ceauşescu/temporar), sau doar de liberalizare internă (János Kádár).
Asupra tuturor a planat, însă, mereu pericolul aplicării ,,doctrinei
Brejnev”, adoptată după evenimentele din Cehoslovacia din 1968, care
prevedea intervenţia rapidă, inclusiv pe cale armată, pentru restabilirea
12
În 1953 a abandonat colectivizarea şi a adoptat (13 ianuarie) o Constituţie diferită de
cea din 31 ianuarie 1946, care o copiase aproape integral pe cea sovietică.
13
Acest lucru a permis o atitudine mai ,,blândă” faţă de Biserică, de ţărănime, de
păstrarea tradiţiei şi a însemnelor naţionale etc.
14
Liderul comunist polonez a fost eliberat în decembrie 1954, fără a fi însă reabilitat
politic.
11
,,valorilor” socialismului, acolo unde acestea ar fi fost ameninţate. Un

moment de cotitură în destinele Uniunii Sovietice, dar şi în cel al
comunismului în general15, avea să se producă în primăvara anului
1985 când, aşa cum releva J.Fr. Revel, în urma alegerii lui M.S. Gorba-
ciov în funcţia de secretar general al P.C.U.S. şi a schimbărilor propuse
de acesta în cadrul programelor denumite perestroika (restructurare),
glasnosti (transparenţă) şi uskorenie (accelerare), „valul democratizării
a început să zguduie universul comunist”. Încet, dar sigur, schimbarea
şi-a făcut loc, chiar dacă noul lider sovietic dorea doar să scoată
socialismul-totalitar din criză16. Mai ales în urma înlocuirii ,,doctrinei
Brejnev” cu ,,doctrina Sinatra”, care prevedea pentru prima dată nein-
tervenţia Uniunii Sovietice în treburile interne ale statelor din zona sa
de influenţă, şi a implicării statelor democratice occidentale în înlătura-
rea ,,imperiului răului” şi a consecinţelor acestuia.
În acest context internaţional favorabil, majoritatea statelor din estul
Europei aveau să se debaraseze de comunism – în urma unor ample
procese reformatoare (Ungaria şi Polonia), printr-o ,,revoluţie de cati-
fea” (Cehoslovacia), printr-o revoluţie extrem de sângeroasă (România)
sau prin înlăturarea paşnică de la conducere a liderilor comunişti (lovi-
turi de stat) în Bulgaria şi R.D.G. –, la fel de rapid cum acesta fusese
impus în 1917 în Uniunea Sovietică şi în perioada 1945-1948 în statele
aflate în sfera de influenţă sovietică.
Începutul s-a făcut în Polonia, unde, pentru prima dată, la începutul
anilor ‘80, un guvern comunist a fost nevoit să negocieze cu un sindicat
liber (,,Solidaritatea”), care nu era controlat de comunişti sau de către
reprezentanţii puterii. Şi tot acolo, peste aproape un deceniu, generalul
Wojciech Jaruzelski – cel care în decembrie 1981 proclamase Legea
Marţială şi scosese ,,Solidaritatea” în afara legii –, a fost nevoit să ac-
cepte (la 26 august 1988) o ,,masă rotundă” cu opoziţia şi să numească
în fruntea guvernului un comunist reformator (Mieczyslaw Rakovski),
adept al politicii gorbacioviste. Un an mai târziu, în urma câştigării ale-
gerilor de către opoziţie, acelaşi Wojciech Jaruzelski l-a numit, la 19
august 1989, în fruntea guvernului pe Tadeus Mazoviecki, consilier al
,,Solidarităţii”, guvern în care opoziţia era majoritară, iar comuniştii
minoritari. Această situaţie inedită avea să fie acceptată şi de M.S. Gor-
baciov.
Reformatorii au avut succes şi în Ungaria, unde Kádár János, aflat din
1956 în fruntea Partidului Muncitoresc Socialist Unit, adoptase o
politică mai liberală decât în alte state din sistem. Cu toate acestea, lide-
rul comunist maghiar avea să fie înlocuit din conducerea partidului la
22 mai 1988. Mai mult, în cadrul Congresului extraordinar din 6-9 oc-
tombrie 1989, noua conducere a P.M.S.U. a fost nevoită să accepte şi să
declare că ,,rolul istoric” al partidului încetase şi să decidă schimbarea
15
Teodora Stănescu-Stanciu, op. cit. p. 131.
16
Ioan Scurtu, 1989 – an revoluţionar în istoria Europei în, ,,Clio 1989”, Bucureşti,
2005, p. 15-64.
12
Cuvânt înainte
denumirii acestuia în Partidul Socialist Ungar. În noul context interna-

ţional şi beneficiind de încurajările şi sprijinul statelor occidentale, în
special al S.U.A. şi al R.F.G., Parlamentul de la Budapesta avea să ho-
tărască, la 20 octombrie 1989, modificarea Constituţiei, prin care se re-
nunţa la denumirea de Republică Populară, şi să se pronunţe pentru in-
stituirea economiei de piaţă, a introducerii multipartitismului. Au urmat
desfiinţarea organizaţiilor de partid de la locul de muncă şi alte măsuri,
care i-au scos definitiv pe comuniştii unguri din prim-planul vieţii
politice.
Chiar dacă nu au păşit deschis pe calea reformelor, comuniştii ce-
hoslovaci s-au declarat, cel puţin, adepţii acestora, făcând schimbări de
persoane, la nivelul guvernului, în noiembrie 1988, Lubomir Strugal
fiind înlocuit cu Ladislav Adamec. Un an mai târziu, însuşi Milos
Jakes, secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist
Cehoslovac, s-a pronunţat pentru un dialog cu cetăţenii (pentru a con-
trabalansa acţiunea opoziţiei), a căror acţiune se radicaliza din ce în ce
mai mult sub influenţa Forumului Civic, condus Václav Havel.
Au urmat ample manifestaţii cetăţeneşti, în cadrul ,,revoluţiei de
catifea”, în urma cărora, la 29 noiembrie 1989, Parlamentul de la Praga
a decis eliminarea din Constituţie a rolului conducător al partidului co-
munist în societate şi în stat. Apoi a fost format un nou guvern în care
comuniştii erau minoritari (10 decembrie 1989), a fost eliberat din
funcţia de preşedinte al Republicii Gustáv Husák (11 decembrie 1989)
şi a fost ales în cea mai înaltă funcţie în stat (la 29 decembrie 1989) Vá-
clav Havel, liderul Forumului Civic şi conducătorul ,,revoluţiei de
catifea”.
Procesul de liberalizare s-a manifestat şi în Bulgaria, unde reformatorii
i-au impus lui Todor Jivkov, la 10 noiembrie 1989, să demisioneze din
funcţia de secretar general al partidului comunist, locul său fiind luat de
Petăr Mladenov, care s-a pronunţat pentru lărgirea democraţiei şi a
libertăţilor cetăţeneşti.
Ostil reformelor democratice, chiar şi a celor de tip perestroika, s-a
manifestat, în R.D.G. Erich Honecker, care nu s-a putut opune cu suc-
ces schimbărilor cerute de opoziţie, în special de cea reprezentată de
Noul Forum. Confruntate şi cu sutele de mii de est-germani care au ieşit
în stradă cerând schimbări democratice, autorităţile au fost nevoite să
recurgă la dialog. Încercând să detensioneze situaţia, însuşi Erich Ho-
necker a fost obligat să demisioneze (18 octombrie 1989) din funcţia de
secretar general al P.M.S.U.G. (la 3 decembrie a fost exclus şi din Co-
mitetul Central şi din rândul membrilor de partid), fiind înlocuit cu
Egon Krenz, considerat mai liberal, care s-a pronunţat pentru dialog cu
opoziţia şi Biserica, pentru alegeri libere. Evenimentele aveau să se
precipite, în sens pozitiv, după căderea zidului Berlinului, la 9 noiem-
brie 1989, când Parlamentul a decis anularea prevederii art. 1 din Con-
stituţie referitoare la rolul conducător al partidului comunist.
Spre deosebire de situaţia din celelalte state aflate la est de ,,cortina de
13
fier”, în România nu a fost posibilă înlăturarea regimului comunist/

socialist-totalitar pe cale paşnică, deoarece Nicolae Ceauşescu s-a
cramponat de putere şi a respins categoric chiar şi ideea efectuării de
reforme democratice în societatea românească.
Ca urmare, în cadrul procesului revoluţionar est-european şi al
scenariilor externe privind înlăturarea de la putere a lui Nicolae
Ceauşescu şi a regimului pe care acesta îl patrona, la mijlocul lunii
decembrie 1989, după încercarea de revoltă populară eşuată de la Iaşi
(14 decembrie), românii au ieşit în stradă, mai întâi la Timişoara (16
decembrie), apoi la Arad, Lugoj, Cluj etc., scandând ,,Libertate!”, ,,Jos
dictatura!”, ,,Jos Ceauşescu!” etc., înfruntând represiunea structurilor
de forţă ale regimului, care, la ordinul şefului statului, nu au ezitat să
tragă şi să provoace morţi şi răniţi, spre indignarea întregii lumi, care s-
a solidarizat cu lupta lor eroică.
După cinci zile în care au înfruntat singuri structurile regimului, timişo-
renii au ieşit, la 20 decembrie, cu zecile de mii în stradă, au declanşat
greva generală şi au constituit Frontul Democrat(ic) Român, care a ce-
rut organizarea de alegeri libere şi democratice, acordarea de drepturi şi
libertăţi cetăţeneşti, reforme politice, economice şi sociale, eliberarea
deţinuţilor politici, a celor arestaţi etc. În Piaţa Operei manifestanţii au
declarat Timişoara primul oraş liber de dictatura comunistă.
A urmat, la 21 decembrie, şi revolta bucureştenilor, represiunea din
noaptea de 21 spre 22 decembrie de la ,,Intercontinental”, ieşirea în
stradă a zecilor de mii de cetăţeni ai Capitalei (22 decembrie), urmată
de înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu şi constituirea
Frontului Salvării Naţionale al cărui Consiliu a făcut cunoscut ţării, la
televiziune, seara târziu, Comunicatul către ţară, cel mai radical docu-
ment al Revoluţiei.
Cu acel prilej, Ion Iliescu a anunţat demiterea guvernului şi dizolvarea
structurilor de putere ale vechiului regim, preluarea puterii de către
Consiliul Frontului Salvării Naţionale, abandonarea rolului conducător
al partidului comunist, statornicirea unui sistem democratic pluralist de
guvernământ etc. Documentul mai preciza că obiectivul principal al
F.S.N. consta în ,,instaurarea democraţiei, libertăţii şi drepturilor
poporului român”, că în viitor ţara se va numi România.
Cu puţin timp înainte, însă, forţe rămase necunoscute, au declanşat
atacuri teroriste, care au provocat numeroase victime umane, pierderi
materiale şi spirituale; concomitent, România a fost supusă şi unui in-
tens război electronic. Situaţia s-a stabilizat la scurt timp după
,,judecarea” şi execuţia lui Nicolae Ceauşescu (şi a soţiei sale) la 25 de-
cembrie 1989. Pentru victoria Revoluţiei române s-au jertfit 1 104 ce-
tăţeni, dintre care 221 au fost militari. Concomitent, au fost răniţi 3 321
(663 de militari)17.
17
Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989. Studiu documentar, Ediţia a II-a
revăzută şi adăugită, Editura Militară, Bucureşti, 1998, p.462 (în continuare se va cita
Armata română în Revoluţia din decembrie 1989...).
14
Cuvânt înainte
În anii care au urmat, statele din estul Europei au continuat, mai rapid
sau mai lent, calea spre democraţie şi libertate, în acest proces
înscriindu-se şi U.R.S.S., unde comunismul avea să dispară la sfârşitul
anului 1991, odată cu dezintegrarea imperiului care-l impusese. Refer-
indu-se la acest lucru, Henri Kissinger avea să consemneze: ,,Nici o
putere mondială nu s-a dezagregat vreodată atât de total sau de rapid
fără să piardă vreun război”18
18
Henri Kissinger, Democraţia, Bucureşti, Editura All, 1998, p. 665.
15
1917 – 1989
1917
25 octombrie/7 noiembrie. În urma unei lovituri de stat, declanşată la
Petrograd – sediul guvernului provizoriu, condus de A.F. Kerenski –
bolşevicii preiau puterea în Rusia Sovietică (din 1922 URSS). Faptul
este făcut public prin Apelul ,,Către cetăţenii Rusiei”, lansat de Comi-
tetul Militar-Revoluţionar (creat pe lângă Sovietul din Petrograd la
12/25 octombrie). Imediat, se constituie primul guvern sovietic (Consi-
liul Comisarilor Poporului, în frunte cu V.I. Lenin), este ales Comitetul
Executiv Central din Rusia (organul suprem al puterii până la convoca-
rea celui de-al III-lea Congres al Sovietelor de Deputaţi ai Muncitorilor
şi Soldaţilor din Rusia). La scurt timp, bolşevicii aveau să preia puterea
şi la Moscova, Minsk, Ivanovo-Voznesensk, Lugansk, Kazan, Rostov
pe Don, Ekaterinburg, Revel, Samara, Saratov, Baku, Vladivostok etc.
Urmează un sângeros război civil, care va fi câştigat de către bolşevici
(noiembrie 1920), după zdrobirea armatei lui Vranghel.
1918
22-24 februarie/6-8 martie. Congresul a VII-lea al Partidului Muncito-
resc Social-Democrat din Rusia adoptă denumirea de Partidul Comunist
(bolşevic) din Rusia.
10 iulie. În Rusia bolşevică este promulgată o nouă Constituţie, care
consfinţeşte instaurarea de jure a dictaturii proletariatului.
1919
30 decembrie 1918-1 ianuarie. Se constituie Partidul Comunist din
Germania, care acţionează împotriva guvernului socialist şi care for-
mează, după model bolşevic, comitete de soldaţi, marinari şi muncitori,
în special în zonele industriale din Ruhr, Saxonia, Bavaria şi în portu-
rile de la Marea Nordului. La scurt timp se va proclama Republica So-
vietică din Bremen (10 ianuarie), Republica Sovietică din Bavaria (13
aprilie), care aveau să aibă, însă, o existenţă de scurtă durată.
2-6 martie. La Moscova, sub conducerea lui V.I. Lenin, se constituie
Internaţionala a III-a Comunistă, care îşi propune să devină ,,un partid
comunist mondial”, cu misiunea de a instaura socialismul şi comunis-
mul în întreaga lume. Partidele comuniste afiliate sunt considerate
,,secţii naţionale” şi sunt obligate să respecte necondiţionat hotărârile
Internaţionalei. Prin întreaga activitate desfăşurată, Internaţionala a III-
a a devenit un factor de pericol pentru independenţa şi integritatea sta-
telor vecine cu Rusia Sovietică, inclusiv pentru România.
21 martie-6 august. După înfiinţarea Partidului Comunist din Ungaria
16
1917 – 1989
(24 noiembrie 1918) şi în contextul crizei politice, determinată şi de do-

rinţa satisfacerii dezideratelor maghiare la Conferinţa de pace de la Pa-
ris, care-şi deschisese lucrările în ianuarie 1919, în Ungaria se consti-
tuie, la 21 martie 1919, Republica Ungară a Sfaturilor, guvernul, for-
mat din socialişti şi comunişti, luând denumirea de Consiliul de Guver-
nare Revoluţionar. Un rol determinant în activitatea acestuia l-a avut
ministrul de Externe Béla Kun. Divergenţele apărute între socialişti şi
comunişti, acţiunile interne ,,contrarevoluţionare” şi înfrângerile înreg-
istrate pe front în războiul de agresiune împotriva României şi Slovaciei
au făcut ca Republica Ungară a Sfaturilor, constituită după modelul Ru-
siei Bolşevice, cu care îşi corela şi politica externă, să-şi înceteze acti-
vitatea după 133 de zile, la 6 august 1919, când s-a constituit un guvern
de dreapta şi s-a declanşat ,,teroarea albă” a ,,armatei naţionale” con-
dusă de amiralul Horthy Miklós (ales de Parlament, la 1 martie 1920,
regent al Ungariei – proclamată Monarhie la 23 martie)19.
1921
17 martie. Imediat după Congresul al X-lea al Partidului Comunist
(bolşevic) din Rusia este adoptată o nouă politică economică (N.E.P).
8-12 mai. În România, în cadrul Congresului general al Partidului
Socialist20, se hotărăşte transformarea acestuia în Partidul Socialist-
Comunist din România. În după-amiaza zilei de 12 mai, în jurul orei
17,00, în sală pătrund reprezentanţi ai autorităţilor care arestează
delegaţii ce votaseră afilierea ,,fără rezerve” la Internaţionala a III-a
Comunistă21, sub învinuirea de ,,complot împotriva siguranţei
statului”22. Pe scena politică românească apare astfel şi o grupare
politică extremistă de stânga.
1922
3-4 octombrie. Congresul al II-lea al Partidului Socialist-Comunist din
România, desfăşurat la Ploieşti, adoptă statutul partidului şi decide ca
acesta să se numească Partidul Comunist din România. În funcţia de se-
cretar general este ales Gheorghe Cristescu, care este desemnat şi re-
prezentant al partidului pe lângă Comitetul Executiv al Internaţionalei
Comuniste.
5 noiembrie - 5 decembrie. Internaţionala a III-a Comunistă îşi arogă, în
cadrul Congresului al IV-lea de la Petrograd, dreptul de a se amesteca în
problemele interne ale partidelor comuniste afiliate.
19
Istoria lumii în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972, p. 373.
20
Desfăşurat, până la 9 mai inclusiv, în sediul ziarului ,,Socialismul”, apoi la sediul
central al partidului, în strada Sf. Ionică din Bucureşti.
21
,,Afilierea la Comintern – apreciază Denis Deletant – a fost un fel de «sărut al
morţii” pentru Partidul Comunist în perioada interbelică” (România sub regimul
comunist, ediţia a II-a, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2006, p. 15).
22
Cei arestaţi vor fi judecaţi între 23 ianuarie 1922-4 iunie 1922, la Bucureşti, în proce-
sul din ,,Dealul Spirii”.
17
30 decembrie. Rusia Sovietică devine Uniunea Republicilor Sovietice

Socialiste (U.R.S.S.).
1923
Septembrie - decembrie. Internaţionala a III-a Comunistă stabileşte (cu
prilejul vizitei la Moscova a unei delegaţii conduse de Gheorghe Cris-
tescu) pentru Partidul Comunist din România sarcina de a desfăşura o
activitate intensă pentru eliberarea ,,de sub imperialismul românesc” a
,,popoarelor asuprite”, pe baza principiului dreptului naţiunilor la au-
todeterminare până la desprinderea de statul român.
1924
21 ianuarie. Moare V.I. Lenin. Supremaţia în partidul bolşevic şi în
statul sovietic este preluată de I.V. Stalin, care, manevrând cu abilitate
şi impunându-şi din ce în ce mai mult dictatura personală, îşi elimină pe
rând adversarii (Troţki23, Kirov, Zinoviev, Buharin, Kamenev ş.a.),
pune capăt (27 decembrie 1927), la Congresul al XV-lea al partidului,
Noii Politici Economice, instaurează teroarea în rândurile partidului şi
în afara lui, inclusiv în cadrul armatei, a cărei comandă (în frunte cu
mareşalul Tuhacevski) este decapitată.
Aprilie-iulie. Ca urmare a poziţiei adoptate în problema naţională, în
special, autorităţile române pun sub urmărire şi arestează pe principalii
conducători comunişti, dizolvă organizaţiile teritoriale ale Partidul Co-
munist din România, care avea să fie scos în afara legii în decembrie
1924.
August. La Viena se desfăşoară lucrările celui de-al III-lea congres al
Partidului Comunist din România, în cadrul căruia sunt adoptate teze şi
lozinci eronate, care nu concordă cu statutul României de stat naţional
unitar şi independent. În funcţia de secretar general al partidului este in-
stalat Elek Köblöş.
1928
28 iunie - 7 iulie. În cadrul Congresului al IV-lea al Partidului Comu-
nist din România, desfăşurat la Harkov, comuniştii români continuă să
aprecieze eronat situaţia internă şi externă a României. În funcţia de se-
cretar general este ales Vitali Holostenko, membru al Partidului Comu-
nist Ucrainean; din 1929 se vor intensifica luptele fracţioniste în interi-
orul partidului. Dacă în 1922 partidul avea circa 2.000 de membri, în
1928 numărul acestora scăzuse la 50024.
1931
3-24 decembrie. Cu prilejul Congresului al V-lea al Partidului Comu-
nist din România, desfăşurat lângă Moscova, comuniştii români conti-
23
Expulzat din URSS, în ianuarie 1929, Leon Troţki avea să fie asasinat în Mexic, la 20
august 1940.
24
Denis Deletant, op.cit., p. 19-20.
18
1917 – 1989
nuă să manifeste confuzii ideologice şi să facă aprecieri eronate asupra

unor partide şi grupări politice din ţară. Secretar general este ales
Alexander Danieliuk Ştefanski, membru al Partidului Comunist din
Polonia.
1936
5 decembrie. În cadrul celui de-al VIII-lea Congres extraordinar al So-
vietelor este adoptată o nouă Constituţie, care a consacrat victoria soci-
alismului în U.R.S.S.
1939
23 august. Uniunea Sovietică şi Germania încheie funestul pact de nea-
gresiune, prin care cele două puteri totalitare îşi împart sferele de influ-
enţă în Europa Centrală şi de Sud-Est. Momentul marchează şi declan-
şarea agresiunii sovietice împotriva statelor vecine, concretizată prin
înglobarea statelor baltice şi ocuparea prin forţă a unor teritorii finlan-
deze şi româneşti.
1940
Toamna. Ştefan Foriş este numit, de către Comintern, secretar general
al Partidului Comunist din România.
1941
22 iunie. Uniunea Sovietică este atacată de către Germania. La război
participă şi România, care urmărea să reintegreze Basarabia şi nordul
Bucovinei, ocupate de sovietici cu un an înainte. La scurt timp,
U.R.S.S. va coaliza cu Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, co-
aliţia antihitleristă, care avea să câştige cel de-al doilea război mondial.
1943
15 mai. Prezidiul Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste
decide autodizolvarea acesteia. Decizia a fost de formă, deoarece, în
realitate, P.C.U.S. a continuat să-şi menţină şi să-şi extindă influenţa
asupra partidelor şi organizaţiilor comuniste, mai ales în ţările în care
avea să pătrundă Armata Roşie. După ce trupele Armatei Roşii depă-
şesc graniţele vestice ale URSS (1944), Kremlinul avea să-şi asigure
dominaţia totală asupra statelor din zona de influenţă ce-i revenise în
urma acordului de procentaj din octombrie 1944 şi să impună la condu-
cerea statelor din zonă regimuri prosovietice.
1944
4 aprilie. În locul vechiului Secretariat al Comitetului Central al Parti-
dului Comunist din România este constituită o conducere provizorie, în
frunte cu Emil Bodnăraş, Constantin Pârvulescu şi Iosif Rangheţ.
20 iunie. În contextul noii situaţii internaţionale, în care trupele sovie-
tice pătrunseseră în martie 1944 în nord-estul României, Partidul Co-
19
munist Român devine partener al Partidului Naţional-Ţărănesc, Parti-

dului Naţional-Liberal şi Partidului Social Democrat în cadrul nou-con-
stituitului Bloc Naţional Democrat, care îşi propunea să acţioneze pen-
tru scoaterea României din Axă şi trecerea de partea Naţiunilor Unite.
23 august. România trece de partea Naţiunilor Unite, actul având o im-
portanţă excepţională, contribuind la scurtarea celui de-al doilea război
mondial. Lucreţiu Pătrăşcanu, fruntaş al partidului comunist, este inclus
în guvernul condus de generalul Constantin Sănătescu, format în seara
aceleiaşi zile.
9 septembrie. În urma victoriei insurecţiei populare, în Bulgaria se con-
stituie primul guvern al Frontului Patriei (prim-ministru: Kimon
Gheorghiev) în cadrul căruia comuniştii au rolul conducător.
9 octombrie. În cadrul convorbirilor de la Moscova, Winston Churchill
îi propune lui I.V. Stalin împărţirea sferelor de influenţă în centrul şi
sud-estul Europei. Liderul sovietic acceptă şi, ca urmare a discuţiilor
din ziua următoare, dintre Anthony Eden şi V.M. Molotov, preponde-
renţa sovietică a fost stabilită la 90% în România, 75% în Bulgaria,
50% în Ungaria, 50% în Iugoslavia şi 10% în Grecia25. Într-un timp
scurt, Moscova avea să-şi impună propriul sistem politic în ţările res-
pective, ca şi în Polonia, Cehoslovacia şi Albania.
12 octombrie. În România, Frontul Naţional Democrat (F.N.D.), for-
mat din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul
Plugarilor, M.A.D.O.S.Z. (Uniunea Populară Maghiară), Sindicatele
Unite, Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Patrioţilor, Apărarea
Patriotică, declanşează o aprigă luptă pentru cucerirea puterii politice în
stat.
4 noiembrie. În noul guvern român, prezidat de către gene-ralul Con-
stantin Sănătescu, Frontul Naţional Democrat, dominat de comunişti,
obţine vicepreşedinţia Consiliului de Miniştri, o treime din ministere şi
3 subsecretariate de stat.
6 decembrie. Comuniştii români şi Frontul Naţional Democrat îşi men-
ţin poziţiile în noul guvern, condus, de această dată, de către generalul
Nicolae Rădescu.
22 decembrie. În cadrul guvernului naţional provizoriu al Ungariei,
format de Frontul Independenţei Naţionale Maghiare, comuniştii ocupă
poziţii insignifiante.
1945
1 ianuarie. Comitetul Polonez de Eliberare Naţională, alcătuit din co-
munişti care activaseră în mişcarea de rezistenţă antigermană, este
transformat, cu acordul Moscovei, în Guvern provizoriu al Poloniei, de-
venind, la 28 iunie acelaşi an, Guvern provizoriu al unităţii naţionale.
6 martie. În urma unei aprige lupte politice, declanşată în octombrie
25
Istoria politicii externe româneşti în date (coordonator: Ion Calafeteanu), Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 342.
20
1917 – 1989
1944, în România, sovieticii reuşesc să impună guvernul condus de dr.

Petru Groza, în care comuniştii aveau un rol conducător. Se declanşa ast-
fel procesul de comunizare/sovietizare a României.
7 martie. În guvernul iugoslav de uniune naţională, recunoscut de către
Aliaţi, condus de către J.B. Tito, conducătorul mişcării de rezistenţă din
timpul celui de-al doilea război mondial, comuniştii deţin majoritatea
ministerelor (23 din 28).
4 aprilie. În noul guvern cehoslovac, format cu acceptul Moscovei,
condus de Zdenk Fierlinger, comuniştii deţin patru portofolii.
9 mai. Cel de-al doilea război mondial ia sfârşit în Europa. La scurt
timp, neînţelegerile dintre foştii aliaţi încep să se adâncească din ce în
ce mai mult, astfel încât Winston Churchill, primul-ministru britanic,
atrăgea atenţia, la 12 mai, lui Harry Truman, preşedintele S.U.A.: ,,O
cortină de fier s-a lăsat în faţa lor /a sovieticilor - n.n./. Noi nu ştim ce
se petrece în spatele ei”.
19 august. Regele Mihai I, încurajat de atitudinea marilor puteri, care s-
au pronunţat la conferinţa de la Potsdam pentru instaurarea unor gu-
verne ,,democratice recunoscute”,cere demisia guvernului condus de
dr. Petru Groza şi constituirea altuia, reprezentativ. Deoarece primul-
ministru nu cedează, regele refuză să semneze decretele prezentate de
guvern, declanşând o criză constituţională, cunoscută sub numele de
,,greva regală”.
2 septembrie. Se constituie Republica Democrată Vietnam.
16-21 octombrie. La Bucureşti, se desfăşoară Conferinţa Naţională a
P.C.R.; noul Comitet Central îl alege pe Gheorghe Gheorghiu-Dej în
funcţia de secretar general.
4 noiembrie. În cadrul alegerilor parlamentare din Ungaria, câştigate de
Partidul Micilor Agrarieni, comuniştii obţin 17% din voturi, fapt pentru
care Mátýyás Rákosi avea să fie criticat la Moscova, de către I.V.
Stalin.
18 noiembrie. În Bulgaria, Frontul Patriei (revizuit între timp) dominat
de comunişti, obţine o victorie categorică (88,2%) în alegerile pentru
Adunarea Populară.
29 noiembrie. În urma câştigării alegerilor pentru Adunarea Constitu-
antă de către Frontul Popular (11 noiembrie 1945 - 90% din voturi) şi a
înlăturării regelui Petru (29 noiembrie), Iugoslavia se proclamă Repu-
blică Populară Federativă26.
1946
11 ianuarie. În urma alegerilor pentru Adunarea Constituantă (2 de-
cembrie 1945 – 93,18% din voturi), câştigate de Frontul Democratic,
dominat de comunişti (noua denumire a Frontului de Eliberare Naţio-
nală din august 1945), Albania se proclamă Republică Populară (la 14
martie 1946 se va adopta o Constituţie după model sovietic), puterea
26
În 1963 a luat denumirea de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.
21
politică fiind exercitată de Partidul Comunist Albanez (înfiinţat în

1941), condus de Enver Hodja până la moartea acestuia (12 aprilie
1985). Neinvitaţi să participe la înfiinţarea Cominformului (septembrie
1947 – au fost reprezentaţi de comuniştii iugoslavi), comuniştii alba-
nezi aveau să stea iniţial în ,,umbra” celor iugoslavi (până în 1948),
apoi a celor sovietici (1948-1961) şi a celor chinezi (1961-1978), Alba-
nia intrând apoi într-o izolare totală până spre sfârşitul mileniului.
31 ianuarie. În Iugoslavia se adoptă o nouă Constituţie, care prevedea
organizarea în cadrul Republicii a şase state: Serbia, Muntenegru, Cro-
aţia, Slovenia, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina. Reformele politice
introduse de I.B. Tito vor copia modelul sovietic – naţionalizare, coope-
rativizare, cenzură, poliţie politică, teroare – în cadrul căruia s-au înre-
gistrat numeroase victime.
5 martie. La Fulton, în S.U.A., în prezenţa lui Harry Truman, Winston
Churchill ţine un fulminant discurs în care anunţă politica ,,de pe poziţii
de forţă” împotriva comunismului reprezentat de U.R.S.S., momentul
fiind apreciat ca început al războiului rece.
21-22 aprilie. Prin unificarea Partidului Comunist cu Partidul Social-
Democrat, în zona răsăriteană a Germaniei se constituie Partidul Socia-
list Unit din Germania, care în alegerile din 20 octombrie va obţine
50% din voturi.
26 mai. Consolidându-şi, treptat, poziţia în stat, Partidul Comunist
Cehoslovac se plasează pe primul loc, cu 38%, în alegerile parla-
mentare pentru Adunarea Naţională Constituantă, liderul său, Klement
Gottwald, devenind la scurt timp (2 iulie) prim-ministru.
15 septembrie. În urma plebiscitului din 8 septembrie, Bulgaria se pro-
clamă Republică Populară (ţarul Simeon al II-lea a fost exilat). La scurt
timp (27 octombrie), Frontul Patriei27 va câştiga din nou alegerile parla-
mentare (78,3%) în urma cărora liderul comunist Gheorghi Dimitrov28
va fi numit prim-ministru (22 noiembrie). Concomitent, comuniştii au
trecut la desfiinţarea sistemului pluripartit, la arestarea adversarilor
politici, la judecarea şi chiar la suprimarea lor fizică29. Sovietizarea va
fi finalizată în 1947-1948, când a avut loc naţionalizarea industriei, a
băncilor, minelor etc. şi s-au luat măsuri pentru planificarea
centralizată.
19 noiembrie. În România, prin falsificarea primelor alegeri parlamen-
tare postbelice, Blocul Partidelor Democrate – alianţă electorală alcătu-
ită din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Partidul
Naţional-Liberal (Gheorghe Tătărescu), Partidul Naţional-Ţărănesc
(Anton Alexandrescu), Frontul Plugarilor şi Partidul Naţional Popular,
27
La 2-3 februarie 1948, Frontul Patriei va fi transformat într-o organizaţie social-poli-
tică de masă sub conducerea comuniştilor.
28
Vechi lider comunist bulgar. A decedat la Moscova, la 2 iulie 1949.
29
La 5 iunie 1947, Nikola Petkov, conducător al Uniunii Agrare Bulgare, a fost arestat
în sediul Parlamentului, judecat, condamnat la moarte şi spânzurat la 23 septembrie
1947.
22
1917 – 1989
în cadrul căruia comuniştii aveau rolul preponderant – obţine 79,86%

din voturi şi 378 din cele 414 locuri \n Adunarea Deputaţilor.
1947
19 ianuarie. Sporindu-şi mereu rândurile (500 000 de membri în ianua-
rie 1947), comuniştii polonezi, care constituiseră încă din vara prece-
dentă Blocul Partidelor Democratice, câştigă împreună cu partidele din
coaliţie alegerile pentru Seimul polonez (la 5-6 februarie, acesta va
alege pe Boléslaw Bierut în funcţia de preşedinte al Republicii Polone).
La scurt timp (19 februarie) ţara se va proclama Republică Populară.
12 martie. Pronunţându-se, în faţa Congresului american, pentru ajuto-
rarea Greciei, Turciei şi a ,,popoarelor libere care se opuneau unor
grupuri minoritare înarmate sau unor presiuni externe menite a le
subjuga”, preşedintele Harry Truman lansează doctrina care-i va purta
numele şi care a constituit semnalul declanşării acţiunilor ferme pentru
blocarea expansiunii sovietice. Câteva luni mai târziu (5 iunie), secreta-
rul de stat american George Marshall va adăuga componentei politice a
,,doctrinei Truman”, pe cea economică a ,,Planului Marshall”. La 2 iu-
lie, Uniunea Sovietică va refuza să accepte ajutorul economic american,
impunând aceeaşi atitudine şi ţărilor aflate în sfera sa de dominaţie.
14 iulie. În România este arestat un grup de lideri naţional-ţărănişti, în
frunte cu Ion Mihalache (diversiunea de la Tămădău), care încearcă să
părăsească ţara. Folosind acest pretext, autorităţile trec la arestarea tutu-
ror liderilor naţional-ţărănişti.
29 iulie. După ce trecuse la etatizarea Băncii Naţionale (decembrie
1946) şi instituise controlul de stat în întreprinderi (iunie 1947), guver-
nul român dizolvă Partidul Naţional-Ţărănesc, principalii conducători
ai acestuia (inclusiv Iuliu Maniu) fiind condamnaţi la mulţi ani de în-
chisoare. Într-un asemenea context, Partidul Naţional-Liberal îşi va
suspenda activitatea (august 1947). Cele două partide istorice, care mi-
litau pentru reintroducerea democraţiei în România dispăreau, astfel,
din viaţa politică a ţării.
31 august. Comuniştii ungari se impun parţial în alegeri (cu 22,8%),
constituind, împreună cu Partidul Naţional-Ţărănesc (8,3%), Partidul
Micilor Proprietari (15,2%) şi Partidul Social-Democrat (14,9%),
Frontul Naţional Independent.
22-27 septembrie. Pentru a supraveghea mai bine mişcarea comunistă
internaţională, P.C.U.S. fondează Cominformul (Biroul Informativ al
Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti), structură care va activa până la
17 aprilie 1956, când va fi dizolvată. La scurt timp, în Cominform vor
apărea divergenţe majore.
6 noiembrie. Prin votul de neîncredere dat de către Adunarea Deputaţi-
lor activităţii grupării liberale conduse de Gheorghe Tătărescu, repre-
zentanţii acestei ultime grupări burgheze acceptată la guvernare sunt
eliminaţi din executivul român. În locul lor au fost promovaţi
,,moscoviţii” Ana Pauker şi Vasile Luca.
23
30 decembrie. Dr. Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej îl obligă pe

regele Mihai I să abdice, acţiunea încadrându-se în planul general al re-
acţiei sovietice la ,,doctrina Truman” şi ,,planul Marshall”. În aceeaşi
zi, Adunarea Deputaţilor proclamă ţara Republică Populară.
1948
21-23 februarie. Partidul Comunist Român fuzionează cu Partidul
Social-Democrat, pe baza ideologiei marxist-leniniste, constituindu-se
Partidul Muncitoresc Român (secretar general: Gheorghe Gheorghiu-
Dej), care într-un timp foarte scurt va impune o serie de măsuri ce vor
modifica radical stările de lucruri, şi aşa extrem de grave, din societatea
românească, făcând ca aceasta să urmeze, în principal, calea sovietică:
adoptarea unei noi Constituţii (13 aprilie 1948, după modelul celei so-
vietice din 1936); reorganizarea Academiei Române, care-şi pierde au-
tonomia şi devine instituţie de stat (9 iunie 1948); naţionalizarea princi-
palelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări şi de
transport (11 iunie 1948; în realitate o confiscare a acestora); reforma-
rea învăţământului şi laicizarea acestuia în sensul copierii modelului
sovietic (3 august 1948); modificarea regimului general al cultelor reli-
gioase (4 august 1948); înfiinţarea Securităţii (30 august 1948; după
modelul Poliţiei politice sovietice); trecerea agriculturii sub controlul
statului (prin cooperativizarea/ transformarea socialistă a agriculturii,
între 1949-1962) etc. Concomitent, s-au produs lupte interne în cadrul
partidului, soldate cu victoria grupului din jurul lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej, susţinut de I.V. Stalin. Asemenea celorlalte state aflate
sub dominaţie sovietică, regimul comunist/socialist totalitar din
România a impus iniţial ,,dictatura proletariatului”, desfăşurând o
aprigă luptă de clasă prin care şi-a eliminat ultimii adversari, în special
foştii conducători ai partidelor politice democratice (Iuliu Maniu, Ion
Mihalache, Dinu Brătianu, Gheorghe I. Brătianu, Gheorghe Tătărescu
ş.a.), elitele militare (generalii Ilie Şteflea, Nicolae Dăscălescu, Radu
Korne, Nicolae Şova, Aurel Aldea, Nicolae Dragomir, Horia
Măcellariu, Ion Sichitiu ş.a.), religioase (Ioan Suciu, Alexandru Rusu,
Iuliu Hossu ş.a.), în general intelectuali, care au fost judecaţi (deseori
fără motiv) şi condamnaţi la mulţi ani de închisoare. Represiunea a
declanşat, însă, mişcarea naţională de rezistenţă, inclusiv cea armată.
25 februarie. Prin ,,lovitura” de la Praga, sovieticii elimină opoziţia din
Cehoslovacia şi grăbesc comunizarea ţării. La 29 februarie se va con-
stitui un nou guvern, condus de Klement Gottwald, iar la 9 mai ţara va
deveni Republică Populară.
27 martie. I.V. Stalin declanşează campania de denigrare a liderului
comunist iugoslav I.B. Tito, care îşi manifestase nemulţumirea faţă de
amestecul sovietic în treburile interne ale Iugoslaviei şi încercase să fe-
deralizeze Peninsula Balcanică sub egida Belgradului.
31 martie. Locţiitorul guvernatorului militar sovietic din Berlin face
cunoscut guvernatorului american că, începând cu 1 aprilie, sovieticii
24
1917 – 1989
vor controla întregul personal al S.U.A. şi toate transporturile care vor

trece prin zona sovietică. Se declanşa astfel ,,blocada cea mică” a Ber-
linului, desfăşurată până la 1 iunie acelaşi an. La 24 iunie, sovieticii
aveau să interzică legăturile cu căile terestre dintre sectoarele american,
englez şi francez din Berlin şi zonele de ocupaţie occidentale din Pru-
sia. Circa două milioane de berlinezi au rămas astfel fără lumină elec-
trică, cu hrană doar pentru 36 de zile şi combustibil pentru o lună şi ju-
mătate. Puterile occidentale, în frunte cu S.U.A., au reacţionat imediat,
la 28 iunie, prin realizarea ,,podului aerian”, demonstrându-şi hotărârea
de a se opune sovieticilor. Blocada Berlinului avea să ia sfârşit la 12
mai 1949.
28 aprilie. Acuzat de ,,politică naţionalist-şovină”, Lucreţiu Pătrăş-
canu, intelectual comunist local (nu ,,moscovit”), este arestat şi judecat
în cadrul unui amplu proces politic în care a intervenit şi Gheorghe
Gheorghiu-Dej (care-l considera principalul concurent la funcţia su-
premă în partid). În final, după moartea lui I.V. Stalin, Lucreţiu Pătrăş-
canu avea să fie condamnat la moarte şi executat în noaptea de 16 spre
17 aprilie 1954.
28 iunie. Neacceptând personalitatea liderului iugoslav I.B. Tito şi în-
cercările acestuia de a consolida poziţia ţării sale în Balcani, I.V. Stalin
decide întreruperea relaţiilor cu Partidul Comunist din Iugoslavia (Uni-
unea Comuniştilor din Iugoslavia, din noiembrie 1952) pe care îl va ex-
clude din Biroul Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti (la
4 iulie 1948). Astfel apărea prima ruptură postbelică în cadrul sistemu-
lui comunist. În pofida multiplelor atacuri externe la care avea să fie
supus, liderul comunist iugoslav avea să-şi păstreze, şi chiar să-şi con-
solideze poziţia în partid şi în stat.
9 septembrie. Se proclamă Republica Populară Democrată Coreeană;
preşedinte al Consiliului de Miniştri: Kim Ir Sen.
8-22 noiembrie. Congresul I al Partidului Comunist din Albania (înfi-
inţat la 8 noiembrie 1941) decide ca noua denumire a partidului să fie
Partidul Muncii din Albania.
15-21 decembrie. Partidul Muncitoresc Polonez impune fuziunea cu
Partidul Socialist Polonez (mult mai numeros şi mai bine organizat), re-
zultând Partidul Muncitoresc Unit Polonez (preşedinte: B. Bierut).
18-25 decembrie. Partidul Muncitoresc Bulgar ia denumirea de Parti-
dul Comunist Bulgar (la 4 martie 1954 Todor Jivkov va deveni prim-
secretar al partidului).
1949
25 ianuarie. Pentru a controla şi în plan economic statele satelite (şi ca
replică la Planul Marshall), Moscova decide înfiinţarea Consiliului de
Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R), membrii fondatori fiind: U.R.S.S.,
Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România şi Ungaria. Ulterior au mai
aderat: Albania (februarie 1949-1962), R.D.G. (octombrie 1950), R.P.
Mongolă (iulie 1962), Cuba (iulie 1972) şi R.D. Vietnam (iunie 1978). La
25
28 iunie 1991, ţările componente au decis dizolvarea organizaţiei.

3-5 martie. Plenara C.C. al P.M.R. decide transformarea socialistă a
agriculturii române. Va urma un proces extrem de dur de colectivizare
forţată, mult mai dur decât în alte state socialiste, în cadrul căruia ţăra-
nii vor opune o aprigă rezistenţă, care va determina o represiune în
masă din partea autorităţilor, care au arestat, torturat şi condamnat la
mulţi ani de închisoare circa 80.000 de ţărani (conform mărturiei lui
Gheorghe Gheorghiu-Dej). Cu toate acestea, ţăranii nu au încetat să
protesteze, în multe situaţii ajungându-se la răscoale cu caracter local.
4 aprilie. La Washington se constituie Pactul Atlanticului de Nord
(North Atlantic Treaty Organization/NATO), ca organizaţie de autoapă-
rare şi securitate.
15 mai. Frontul Popular din Ungaria, dominat de comunişti, câştigă
alegerile pentru Adunarea de Stat cu 95,60%, în condiţiile în care votul
,,secret” a fost o farsă. Peste câteva luni, la 18 august 1949, în urma
adoptării unei noi Constituţii, după model sovietic, Ungaria avea să se
proclame Republică Populară (la 1 februarie 1946 se proclamase Re-
publica Ungaria).
1 octombrie. Se proclamă Republica Populară Chineză, care devine stat
comunist. Mao Tzedong este ales preşedintele Guvernului popular cen-
tral şi preşedinte al Consiliului popular revoluţionar. În continuare, va
încerca să promoveze o politică de ,,modernizare” a Chinei. Urmărind
să joace un rol major în Asia, la 6 octombrie 1950, peste 1.000.000 de
,,voluntari” chinezi aveau să invadeze Coreea, în ajutorul lui Kim Ir
Sen. Bunele raporturi cu Uniunea Sovietică aveau să se deterioreze din
1956, când Mao Tzedong a combătut demitizarea lui I.V. Stalin.
7 octombrie. La cinci luni după constituirea Republicii Federale a Ger-
maniei (în zonele de ocupaţie americană, franceză şi engleză), se con-
stituie şi Republica Democrată Germană (în zona de ocupaţie sovie-
tică). Asemenea celorlalte state din zona de influenţă/ ocupaţie sovie-
tică, noul stat va trece şi el la edificarea societăţii socialiste/comuniste,
conform directivelor emise de Moscova.
1950
28 iunie. Cu prilejul Târgului internaţional de la Poznan, muncitorii din
localitate manifestează şi scandează ,,Jos URSS!”, ,,Libertate religi-
oasă!” etc. Intervenţia brutală a forţelor de ordine poloneze se soldează
cu peste 50 de morţi şi sute de răniţi.
1951
3 martie. Se constituie în mod oficial Partidul celor ce Muncesc din
Vietnam.
1952
26-27 mai. Plenara C.C. al P.M.R. demască ,,grupul fracţionist, anti-
partinic şi antistatal”, format din Ana Pauker (i se dă avertisment şi nu
26
1917 – 1989
mai este aleasă în Secretariatul şi în Biroul Politic al C.C. al P.M.R) şi

Vasile Luca (exclus din Comitetul Central şi trimis în faţa Comisiei
Controlului de partid), doi dintre cei mai cunoscuţi ,,moscoviţi”, care
sunt înlăturaţi din conducerea de partid şi de stat, fiind învinuiţi de
,,deviere de dreapta şi aventurism de stânga”, de subminarea rolului
conducător al partidului etc. Cu acelaşi prilej a fost scos din Comitetul
Central şi din Biroul Politic şi trimis la munca de ,,jos” Teoharie Geor-
gescu, ministrul Afacerilor Interne, acuzat că a manifestat o ,,atitudine
împăciuitoristă faţă de devierea de dreapta” a lui Vasile Luca.
1953
13 ianuarie. J.B. Tito este ales preşedinte al Republicii Populare Fede-
rative Iugoslavia.
5 martie. Moare I.V. Stalin. Decesul său va avea urmări importante în
cadrul relaţiilor internaţionale, inclusiv în cadrul mişcării comuniste şi
muncitoreşti internaţionale. În cadrul ,,destinderii”, la scurt timp (27
martie), în U.R.S.S va fi emis decretul de amnistie, prin care vor fi eli-
beraţi circa 900.000 de deţinuţi politici (din cei peste două milioane şi
jumătate închişi în timpul dictatorului comunist; ulterior aveau să fie
eliberate şi o mare parte din persoanele deportate în aşa-numitele ,,sate
de lucru”30); la 4 septembrie 1953, în funcţia de prim-secretar al
P.C.U.S. va fi ales N.S. Hruşciov.
16-17 iunie. Muncitorii din Berlinul de Est şi din alte centre industriale
ale R.D.G. (Leipzig, Dresda, Rostock etc.) se revoltă împotriva autori-
tăţilor comuniste est-germane, care sporiseră, la 28 mai, normele de lu-
cru în industrie cu 10%. Sovieticii ordonă decretarea Legii Marţiale şi
scot tancurile pe străzile capitalei R.D.G., înregistrându-se morţi şi ră-
niţi. Concomitent, au loc numeroase arestări şi întemniţări. Se apreciază
că fără a exista o legătură între centrele revoltei, în cele peste 350 de lo-
calităţi au manifestat circa 500.000 de oameni, care au respins politica
guvernului comunist est-german şi au marcat ,,începutul simbolic al
procesului de erodare lentă, dar continuă, a legitimităţii regimurilor
comuniste din Europa de Est”31.
Iunie. La scurt timp după decesul lui I.V. Stalin, în Ungaria, Imre Nagy
denunţă, printr-un Raport extrem de dur înaintat Comitetului Central al
partidului, cultul personalităţii şi practicile staliniste din timpul lui
Mátyás Rákosi, abuzurile partidului şi statului, politica economică gre-
şită a guvernului ungar.
1954
16-17 ianuarie. La Plenara Comitetului Central al Ligii Comuniştilor
din Iugoslavia, I.B. Tito critică poziţia adoptată de Milovan Djilas, care
pusese semnul egalităţii între leninism şi stalinism. Exclus din Comite-
30
Adrian Pop, Tentaţia Tranziţiei. O istorie a prăbuşirii comunismului în Europa de
Est, Editura Corint, Bucureşti, 2002, p. 35 şi 42.
31
Ibidem, p. 13-36.
27
tul Central şi din toate funcţiile deţinute în stat, Djilas avea să demisio-
neze, la rându-i, din partid, fiind hărţuit şi chiar arestat temporar.
4 martie. Todor Jivkov este ales prim-secretar al Partidului Comunist
Bulgar.
1955
31 ianuarie. Combătând practicile lui I.V. Stalin, N.S. Hruşciov conti-
nuă în realitate să le aplice. După ce-l eliminase pe Beria (iulie 1953) îl
înlătură pe Malenkov din fruntea guvernului (31 ianuarie 1955), apoi
pe Molotov, Kaganovici şi Malenkov din Biroul Politic (iunie 1957),
Jukov (octombrie 1957) şi Bulganin (martie 1958), consolidându-şi pe
deplin puterea. Deocamdată. Modelul avea să fie folosit şi de alţi lideri
comunişti, care considerau că în partidele lor se realizase destalinizarea,
inclusiv de către Gheorghe Gheorghiu-Dej.
14 mai. La Varşovia, reprezentanţii guvernelor din Albania, Bulgaria,
Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria şi U.R.S.S.
semnează Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală, care
statua o structură politică şi militară supranaţională, condusă de Comi-
tetul Politic Consultativ şi Comandamentul Unificat al Forţelor Armate
ale Statelor Participante la Tratat. În timpul existenţei sale, Tratatul de
la Varşovia s-a dovedit a fi o replică la Pactul Atlanticului de Nord, în
cadrul confruntărilor din timpul războiului rece, dar şi un instrument
sovietic de control şi corectare a evoluţiilor din interiorul blocului co-
munist, în sensul dorit de Moscova. Evenimentele din Ungaria (1956) şi
Cehoslovacia (1968) sunt concludente în acest sens32.
26 mai. În cadrul procesului de reconciliere sovieto-iugoslav, N.S.
Hruşciov vizitează Belgradul. În declaraţia finală din 2 iunie, iugoslavii
aveau să insiste asupra faptului că ,,diferenţele între sistemele sociale şi
deosebirile între formele concrete de dezvoltare socialistă sunt exclusiv
o problemă a poporului din fiecare ţară în parte”.
Iunie. Reconciliere sovieto-iugoslavă. I.B. Tito continuă să promoveze,
însă, o politică reformistă şi autonomistă faţă de Moscova.
Iulie. În România se acordă o primă amnistie politică, de care benefici-
ază o parte dintre foştii înalţi demnitari arestaţi şi condamnaţi în primii
ani postbelici.
23-28 decembrie. În cadrul Congresului al II-lea al P.M.R. se vorbeşte
pentru prima dată despre adaptarea marxism-leninismului la condiţiile
locale. În ceea ce priveşte însă elementele esenţiale de construire a so-
cialismului – monopolul puterii politice, poliţie politică, represiune, in-
dustrializare, colectivizare, cenzură – s-a păstrat şi s-a dezvoltat mode-
lul sovietic.
32
Constantin Olteanu, Alesandru Duţu, Constantin Antip, România şi Tratatul de la
Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti,
2005.
28
1917 – 1989
1956
14-25 februarie. La Congresul al XX-lea al P.C.U.S., N.S. Hruşciov
prezintă un Raport secret (în noaptea de 24 spre 25 februarie) prin care
se fac cunoscute crimele lui I.V. Stalin şi se denunţă cultul personalită-
ţii fostului lider sovietic. Cu acelaşi prilej se proclamă teza
,,coexistenţei paşnice” între cele două blocuri politico-militare. Proce-
sul de destalinizare (respins în China de Mao Tzedong) avea să aibă
consecinţe nu numai pentru societatea sovietică, dar şi pentru popoarele
statelor-satelit. În final, ,,reforma” pe care a încercat să o realizeze pe
plan intern noul lider sovietic avea să fie blocată de conservatorii de la
Kremlin.
23-25 martie. Deşi iniţial considerase Raportul secret ţinut de către
N.S. Hruşciov la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. ca fiind o mare gre-
şeală (se temea că foştii lideri comunişti din timpul lui I.V. Stalin aveau
să fie înlocuiţi de la conducerea partidelor respective), Gheorghe
Gheorghiu-Dej exprimă, la Plenara C.C. al P.M.R., unele aspecte critice
faţă de cultul personalităţii fostului lider de la Kremlin (şi al unora din
propriul partid), considerând că în România destalinizarea avusese loc
în 1952, când fuseseră îndepărtaţi Ana Pauker, Vasile Luca şi Teoharie
Georgescu (,,deviaţioniştii de dreapta”). Condamnarea cultului perso-
nalităţii şi a abuzurilor din timpul epocii staliniste a fost făcută (mai
mult sau mai puţin formal) şi de către conducerile partidelor comuniste
din celelalte state-satelit.
Iunie-octombrie. În Polonia, după revolta muncitorilor de la Poznan
(iunie 1956), ca urmare a anunţării creşterii preţurilor, soldată cu 53 de
morţi, se produc ample manifestaţii cu caracter politic şi social (unele
chiar violente) la care iau partea peste 500 000 de oameni (Gdansk,
Szczecin, Poznan, Lublin, Lodz, Bydoszcz, Kielce, Wroclaw etc.).
Creşterea stării de spirit antisovietice determină conducerea de la Mos-
cova să ia în calcul sancţiuni cu caracter economic şi chiar militar.
Pentru o mai bună gestionare a situaţiei, N.S. Hruşciov soseşte la Var-
şovia, în fruntea unei numeroase delegaţii sovietice. Informat că polo-
nezii se vor apăra în faţa unei invazii străine, liderul de la Moscova de-
cide să ajungă la un compromis, asigurându-l pe Wladislaw Gomulka
(ales prim-secretar al C.C. al P.M.U.P. la Plenara din 19-20 octombrie
acelaşi an, în locul lui Edward Ochab), că va sprijini noua orientare po-
litică a Biroului Politic al P.M.U.P., care, la rându-i, s-a declarat de
acord să păstreze monopolul politic al partidului şi să menţină Polonia
în sistemul de alianţă politico-militară dominat de Moscova. Reformele
întreprinse de Wladislaw Gomulka în cadrul procesului de instituire a
,,căii poloneze spre socialism” s-au încadrat, însă, în limitele sistemului
comunist. Cu toate acestea, în Polonia avea să fie recunoscută, în pre-
mieră, existenţa şi a altor formaţiuni politice, care au putut să prezinte
candidaţi la alegerile din ianuarie 1957, când opoziţia (şi candidaţii in-
dependenţi) a obţinut 18% din voturi. La scurt timp, însă, partidul co-
29
munist a trecut la restaurarea controlului asupra societăţii poloneze33.

23 octombrie-4 noiembrie. În Ungaria se desfăşoară prima revoluţie
anticomunistă şi antisovietică din cadrul statelor aflate sub dominaţia
Moscovei, înăbuşită în sânge de trupele sovietice34. Începută la 23
octombrie, când studenţii din Budapesta au demonstrat paşnic şi au ce-
rut, şi au obţinut, revenirea la putere a lui Imre Nagy35, libertatea
cuvântului şi a presei, alegeri libere pluripartite, eliberarea deţinuţilor
politici, reevaluarea relaţiilor maghiaro-sovietice etc., revoluţia ungară
a fost pusă în primejdie la 24 octombrie, când trupele sovietice staţio-
nate în Capitală şi în împrejurimi au intervenit în forţă, la cererea pri-
mului-secretar Enrö Gerö. Speranţa sovieticilor că situaţia se va stabi-
liza, ca în Polonia, a fost spulberată de radicalizarea situaţiei revoluţio-
nare, ca urmare a atitudinii la care a aderat Imre Nagy, care s-a situat pe
poziţii opuse celor susţinute de noul prim-secretar al partidului János
Kádár (numit la 25 octombrie). Într-un asemenea context, premierul
Imre Nagy, care constituise un guvern format din reprezentanţi ai fos-
telor partide burgheze, le-a cerut sovieticilor să-şi retragă trupele din
ţară, a denunţat participarea la Tratatul de la Varşovia şi a declarat Un-
garia stat neutru. Neacceptând nici una din aceste cereri, Moscova a de-
cis intervenţia armată, care a fost declanşată la 4 noiembrie şi a fost fi-
nalizată cu reprimarea revoluţiei ungare36. Represiunea sovietică avea
să fie condamnată (12 decembrie 1956) de către Adunarea Generală a
O.N.U.
24 octombrie – 2 noiembrie 1956. În România, autorităţile apreciază
evenimentele de la Budapesta ca fiind îndreptate împotriva socialis-
mului şi îşi manifestă disponibilitatea de a participa la reprimare. Ca
urmare, trupele de grăniceri române de la frontiera cu Ungaria sunt în-
tărite cu 10 companii de infanterie, care au fost dispuse la cele mai vul-
nerabile treceri peste graniţă. Concomitent este consolidată paza a 40 de
obiective importante de pe teritoriul regiunilor 2 şi 3 militare cu subu-
nităţi de tăria unui pluton.
La 25 octombrie, delegaţii militari, trimişi de conducerea armatei ro-
mâne pentru întărirea comandamentelor unităţilor şi marilor unităţi în
garnizoanele importante din ţară (Cluj, Timişoara, Sibiu, Sf. Gheorghe,
Braşov, Craiova, Iaşi, Constanţa, Târgu Mureş), prelucrează cu
comandanţii instrucţiunile Marelui Stat Major şi trec la aplicarea în
practică a măsurilor indicate. Cu acest prilej se relevă faptul că o parte
33
Adrian Pop, op. cit., p. 62-72.
34
1956. Percepţii române, iugoslave şi sovietice asupra evenimentelor din Polonia şi
Ungaria (ediţie întocmită de Corneliu Mihai Lungu şi Mihai Retegan), Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1996; vezi şi Alexandru Oşca, Vasile Popa, România - o
fereastră deschisă în cortina de fier, Editura Vrantop, Focşani, 1996.
35
Fost prim-ministru în perioada 1953-1955; demis din toate funcţiile în aprilie 1955.
36
Retras la ambasada Iugoslaviei, Imre Nagy a cerut azil politic. În momentul în care a
părăsit clădirea, după ce obţinuse din partea noului guvern ungar garantarea libertăţii, a
fost răpit de trupele sovietice şi transportat în România. Readus în Ungaria, a fost
judecat, condamnat la moarte şi executat la 16 iunie 1958.
30
1917 – 1989
dintre militarii şi angajaţii civili au avut ,,manifestări negative”,

afirmând că: ,,nu mai este mult şi ceea ce s-a petrecut în Polonia şi
Ungaria se va petrece şi la noi în România” (locotenent-colonel
Nichifor Turcu, locţiitor pentru spate în Regimentul 132 Transilvania);
,,autorii articolelor (din presa poloneză - n.n.) sunt patrioţi care urmă-
resc instaurarea unui socialism naţional” (general-maior Mihai Fenici
din Direcţia Tehnică); ,,impozitele din Ungaria şi România se datoresc
faptului că la conducerea Ungariei nu sunt unguri şi numai numele un-
guresc, la fel ca şi în România” (locotenent-major Iuliu Pentec din Re-
gimentul 285 Infanterie); ,,acum să mai spună cineva că în Ungaria,
Polonia şi celelalte ţări guvernează cu ajutorul ruşilor. Cum să nu se
răscoale polonezii când i-au subjugat ruşii complet şi le-au luat şi te-
ritoriul ?” (plutonier Avram Florea de la Direcţia Generală Construcţii
şi Cazarea Trupelor); “Bine au făcut maghiarii că s-au răsculat. Acest
lucru ar trebui să se întâmple şi la noi” (locotenent-major Ludovic
Tivodan, medic stomatolog la Spitalul Militar Timişoara). Pe măsura
precipitării evenimentelor din Ungaria şi pentru a se împiedica infiltra-
rea grupurilor contrarevoluţionare în România, la 27 octombrie sunt lu-
ate noi măsuri în sensul realizării unei legături strânse între comandanţii
militari şi delegaţii C.C. al P.M.R. din zonă (Miron Constantinescu,
Alexandru Sencovici, Ludovic Fazekas ş.a.), efectuării unui schimb re-
ciproc de informaţii în legătură cu evenimentele neobişnuite din oraşele
Cluj, Târgu Mureş, Oradea şi Timişoara, acordării unei atenţii deosebite
sectorului cuprins între râul Crişul Alb şi Beba Veche (cel mai expus
trecerii peste graniţă a grupurilor ,,contrarevoluţionare”), prevenirii şi
înlăturării ,,manifestărilor negative” în unităţi. Cu toate acestea, la Ti-
mişoara, Cluj, Bucureşti etc. au loc demonstraţii studenţeşti în cadrul
cărora se cere îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi unele reforme în ca-
drul regimului existent. Cea mai semnificativă demonstraţia are loc la
Timişoara (30 octombrie), unde “elemente reacţionare studenţeşti” (în
aprecierea autorităţilor române) organizează o adunare ,,provocatoare”
la Institutul Politehnic, la care participă câteva sute de studenţi din toate
facultăţile, discuţiile fiind canalizate pe “linie antistatală şi antisovie-
tică”, aşa cum rezultă din documente ale vremii. Manifestaţia a consti-
tuit prilejul (şi pretextul) trecerii la măsuri urgente şi eficace pentru ne-
utralizarea grupului de studenţi. Rezultatul a constat în încercuirea clă-
dirii Institutului Politehnic, cu subunităţi militare aparţinând armatei şi
Securităţii Statului, şi arestarea a circa 1000 de studenţi, care au fost
duşi într-o cazarmă de la Becichecul Mic. Ca şi când în zonă ar fi fost
stare de război, în Timişoara au mai fost aduse subunităţi militare de la
Jebel, Gătaia şi din alte locuri. Concomitent, în zona institutelor şi că-
minelor studenţeşti au fost trimise patrule militare, a fost interzisă intra-
rea studenţilor în facultăţi şi plecarea studenţilor în grup din Timişoara,
iar organele Securităţii de Stat şi ale organelor puterii locale au primit
ordin să interzică mitingurile şi manifestările sportive din oraş. Măsuri
asemănătoare au fost luate şi în oraşele Târgu Mureş şi Miercurea Ciuc.
31
Organele de Securitate au primit ordin să aresteze toate delegaţiile de

studenţi care ar fi încercat să se deplaseze spre Timişoara din alte centre
de învăţământ superior. Încercările studenţilor de a-i atrage pe ostaşi de
partea lor sau de a-i provoca au rămas fără rezultat. Ca urmare a resta-
bilirii situaţiei din Timişoara, autorităţile române decid (2 noiembrie) ca
o parte din facultăţi să-şi reînceapă cursurile, în timp ce gărzile militare
de la căminele studenţeşti au fost retrase la 100-150 metri de acestea. În
zilele următoare nu s-a mai semnalat decât tendinţa unor studenţi de a
pleca din oraş spre Bucureşti şi Cluj sau de a se retrage la sate (sub
pretextul că merg la părinţi), precum şi difuzarea a 14 manifeste cu
,,caracter subversiv”, sub semnătura O.S.R. (Organizaţia Studenţilor
Români).
În final, starea excepţională din Timişoara avea să fie ridicată la 10
noiembrie 1956, orele 12, generalul Marcu Stan concluzionând că ,,un
rol hotărâtor” în restabilirea ordinii în oraş l-a avut armata, cu toate că
în rândurile acesteia au fost înregistrate şi ,,manifestări duşmănoase”
îndreptate împotriva ,,regimului democrat-popular din Ungaria, din
ţara noastră, a conducătorilor partidului şi Guvernului din R.P.R., a
armatei sovietice şi a conducătorilor Statului Sovietic”.
1957
28 iunie. Plenara C.C. al P.M.R. decide excluderea din Biroul Politic a
lui Miron Constantinescu şi Iosif Chişinevschi, învinuiţi de complot
împotriva conducerii partidului şi de denaturare a învăţămintelor Con-
gresului al XX-lea al P.C.U.S. Gheorghe Gheorghiu-Dej rămânea astfel
liderul de necontestat al partidului.
Iunie. După înfrângerea revoluţiei din 1956, Partidul celor ce Muncesc
din Ungaria se reorganizează şi ia denumirea de Partidul Muncitoresc
Socialist Ungar (P.M.S.U.), prim-secretar fiind ales János Kádár (între
13 septembrie 1961 şi 25 iunie 1965 şi prim-ministru). În mod
surprinzător pentru unii, treptat-treptat, János Kádár promovează, în
anii ’60, o politică de reforme moderate (la începutul anului 1968 a
lansat programul intitulat Noul Mecanism Economic/NME), profitând
din plin de sprijinul sovietic în plan economic. Slăbind controlul
statului asupra societăţii, dar păstrând controlul partidului şi principiile
etatiste, Kádár a permis apariţia unor elemente ale economiei de piaţă,
autonomia cooperativelor etc., care au dat rezultate. Cu o scurtă
întrerupere, în ultima parte a anilor ’70, N.M.E.-ul a fost reluat în 1979,
astfel încât din 1981 în Ungaria au apărut peste 10 000 de întreprinderi
private şi semiprivate. În cadrul relaxării ideologice, a slăbirii cenzurii,
viaţa culturală şi intelectuală s-a dezvoltat fără prea mari represalii.
Chiar dacă, în planul politicii externe, Budapesta s-a subordonat total
Moscovei, relaţiile Ungariei cu Occidentul s-au îmbunătăţit, pe parcurs,
mai ales la sfârşitul anilor ’80.
16-19 noiembrie. Consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste şi
muncitoreşti de la Moscova consacră rolul de hegemon al P.C.U.S. în
32
1917 – 1989
mişcarea comunistă şi muncitorească internaţională. Cu acel prilej, Mao

Tzedong respinge renunţarea la cultul stalinist, cere promovarea unei
politici radicale faţă de statele capitaliste, în special faţă de S.U.A.,
contestă supremaţia sovietică în mişcarea comunistă internaţională şi
cere acordarea pentru Partidul Comunist Chinez a unui rol mai mare în
mişcarea comunistă internaţională. N.S. Hruşciov rămâne, însă, fidel
politicii de destindere în relaţiile cu S.U.A.
Mai mult, la sfârşitul anilor ’50 întreţine relaţii bune şi cu India,
vizitează S.U.A., reduce asistenţa militară sovietică şi refuză să
coopereze în plan nuclear cu China, aşa cum dorea Mao Tzedong. Ca
urmare, relaţiile bilaterale sovieto-chineze se deteriorează rapid, ruptura
producându-se la 20 iulie 1963, după conferinţa tripartită de la
Moscova (cu participarea reprezentanţilor U.R.S.S., Marii Britanii şi
S.U.A.), unde s-a dezbătut stoparea experienţelor nucleare. ,,Schisma”
sovieto-chineză este interpretată de analiştii politici ca marcând
,,dispariţia visului revoluţiei mondial”37.
1958
17 februarie. În România se emite un Decret referitor la instituirea unor
măsuri privind apărarea ordinii în stat (internarea în colonii de muncă
obligatorie pentru o perioadă de 2-4 ani a persoanelor care primejduiau
ordinea în stat). Activitatea represivă va fi înăsprită printr-un nou de-
cret, la 21 iulie acelaşi an.
Iunie-august. Trupele sovietice staţionate în România din toamna anu-
lui 1944 părăsesc ţara, în urma negocierilor care au avut loc între con-
ducerile de partid şi de stat ale celor două state. Evenimentul a avut o
importanţă deosebită pentru dezvoltarea ulterioară a României38.
9-13 iulie. Plenara C.C. al P.M.R. dezbate tema ,,luptei împotriva ide-
ologiei burgheze” şi critică manifestările de ,,apolitism”, ,,negativism”,
,,eclectism”, ,,servilism” şi ,,snobism”, care se făcuseră simţite în acti-
vitatea unor intelectuali, scriitori, artişti plastici etc. Hotărârea adoptată
cerea organizaţiilor de partid să lupte ,,neobosit împotriva revizionis-
mului şi a oricăror influenţe ale ideologiei străine, sub orice forme s-ar
manifesta, împotriva naţionalismului, a concepţiilor idealiste, a esteti-
cii burgheze reacţionare, a manifestărilor moralei burgheze”, să pună
în centrul preocupărilor ,,studierea aprofundată a marxism-leninismu-
lui, să-şi ridice combativitatea şi vigilenţa împotriva oricăror manifes-
tări ale ideologiei străine”.
1958. În China, Mao Tzedong declanşează campania de dezvoltare ac-
celerată a ţării, denumită Marele Salt Înainte, care se va solda, însă, cu
un dezastru economic (27 000 000 de oameni au murit de foame, in-
dustria a fost adusă în stare de faliment), experimentul fiind întrerupt în
37
Stelian Tănase, Miracolul revoluţiei. O istorie politică a căderii regimurilor comu-
niste, Editura Humanitas, Bucureşti, p. 24.
38
România. Retragerea trupelor sovietice. 1958 (coordonator: prof. univ. dr. Ioan
Scurtu), Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996.
33
1961. Pentru a compensa scăderea de prestigiu, conducătorul chinez a

impus un exagerat cult al propriei personalităţi.
1959
1 ianuarie. Intrarea armatei revoluţionare în Santiago de Cuba şi în Ha-
vana consacră victoria ,,revoluţiei antiimperialiste”. La 16 februarie,
Fidel Castro-Ruz devine prim-ministru.
1960
24 februarie-1 martie. În România se desfăşoară procesul pentru
,,crimă de uneltire contra ordinii sociale”, intentat unui grup de inte-
lectuali în frunte cu Constantin Noica. Inculpaţii sunt acuzaţi că au fo-
losit cărţi şi manuscrise filosofice ale unor români ,,de dincolo” şi că au
întreţinut relaţii directe cu personalul ambasadelor engleză, franceză,
americană etc.
20-25 iunie. La cel de-al III-lea Congres al P.M.R. se afirmă că în Ro-
mânia au fost puse bazele economice ale socialismului. Concomitent, la
24 iunie, la Bucureşti, are loc, din iniţiativa lui N.S. Hruşciov, o reuni-
une a reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din ţările so-
cialiste în care se critică şi se condamnă politica Partidului Comunist
Chinez (Gheorghe Gheorghiu-Dej nu se alătură poziţiei lui N.S. Hruşciov).
30 noiembrie-5 decembrie. Încercând să justifice represiunile care avu-
seseră loc în România, Gheorghe Gheorghiu-Dej declară în cadrul Ple-
narei C.C. al P.M.R. că nimeni nu mai era de reabilitat post-mortem,
deoarece destalinizarea avusese loc încă din timpul lui I.V. Stalin. Cu
acelaşi prilej, liderul comunist român propune să se îndepărteze toate
statuile lui Stalin. Plenara marchează, totodată, deteriorarea relaţiilor
dintre Bucureşti şi Moscova, procesul fiind agravat de încercările sovi-
eticilor de transformare a C.A.E.R.-ului într-un organism supranaţional,
în care unele state să furnizeze produse industriale, iar altele – materii
prime agricole (între acestea era plasată şi România).
1961
12 august. Cu acordul Moscovei, R.D.G. închide graniţa dintre Berlinul
de vest şi de est şi începe construirea zidului care va deveni celebru, în-
cercând să oprească exodul cetăţenilor est-germani în R.F.G. Eveni-
mentul, extrem de grav, i-a surprins pe occidentali, fiind pe cale să pro-
voace chiar declanşarea războiului în contextul în care, la 26-27 octom-
brie, tancurile sovietice şi americane se aflau faţă în faţă la punctul de
frontieră ,,Charlie”.
17-31 octombrie. Cel de-al XXII-lea Congres al P.C.U.S. consacră es-
caladarea conflictului sovieto-chinez. Cu acelaşi prilej se critică politica
şi metodele de acţiune ale liderilor comunişti albanezi, care începuseră
a se îndepărta de la ,,linia convenită de mişcarea comunistă din în-
treaga lume”.
30 noiembrie-5 decembrie. La Plenara lărgită a C.C. al P.M.R., Gheor-
34
1917 – 1989
ghe Gheorghiu-Dej pune accentul pe intensificarea activităţii educative.

Liderul comunist român îşi reafirmă teza conform căreia în România
destalinizarea avusese loc în perioada 1952-1953, când fuseseră înde-
părtaţi Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu, şi în 1957, odată
cu eliminarea lui Miron Constantinescu şi Iosif Chişinevschi.
10 decembrie. În urma unui proces rapid de deteriorare a relaţiilor bi-
laterale sovieto-albaneze, cele două state rup relaţiile diplomatice. La
scurt timp, Albania va primi ajutor politic, militar şi economic din par-
tea Chinei (până la sfârşitul anilor ‘70).
1962
27-30 aprilie. Sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale consa-
cră încheierea colectivizării agriculturii în România (3 201 000 de fa-
milii cooperativizate, 96% din suprafaţa arabilă a ţării şi 93,4% din cea
agricolă).
6-7 iunie. La Consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste şi
muncitoreşti din ţările membre ale Tratatului de la Varşovia, desfăşu-
rată la Moscova, se adoptă documentul intitulat Principiile fundamen-
tale ale diviziunii internaţionale socialiste a muncii şi se subliniază din
nou necesitatea transformării C.A.E.R.-ului într-un organism supranaţi-
onal, cu largi drepturi de coordonare a politicilor economiilor naţionale.
Divergenţele româno-sovietice în această privinţă se vor releva şi în
timpul vizitei oficiale întreprinse în România de către N.S. Hruşciov,
între 18 şi 25 iunie acelaşi an. Poziţia românească de respingere a creă-
rii unor organisme supranaţionale în condiţii dezavantajoase pentru
unele state a fost repetată în cadrul Plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din
5-8 martie 1963, precum şi de Alexandru Bârlădeanu în timpul şedinţei
Comitetului Executiv al C.A.E.R. de la Moscova (15 februarie 1963) şi
de Gheorghe Gheorghiu-Dej în timpul Consfătuirii primilor secretari ai
Comitetelor Centrale ale partidelor comuniste şi muncitoreşti şi a şefi-
lor de guverne ale ţărilor membre C.A.E.R.(24-26 iulie 1963).
Octombrie. Instalarea de către sovietici a rampelor de lansare a rache-
telor în Cuba provoacă ,,criza rachetelor”, care este pe cale să pro-
voace războiul între cele două superputeri ale lumii şi aliaţii lor.
1963
7 aprilie. Scupşcina Populară Federală adoptă o nouă Constituţie, care
proclamă Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.
1964
15-22 aprilie. Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. adoptă Declaraţia cu
privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării
comuniste şi muncitoreşti internaţionale, care subliniază acţiunile des-
făşurate de către conducerea politică şi de stat a României pentru deten-
sionarea conflictului sovieto-chinez şi militează, pentru prima dată,
pentru aplicarea principiilor ,,independenţei şi suveranităţii naţionale,
35
egalităţii în drepturi, avantajului reciproc, întrajutorării tovărăşeşti,

neamestecului în treburile interne, respectării integrităţii teritoriale”.
Documentul şi dezbaterile care au avut loc cu prilejul adoptării lui con-
stituie expresia politicii de emancipare limitată de sub tutela Moscovei.
,,Declaraţia din aprilie” a avut un impact mare, determinând îmbună-
tăţirea poziţiei internaţionale a României. În plan intern a urmat un pro-
ces de destindere politică (la 24 iulie 1964 au fost graţiaţi ultimii
condamnaţi politici) şi de liberalizare în planul vieţii culturale39.
Semnificative au fost şi precizările făcute de către Nicolae Ceauşescu la
scurt timp după adoptarea Declaraţiei :,,Vom pune capă Agenturii
K.G.B. în România şi de astăzi orice abatere de acest fel va fi sancţio-
nată de Tribunalul Militar”.
14 octombrie. Plenara CC al PCUS decide înlăturarea lui N.S. Hruşciov
din funcţia de prim-secretar. În locul său va fi ales L.I. Brejnev.
1965
19 martie. Încetează din viaţă Gheorghe Gheorghiu-Dej. La scurt timp
(22 martie), Plenara C.C. al P.M.R. îl alege pe Nicolae Ceauşescu în
funcţia de prim-secretar al C.C. al P.M.R.. Acesta continuă procesul de
liberalizare şi relaxare ideologică (până în 1971).
19-24 iulie. În cadrul celui de-al IX-lea Congres (renumerotat cu acel
prilej), comuniştii români decid schimbarea denumirii Partidului Mun-
citoresc Român (P.M.R.) în Partidul Comunist Român (P.C.R.). Imediat
se trece la eliminarea din conducerea partidului a unor cadre care făcu-
seră parte din echipa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nicolae Ceauşescu,
ales secretar general al C.C. al P.C.R., va prelua, la scurt timp, toate
funcţiile importante în partid şi în stat, concentrând întreaga putere în
mâinile sale şi ale familiei (Elena Ceauşescu a fost aleasă în Comitetul
Politic Executiv, devenind practic a doua persoană în conducerea parti-
dului şi statului).
10 noiembrie. În China, Mao Tzedong lansează ,,revoluţia culturală”,
care s-a dovedit a fi în realitate un atac extrem de dur la adresa adevă-
raţilor intelectuali, un mijloc de epurare a opozanţilor partidului
comunist.
18-20 noiembrie. C.C. al P.M.S.U. dezbate problemele privind aplica-
rea Noului Mecanism Economic (reforma sistemului de preţuri, dife-
renţieri salariale, cultivarea de către ţărani a loturilor personale, plata
muncitorilor în funcţie de productivitate, profitul întreprinderilor etc.)
începând cu 1 ianuarie 1968. În final, Plenara Comitetului Central din
14-15 noiembrie 1972 avea să consemneze oprirea temporară a acestui
program reformator (promotorii lui aveau să fie eliminaţi în primăvara
anului 1974).
39
Alexandru Oşca, Vasile Popa, op. cit.; vezi şi Florian Banu, Liviu Ţăranu, Aprilie
1964. ,,Primăvara de la Bucureşti”. Cum s-a adoptat ,,Declaraţia de independenţă” a
României?, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004.
36
1917 – 1989
1966
7 mai. Cu prilejul împlinirii a 45 de ani de la înfiinţarea P.C.R., Nicolae
Ceauşescu critică intervenţia Cominternului în treburile interne ale par-
tidului. În cadrul procesului de liberalizare, în perioada următoare, se
vor lua unele măsuri în ceea ce priveşte ,,relaxarea” controlată în do-
meniul culturii, încurajarea iniţiativei particulare (în iulie 1967 s-a per-
mis, pentru scurt timp, deschiderea de restaurante, prăvălii şi pensiuni
particulare), intensificarea relaţiilor cu statele capitaliste etc.
1967
26-27 iunie. Plenara C.C. al P.C.R. decide constituirea unei comisii
care să analizeze ,,cazul Lucreţiu Pătrăşcanu” şi să cerceteze abuzurile
Securităţii. Dincolo de aspectul pozitiv al deciziei, se impune menţionat
faptul că prin aceste măsuri, care afectau serios imaginea lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej şi a altor lideri comunişti, Nicolae Ceauşescu viza întă-
rirea propriei poziţii în partid şi în stat. Rezultatele cercetării Comisiei
au fost făcute cunoscute în cadrul Plenarei C.C. al P.C.R. din 22-25
aprilie 1968.
6-8 decembrie. În cadrul Conferinţei Naţionale a P.C.R., Nicolae Ceau-
şescu îşi exprimă neîncrederea faţă de experienţele privind trecerea la
forme incipiente ale economiei de piaţă, reafirmă rolul proprietăţii soci-
aliste asupra mijloacelor de producţie şi rolul conducător al partidului
comunist în întreaga societate.
9 decembrie. Marea Adunare Naţională alege în funcţia de preşedinte al
Consiliului de Stat pe Nicolae Ceauşescu, încălcând prevederile art. 13
din statutul P.C.R., care interzicea cumulul de funcţii.
1968
3 ianuarie. În Cehoslovacia, Alexander Dubcek este ales prim-secretar
al C.C. al P.C.C. Momentul marchează începutul unui proces reforma-
tor în societatea cehoslovacă (,,Primăvara de la Praga”), faţă de care
îşi vor declara sprijinul categorii tot mai largi de cetăţeni, în special in-
telectualii. La scurt timp, C.C. al P.C.C. face cunoscut, prin Programul
de acţiune din aprilie 1968: ,,Noi vrem să ne angajăm în construcţia
unui nou model de societate socialistă, profund democratică şi adap-
tată la condiţiile cehoslovace”. În cadrul deschiderilor politice care au
loc în societatea cehoslovacă, în primăvara anului 1968, se impun par-
tide necomuniste (Partidul Socialist Cehoslovac, Partidul Cehoslovac al
Poporului), precum şi organisme civice (Clubul 231, Clubul Nemem-
brilor de Partid etc.). Consecvent noii orientări democratice, Alexander
Dubcek avea să reconfirme la televiziune, la 18 iulie 1968: ,,Nu vrem
să renunţăm la nici unul din principiile pe care le-am exprimat în Pro-
gramul de acţiune”.
26 februarie-5 martie. Delegaţia română, condusă de Paul Niculescu-
Mizil, participantă la întâlnirea consultativă a partidelor comuniste şi
muncitoreşti de la Budapesta, părăseşte reuniunea, deoarece, în urma
37
criticilor şi acuzaţiilor aduse P.C.R. de către reprezentanţii Partidului

Comunist Sirian (privind manifestări naţionaliste), participanţii nu au
acceptat propunerea de a se renunţa la practica blamării activităţii parti-
delor ,,frăţeşti”.
8 martie. La Varşovia, circa 1 000 de studenţi manifestează şi scan-
dează: ,,Trăiască Cehoslovacia!”, ,,Polonia îşi aşteaptă Dubcek-ul
ei!”, ,,Democraţie!”, ,,Libertate!”. Forţele de ordine intervin cu bruta-
litate. Imediat, autorităţile trec la eliminarea elementelor reformiste din
principalele instituţii ale statului.
22-25 aprilie. Plenara C.C. al P.C.R. analizează abuzurile şi crimele
comise împotriva ,,duşmanilor de clasă” în perioada 1945-1965 şi chiar
în cadrul partidului (sunt vizaţi în mod direct Gheorghe Gheoghiu-Dej,
Iosif Chişinevschi, Teoharie Georgescu, Alexandru Drăghici ş.a.) şi
reabilitează unii activişti de partid. Nu face, însă, nici o referire la zecile
de mii de deţinuţi politici care au fost judecaţi şi încarceraţi în acea
perioadă.
21 mai. Generalul Ion Gheorghe, şeful Marelui Stat Major român, apre-
ciază următoarele într-o discuţie avută cu generalul sovietic G.P. Ro-
manov: ,,Eu nu văd nimic îngrijorător în ceea ce priveşte situaţia din
Cehoslovacia. Dumneavoastră cunoaşteţi de altfel şi poziţia partidului
nostru în această privinţă, care a arătat că nu trebuie să ne amestecăm
în treburile lor. Să construiască socialismul aşa cum cred ei”.
27 iunie. Intelectualii cehoslovaci emit declaraţia Două mii de cuvinte,
prin care acuză politica dictatorială a partidului comunist şi cere accele-
rarea reformelor. Cu toate că a avut un larg ecou internaţional, docu-
mentul a iritat Moscova, L.I. Brejnev avertizând, la 3 august, că ,,nu
putem rămâne indiferenţi faţă de soarta socialismului într-o altă ţară”.
Cu puţin timp înainte, la 11 iulie, ,,Pravda” comparase situaţia din Ce-
hoslovacia cu cea din Ungaria din octombrie 1956.
14-15 iulie. Liderii a cinci state din Tratatul de la Varşovia discută pro-
blema mişcării de liberalizare din Cehoslovacia şi apreciază că în
această ţară s-a creat o situaţie primejdioasă pentru bazele socialismu-
lui. Concomitent, sovieticii anunţă desfăşurarea de mari manevre mili-
tare în apropierea Cehoslovaciei.
15-27 august. Chiar dacă avea rezerve faţă de conţinutul reformelor
care aveau loc în societatea cehoslovacă, Nicolae Ceauşescu susţine, în
timpul vizitei oficiale pe care o întreprinde în Cehoslovacia, în discuţi-
ile avute cu Alexander Dubcek, secretar general al P.C.C., şi cu Ludvik
Svoboda, preşedintele R.S.C., dreptul partidului şi poporului cehoslo-
vac de a acţiona conform intereselor naţionale.
29 iulie-1 august. La Cierna nad Tissu, L.I.Brejnev îl ameninţă pe Ale-
xander Dubcek cu intervenţia armatei sovietice, declarând că U.R.S.S.
şi aliaţii săi nu vor permite instaurarea democraţiei burgheze în Ceho-
slovacia. Liderul comunist cehoslovac respinge presiunile sovietice şi
intervenţia străină în treburile interne ale ţării sale.
20 spre 21 august. Importante forţe militare (22 de divizii) sovietice,
38
1917 – 1989
bulgare, est-germane, poloneze şi ungare din cadrul Tratatului de la

Varşovia (mai puţin cele române) invadează Cehoslovacia, ocupând, în
decurs de câteva ore, oraşul Praga şi alte centre importante ale ţării.
Alexander Dubcek, Oldrich Cernick (prim-ministru) şi colaboratorii
apropiaţi sunt transportaţi în Uniunea Sovietică, fiind readuşi apoi în
ţară, ca urmare a intransigenţei manifestate de preşedintele Ludvik
Svoboda40.
21 august. Prezidiul C.C. al P.C.C. declară că trupele străine au trecut
frontiera de stat fără ştirea preşedintelui, guvernului şi primului-secretar
al partidului, că acţiunea contravenea principiilor privind relaţiile dintre
statele socialiste şi normele fundamentale ale dreptului internaţional. O
declaraţie similară face şi Ludvik Svoboda, preşedintele Republicii.
În România, într-o şedinţă comună, C.C. al P.C.R., guvernul şi Consi-
liul de Stat discută situaţia din Cehoslovacia. Comunicatul dat publici-
tăţii consemnează că ,,acest act reprezintă o încălcare flagrantă a suve-
ranităţii naţionale a unui stat socialist frăţesc, liber şi independent, a
principiilor pe care se bazează relaţiile între ţările socialiste, a nor-
melor unanim recunoscute ale dreptului internaţional”. Apoi, în cadrul
unui impresionant miting desfăşurat în Piaţa Palatului din Bucureşti,
Nicolae Ceauşescu şi populaţia Capitalei (circa 100 000 de cetăţeni)
condamnă intervenţia militară în Cehoslovacia. Concomitent, Prezidiul
Marii Adunării Naţionale declară că acţiunea trupelor aliate constituia o
încălcare a suveranităţii statului cehoslovac şi cere preşedinţilor guver-
nelor şi parlamentelor celor cinci ţări să-şi retragă imediat trupele din
Cehoslovacia. A doua zi, 22 august, Marea Adunare Naţională va
adopta ,,Declaraţia cu privire la principiile de bază ale politicii externe
a României”, care exprima ,,dezaprobarea faţă de amestecul în trebu-
rile interne ale poporului cehoslovac, faţă de intervenţia militară a ce-
lor cinci ţări în Cehoslovacia”, şi făcea cunoscut că în viitor tratatele
internaţionale, inclusiv staţionarea sau trecerea unor trupe aliate pe
teritoriul României, trebuiau aprobate numai de forumul suprem al
statului.
28 august. La Washington, după ce îi spune lui Anatoli Dobrînin că în
ultimele 24 de ore se constatase ,,o mişcare neobişnuită” de trupe sovi-
etice la frontiera cu România şi că guvernul american considera că o
invazie sovietică în România era iminentă, Dean Rusk precizează: ,,În
numele întregii omeniri, vă rugăm să nu faceţi asta, căci urmările sunt
greu de prevăzut”.
1969
16 ianuarie. În Piaţa Venceslas, din Praga, studentul Jan Palach îşi dă
foc, protestând astfel faţă de invazia din august 1968 şi revenirea la ve-
40
Ion Pătroi, Alexandru Oşca, Vasile Popa, Îngheţ în plină vară, Editura Paideea, 1998;
Alexandru Oşca, Teofil Oroian, Vasile Popa, Tentaţia libertăţii. Operaţiunea Sumava,
Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998; Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în
toamnă, Editura RAO, Bucureşti, 1998.
39
chile practici comuniste.

17 aprilie. Alexander Dubcek este înlocuit din funcţia de prim-secretar
al C.C. al P.C.C. cu Gustáv Husák.
6-12 august. Congresul al XII-lea al P.C.R. marchează un moment im-
portant în întărirea poziţiei lui Nicolae Ceauşescu în partid prin intro-
ducerea în structurile superioare de conducere a unor cadre devotate
acestuia. Cu acelaşi prilej s-a decis ca în viitor secretarul general al
partidului să fie ales de către Congres şi nu de către Comitetul Central.
Drumul spre cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu era astfel
deschis.
1970
14 decembrie. În Polonia, în urma anunţării unor noi creşteri ale preţu-
rilor, muncitorii polonezi de pe litoralul baltic declanşează o amplă
mişcare grevistă (la 18 decembrie aceasta s-a extins în toată ţara). La
Gdansk s-a scandat, între altele: ,,Jos Gomulka!”, ,,Pâine, pâine!”.
Autorităţile au intervenit în forţă, declarând stare de asediu la Gdansk
(16 decembrie) şi au deschis focul din elicoptere la Gdynia (17 decem-
brie), unde au avut loc şi lupte, în cursul cărora sunt ucişi 36 de oameni,
1 200 sunt răniţi, iar alţi 2.300, arestaţi. Ca urmare a acestor grave inci-
dente, la 18 decembrie, Wladyslaw Gomulka va demisiona din fruntea
partidului comunist (în urma unui atac de cord), fiind înlocuit cu Ed-
ward Gierek (21 decembrie), care a suspendat măsurile excepţionale şi
a acordat imunitate greviştilor. Încercând să accelereze industrializarea
ţării, Gierek va face împrumuturi externe masive, politica sa dând re-
zultate până la mijlocul anilor ’70, când criza petrolului a avut grave
repercusiuni şi asupra economiei poloneze. Greutăţile intervenite la ex-
port au făcut ca datoria externă a ţării să ajungă la 20 de miliarde de
dolari, iar starea materială a populaţiei să se agraveze din nou.
1971
10 februarie. În cadrul întâlnirii cu oamenii de cultură şi de artă,
Nicolae Ceauşescu atrage atenţia că ,,datoria scriitorilor şi artiştilor
este aceea de a contribui activ la făurirea omului nou…, la modelarea
unui tip înaintat de om, gata să lupte pentru fericirea, libertatea şi
independenţa patriei sale, pentru cauza socialismului”.
Martie-iulie. În Cehoslovacia au loc o serie de procese politice împo-
triva lui Petr Uhl şi a prietenilor săi. Peste un an vor avea loc altele
asemănătoare, de această dată împotriva lui Jaroslav Sabata, Karel
Bartosk, Jan Tesar ş.a.
3 mai. Erich Honecker devine secretar general al partidului comunist
est-german.
6 iulie. Sub impresia manifestărilor grandioase (mitinguri, parăzi, de-
monstraţii etc.) care fuseseră organizate de gazde în timpul vizitei pe
care o întreprinsese în China (1-9 iunie) şi Coreea de Nord (9-15 iunie),
mai ales, Nicolae Ceauşescu impune, în şedinţa Comitetului Executiv al
40
1917 – 1989
C.C. al P.C.R., aşa-numitele ,,teze din iulie”, inaugurând ,,revoluţia

culturală” (în realitate anticulturală) în cadrul căreia se va pune accen-
tul pe îndoctrinare şi ideologizare, pe naţionalism şi cultul personalităţii
etc. Măsurile adoptate frânează perioada de liberalizare internă a regi-
mului comunist, declanşată la începutul anilor ’60. La scurt timp (15 iu-
lie), controlul de partid asupra activităţii şi creaţiei culturale se întă-
reşte. Concomitent, ca urmare a poziţiei diferite pe care a avut-o faţă de
excesele ideologice impuse de Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, secreta-
rul cu propaganda al C.C. al P.C.R. şi membru supleant al Comitetului
Politic Executiv al P.C.R., a fost acuzat de ,,intelectualism” şi
,,liberalism”, fiind eliberat din funcţie şi retrogradat în structurile de
conducere ale Comitetelor judeţene de partid Timiş (1971-1974) şi Iaşi
(1974-1979), apoi director la Consiliul Naţional al Apelor şi, în final, la
Editura Tehnică.
3-5 noiembrie. La Plenara C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu prezintă
Expunerea cu privire la programul P.C.R. pentru îmbunătăţirea acti-
vităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia
socialistă a maselor. Momentul marchează reinstaurarea controlului
total al partidului asupra activităţilor economice, politice, sociale,
culturale etc., desfăşurate în România, consolidarea puterii personale a
liderului comunist român. Pentru a se obţine controlul total asupra
demnitarilor şi activiştilor de partid, la Plenara C.C. al P.C.R din 20-21
aprilie 1972 s-a adoptat principiul rotirii cadrelor în funcţiile de partid
şi de stat.
1973
18-19 iunie. În cadrul Plenarei C.C. al P.C.R., Elena Ceauşescu este
aleasă membră a Comitetului Politic Executiv al partidului. În perioada
următoare, soţia lui Nicolae Ceauşescu avea să fie numită în tot mai
multe funcţii, devenind a doua persoană în partid şi în stat, influenţând
negativ toate ramurile de activitate în care era implicată direct sau indi-
rect.
15-16 octombrie. În Ungaria se declanşează operaţia de epurare a inte-
lectualilor contestatari, în special a filosofilor din Budapesta.
1974
28-29 martie. Nicolae Ceauşescu este învestit în funcţia de Preşedinte
al Republicii Socialiste România, nou creată, prin modificarea Consti-
tuţiei.
25-28 noiembrie. Congresul al XI-lea al P.C.R. adoptă Programul Par-
tidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral
dezvoltate şi înaintare a României spre comunism.
1975
8 aprilie. În Cehoslovacia, Václav Havel trimite o Scrisoare deschisă
lui Gustáv Husák (la 25 mai acelaşi an, acesta va fi numit preşedinte al
41
Republicii în locul lui Ludvik Svoboda), publicată în mai multe ziare

din lume, prin care contestă omnipotenţa Puterii. ,,Mă tem – conchidea
ilustrul dramaturg – de consecinţele pe termen lung, grave şi absurde,
pe care atmosfera înăbuşitoare de acum le va avea pentru populaţie.
Mă tem de preţul pe care-l vom avea de plătit pentru această obstrucţi-
onare a istoriei, pentru această crudă şi inutilă punere în jug a vieţii”.
1 august. În cadrul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare Euro-
peană de la Helsinki, şefii de state şi de guverne din 33 de state euro-
pene, din S.U.A. şi Canada, semnează trei seturi de documente referi-
toare la: securitatea europeană; relaţiile economice şi ştiinţifice; libera
circulaţie a oamenilor şi ideilor şi la drepturile omului. Înţelegerile din
Capitala Finlandei au confirmat, încă o dată, împărţirea Europei în cele
două mari blocuri, inclusiv recunoaşterea şi legitimitatea ocupaţiei so-
vietice în Europa centrală şi Estică. Prevederile documentului referi-
toare la drepturile omului aveau să fie respectate în foarte mică măsură
de către guvernele statelor comuniste, inclusiv de către cel român.
Decembrie. În Polonia, 59 de intelectuali cer redarea libertăţilor fun-
damentale. 40 000 de polonezi semnează petiţii de protest faţă de intro-
ducerea în Constituţie a principiului rolului conducător al Partidului
Muncitoresc Unit Polonez.
1976
25 iunie. În urma unei noi decizii de majorare a preţurilor, muncitorii
polonezi se revoltă (la Ursus, Radom etc.). Ca de obicei, autorităţile re-
acţionează în forţă, înregistrându-se victime. Pentru a calma situaţia,
conducerea de partid renunţă la creşterea preţurilor.
29-30 iunie. La Berlin, în cadrul Conferinţei partidelor comuniste şi
muncitoreşti din Europa, Nicolae Ceauşescu insistă asupra necesităţii
respectării deplinei egalităţi, a dreptului fiecărui partid de a-şi elabora
linia generală politică, tactica şi strategia în conformitate cu specificul
ţării respective.
9 septembrie. În China, decesul ,,marelui conducător”, Mao Tzedong,
în ultimul timp bolnav şi izolat în cadrul partidului, de ,,banda celor
patru” (Jian Qing- soţia lui Mao, Jang Chunciao, Wang Hangwen şi
Yao Wenyuan), provoacă o luptă aprigă pentru putere, la scurt timp cei
patru fiind arestaţi (octombrie 1976), judecaţi şi condamnaţi la ani mulţi
de închisoare. În 1978, puterea va fi preluată de o ,,troikă” formată din
Hua Guofeng – prim-ministru, Deng Xiaoping şi mareşalul Ye. Peste
un an, în 1979, Deng Xiaoping, cel mai influent conducător al Chinei,
victimă a revoluţiei culturale şi favorit al lui Ciu Enlai (mort în februa-
rie 1976), avea să lanseze cele ,,patru modernizări” (a agriculturii, a
industriei, a apărării naţionale, a ştiinţei şi tehnicii), să reintroducă pro-
prietatea privată şi elemente ale economiei de piaţă. Pentru a ieşi din
izolarea impusă de Mao, China semnează, la 12 august 1978, Tratatul
de pace şi prietenie cu Japonia, în 1979 face schimb de ambasadori cu
S.U.A., multiplică acordurile economice şi comerciale internaţionale,
42
1917 – 1989
devenind o mare putere economică, pe cale să ia locul Uniunii Sovie-

tice, nu numai în cadrul sistemului comunist.
23 septembrie. În Polonia se constituie oficial Comitetul de Apărare a
Muncitorilor (K.O.R.), care la 29 septembrie 1977 se va transforma în
Comitetul de Autoapărare Socială (K.S.S.-K.O.R.). Ambele structuri
au avut un rol important în informarea opiniei publice despre principa-
lele probleme economice, sociale şi politice cu care se confrunta socie-
tatea poloneză.
1977
1 ianuarie. Dizidenţii cehoslovaci publică manifestul referitor la dreptu-
rile şi libertăţile omului (,,Charta ’77”). Printre putătorii de cuvânt se
numără filosoful Jan Patocka (la înmormântarea acestuia/martie acelaşi
an, câteva sute de persoane şi-au exprimat ataşamentul faţă de dreptu-
rile omului), dramaturgul Václav Havel (la 18 octombrie 1977 va fi
condamnat împreună cu Ota Ornest şi Jiri Ledarer pentru ,,instigaţii
subversive”) şi fostul ministru Jiri Hajek. În cursul anului, purtătorii de
cuvânt ai ,,Cartei ’77” vor publica 33 de documente. Imediat, 34 de in-
telectuali maghiari lansează o scrisoare de sprijin pentru iniţiatorii
,,Chartei ’77”.
Ianuarie. În România se declanşează ,,mişcarea Goma”, de solidaritate
cu semnatarii ,,Cartei ’77”. În februarie, acelaşi an, mâhnit de atitudi-
nea concetăţenilor, care, temându-se de Securitate, refuzaseră să se so-
lidarizeze cu ideile ,,Cartei ’77”, Paul Goma trimite o Scrisoare des-
chisă lui Nicolae Ceauşescu, cerându-i să trimită o ,,declaraţie de susţi-
nere a ,,Cartei ’77”, fiind ,,ferm convins că milioane de români” îi vor
urma exemplul şi se vor ,,solidariza şi ei cu cehii şi slovacii”. Intimidat
şi ameninţat mereu, chiar arestat, scriitorul român va fi expulzat la 19
noiembrie acelaşi an.
1-3 august. Circa 35 000 de mineri români din Valea Jiului (în special
de la Lupeni) intră în grevă, solicitând condiţii mai bune de muncă şi de
trai. Încercările de negociere (cu Ilie Verdeţ şi Gheorghe Pană, care
sunt luaţi ostatici) eşuează. Cu toate că la 3 august avea să fie huiduit şi
Nicolae Ceauşescu (sosit la faţa locului şi proclamat ,,Miner de
Onoare”), în final, minerii aveau să cedeze, acceptând ,,regimul special
pentru Valea Jiului, cu toate drepturile” solicitate41. Totuşi, măsurile
represive împotriva minerilor din Valea Jiului şi a conducătorilor aces-
tora au continuat. În epocă, greva minerilor, cea mai amplă mişcare re-
vendicativă muncitorească după 1948, a fost foarte puţin cunoscută. Şi
41
Minerii au cerut şi au reuşit să obţină promisiuni pentru: menţinerea pensiilor de
gradul II şi III; pensionarea la 50 de ani; respectarea repausului duminical;
suplimentarea locurilor în staţiunile de odihnă şi tratament; reintroducerea uniformelor
şi asigurarea echipamentului de protecţie; acordarea de hrană caldă la intrarea în mină;
asigurarea de locuri de muncă pentru femei în industria uşoară; asigurarea unei bune
aprovizionări a populaţiei cu produse agroalimentare; să nu fie luate măsuri împotriva
greviştilor etc.
43
mai puţin cunoscute au rămas grevele din bazinul văii Motrului (oc-
tombrie 198142) şi altele care s-au derulat până la revolta braşovenilor
din 15 noiembrie 1987.
1978
Ianuarie. În Polonia se constituie Societatea de Cursuri ştiinţifice, de-
numită şi ,Universitatea volantă” (T.K.N.), care va activa în şase mari
oraşe poloneze. La scurt timp (25 februarie), Kayimiers Switonia con-
stituie primul sindicat liber, urmat, la 29 aprilie, de Comitetul Fondator
al Sindicatelor Libere din Gdansk.
24 aprilie. În Cehoslovacia se constituie Comitetul pentru Apărarea
Persoanelor Persecutate Nedrept (V.O.N.S.).
Aprilie. Plenara P.M.S.U. decide reluarea N.M.E.; până la punerea
acestuia în practică vor mai trece, însă, patru ani.
7 iunie. Cu prilejul vizitei în România a cancelarului R.F.G. Willy
Brandt, Direcţia V a Securităţii elaborează planul intitulat Acţiunea Z –
197843 prin care USLA primea misiunea de a asigura ,,obiectivele şi
locurile vulnerabile cum sunt: hoteluri, localuri frecventate de studenţi
şi cetăţeni străini, obiectivele şi itinerariile cuprinse în programul vi-
zitei şi alte locuri care pot constitui posibilităţi de pregătire şi acţi-
une”, de a asigura pe toată durata vizitei ,, echipaje de luptă în timpul
deplasărilor şi în obiective”. Cu acelaşi prilej s-a dispus ca dispoziti-
vele de securitate şi gardă la obiective şi pe itinerare ,,să fie concepute
şi organizate cu maximum de discreţie”, iar ,,efectivele în uniformă, cu
excepţia posturilor strict necesare, să nu fie amplasate «la vedere»”44.
16 octombrie. Cardinalul polonez Karol Vojtila, arhiepiscop de Craco-
via, este ales în fruntea statului Vatican, ca Papa Ioan Paul al II-lea.
Evenimentul naşte multe speranţe, care aveau să fie şi împlinite, în
spatele ,,cortinei de fier”.
1979
2 iunie. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia provoacă entuzias-
mul de nedescris al polonezilor; autoritatea regimului comunist este se-
rios diminuată.
42
Grevele locale şi revoltele minerilor au fost cauzate de reducerea raţiilor de pâine pe
cap de locuitor şi de anularea dreptului pentru navetişti de a cumpăra pâine din alte
localităţi. Revoltaţi, minierii au devastat sediul Comitetului orăşenesc de partid, au
scandat ,,Ceauşescu – PCR – pâinea noastră unde e?”. În final, au fost ,,liniştiţi” prin
intervenţia structurilor de forţă ale regimului. În decembrie 1981, ,,capii revoltei”
(Gheorghe Sârbu, Valu Nişulescu, Constantin Tâlvovschi, Nicolai Gaidoş, Constantin
Controloru, Valerică Măciucă, Constantin Soare, Dumitru Tătaru, Vasile Ursan) au fost
condamnaţi la 7-8 ani închisoare (Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române, vol. 3, p.
196-197).
43
In baza informaţiei că membrii organizaţiei teroriste Baader-Meindorf s-ar fi putut
infiltra în România.
44
Apud Alex. Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere. 1989-1991. Prima
guvernare Pete Roman, Editura RAO, Bucureşti, 2006, p. 108.
44
1917 – 1989
3 octombrie. La Varşovia, 15 membri ai Opoziţiei democrate încep o

grevă a foamei în semn de solidaritate cu apărătorii drepturilor omului
din Cehoslovacia.
19-23 noiembrie. La Bucureşti se desfăşoară Congresul al XII-lea al
P.C.R. În ultima zi, Constantin Pârvulescu, unul dintre fondatorii parti-
dului, îl critică pe Nicolae Ceauşescu şi declară că nu mai este de acord
cu realegerea sa în funcţia de secretar general al partidului. Scurta cu-
vântare a lui Constantin Pârvulescu a fost virulentă. După ce a declarat
că a fost ,,uimit cum s-a desfăşurat pregătirea acestui congres şi însuşi
congresul”, că ,,tovarăşul Ceauşescu şi-a permis ca să pregătească
încă înainte de congres şi în tot timpul congresului şi la conferinţe, ca
să fie reales secretar general al partidului”, că acest lucru ,,este fără
precedent”, după ce a fost întrerupt şi după ce din sală s-a scandat
,,Ceauşescu reales la al XII-lea Congres!”, Constantin Pârvulescu a
conchis: ,,Tovarăşi, eu nu votez pentru ca să aleg pe Ceauşescu în con-
ducerea partidului!”45.
24 decembrie. Circa 25 000 de militari sovietici (6 divizii) invadează
Afganistanul. În Kabul, capitala ţării, trupele aeropurtate ocupă palatul
prezidenţial, staţia de radio şi de televiziune. În locul preşedintelui
Hafizullah Amin, înlăturat de la putere şi asasinat (care încercase o
apropiere cu opoziţia musulmană, cu Pakistanul şi Statele Unite ale
Americii), este instalat Babrak Karmal, fidel Moscovei. Peste câteva
zile (29 decembrie), guvernul de la Moscova declară că trupele sovie-
tice fuseseră solicitate de guvernul afgan pentru a-l apăra împotriva ac-
ţiunilor contrarevoluţionare organizate de China, Pakistan şi Statele
Unite ale Americii. Concomitent, Moscova avea să-şi justifice invazia
în Afganistan şi prin raţiunile de securitate: apărarea republicilor din
sudul URSS de influenţa şi penetraţia musulmană46. Invazia sovietică,
asemănătoare celei din R.D.G. din 1953, din Ungaria din 1956 şi din
Cehoslovacia, din 1968, avea să ducă, în acelaşi timp, la sfârşitul politi-
cii de destindere dintre S.U.A. şi U.R.S.S., mai ales că de această dată
intervenţia Armatei Roşii se producea în afara ,,zonei de influenţă” so-
vietică, stabilită şi acceptată după al doilea război mondial. Reacţia co-
munităţii internaţionale a fost, de această dată, imediată şi fermă, Adu-
narea Generală a O.N.U. votează, la mijlocul lunii ianuarie 1980, o Re-
zoluţie prin care se cerea retragerea imediată şi necondiţionată a trupe-
lor sovietice din Afganistan.
1980
Iulie-decembrie. Creşterea preţurilor anunţată de guvernul polonez (1
iulie) este urmată de o serie de proteste şi greve declanşate de muncito-
rii din Poznan şi Szczecin. Autorităţile intervin violent, rezultând zeci
de morţi şi răniţi. La 14 august, muncitorii, în frunte cu Lech Walésa,
45
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct, vol. 2, p. 383-384.
46
Stelian Tănase, op. cit., p. 7-8.
45
ocupă şantierele navale din Gdansk, se închid în incintă şi cer să discute

cu conducerea. Printre cele 16 revendicări (abolirea cenzurii, respecta-
rea libertăţii de expresie, dreptul la grevă, eliberarea activiştilor din în-
chisori etc.) figurează şi constituirea sindicatelor libere. Astfel, revendi-
cărilor economice ale greviştilor, susţinuţi de Biserică, li s-au adăugat
cereri sindicale şi chiar politice. În pofida promisiunilor făcute de Ed-
ward Gierek, la 18 august, grevele se extind la Szczecin şi în alte oraşe,
care se solidarizează cu Gdansk-ul. În apărarea greviştilor intervin in-
telectualii. În final, după multe ezitări, reprezentanţii Puterii cedează şi
semnează, la 30-31 august, respectiv 3 septembrie, acordurile de la
Szczecin, Gdansk şi Jastrzebie. Grevele încetează, muncitorii obţinând
o victorie categorică. Momentul avea să fie apreciat de Milovan Djilas
drept ,,cel mai important eveniment survenit în Europa de Est după al
doilea război mondial”.
La 17 septembrie, avea să se constituie, la Gdansk, sindicatul liber
,,Solidarnosc”/ ,,Solidaritatea”, unic pe întreaga ţară, la care aveau să
adere milioane de polonezi, inclusiv comunişti (o treime din membrii
de partid) şi membri ai forţelor de ordine (inclusiv din armată). Înfrânţi
în confruntarea cu greviştii, comuniştii conservatori pierd şi pe primul-
secretar, Edward Gierek, care suferă, la 5 septembrie, un atac de cord.
Locul său avea să fie luat de Stanislaw Kanya, care se pronunţase
pentru negocieri. Concomitent, peste 1 000 000 de comunişti polonezi
demisionează din partid, o mare parte dintre ei înscriindu-se în
,,Solidaritatea”, care cere legalizarea sa. La rându-le, autorităţile
solicită sindicatului să recunoască rolul conducător al partidului,
sistemul socialist şi alianţele statului. Sindicaliştii nici nu se gândesc la
aşa ceva. În final, la 10 noiembrie, Tribunalul va accepta înregistrarea
,,Solidarităţii”. A doua zi, câteva milioane de polonezi sărbătoresc
Victoria. Situaţia Poloniei se agrava din ce în ce mai mult. Chiar dacă,
iniţial, Moscova îi lasă pe polonezi să-şi rezolve singuri problemele
interne, la sfârşitul anului Marele Stat Major sovietic avea deja
pregătite planuri de invazie a Poloniei. Ordinul de plecare la atac nu a
fost, însă, dat. În adoptarea deciziei de neintervenţie armată, Kremlinul
a ţinut seama şi de situaţia economică internă precară, precum şi de
blamul internaţional primit în urma intervenţiei din Afganistan. Un rol
important în acest sens l-a avut poziţia Statelor Unite ale Americii,
Marii Britanii şi a Papei Ioan Paul al II-lea47. După câţiva ani de
reforme care au schimbat faţa Chinei, regimul comunist, în special
Deng Xiaoping (în 1987 se va retrage din toate funcţiile, cu excepţia
Comisiei militare a partidului), începe să simtă presiunea a tot mai
numeroase categorii sociale, care deseori se transformă în demonstraţii
de mari proporţii (1986, studenţii din Shanghai, Beijing). Ca reacţie,
protestatarii sunt deseori arestaţi, iar în universităţile chineze se reia
învăţământul ideologic marxist-maoist.
47
Stelian Tănase, op. cit., p. 56-70.
46
1917 – 1989
1981
Ianuarie. În România se accentuează politica de austeritate, ca urmare a
deciziei lui Nicolae Ceauşescu de a achita, într-un termen cât mai scurt,
întreaga datorie externă (circa 10 miliarde dolari).
19 martie. În Polonia, forţele de ordine intervin împotriva sindicalişti-
lor de la Bydgoszcz, declanşându-se astfel o profundă criză politică, ac-
centuată de desfăşurarea manevrelor militare ale Forţelor Armate Unite
din Tratatul de la Varşovia, denumite ,,SOIUZ-81”. La scurt timp (2
aprilie) avea să apară primul număr al săptămânalului ,,Solidarnosc”,
editat în 500 000 de exemplare.
27 mai. În Polonia, Stanislaw Kanya este acuzat că tolerează ,,revizio-
nismul şi contrarevoluţia”. La rându-i, L.I. Brejnev avertizează pe toţi
liderii comunişti polonezi că trebuie să fie gata să apere cauza
socialismului.
12 iulie. Pentru prima dată în istoria Partidului Muncitoresc Unit Polo-
nez, alegerea organelor conducătoare se face prin vot liber şi secret. Re-
zultatul este dezastruos pentru comunişti: 90% din membrii vechiului
Comitet Central nu mai sunt aleşi (mai mult, o cincime dintre ei sunt
membri ai sindicatului ,,Solidaritatea”), iar 7 din cei 11 membri ai Bi-
roului Politic au fost schimbaţi. Cu toate acestea, P.M.U.P. rămâne în
continuare incapabil să soluţioneze problemele cu care se confrunta
Polonia, care, în scurt timp, vor duce la radicalizarea activităţii
,,Solidarităţii”.
18 septembrie. Moscova cere guvernului polonez să ia măsuri pentru
anihilarea sindicatului ,,Solidaritatea” (peste puţin timp, la conducerea
acestuia avea să fie ales Lech Walesa), considerând că acesta ducea o
politică antisovietică.
18 octombrie. În Polonia, generalul Wojciech Jaruzelski, prim-ministru
(de la 9 februarie 1981) şi ministru al Apărării, devine şi prim-secretar
al P.M.U.P. (în locul lui Stanislaw Kanya), concentrând în mâinile sale
toate puterile în stat. Pentru a detensiona situaţia din ţară, iniţiază nego-
cieri cu ,,Solidaritatea” şi Biserica (17 noiembrie), propunând consti-
tuirea unui Front de Înţelegere Naţională, dar pregăteşte şi o intervenţie
în forţă, pe care o declanşează la 2 decembrie.
3-4 decembrie. În cadrul şedinţei Comitetului Miniştrilor Apărării din
cadrul Tratatului de la Varşovia, generalul Constantin Olteanu, minis-
trul român al Apărării, nu este de acord cu propunerea mareşalului so-
vietic Dmitri Ustinov, ministrul Apărării al U.R.S.S., de a se introduce
în Comunicatul final următoarea completare: ,,Comitetul Miniştrilor
Apărării sprijină acţiunile întreprinse de guvernul polonez pentru cur-
marea amestecului forţelor contrarevoluţionare străine şi a statelor
N.A.T.O., care pun în pericol existenţa socialismului în Polonia”. Co-
relată cu precizarea că generalul Wojciech Jaruzelski ar fi cerut ajutor
(printr-o telegramă), completarea cerută de mareşalul sovietic ar fi de-
terminat, fără îndoială, intervenţia forţelor armate ale Tratatului de la
Varşovia în Polonia. Conştient de acest lucru, Constantin Olteanu s-a
47
opus, a raportat telefonic situaţia lui Nicolae Ceauşescu, care i-a cerut
să-şi menţină în continuare poziţia48.
11-12 decembrie. Consiliul ,,Solidarităţii” se reuneşte la Gdansk, unde
cere organizarea unui referendum în cadrul căruia populaţia să fie în-
trebată dacă este sau nu de acord cu metodele de guvernare; în acest
timp, polonezii sunt chemaţi la grevă generală. În noaptea de 12 spre 13
decembrie, după ce Wojciech Jaruzelski ceruse, şi primise, aprobarea
lui L.I. Brejnev pentru declanşarea ,,Operaţiei X” (numele de cod pen-
tru introducerea Legii Marţiale în Polonia), autorităţile intervin în forţă,
arestând majoritatea liderilor ,,Solidarităţii”.
13 decembrie. Dimineaţa, la radio, generalul Wojciech Jaruzelski pro-
clamă ,,starea de război” pe întreg teritoriul naţional (ridicată la 22 iulie
1983), interzice activitatea ,,Solidarităţii” şi a altor organizaţii şi asoci-
aţii. Liderii sunt arestaţi (Lech Walesa va fi eliberat la 14 noiembrie
1982 şi va primi, la 5 octombrie 1983, Premiul Nobel pentru Pace; alţi
lideri ai ,,Solidarităţii” şi ai K.O.R. vor fi amnistiaţi la 22 iulie 1984).
Concomitent, se constituie un Consiliu Militar de Salvare Naţională.
Cu toate că forţele de ordine au făcut zeci de mii de arestări şi au în-
temniţat peste 10 000 de oameni, în ţară au izbucnit zeci de greve, înă-
buşite, însă, cu brutalitate de către Armată şi Miliţie, spre satisfacţia
conducerilor de partid din statele comuniste. Pasive au fost şi majorita-
tea guvernelor occidentale, o intervenţie mai fermă înregistrându-se
doar din partea preşedintelui american Ronald Reagan, care a anunţat
sancţiuni economice şi instituirea embargoului pentru produsele polo-
neze. Argumentându-şi decizia, generalul Jaruzelski avea să afirme că,
procedând astfel, a evitat ocuparea Poloniei de către trupele sovietice.
Încercând să evite ,,infernul”, aşa cum avea să declare mai târziu,
Jaruzelski a optat pentru dictatura militară. Prima de acest fel, instituită
de un lider comunist.
1982
22 aprilie. În Polonia se constituie conducerea clandestină a
,,Solidarităţii” (la 8 octombrie acelaşi an, Sindicatul va fi dizolvat şi
declarat ilegal).
1-2 iunie. La Plenara lărgită a C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu pre-
zintă expunerea Cu privire la stadiul actual al edificării socialismului
în ţara noastră, la problemele teoretice, ideologice şi activitatea poli-
tică, educativă a partidului, adoptată apoi ca document-program pen-
tru activitatea întregului partid. La scurt timp, între 24 şi 25 iunie, Con-
gresul al II-lea al educaţiei politice şi culturii socialiste va adopta un
program de măsuri ce urmau a fi luate pentru formarea omului nou, cu
o înaltă conştiinţă socialistă, constructor devotat al socialismului şi
comunismului în România.
48
Constantin Olteanu, Alesandru Duţu, Constantin Antip, România şi Tratatul de la
Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti,
2005, p. 231-215.
48
1917 – 1989
10 noiembrie. Moare L.I. Brejnev (decesul va fi anunţat a doua zi); pe

12 noiembrie, în funcţia de secretar general al P.C.U.S. va fi ales Iuri
Andropov, fost şef al K.G.B. (după decesul acestuia, la 9 februarie
1984, secretar general va deveni Konstantin Cernenko).
1983
Februarie. Un grup de studenţi din Iaşi răspândeşte în oraş manifestul
Curaj, moldoveni!, textul având un evident caracter anticeauşist.
28 martie. Consiliul de Stat al R.S. România adoptă Decretul privind
regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii
scrierilor şi al maşinilor de scris, prin care se introduce controlul statu-
lui asupra folosirii acestor aparate.
26 iulie. Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. aprobă Programul
de măsuri cu privire la îmbunătăţirea activităţii ideologice şi politico-
educative în rândul comuniştilor, al tuturor oamenilor muncii de la
oraşe şi sate.
1984
Octombrie. În România, un grup de militari în rezervă (dar şi în activi-
tate), cu funcţii şi grade superioare (în frunte cu generalul Ion Ioniţă,
fost ministru al Forţelor Armate) concepe scenariul unei lovituri de stat
militare care viza înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu.
19-23 noiembrie. Cel de-al XIII-lea Congres al P.C.R. adoptă Progra-
mul ideologic al partidului, prin care se urmăreşte aplicarea politicii de
partid în domeniile ştiinţei, culturii şi învăţământului.
1985
11 martie. În urma decesului lui Konstantin Cernenko (10 martie), C.C.
al P.C.U.S. îl alege pe M.S. Gorbaciov în funcţia de secretar general.
Momentul marchează începutul destinderii Est-Vest şi al unor mari
transformări politice şi sociale în sistemul comunist. În cadrul noii po-
litici interne sovietice, noul lider de la Kremlin va face, la 23 aprilie, în
cadrul Comitetului Central, un prim apel pentru perestroika (restructu-
rarea) economiei. Va urma apoi lansarea termenului de uskorenie (ac-
celerare) şi glasnost (transparenţă). M.S. Gorbaciov va şoca din nou lu-
mea la 15 ianuarie 1986, când a propus lichidarea totală a armelor nu-
cleare.
11 aprilie. Moare Enver Hodja, prim-secretar al Partidului Muncii din
Albania. Succesorul Ramiz Alia va iniţia un firav program de reformă
de tip gorbaciovist.
8 iunie. În Ungaria se desfăşoară primele alegeri parlamentare cu doi
sau mai mulţi candidaţi în fiecare circumscripţie electorală. Apoi, după
ce între 14 şi 16 iunie 1986, la Monor, se va desfăşura o reuniune a
opoziţiei democratice, la jumătatea anului 1987, cercul Beszélö (Viito-
rul) a publicat Contractul Social – cerinţele managementului crizei po-
litice, un program de acţiune politică prin care i se cerea direct lui
49
Kádár ,,să plece”49

21 septembrie. Pentru manifestări anticomuniste, inginerul Gheorghe
Ursu este arestat, în Bucureşti, decedând în închisoare (17 noiembrie
1985) în urma maltratărilor la care a fost supus.
21 noiembrie. Arh. Grigore Ionescu şi istoricii Dinu C. Giurescu, Răz-
van Theodorescu, Vasile Drăguţ şi Virgil Cândea semnează un protest
faţă de dărâmarea complexului de la Văcăreşti, considerat ca ,,o creaţie
arhitectonică şi de artă de prim rang şi care încheia şirul marilor lăca-
şuri voievodale început în secolele XIV şi XV prin ctitoriile de la Cur-
tea de Argeş, Târgovişte şi Putna”. ,,Distrugerea acestui monument –
mai precizau distinşii intelectuali români – înseamnă o pierdere irepa-
rabilă pentru cultura şi creaţia românească, înseamnă o ştirbire gravă
adusă istoriei şi identităţii noastre naţionale”. Demolarea complexului
arhitectonic de la Văcăreşti nu a fost singulară. Conform unei liste
întocmite de prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu în 1988, au fost demolate
următoarele biserici şi monumente istorice: în 1977 – Biserica Enei şi
Casa Cerchez; în 1984 – Biserica Schitul Maicilor, Biserica Postăvari,
Biserica Spirea Veche, Biserica Izvorul Tămăduirii, Biserica Cotroceni,
Casa Soare, Casa Mirea, Hanul Galben, Ruinele Curţii Arse; în 1985 –
Spitalul Brâncovenesc, Biserica Pantelimon, Biserica Sf. Mina, Biserica
Sf. Nicolae Sârbă; 1986 – Biserica Sf. Nicolae, Biserica Adventiştilor,
Complexul Mânăstirea Văcăreşti; Sinagoga Sefardică, Biserica Sf. Pa-
raschiva, Biserica Sf. Vineri, Biserica Olteni, Biserica Sf. Spiridon
Vechi, Biserica Bradu Stoica, Biserica Sf. Treime Dudeşti.
1986
Ianuarie. În Bulgaria, Todor Jivkov anunţă un nou ,,mecanism econo-
mic”, care consta într-o nouă regrupare a ministerelor de profil.
Februarie. În Uniunea Sovietică, M.S. Gorbaciov începe să atace sis-
temul administrativ de comandă.
5 septembrie. În Polonia, Wojciech Jaruzelski decide eliberarea tuturor
deţinuţilor politici.
16 decembrie. Dizidentul sovietic Andrei Saharov, exilat la Gorki, în
ianuarie 1980, de către L.I. Brejnev, este sunat de către M.S. Gorba-
ciov, care-l informează că se poate întoarce acasă.
1987
27 ianuarie. M.S. Gorbaciov face cunoscut un plan de reformă politică
în U.R.S.S., care prevedea, între altele, mai mulţi candidaţi la alegeri şi
votul secret. În faţa plenului C.C. al P.C.U.S., liderul sovietic declară
într-un discurs televizat: ,,Avem nevoie de democraţie ca de aer”.
16 februarie. Studenţii ieşeni ies în stradă şi scandează ,,Lumină, să în-
văţăm!”, ,,Apă, să ne spălăm!” etc. şi cântă imnul naţional, în Piaţa
Unirii. În aceeaşi zi, muncitorii uzinelor ,,Nicolina” declanşează o
49
Adrian Pop, op. cit., p. 230.
50
1917 – 1989
grevă spontană, cerând condiţii mai bune de muncă şi de viaţă50.

28 februarie. Presa occidentală anunţă că dizidentul român Mihai Botez
a fost spitalizat în urma rănilor provocate de un agresor din Bucureşti.
18 martie. Încercând să mimeze reforma gorbaciovistă, comuniştii ce-
hoslovaci lansează un Program care îşi propunea democratizarea societăţii.
25-27 mai. Cu prilejul vizitei lui M.S. Gorbaciov la Bucureşti, Nicolae
Ceauşescu afirmă că în România reformele au fost făcute încă de la
sfârşitul anilor ’60. Concluzionând însă asupra vizitei întreprinsă la Bu-
cureşti, M.S. Gorbaciov avea să afirme însă următoarele, la 4 iunie, în
şedinţa Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S.: ,,Impertinenţa lui era foarte
mare. Suficienţă şi fanfaronadă, tendinţa de a-i învăţa şi povăţui pe
toţi. În problemele internaţionale haos şi vârtej. Printre altele, s-a pro-
nunţat cu tărie împotriva conceptului de «suficienţă» în doctrina noas-
tră militară. Se poate pune întrebarea dacă ar fi trebuit, de fapt, să
mergem la el. Cred că nu, în această situaţie”51.
Primăvara. Preşedintele Jambîn Batmunh asigură pe M.S. Gorbaciov
că va aplica ,,creativ” experienţa sovietică în Mongolia. În acest spirit
aveau să fie iniţiate reforme economice, în special în ceea ce priveşte
proprietatea cooperatistă.
26 iunie. C.C. al P.C.U.S. aprobă planul de reformă economică propus
cu o zi înainte de M.S. Gorbaciov.
Iunie. La Gdansk, Papa Ioan Paul al II-lea declară: ,,Cuvântul Solida-
ritate este onoarea voastră, oameni din Gdansk şi Gdynia, voi care aţi
păstrat în memorie evenimentele din 1970 şi 1980”.
7 iulie. Organizaţia Amnesty International publică un Raport despre
abuzurile statului român în ceea ce priveşte respectarea drepturilor
omului.
27-28 iulie. La Plenara Comitetului Central, Todor Jivkov propune mă-
suri pentru descentralizare politică şi dezvoltarea autogestiunii econo-
mice. Pe aceeaşi linie de acţiune, în august acelaşi an, Biroul Politic va
adopta măsuri pentru limitarea cultului personalităţii, iar în decembrie
1988, însuşi Todor Jivkov avea să anunţe că sosise timpul pentru re-
formarea completă a sistemului politic bulgar. În realitate, realizările au
fost minime. Mai mult, la 1 februarie 1989, primul-ministru reformist,
Gheorghi Atanasov a fost obligat să-şi prezinte demisia.
Iulie. În vederea reorganizării economiei, autorităţile ungare lansează
Programul de evoluţie socială şi economică, continuat în anul următor
(în premieră pentru statele din sistemul comunist) de introducerea taxei
pe valoare adăugată (T.V.A.). Aproape concomitent, în Bulgaria, Todor
Jivkov propune C.C. al P.C.B. un program de reformă care viza descen-
tralizarea puterii, diminuarea birocraţiei, autogestiune economică, acor-
50
Alex. Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea I,
,,Revoluţia din decembrie 1989” – o tragedie românească, Editura RAO, Bucureşti,
2004, p. 211.
51
Apud Grigore Cartianu, Sfârşitul Ceauşeştilor. Să mori împuşcat ca un animal
sălbatic, Editura Adevărul, 2010, p. 35.
51
darea unei mai mari independenţe întreprinderilor şi băncilor, consti-

tuirea de asociaţii naţionale ale producătorilor, schimbarea raporturilor
dintre partid şi stat etc.
1 septembrie. În R.D.G., nemulţumiţi de situaţia din ţară, numeroşi est-
berlinezi manifestează în faţa Porţii Brandemburg.
27 septembrie. La Lakitelek, în Ungaria, comuniştii reformatori şi in-
telectualii ,,populişti” adoptă o declaraţie prin care recomandă consti-
tuirea Forumului Democratic Maghiar.
15 noiembrie. În România, la Braşov, muncitorii de la uzinele de cami-
oane ,,Steagul Roşu” se revoltă, manifestează pe străzi şi scandează
,,Jos cu dictatura!”, ,,Vrem pâine!”, ,,Jos Ceauşescu!” etc., cântă
,,Deşteaptă-te române!” şi iau cu asalt sediile Primăriei şi Judeţenei de
partid. Forţele de ordine intervin şi arestează o parte din participanţi şi
conducători. De această dată, evenimentele au un larg ecou internaţio-
nal (la 1 februarie 1988, populaţia din Praga, Varşovia, Berlinul de Est
şi din Budapesta, organizată de Opoziţie, demonstrează în semn de so-
lidaritate)52, în pofida încercărilor Puterii de a le ,,camufla”53.
Noiembrie 1987. Pe unul din zidurile Consiliului Judeţean Timiş cineva
a scris: ,,Jos regele foamei şi întunericului!”. În aceeaşi perioadă, tot în
Timişoara, în Piaţa Libertăţii, de gâtul statuii lui Decebal a fost legată o
pâine neagră şi tare şi un afiş cu întrebarea: ,,Decebal, pe vremea ta,
pâinea tot aşa era?”54.
2 decembrie. Postul de televiziune ,,Antenne 2” difuzează un reportaj despre
situaţia din România în care Doina Cornea, Mihai Botez, Radu Filipescu şi
alţii explică motivele opoziţiei lor faţă de regimul totalitar din România.
17 decembrie. În Cehoslovacia, Gustav Husák este înlocuit cu Milos
Jakes. Păstrează, însă, funcţia de membru al Prezidiului şi de preşedinte
al Republicii.
1988
15 ianuarie. La Praga ies în stradă câteva mii de persoane. Peste 90
sunt arestate. Între acestea se află şi dramaturgul Wáclav Havel, care va
fi acuzat, la 21 februarie, de ,,incitare la participare la o adunare inter-
zisă”, de ,,obstrucţionare a agenţilor forţei publice”, fiind condamnat
la 9 luni închisoare.
16 ianuarie. În Bulgaria se constituie Societatea Independentă pentru
Drepturile Omului. La sfârşitul anului (noiembrie) se va forma şi Aso-
ciaţia pentru Drepturile Omului, iar în 1989 apar numeroase grupuri
civice, ecologiste, pentru libertăţi religioase (peste 50). Toate militau
52
Străinătatea a fost informată despre cele întâmplate la Braşov şi de către Silviu
Brucan, prin posturile de radio ,,Vocea Americii”, ,,Europa Liberă”, ,,B.B.C”, precum
şi prin ,,The New Times”, ,,Le Monde”, The Independent”, ,,Time”. Ca urmare,
autorităţile de la Bucureşti i-au impus domiciliu forţat, i-au interzis corespondenţa şi
legăturile telefonice.
53
Mărturii braşovene, în ,,Caietele Revoluţiei”, nr. 3/2006, p. 7-15.
54
Timişoara, 16-22 decembrie 1989, Editura Facla, Timişoara, 1990, p. 87.
52
1917 – 1989
pentru reformarea societăţii bulgare.

18 ianuarie. Ministerul de Interne austriac face cunoscut că, numai în
decembrie 1987, un număr de 112 persoane fugite din România au ce-
rut azil politic.
15 februarie. ,,Libération” publică interviul lui Dan Petrescu, în care
oponentul regimului de la Bucureşti declară: ,,Este mai uşor să-l omo-
râm pe Ceauşescu decât să schimbăm sistemul”55.
26 februarie. Guvernul S.U.A. îşi anunţă decizia de a retrage României,
începând cu 3 iulie, clauza naţiunii celei mai favorizate.
Februarie. La iniţiativa semnatarilor ,,Chartei ’77”, mai multe amba-
sade române sunt pichetate în semn de protest faţă de politica regimului
de la Bucureşti.
În U.R.S.S. începe să se producă o ruptură între gruparea reformistă
guvernamentală şi radicali.
Martie. Pe scena politică ungară încep să se impună, treptat, din ce în
ce mai mult, Alianţa Liber Democrată (SzSSz), Forumul Democrat
Maghiar (F.D.M.), Alianţa Tinerilor Democraţi (F.I.D.E.S.Z.) - contra-
pondere la Tineretul socialist - Partidul Micilor Proprietari, Partidul
Naţional Ţărănesc.
Aprilie. Nicolae Ceauşescu face cunoscut planul privind ,,sistematiza-
rea rurală”, conform căruia din cele 12 000 de sate, 7 000 urmau a fi
înlocuite, până în anul 2.000, de 550 de aşezări agroindustriale.
10 mai. Plenara C.C. al P.M.S.U. decide schimbări importante în con-
ducerea partidului şi nu numai. În urma demisiei lui János Kádár (19
mai; rămâne însă membru al C.C.), Károly Grósz va fi ales (22 mai) în
funcţia de secretar general al C.C. al P.M.S.U. Deşi era partizan al re-
formelor de tip gorbaciovist, noul lider comunist a trebuit să facă faţă
unui curent şi mai reformator din partid, acela condus de Imre Pozsgay.
16 iunie. Cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la execuţia liderului re-
voluţiei ungare din 1956, Imre Nagy, la Budapesta şi Paris au loc mani-
festaţii, în cadrul cărora se cere: ,,Jos cu statul poliţienesc!”, ,,Multi-
partitism!”, ,,Democraţie!”. Comitetul pentru Justiţia Istorică (T.I.B.)
cere reabilitarea martirilor din 1956.
28 iunie. La Conferinţa Naţională a P.C.U.S., M.S. Gorbaciov prezintă
un plan pentru o nouă structură de conducere superioară, care prevede
un regim prezidenţial puternic şi revenirea la denumirea de Congresul
Deputaţilor Poporului.
Iunie. România se opune formei finale a Acordului privind dreptu-rile
omului, acceptat de 35 de state la Conferinţa pentru Securitate şi Coo-
perare de la Viena.
9 iulie. În Ungaria, Rezsö Nyers, membru al Biroului Politic, solicită în
presa de partid ,,o ruptură clară cu trecutul stalinist”.
15 august. După grevele care au avut loc în mai 1988 în Polonia, mine-
55
Vartan Arachelian, În faţa dumneavoastră. Revoluţia şi personajele ei, Editura
Nemira, Bucureşti, 1998, p. 186.
53
rii din Silezia, constructorii de nave din Gdansk şi Szcecin intră şi ei în

grevă şi scandează: ,,Nu există libertate fără Solidaritatea!”. De
această dată, Jaruzelski preferă dialogul, luând în calcul chiar asocierea
sindicatului la conducere. La rându-le, liderii ,,Solidarităţii” au fost de
acord, la 10 septembrie, cu începerea negocierilor, Lech Walésa şi ge-
neralul Czeslaw Kiszack, ministrul de Interne, stabilind, la 15 septem-
brie, agenda convorbirilor. Pe aceeaşi linie de abordare a dialogului,
C.C. al P.M.U.P. avea să discute, la 20 decembrie, problema ,,Mesei
Rotunde”.
21 august. La Praga, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la ocuparea
Cehoslovaciei de către trupele a cinci state din Tratatul de la Varşovia,
câteva mii de persoane defilează în semn de protest, scandând
,,Dubcek!”, ,,Libertate!”.
August. Biroul Politic al Partidului Comunist Bulgar adoptă măsuri re-
feritoare la renunţarea la cultul personalităţii; în decembrie acelaşi an se
vor face declaraţii publice de intenţie privind reformarea sistemului po-
litic.
3 septembrie. În Ungaria, Forumul Democrat Maghiar se constituie
într-o mişcare politică independentă. Două luni mai târziu, la 10 noiem-
brie, autorităţile ungare aveau să facă public un proiect de lege privind
autorizarea constituirii partidelor politice.
Din Elveţia, Regele Mihai I cere să se ia poziţie faţă de planul de
,,sistematizare a satelor”, demolarea bisericilor şi politica alimentară a
regimului de la Bucureşti.
15 septembrie. În Polonia, Puterea este nevoită să înceapă dialogul cu
Opoziţia. Pentru a distrage atenţia opiniei publice de la problemele eco-
nomice, premierul Zbigniew Messer este înlocuit cu Mieczyslaw
Rakowski, adept al reformelor în stil gorbaciovist.
23 octombrie. În Ungaria, Puterea şi Opoziţia (deja acceptată) come-
morează (separat) revoluţia maghiară din 1956.
28 octombrie. După vizita la Moscova şi întâlnirea cu M.S. Gorbaciov,
Nicolae Ceauşescu reafirmă opoziţia faţă de reforme în România. În
Cehoslovacia, populaţia protestează vehement împotriva regimului.
Sperându-se în redresarea situaţiei, primul-ministru Lubomir Strougal
este înlocuit cu Ladislav Adamec, iar ultraconservatorul Vasil Bilak
este eliminat din rândurile Biroului Politic (noiembrie 1988).
Octombrie-noiembrie. Silviu Brucan se deplasează, succesiv, la Was-
hington (unde susţine mai multe conferinţe, prilej cu care se întâlneşte
şi cu unii responsabili ai Biroului pentru Europa de est din Departa-
mentul de Stat), la Londra (unde dă un interviu postului de radio
,,Europa Liberă”, care nu este difuzat ,,deocamdată”) şi la Moscova
(unde pretinde că s-a întâlnit chiar cu M.S. Gorbaciov)56. Peste tot a
56
Deplasarea a fost urmărită în permanenţă de Securitatea română, convinsă că aceasta
a fost organizată de către americani. La întoarcerea în ţară a lui Silviu Brucan s-a
constatat că acesta nu avea trecută pe paşaport vizele necesare pătrunderii şi ieşirii în şi
din Marea Britanie şi Uniunea Sovietică.
54
1917 – 1989
realizat şi ,,contacte” cu reprezentanţi ai structurilor care urmăreau, cel

puţin, înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu57.
11 noiembrie. În Polonia, trupele Z.O.M.O. (unităţi speciale de inter-
venţie împotriva demonstraţiilor de stradă, grevelor etc.) folosesc vio-
lenţa împotriva populaţiei care manifestează cu prilejul împlinirii a 70
de ani de la obţinerea independenţei Poloniei.
29 noiembrie. În Szeged, un grup de intelectuali din P.M.S.U. anunţă
formarea primului ,,cerc de reformă” al partidului.
1 decembrie. În Uniunea Sovietică are loc o reformă constituţională,
care conturează un regim prezidenţial după model occidental. În
R.D.G., Erich Honecker declară că standardul de viaţă al cetăţenilor est-
germani este mai ridicat decât al celor din Germania Federală.
18 decembrie. În Polonia, sub conducerea lui Lech Walésa, se înfiin-
ţează Comitetul Civic, care reunea personalităţi ale opoziţiei, din
,,Solidaritatea” şi societatea civilă, şi care îşi propunea pregătirea alege-
rilor şi a negocierilor cu guvernul.
1989
4 ianuarie. La Bucureşti, Constantin Oancea, adjunct al ministrului
Afacerilor Externe, reaminteşte ambasadorului sovietic, E.M.
Tiajelnikov, că anterior parte aromână apreciase ,,nu este bine să se în-
treţină relaţii” cu Silviu Brucan, şi recomandase că ,,nu este cazul” ca
acesta să fie primit oficial în URSS şi ,,să i se ofere de către instituţii
reprezentative tribuna şi firma acestora pentru a expune aprecieri care
contravin politicii României şi spiritului relaţiilor de prietenie pro-
fundă şi încredere existentă între ţările noastre”. ,,Contrar acestor re-
comandări – continuă Nota de audienţă – Institutul de Economie Mon-
dială al U.R.S.S., instituţie oficială a Uniunii Sovietice, l-a primit şi i-a
deschis larg porţile acestui individ ca invitat oficial. În această calitate
oficială a fost primit şi de directorul Institutului. I-au fost organizate,
de asemenea, întâlniri la Institutul de Economie a Sistemului Mondial
Socialist, unde au avut loc discuţii şi unde s-au făcut aprecieri pe pro-
bleme de conducere. Au fost făcute aprecieri «personale» contrare do-
cumentelor de partid şi de stat ale ţării noastre. A fost, de asemenea,
primit, la acest institut de un şef de sector. Partea română este sur-
prinsă. A stârnit mirare şi modul în care individul respectiv a intrat şi
ieşit din U.R.S.S., deoarece pe paşaportul său nu figurează nici o viză,
nici un semn, deşi se cunoaşte cu exactitate că el a intrat şi ieşit din
URSS. Din câte se cunoaşte, şi ministrul de Externe al României, la in-
trarea şi ieşirea din U.R.S.S., are pe paşaport aplicat ştampila orga-
nelor de frontieră sovietice. Ca prieteni, ne întrebăm, pe drept cuvânt,
care au fost raţiunile ce au determinat partea sovietică să acorde
57
Referindu-se la acest lucru, Silviu Brucan avea să declare, la 8 februarie 1994, în faţa
Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989: ,,Gorbaciov
a fost de acord cu tentativa noastră de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu, dar a
subliniat de mai multe ori ca PCR să rămână forţa politică conducătoare în ţară”.
55
acestei persoane un astfel de tratament preferenţial”.

11 ianuarie. În Ungaria apare legea asociaţiilor care permite constitui-
rea de partide politice, sindicate independente, asociaţii civice etc. Ast-
fel, guvernul de la Budapesta legalizează Opoziţia şi se angajează să
respecte principiul alegerilor libere.
15 ianuarie. Populaţia din Praga manifestează în memoria lui Jan
Palach, care în 1969 îşi dăduse foc în semn de protest faţă de invazia
sovietică. Autorităţile intervin brutal; a doua zi, Václav Havel este
arestat din nou.
În România, Puterea face cunoscut faptul că nu se simte legată de clau-
zele Actului final al Conferinţei de la Helsinki din 1975 referitoare la
drepturile omului.
18 ianuarie. C.C. al P.M.U.P. acceptă, sub presiunea generalului
Jaruzelski, reluarea activităţii sindicale şi anulează decretul din 1982
care interzicea ,,Solidaritatea”.
26 ianuarie. În România, Nicolae Ceauşescu respinge ideea oricărei re-
forme politice şi economice.
Ianuarie. Mai mulţi ziarişti români, între care Petre Mihai Băcanu, An-
drei Uncu, Mihai Creangă ş.a., sunt arestaţi pentru concepere, tipărire şi
difuzare de manifeste politice.
6 februarie. La Varşovia, Puterea şi Opoziţia încep dialogul în cadrul
,,Mesei Rotunde”, finalizat prin semnarea Acordurilor din 5 aprilie,
care prevesteau restabilirea pluralismului sindical, intrarea ,,controlată”
a ,,Solidarităţii” în Parlament şi democratizarea instituţiilor statului.
Peste puţin timp (18 aprilie), sindicatul liber ,,Solidaritatea” avea să fie
înregistrat ca organism politic.
10-11 februarie. În Ungaria, C.C. al P.M.S.U. acceptă trecerea ,,gradată şi
progresivă” la pluripartitism, alegeri libere, renunţarea la monopolul
partidului comunist.
15 februarie. Ultimele trupe sovietice părăsesc Afganistanul.
21 februarie. Václav Havel este condamnat la nouă luni de închisoare
(în final va fi eliberat după patru luni). Cu toate acestea, regimul comu-
nist de la Praga nu va putea opri manifestarea opoziţiei, chiar dacă
aceasta va fi destul de firavă (la începutul primăverii comuniştii
reformişti, în frunte cu Dubcek, vor constitui gruparea ,,Obroda”/
,,Renaşterea”).
20 februarie. C.C. al P.M.S.U. acceptă ca ,,rolul conducător” al parti-
dului să nu mai fie înscris în Constituţie.
Februarie. În Bulgaria, la Plovdiv, se constituie primul sindicat inde-
pendent (Podkrepa).
6 martie. Comisia pentru Drepturile Omului a ONU adoptă o Rezoluţie
pentru constituirea unei Comisii de anchetă privind situaţia din Româ-
nia.
10-11 martie. Posturile de radio ,,Europa Liberă” şi ,,B.B.C.” fac cu-
noscută Scrisoarea deschisă prin care şase foste personalităţi ale P.C.R.
(Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Con-
56
1917 – 1989
stantin Pârvulescu, Grigore Răceanu, Silviu Brucan)58 îi reproşează lui

Nicolae Ceauşescu că a discreditat ideile socialismului, că prin politica
pe care a dus-o a izolat România pe plan internaţional, că nu respectă
prevederile Actului final de la Helsinki din 1 august 1975 privind
drepturile omului şi pe cele ale Constituţiei României. Semnatarii Scri-
sorii se refereau în mod direct la consecinţele negative ale politicii de
,,sistematizare a satelor”, interdicţia pentru cetăţenii români de a co-
munica cu cei străini, construirea Centrului Civic, acţiunile represive
ale Securităţii, nerespectarea secretului corespondenţei, politica agri-
colă, asimilarea forţată a germanilor, ungurilor şi evreilor, obligaţi ast-
fel să emigreze etc. În situaţia în care se renunţa la ,,politica de siste-
matizare”, se oprea exportul de alimente şi se trecea la respectarea
drepturilor cetăţenilor, cei şase semnatari îşi arătau disponibilitatea de a
participa ,,într-un spirit constructiv la un dialog cu guvernul cu privire
la căile şi mijloacele de a depăşi prezentul impas”59. La scurt timp,
semnatarii Scrisorii aveau să fie puşi doar sub supraveghere la domici-
liu, Nicolae Ceauşescu nedorind să forţeze concomitent relaţiile cu
SUA şi URSS60.
• În Ungaria, în prezenţa mai multor lideri comunişti, se desfăşoară
primul Congres naţional al Forumului Democratic, urmat, la 15 martie,
cu prilejul noii zile naţionale a Ungariei, de demonstraţia, la Budapesta,
a circa 100.000 de persoane.
17 martie. ,,Liberation” publică un interviu fulminat cu Mircea Di-
nescu, în care poetul-dizident condamnă, în stilu-i caracteristic, regimul
comunist din România, abordând, într-o formă ironică, multiple realităţi
tragice cu care se confruntau românii.
23 martie. Adunarea Naţională Ungară votează o Lege care permite
desfăşurarea acţiunilor greviste şi a conflictelor de muncă; în aprilie
presa va publica proiectul de lege pentru funcţionarea partidelor poli-
tice. În aceeaşi perioadă (martie-aprilie), F.D.M. şi SzDSz decid reali-
zarea unei coaliţii sub denumirea de Masa Rotundă a Opoziţiei. La
sfârşitul lunii, şi C.C. al P.M.S.U. va accepta ideea dialogului, avansând
chiar data de 8 aprilie.
În Ungaria, Adunarea naţională votează o lege prin care se permitea
desfăşurarea de greve.
9 aprilie. Printr-o scrisoare trimisă preşedintelui Uniunii Scriitorilor,
58
Pentru modul în care a fost elaborată scrisoarea vezi Grigore Cartianu, op. cit., p. 55-
61.
59
,,Clio.1989”, I, nr. 1-2/2005, p. 163-165.
60
Referindu-se la adevăratul scop al acestei iniţiative, Silviu Brucan avea să declare la
8 februarie 1994: ,,«Scrisoarea celor şase» a avut ca scop strategic ruptura între masa
partidului şi Ceauşescu, ca să creeze şi la noi o aripă reformistă – ca în Polonia,
Ungaria, Cehoslovacia – care să schimbe lucrurile după Revoluţie. Iar acţiunea asta
pe plan intern a fost concertată cu acţiunile pe plan extern. Spre sfârşitul lui `88 am
făcut călătoria aceea la Washington, Londra şi Moscova, în timpul căreia l-am văzut
pe Gorbaciov, care urmărea o acţiune internaţională concertată pentru dărâmarea lui
Ceauşescu. Acesta era scopul”.
57
şapte scriitori români îşi declară sprijinul faţă de Mircea Dinescu, care
criticase regimul de la Bucureşti.
La Tbilisi, forţele sovietice intervin brutal împotriva manifestanţilor; 20
de persoane sunt ucise.
12-14 aprilie. Cu prilejul Plenarei C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu
anunţă că România a plătit, la sfârşitul lunii martie, întreaga datorie
externă. Cu toate acestea, situaţia economico-socială avea să se deterio-
reze în continuare61.
16 aprilie. În Ungaria, Alianţa Democraţilor Liberi ţine primul
congres.
22 aprilie. Deoarece autorităţile chineze au închis Piaţa Tien Anmen din
Beijing pentru a împiedica participarea studenţilor la funeraliile lui Hu
Yaobang, secretarul general al Partidului Comunist Chinez, care se
pronunţase pentru efectuarea de reforme în societatea chineză, aceştia
au ocupat zona, la 27 aprilie, numărul protestatarilor ajungând la 100
000. Protestul este intens mediatizat, mai ales că la 15 mai la Beijing
urma să vină M.S. Gorbaciov. Sperând că liderul sovietic va determina
conducerea comunistă chineză să negocieze, între 15 şi 17 mai în Piaţă
s-au strâns sute de mii de oameni.
Aprilie. În România, un grup de scriitori români – Geo Bogza, Ştefan
Augustin Doinaş, Dan Hăulică, Octavian Paler, Andrei Pleşu, Alexan-
dru Paleologu, Mihai Şora – elaborează o Scrisoare către preşedintele
Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu, prin care iau apărarea po-
eţilor Dan Deşliu, Ana Blandiana şi Mircea Dinescu, cărora li se impu-
sese domiciliu forţat ca urmare a atitudinii adoptate faţă de regim.
2 mai. Ungaria distruge gardul de sârmă ghimpată de la graniţa cu
Austria (350 km), înlesnind exodul est-germanilor spre Republica Fede-
rală a Germaniei. În ,,Cortina de Fier” apare astfel prima fisură, com-
pletată cu deschiderea frontierei dintre cele două state (10 septembrie).
Relevând însemnătatea acestor acte, cancelarul Helmut Kohl va declara
la 12 septembrie: ,,Ceea ce Ungaria a făcut în acele zile pentru noi nu
vom uita niciodată”. La rându-i, preşedintele S.U.A, George Bush va
anunţa, la 18 septembrie, decizia de a se acorda Ungariei clauza naţiunii
celei mai favorizate.
8 mai. În Ungaria, János Kádár este exclus din Comitetul Central al
Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (va muri la 6 iunie 1989). Con-
comitent, guvernul primeşte dreptul de a numi în funcţii şi nemembri de
partid.
12 mai. Un număr de 172 de membri ai Congresului S.U.A. cer preşe-
dintelui George Bush să revizuiască relaţiile cu România, care era con-
siderată ,,una din cele mai represive ţări din Europa de Est”.
61
La 21 octombrie 1993, Ion Dincă, fostul demnitar comunist, a declarat că Nicolae
Ceauşescu a refuzat să folosească excedentul de circa un miliard de dolari pentru
satisfacerea nevoilor populaţiei, declarând: ,,Nu! Banii să meargă în industrie. Nu
înseamnă că, dacă am plătit datoria, dăm drumul la curea şi mâncăm tot ce
producem”.
58
1917 – 1989
25 mai. Pentru prima dată, lucrările Congresului Deputaţilor Poporului

de la Moscova sunt transmise în direct la televiziune.
26 mai. În Bulgaria sunt arestaţi mai mulţi membri ai grupărilor inde-
pendente. Cu toate acestea, presiunea grupurilor civice (în special a
Ecoglasnostului, condus de Petăr Slabakov) asupra regimului comunist
avea să sporească, mai ales cu prilejul Conferinţei Mediului Înconjură-
tor, organizată de O.S.C.E., la Sofia, între 16 octombrie şi 3 noiembrie
1989.
31 mai. În emisiunea ,,Telejurnal”, Televiziunea maghiară informează:
,,La Conferinţa de la Paris a statelor europene cu privire la drepturile
omului, România a fost criticată în mod direct de către Italia şi Elveţia
deoarece încalcă în mod flagrant principii ale drepturilor omului. Deşi
încearcă tot felul de subterfugii, România nu va putea să se sustragă de
la respectarea prevederilor documentului final semnat la Viena”.
2 iunie. Agenţia ,,France Presse” publică scrisoarea Doinei Cornea
prin care cunoscuta dizidentă protesta faţă de politica promovată de
autorităţile române.
4 iunie. Deoarece negocierile dintre liderii comunişti chinezi şi studen-
ţii protestatari din Piaţa Tien Anmen au eşuat, chiar dacă unii dintre
conducătorii comunişti se arătau dispuşi la un compromis cu studenţii
(Zhao Ziang, înlăturat din structurile de conducere), în zorii zilei de 4
iunie, armata chineză, inclusiv blindatele, intervine în forţă şi pune ca-
păt în mod tragic ,,Primăverii” de la Beijing.
În Polonia au loc alegeri legislative libere (pentru Seim, parţial libere,
deoarece 65% din locuri reveneau Puterii). În primul tur, ,,Solidarita-
tea” obţine un succes neaşteptat (toate locurile din Seim pentru care s-
au organizat alegeri şi marea majoritate a celor în Senat). Din acel mo-
ment polonezii au respins oficial regimul comunist62. În cel de-al doilea
tur de scrutin, desfăşurat la 18 iunie 1989, ,,Solidaritatea” şi-a confir-
mat victoria zdrobitoare. Succesul înregistrat în confruntarea cu regimul
comunist polonez a fost receptat imediat şi în Occident, la Varşovia so-
sind, la scurt timp, preşedintele francez, François Mitterrand, şi cel
american, George Bush. Deocamdată, M.S. Gorbaciov a păstrat tăcerea.
9 iunie. În timpul vizitei în Belgia, Wojciech Jaruzelski susţine expune-
rea O Polonie în schimbare într-o Europă în schimbare.
10-11 iunie. Şeful de stat polonez continuă vizita în Anglia, unde Mar-
garet Thatcher se referă şi la ,,fascinaţia” cu care urmăreşte evenimen-
tele din Polonia.
13 iunie. P.M.S.U. şi nouă grupări din Opoziţie încep negocierile, în
cadrul unei ,,mese rotunde”, privind organizarea multipartitismului şi a
viitoarelor alegeri libere.
Discuţiile se finalizează la 19 septembrie 1989, fără ca SzDSz şi
F.I.D.E.S.Z. să semneze acordul, acestea refuzând compromisul cu
partidul comunist, la care era dispus Forumul Democrat Maghiar.
62
Adrian Pop, op. cit., p. 205-206.
59
Pentru a evita posibilitatea ca Imre Poszgay să fie ales preşedinte al

Ungariei, prin alegeri generale, SzDSz şi F.I.D.E.S.Z. au reuşit să
strângă 200 000 de semnături pentru desfăşurarea unui referendum,
programat la sfârşitul lui noiembrie 1989, prin care s-a decis ca viitorul
preşedinte să fie desemnat de către parlament.
14-16 iunie. În timpul vizitei efectuate în Polonia, preşedintele Franţei,
François Mitterand, declară: ,,Aş dori ca ceea ce se întâmplă în Polo-
nia, Ungaria şi parţial în U.R.S.S. să contamineze şi restul ţărilor Eu-
ropei de Est”63 .
16 iunie. În Ungaria, 200 000 de persoane asistă la reînhumarea lui
Imre Nagy şi a altor victime din 1956, într-un cimitir de la marginea
Budapestei. Ceremonia este transmisă de televiziune. Opoziţia câştigă
noi poziţii în lupta cu Puterea. Referindu-se la acest moment, ambasa-
dorul român la Budapesta, Traian Pop, consemnează: ,,Ziua de 16 iunie
1989 poate fi considerată în Ungaria ca un moment de vârf în procesul
destrămării orânduirii socialiste”.
23-24 iunie. Plenara C.C. al P.M.S.U. decide instituirea unui prezidiu
format din patru membri, în cadrul căruia funcţia de preşedinte a fost
atribuită lui Rezsö Nyers, care devine numărul 1 în partid, iar cea de se-
cretar general, lui Károly Grósz.
28 iunie. Cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la bătălia de la Câmpia
Mierlei (Kosovo Polie), Slobodan Miloşevici, care preluase conducerea
comuniştilor din Serbia în mai 1986, îşi exacerbează discursul naţiona-
list, spre nemulţumirea Republicilor constitutive ale Federaţiei Iugo-
slave.
Iunie. În Cehoslovacia, petiţia ,,Câteva Fraze” revendică democratiza-
rea ţării, eliberarea deţinuţilor politici, desfiinţarea cenzurii, dialog cu
opoziţia. În continuare, Opoziţia se va radicaliza rapid, constituindu-se
noi organizaţii, precum Iniţiativa democratică, Forumul democratic al
minorităţii maghiare, Cercul intelighenţiei independente, Clubul ecolo-
gist Moravia, Clubul verzilor.
• În România, Marin Ceauşescu, şeful Agenţiei Economice a României
la Viena, atenţionează pe Nicolae Ceauşescu: ,,Nu mai e scăpare,
Nicule, că şi-au băgat coada şi ruşii, şi americanii! Fiecare are oameni
aici, care mai mult complotează, doar ştii şi tu, dar n-au găsit încă
prilejul, însă nu vor pierde ocazia... Nu le face jocul, Nicule ! Nu le da
apă la moară, că va fi vai şi-amar de noi şi de ţara asta. Salvează-te !
Retrage-te pe motiv de boală şi pune-l în locul tău pe Iliescu, că oricum
el este desemnat să vină”64. Avertismentele fratelui mai mare nu sunt
luate însă în seamă de Nicolae Ceauşescu.
2 iulie. Premierul cehoslovac Ladislau Adamec ţine în Parlamentul ce-
63
1989. Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste europene (ediţie de
Dumitru Preda şi Mihai Retegan), Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,
2000, p. 114.
64
Grigore Cartianu, op. cit., p. 22 (pe larg: Mihaela Ceauşescu Moraru, Nu regret, nu
mă jelesc, nu strig, Editura Meditaţii, 2008).
60
1917 – 1989
hoslovac un discurs cu o firavă tentă reformistă

6 iulie. Curtea Supremă din Ungaria reabilitează juridic memoria lui
Imre Nagy. În aceeaşi zi moare János Kádár.
• În faţa Consiliului Europei de la Strasbourg, M.S. Gorbaciov respinge
,,doctrina Brejnev” din 1968.
7- 8 iulie. La Bucureşti, cu prilejul consfătuirii Comitetului Politic Con-
sultativ al Tratatului de la Varşovia, are loc o discuţie extrem de tensio-
nată între Nicolae Ceauşescu şi M.S. Gorbaciov.
• Petăr Mladenov, ministrul bulgar de externe, foloseşte prilejul şi
obţine de la M.S. Gorbaciov simpatia acestuia pentru cauza reformistă
în Bulgaria, care i-a spus: ,,Simpatizăm cu voi, dar asta este treaba
voastră”.
8 iulie. La Universitatea din Varşovia, reprezentanţi ai organizaţiilor
P.M.U.P. din Capitala Poloniei constituie ,,Iniţiativa 8 iulie”, care cere
schimbări la vârf în conducerea partidului şi schimbarea denumirii
acestuia.
9-11 iulie. Pe parcursul vizitei în Polonia, George Bush, preşedintele
S.U.A. afirmă: ,,Realizările voastre au întrecut orice aşteptări şi au
câştigat admiraţia noastră… Recunoştinţa mea pentru ceea ce a-ţi reu-
şit să faceţi de la vizita mea anterioară: primele alegeri libere în Polo-
nia postbelică… America este gata să ajute Polonia, pe măsura înain-
tării pe calea reformelor”65.
12 iulie. Aflat în vizită la Budapesta, preşedintele S.U.A., George Bush,
declară: ,,Acum, pentru Ungaria a început anotimpul libertăţii”.
19 iulie. În Polonia, generalul Wojciech Jaruzelski este ales în funcţia
de preşedinte al Republicii de către Parlamentul polonez (cu o majori-
tate de un singur vot), o contribuţie importantă având deputaţii
,,Solidarităţii”. Imediat, generalul se retrage din fruntea partidului co-
munist, în favoarea lui Mieczyslaw Rakowski. În cadrul negocierilor
pentru constituirea noului guvern, după eşecul generalului Kiszczak,
Lech Walésa anunţă, la 7 august, decizia ,,Solidarităţii” de a forma
noul Executiv, dar fără comunişti. Interpelat de Rakowski, noul condu-
cător al partidului comunist polonez, M.S. Gorbaciov refuză să inter-
vină în politica internă a Poloniei.
3-4 august. Televiziunea maghiară transmite un interviu al regelui Mi-
hai I prin care acesta critică situaţia din România.
17 august. În cadrul discuţiilor purtate pentru constituirea primului gu-
vern necomunist din Polonia şi din spaţiul aflat sub influenţa Moscovei,
Lech Walésa atrage atenţia că ,,Polonia nu trebuie să uite unde se gă-
seşte pe hartă şi faţă de cine are obligaţii. Suntem în Tratatul de la
Varşovia. Asta nu poate fi schimbat”.
18 august. În urma demisiei lui Czeslaw Kiszczak (17 august), în Polo-
nia, Tadeusz Mazowiecki este propus a fi noul şef al Executivului de la
Varşovia (la 24 august va fi confirmat de către parlament). În momen-
65
1989. Principiul dominoului, p. 136-137.
61
tul în care Parlamentul a votat lista noului Cabinet (12 septembrie), cel
dintâi prim-ministru necomunist din statele care constituiau Tratatul de
la Varşovia avea să exclame: ,,Cei 40 de ani de guvernare comunistă s-
au încheiat”.
19 august. În cadrul procesului de autoreformare, C.C. al P.M.S.U. (la
28 iulie renunţase oficial la caracterul de partid ateu) adoptă documen-
tul intitulat Învăţămintele drumului nostru istoric, prin care se anunţa că
partidul renunţă la ,,situaţia sa de monopol şi la rolul de partid al sta-
tului, considerându-se parte a democraţiei cu mai multe partide”.
,,Declaraţia-Program”, elaborată cu acelaşi prilej, menţiona ca ţel
strategic al partidului trecerea la ,,socialismul democratic”.
19 spre 20 august. Într-un Mesaj trimis conducerilor partidelor comu-
niste din statele participante la Tratatul de la Varşovia, Nicolae Ceau-
şescu afirmă că P.C.R. nu consideră evoluţia din Polonia ,,ca una strict
internă” a acestei ţări, că ceea ce se petrece acolo ,,interesează toate
statele socialiste”. Prin urmare, trebuia să se adopte o poziţie care ,,să
nu admită ca liderii ,,Solidarităţi” să fie însărcinaţi cu formarea guver-
nului polonez”, care să oprească ,,cursul evenimentelor care urmăresc
îndepărtarea socialismului în Polonia”.
A doua zi, la 21 august, în şedinţa Comitetului Politic Executiv,
Nicolae Ceauşescu avea să ceară ,,elaborarea unui program de
urgenţă” pentru a se preveni ,,pierderea Poloniei”66. La Praga, în Piaţa
Venceslas, câteva mii de tineri scandează: ,,Trăiască libertatea!”,
,,Trăiască Polonia!”.
24 august. Premierul Németh Miklós informează pe cancelarul vest-
german Helmut Kohl şi pe cancelarul austriac Franz Vranitzky că Un-
garia îşi va deschide graniţa cu Austria. Informate, oficialităţile de la
Berlin au protestat, iar cele de la Moscova nu au formulat nici o
obiecţie67.
10 septembrie. Guvernul ungar reziliază Convenţia din 1968 încheiată
cu guvernul Republicii Democrate Germane privind limitarea trecerilor
cetăţenilor est-germani într-o ţară terţă, dând astfel posibilitatea zecilor
de mii de refugiaţi din R.D.G. să treacă în Austria şi R.F.G..
12 septembrie. În R.D.G. se constituie Noul Forum, grup politic inde-
pendent, dominat de intelectuali de stânga, la care participă inclusiv
foşti comunişti, care urmăreşte doar dialogul cu Puterea şi participarea
la alegeri libere în cadrul unei societăţi socialiste democratice plura-
liste. Cu toate acestea, Puterea îl va declara ilegal (21 septembrie). Mă-
sura nu împiedică însă constituirea altor partide (Partidul Social-
Democrat), organizaţii, grupuri şi grupări independente (Iniţiativa
pentru pace şi drepturile omului, Deschiderea democratică, Federaţia
studenţească anonimă, Democraţie-acum etc.), care solicită reforme.
15 septembrie. În Cehoslovacia, 22 dintre semnatarii petiţiei Câteva
66
,,Clio.1989”, I, nr. 1-2/2005, p. 167-170.
67
Ioan Scurtu, Revoluţia Română din decembrie 1989 în context internaţional, p. 114.
62
1917 – 1989
Fraze (lansată în august) trimit o scrisoare premierului Ladislau Adamec

prin care solicită desfăşurarea de negocieri între guvern şi opoziţie.
18 septembrie. George Bush declară într-o conferinţă de presă că
S.U.A. sunt ,,ferm angajate în sprijinirea procesului de reforme din Eu-
ropa răsăriteană”. În Ungaria, Puterea şi Opoziţia cad de acord asupra
a şase texte de lege referitoare la tranziţia democratică.
19 septembrie. La Plenara C.C. al P.C.U.S., M.S. Gorbaciov se pro-
nunţă pentru creşterea autonomiei Republicilor din compunerea
U.R.S.S., însă atrage atenţia că nu vor fi admise „manifestările de naţi-
onalism şi de şovinism”68.
25 septembrie. În R.D.G., la Leipzig, circa 10 000 - 15 000 de cetăţeni
solicită legalizarea Noului Forum şi scandează: ,,Gorby!”, ,,Gorby!”.
Alte manifestaţii au loc în zilele următoare la Dresda, Potsdam, Jena,
Halle, Magdeburg etc. Puterea mobilizează forţele de represiune, care
fac arestări, însă nu trec la represiune69. Poziţia lui Erich Honeker se
clatină tot mai mult şi mai rapid.
26 septembrie. La Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Cehoslo-
vaciei, şefilor misiunilor diplomatice acreditate la Praga li se prezintă
expunerea Probleme actuale ale restructurării economice în Cehoslo-
vacia, în cadrul căreia s-au făcut referiri şi la democratizarea societăţii
cehoslovace, la elaborarea unei noi Constituţii care să ţină seama de
prevederile declaraţiei universale a drepturilor omului. Cu acelaşi prilej
s-a precizat, că ,,şi în viitor se are în vedere menţinerea şi chiar creşte-
rea rolului conducător al Partidului Comunist în societatea cehoslo-
vacă”70.
2 octombrie. În principalele oraşe din R.D.G. se declanşează un şir
aproape neîntrerupt de demonstraţii antiguvernamentale. Ele vor conti-
nua la Dresda – 4 şi 16 octombrie, în Berlinul de Est – 7 octombrie, 4 şi
6 noiembrie, Leipzig – 9, 16, 23 octombrie, Magdeburg – 16 octom-
brie), în cursul cărora se cere respectarea regulilor şi principiilor demo-
cratice, dialog cu autorităţile etc.
3 octombrie. În sediul şi în faţa ambasadei R.F.G. din Praga se află
peste 4 000 de cetăţeni est-germani care încearcă să folosească teritoriul
Cehoslovaciei pentru a ajunge în R.F.G.
7 octombrie. În cadrul unui Congres extraordinar, Partidul Muncitoresc
Socialist Ungar (P.M.S.U.) se transformă în Partidul Socialist Ungar
(preşedinte: Rezsö Nyers), care renunţă la centralismul democratic şi se
pronunţă pentru o societate pluralistă, pentru economie de piaţă. În cu-
68
M.S. Gorbaciov, Memorii, Editura Nemira, Bucureşti, 1994, p. 242.
69
Referindu-se la evoluţiile politice din R.D.G., purtătorul de cuvânt al Casei Albe
făcea cunoscut la 12 octombrie 1989 că americanii urmăreau evenimentele din această
ţară ,,cu interes şi preocupare”, că sperau ca guvernul est-german să găsească ,,voinţa
de a răspunde, în mod uman şi pozitiv, la dorinţa covârşitoare de schimbare” şi că
,,admiră pe cei care urmăresc libertăţi democratice într-un fel sau altul” (Principiul
dominoului…, p. 224).
70
1989. Principiul dominoului, p. 207.
63
vântul său la Congres, Rezsö Nyers a precizat că în contextul schimbă-

rilor care aveau loc în cadrul societăţii ungare ,,se încheie şi rolul isto-
ric al P.M.S.U”, fiind nevoie de ,,un partid nou, dar care să nu conti-
nue politica P.M.S.U.”, de ,,un partid care nu putea fi comunist”, care
,,să se angreneze mai puternic în realizarea reformelor în toate dome-
niile”71.
• Concomitent, Erich Honecker organizează sărbătorirea a 40 de ani de
la înfiinţarea R.D.G., invitând la Berlin pe toţi liderii statelor membre
ale Tratatului de la Varşovia. O primire deosebită i-au făcut cetăţenii
est-germani lui M.S. Gorbaciov72, care – în contextul în care a constatat
că liderul est-german nu a lăsat să se întrevadă nici o speranţă de
schimbare (în cuvântarea pe care a ţinut-o) – a replicat cu mult subîn-
ţeles: ,,Cel care reacţionează cu întârziere este pedepsit de viaţă”. La
aceasta, Erich Honecker a replicat: ,,U.R.S.S.-ul este o ţară mare şi de
aceea perestroika va avea nevoie de zece ani să o distrugă. În R.D.G.
nu vor fi necesare mai mult de zece zile. Iată de ce spun nu” .73. Conco-
mitent, est-berlinezii au ieşit pe străzi purtând lozinci prin care cereau
libertate, democraţie, legalizarea organizaţiei Noul Forum etc74. Cu ace-
laşi prilej, manifestanţii s-au referit şi la unificarea Germaniei75.
10 octombrie. La încheierea reuniunii la nivel înalt a CEE de la Stras-
bourg, François Mitterand precizează că ,,...problema unor provincii
cum ar fi Silezia, Mravia, Prusia Orientală etc. trebuie să rămână in-
tangibilă. În schimb nu trebuie să se omită problema divergenţelor în-
tre Ungaria şi România în problema Transilvaniei, sau problema Basa-
rabiei... Franţa şi URSS trebuie să-şi reia rolul de asigurare a echili-
brului în Europa, aşa cum au făcut-o de secole”.
11 octombrie. Pentru a-l linişti pe M.S. Gorbaciov, cancelarul vest-ger-
man Helmut Kohl îl informează telefonic: ,,Republica Federală nu este
interesată în nici un caz de existenţa unui haos în R.D.G. Noi sperăm
ca evoluţiile de acolo să nu scape de sub control, ca sentimentele să nu
debordeze. Interesul nostru este mai degrabă ca R.D.G. să se alăture
cursului sovietic de reforme şi restructurării şi ca oamenii să rămână
acolo”. Pe aceeaşi linie de conduită, la 31 octombrie 1989, Helmut
Kohl şi Egon Krenz au decis să nu se mai încurajeze emigrarea cetăţe-
nilor est-germani în R.F.G.
11-12 octombrie. La Plenara C.C. al P.C.C., Milos Jakes critică pe cei
care urmăreau ,,destabilizarea socialismului, slăbirea rolului conducă-
tor al partidului şi discreditarea acestuia”, precum şi evoluţiile din
71
Principiul dominoului…, p. 215-216.
72
În momentul în care acesta a depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor Sovi-
etici, mulţimea a scandat: ,,Ajută-ne Gorbaciov!”.
73
Françoise Thome, Sfârşitul comunismului, Editura Polirom, Iaşi, 1996, p. 66.
74
Referindu-se la aceste manifestaţii, Agenţia est-germană A.D.N. a transmis în seara
zilei că ,,huliganii, în cârdăşie cu mijloacele de informare occidentale, au încercat să
perturbe serbările populare ocazionate de aniversarea R.D.G.” (Principiul dominoului
…, p. 118).
75
Helmut Kohl, Am vrut reunificarea Germaniei, Institutul European, Iaşi, 1999, p.86.
64
1917 – 1989
Ungaria şi Polonia. Recunoaşte, însă, necesitatea restructurării pentru

,,dezvoltarea în continuare a societăţii socialiste” şi atrage atenţia că
nu va accepta cedarea poziţiilor ,,în favoarea antisocialiste” şi nu va
permite ca ,,partidul să piardă influenţa asupra evoluţiei evenimente-
lor”76.
12 octombrie. Cu o lună înainte de desfăşurarea celui de-al XIV-lea
Congres al PCR, Dispoziţiunea privind munca de partid, organizatorică
şi educativă, emisă de Comandamentul Aviaţiei Militare, prezintă o
prognoză îngrijorătoare pentru orice român: ,,1. În scopul creării con-
vingerii că agresiunea împotriva ţărilor socialiste are un caracter jus-
tificat, «eliberator», şi pentru ridicarea şi menţinerea moralului trupe-
lor care alcătuiesc G.P.A «Vest» şi «Sud», inamicul desfăşoară o in-
tensă acţiune de influenţare psihologică prezentând denaturat şi ten-
denţios realităţile din ţările socialiste, dezinformând trupele şi opinia
publică din ţările membre ale N.A.T.O. cu eforturile depuse de ţările
socialiste de reglementare a stării de încordare şi conflict prin tratative
politice şi diplomatice, cu apelurile insistente ale acestora de a renunţa
la folosirea forţei şi ameninţarea cu forţa, totodată să minimalizeze ca-
pacitatea de luptă şi de rezistenţă a forţelor armate ale ţărilor socia-
liste, printre care şi ţara noastră. Este de aşteptat ca, în următoarele
zile, acţiunile de propagandă psihologică să crească în intensitate, să
se diversifice ca forme şi metode, predominând emisiunile de radio şi
televiziune, lansarea de zvonuri false, calomnierea conducerii de partid
şi de stat din ţara noastră prin toate mijloacele de informare în masă.
Inamicul va folosi, probabil, grupuri de cercetare-diversiune, elemente
teroriste şi reacţionare pentru crearea unei stări de nesiguranţă şi
teamă. În cadrul operaţiei aeriene ofensive se va apela, probabil, la
lansarea de manifeste prin care să se îndemne populaţia şi trupele pro-
prii să renunţe la rezistenţă şi să colaboreze cu inamicul «eliberator».
2. Starea moral-politică a armatei este bună, militarii şi populaţia ci-
vilă sunt hotărâţi să se opună cu dârzenie inamicului, să apere cuceri-
rile revoluţionare, independenţa şi suveranitatea patriei, mergând până
la sacrificiul suprem”.
16 octombrie. Prevalându-se de desfăşurarea Conferinţei Mediului În-
conjurător, organizată de O.S.C.E, la Sofia (până la 3 noiembrie), soci-
etatea civilă bulgară protestează intens împotriva regimului comunist
bulgar.
18 octombrie. După ce, la 12 octombrie, Biroul Politic al P.S.U.G. re-
confirmase ataşamentul partidului faţă de valorile socialismului, Willy
Stoph, prim-ministrul est-german, cere, tot în Biroul Politic, demisia lui
Erich Honecker. Pentru a nu fi umilit, liderul est-german renunţă la pu-
tere, demisionând ,,din motive de sănătate”. Este înlocuit cu Egon
Krenz (adept al gorbaciovismului77), care promite anumite schimbări,
76
Principiul dominoului…, p. 235.
77
Noul lider est-german proclamă şi el rolul conducător al partidului comunist,
apreciind că ,,socialismul este singura alternativă manifestă faţă de capitalism”
65
inclusiv dialog cu Opoziţia78. Schimbarea la ,,vârf” nu duce la reforma-

rea sistemului de conducere.
20 octombrie. Parlamentul ungar aduce unele amendamente Constitu-
ţiei, asupra cărora căzuseră de acord reprezentanţii P.M.S.U. şi ai Opo-
ziţiei: schimbarea denumirii statului în Republica Ungaria (renunţându-
se la cea de ,,Republică Populară”), adoptarea principiilor pluripartitis-
mului şi economiei de piaţă, sporirea atribuţiilor Adunării Naţionale
etc.
23 octombrie. În Ungaria, ziua de 23 octombrie, când a început revolu-
ţia din 1956, devine zi naţională. Momentul simbolizează totodată şi
căderea regimul comunist în Ungaria.
Eduard Şevarnadze, ministrul sovietic de Externe, se pronunţă în faţa
Sovietului Suprem pentru ,,absoluta libertate a popoarelor est-euro-
pene”.
După ce, la începutul lui octombrie, Stanko Todorov, preşedintele
Adunării Naţionale a Bulgariei, adresase o scrisoare Biroului Politic
prin care denunţa încetineala cu care se desfăşura procesul de reformă,
liderul grupului reformist din structurile de conducere, Petăr Mladenov,
îşi prezintă demisia din guvern79, concomitent cu formularea unei scri-
sori extrem de critice la adresa situaţiei din ţară şi a politicii promovate
de Todor Jivkov80.
În R.D.G. sute de mii de cetăţeni din Leipzig ies din nou în stradă şi cer
reforme democratice autentice. Vor fi urmaţi, la 4 şi 6 noiembrie, de
est-berlinezi.
24-25 octombrie. La Plenara lărgită a C.C.al P.C.R., Nicolae Ceauşescu
se pronunţă împotriva oricăror schimbări în sistemul politic românesc.
28 octombrie. Opoziţia cehoslovacă (circa 80 de grupări de diferite ori-
entări) reuşeşte să adune circa 10 000 de persoane în Piaţa Wenceslas
din Praga, pentru a marca întemeierea statului cehoslovac.
30 octombrie. Pe baza unui document elaborat de Dumitru Mazilu, ra-
portorul pentru România al Centrului pentru Drepturile Omului de pe
lângă Oficiul O.N.U. de la Geneva înmânează Ministerului Român de
Externe o Notă în care figurau 131 de cazuri de încălcare a drepturilor
omului în România, inclusiv măsuri luate împotriva opozanţilor politici
(Gabriel Andreescu, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Andrei Pleşu,
Doina Cornea, Radu Filipescu etc.). Imediat, Dumitru Mazilu este pus
sub urmărire de către Securitate.
Octombrie. Dizidentul român Dan Petrescu se pronunţă, într-un interviu
acordat postului de radio ,,Europa Liberă”, împotriva realegerii lui Ni-
(Principiul dominoului…, p. 244).

78
Se întâlneşte şi cu Werner Leich, conducătorul Bisericii Evanghelice din R.D.G.
79
La fel procedează Stanko Todorov, preşedintele Adunării Naţionale.
80
Situaţia lui Todor Jivkov avea să se agraveze după ce, la începutul lunii noiembrie,
M.S. Gorbaciov a refuzat să-l primească, făcând cunoscut că ,,problemele bulgare
trebuie rezolvate de comuniştii bulgari”.
66
1917 – 1989
colae Ceauşescu în funcţia de secretar general al P.C.R.81.

3 noiembrie. În Bulgaria, peste 500 000 de susţinători ai grupului
Ecoglasnost manifestează în Sofia şi depun o Petiţie la sediul Adunării
Naţionale. Active sunt şi Clubul pentru sprijinirea glasnostului şi pere-
stroikăi, Asociaţia drepturilor omului, sindicatele libere, precum şi mai
nou înfiinţatele cluburi Helsinki şi 33. Peste cinci zile (8 noiembrie) câ-
ţiva membri ai Biroului Politic al Partidului Comunist Bulgar aveau să-i
ceară lui Todor Jivkov să-şi depună demisia.
4 noiembrie. În cadrul unei manifestaţii televizate, circa 300 000 de
cetăţeni din Berlinul de est cer demisia guvernului şi a conducerii
P.S.U.G.
7 noiembrie. Guvernul R.D.G. demisionează ,,în bloc”, Willy Stoph
fiind înlocuit cu reformistul Hans Modrow, care a inclus în guvern şi
necomunişti.
• Serviciul de Informaţii Externe al Departamentului Securităţii Statului
din România informează că preşedintele francez F. Mitterand şi cance-
larul german Helmut Kohl au decis să se intensifice aplicarea
măsurilor elaborate în cadrul NATO pentru stimularea evoluţiilor din
Europa de est, îndeosebi prin constituirea unui front comun al forţelor
de opoziţie din ţările socialiste.
8 noiembrie. Noul guvern est-german face cunoscut că, începând de a
doua zi, cetăţenii est-germani puteau părăsi ţara prin orice punct de
frontieră.
9 noiembrie. Cetăţenii din Berlinul de Est iau cu asalt punctele de tre-
cere în Berlinul de Vest fără a mai întâmpina restricţii. Astfel, cade zi-
dul Berlinului, simbol al războiului rece.
10 noiembrie. Sub presiunea străzii şi a propriilor camarazi, Todor Jiv-
kov este înlăturat din funcţia de secretar general al Partidului Comunist
Bulgar (la 13 decembrie a fost eliminat şi din Comitetul Central şi din
rândul membrilor de partid82). Noua conducere a partidului avea să fie
asigurată de Petăr Mladenov, care a promis reforme moderate, în limi-
tele socialismului83. Dorind mai mult, populaţia a continuat să demon-
streze, solicitând instalarea imediată a unui sistem multipartid, dreptul
de liberă asociere (30 noiembrie); la 25 noiembrie, sindicatele îşi pro-
clamaseră deja independenţa.
13 noiembrie. Serviciul de Informaţii Externe informează că Adminis-
traţia americană a stabilit următoarele misiuni principalelor state mem-
bre din NATO: ,,Evenimentele din Europa de Est se desfăşoară cu ra-
piditate, fiind necesară o coordonare şi mai strânsă între statele mem-
bre ale Alianţei Nord-Atlantice pentru controlarea situaţiei şi accelera-
81
Ca urmare, după ce a fost reţinut pentru scurt timp, autorităţile române i-au impus
domiciliu forţat. La scurt timp, cu Dan Petrescu s-au solidarizat 11 intelectuali români.
82
La 18 ianuarie 1990, Todor Jivkov avea să fie pus sub stare de arest la domiciliu.
83
La întâlnirea cu reprezentanţii intelectualităţii, Petăr Mladenov a precizat că reforme-
le preconizate vizau crearea ,,unui stat socialist modern şi al justiţiei” (Principiul
dominoului…, p. 297).
67
rea cursului favorabil intereselor Occidentului. În acest sens trebuie să

se asigure o redistribuire a rolurilor statelor occidentale şi o mai mare
implicare a lor în acţiunile de influenţare a evoluţiilor din diferite ţări
socialiste. S.U.A se vor concentra îndeosebi asupra situaţiei din
U.R.S.S., urmând ca R.F.G. şi Marea Britanie să se ocupe mai mult de
problemele legate de R.D.G., Polonia, Cehoslovacia, iar Franţa şi Ita-
lia de cele privind Ungaria, Bulgaria şi România”84.
14 noiembrie 1989. Serviciul de Informaţii Externe informează
că CIA a înfiinţat „Trust Organisation” care îşi propune ,,încurajarea şi
sprijinirea mişcării de disidenţă în ţările socialiste; organizarea şi di-
rijarea activităţilor informative în rândul emigraţiei originare din
aceste ţări; iniţierea unor acţiuni îndreptate contra statelor socialiste
prin intermediul elementelor ostile din rândul emigraţiei sau al disi-
denţe”.
15 noiembrie. La Budapesta, în faţa Ambasadei române, Federaţia Ti-
nerilor Democraţi (FIDESZ) a organizat o demonstraţie de protest faţă
de situaţia din România, cu participarea a circa 400 de persoane, care
purtau torţe şi lumânări aprinse şi care scandau: ,,Jos regimul! ”,
,,Criminalii comunişti!, ,,Libertate Ardealului!”, Dumnezeule, nu ne
lăsa să pierdem Ardealul! ”. Concomitent, într-un parc din apropierea
ambasadei se purtau pancarte cu următoarele înscrisuri: ,,Jos dictatura
comunistă!”, ,,Jos sclavia din România!” etc.85.
16 noiembrie. În faţa Ambasadei române din Praga, un grup al
,,Partidului Radical European” protestează împotriva violării drepturilor
omului în România.
• Serviciul de Informaţii Externe informează că preşedintele francez F.
Mitterand urmăreşte ,,,adoptarea unei poziţii unitare la nivelul C.E.E.
faţă de evoluţiile din unele ţări est-europene, pornind de la premisa că
actuala conjunctură oferă condiţii favorabile iniţierii de noi măsuri co-
ordonate care să permită obţinerea unor poziţii tot mai influente în
statele respective; implicarea sporită a ţărilor comunitare în acţiunile
de destabilizare a situaţiei din Europa de Est şi prevenirea realizării
unor înţelegeri separate între SUA şi URSS privind impunere unui nou
echilibru pe continent care să ţină seama de obiectivele pe termen lung
ale comunităţii vest-europene; susţinerea ţărilor din Europa de Est
care au trecut pe calea reformelor, atât prin acordarea de ajutoare fi-
nanciare limitate, cât mai ales prin determinarea adoptării de către
acestea a unor măsuri pentru extinderea aplicării economiei de piaţă;
abţinerea de la stimularea în continuare a fluxului de persoane din Est
spre Vest, pe de o parte pentru a nu se crea probleme economice şi
chiar conflicte sociale în Europa Occidentală şi, pe de altă parte, pen-
tru a se încuraja direct constituirea în ţările socialiste a unei «mase de
84
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia română din decembrie 1989 retrăită
prin documente şi mărturii, Editura Axioma Eddit, Bucureşti, 2001, p. 104 (în
continuare se va cita: Revoluţia română din decembrie 1989...).
85
Conform unei sinteze întocmită de către Direcţia Informaţii a Armatei.
68
1917 – 1989
manevră», formată din cetăţenii nemulţumiţi, pretabili la acţiuni pro-

testatare”.
17 noiembrie. În Cehoslovacia începe ,,revoluţia de catifea”. Populaţia
se îndreaptă spre piaţa Wenceslas din Praga, scandând: ,,Libertate!”,
,,Alegeri libere!”, ,,Afară cu Jakes!”, ,,Să se termine cu monopolul
P.C.C.!”. Iniţial, forţele de ordine nu reacţionează, însă în cadrul scena-
riului dinainte stabilit86, în jurul orei 20,00, intervin cu brutalitate, fac
arestări şi rănesc peste 500 de manifestanţi.
• În U.R.S.S., Eduard Şevarnadze declară, în Comitetul pentru Relaţiile
Internaţionale al Sovietului Suprem, că ,,nimeni nu avea dreptul să
schimbe în mod unilateral realităţile din Europa”.
• În România, Ministerul Afacerilor Externe dă ,,instrucţiuni precise”
şefilor de misiuni diplomatice în legătură cu modul de comportare: ,,În
perioada actuală, urmăriţi cu foarte multă atenţie evoluţia evenimen-
telor şi desprindeţi, din contactele pe care le veţi avea, tendinţele pen-
tru perioada următoare, poziţia diferitelor partide politice din ţara de
reşedinţă, precum şi poziţia altor state faţă de aceste evoluţii şi eveni-
mente. Ne interesează, în mod deosebit, poziţia SUA, URSS, Franţei,
Marii Britanii, RFG, a ţărilor din Piaţa Comună, poziţia ţărilor din
Orientul Mijlociu faţă de evenimentele din zonă, a ţărilor africane faţă
de soluţionarea conflictului din Africa Australă etc; poziţia marilor
puteri faţă de situaţia din America Centrală şi America Latină; iniţia-
tive şi poziţii ale ţărilor din America Latină faţă de evenimentele inter-
naţionale şi altele. Acordaţi atenţie şi fiţi prudent în interpretarea ce se
dă poziţiilor SUA şi URSS, eventuala lor «coordonare» în legătură cu
perspectiva soluţionării problemelor internaţionale... 4. Sunt posibile
unele recrudescenţe şi intensificări ale unor acţiuni ostile ţării noastre,
continuarea publicării şi transmiterii unor materiale prin mijloace de
informare în masă, cu caracter necorespunzător. În legătură cu
aceasta, vă rugăm să urmăriţi atent evoluţia evenimentelor, să luaţi
imediat poziţii ferme de respingere a acestora, prezentând argumentat
situaţia reală, politica statului şi partidului nostru. Acolo unde este ca-
zul, prezentaţi protest din partea ambasadei”.
18 noiembrie. Noul guvern est-german include 11 miniştri necomunişti
(din 28).
• În Cehoslovacia, universităţile şi teatrele intră în grevă.
• Adunarea Populară din Bulgaria (Parlamentul) decide constituirea
unei Comisii pentru elaborarea unui noi Constituţii, precizând că toate
măsurile ce urmau a fi luate trebuiau să vizeze consolidarea şi dezvolta-
86
Urmărind înlocuirea lui Milos Jakes cu reformatorul Zdenek Mlynar, generalul Alois
Lonec, şeful poliţiei secrete cehoslovace, şi Viktor Gruşko, şeful adjunct al K.G.B., au
stabilit un plan care prevedea, ca în urma intervenţiei în forţă a poliţiei cehoslovace, să
se anunţe că un student (în realitate un ofiţer de Securitate) a fost ,,ucis” pentru a
amplifica revolta populaţiei. Planul a reuşit parţial, deoarece adevăratul Martin Smidt a
dezminţit imediat ,,moartea” sa, iar Zdenek Mlynar a refuzat să ia locul lui Milos Jakes
(Ioan Scurtu, Revoluţia Română din decembrie 1989 în context internaţional, p. 125).
69
rea ,,orânduirii socialiste”, Partidul Comunist păstrându-şi rolul de

avangardă.
19 noiembrie. Circa 100 000 de cetăţeni ai Capitalei cehoslovace ies
din nou în stradă. Seara târziu, din iniţiativa lui Václav Havel, se con-
stituie Forumul Civic, care reuneşte 12 organizaţii şi mişcări indepen-
dente.
20 noiembrie. La Bucureşti încep lucrările Congresului al XIV-lea al
P.C.R. Delegaţii îl aplaudă frenetic pe Nicolae Ceauşescu, care declară
că nu va permite să se aducă ,,atingere socialismului” (la 24 noiembrie
va fi reales, în unanimitate, secretar general al P.C.R.).
• Radio ,,Europa Liberă” informează, la ora 18,00: ,,În ajunul Congre-
sului al XIV-lea al P.C.R. au fost luate, în întreaga ţară, măsuri speci-
ale de securitate. Agenţiile de ştiri occidentale, iugoslavă şi maghiară
semnalează cazurile unor cetăţeni străini cărora le-a fost refuzată in-
trarea în România. La frontiera maghiaro-română un număr de unguri,
polonezi, cehoslovaci, sovietici, olandezi, vest-germani şi turci au fost
întorşi din drum fără explicaţii din partea grănicerilor români”87. Câ-
teva ore mai târziu, Alexandra Polizu făcea cunoscut de la acelaşi post
de radio: ,,Diplomaţii din 12 state membre ale Comunităţii Europene
acreditaţi la Bucureşti boicotează cel de-al XIV-lea Congres al P.C.R.,
în semn de protest faţă de violarea drepturilor omului în România… O
decizie similară a fost luată de Ambasada S.U.A. la Bucureşti”.
• La Praga ies din nou în stradă circa 200 000 de oameni, care cer, între
altele, scoaterea din Constituţie a rolului conducător al Partidului Co-
munist, dialog social, pluralism politic.
• ,,Europa Liberă” transmite afirmaţia făcută de Roland Dumas, minis-
trul francez de Externe, în Senat: ,,Ieri Budapesta, Varşovia şi Berlin, şi
apoi Sofia! Astăzi e la rând Praga! Mâine va fi Bucureştiul!”.
21 noiembrie. În Cehoslovacia, Forumul Civic realizează primele con-
tacte cu premierul Adamec în vederea desfăşurării unei ,,mese ro-
tunde”, după modelul polonez. La rându-i, cardinalul Frantisek
Tomasek face publică o Declaraţie (lipită pe zidurile Capitaliei) în care
se arăta: ,,Nu putem avea încredere într-o conducere de stat care refuză
să spună oamenilor adevărul şi să le acorde drepturile şi libertăţile
care sunt proprii şi ţărilor în curs de dezvoltare”88.
• Din Moscova, ambasadorul Ion Bucur informează despre vizita la
Moscova a ministrului Afacerilor Externe al Franţei: ,,R. Dumas a fost
primit de M. Gorbaciov şi a avut convorbiri cu Şevarnadze. După cum
a relatat un director adjunct din MAE al URSS, R. Dumas a venit la
Moscova din însărcinarea preşedintelui Franţei pentru a efectua un
schimb de păreri cu M. Gorbaciov privind evoluţiile din unele ţări so-
cialiste europene, îndeosebi cum este văzută de URSS problema reuni-
ficării Germaniei. Ambele părţi au constatat unitatea de vederi în pri-
87
E un început în tot sfârşitul, p. 19.
88
70
1917 – 1989
vinţa respectării graniţelor postbelice în Europa, precum şi în legătură

cu faptul că Germania nu este o problemă actuală. M. Gorbaciov a
atras atenţia asupra lipsei de perspectivă a cererilor unor cercuri poli-
tice din RFG în privinţa realizării unificării Germaniei, subliniind că
puterile învingătoare trebuie să-şi expună din nou poziţia în această
problemă. M. Gorbaciov a subliniat însemnătatea unor abordări echi-
librate, constructive, din partea ţărilor occidentale, a evenimentelor din
unele ţări socialiste, arătând că nu a sosit încă timpul pentru distruge-
rea organizaţiilor politice şi economice din Europa. El a repetat teza
sa, potrivit căreia lumea contemporană nu reprezintă două civilizaţii
care se exclud reciproc, cu una singură, universală, în care predomină
valorile generale umane şi libertatea de alegere”.
• La Washington (conform relatării ambasadorului Ion Stoichici din
ziua următoare) Hans Dietrich Genscher, ministrul de Externe al RFG,
solicită asigurări de la preşedintele George Bush şi de la secretarul de
stat J. Baker că în timpul întâlnirii sovieto-americană la nivel înalt din
2-3 decembrie ,,nu se intenţionează ca cei doi preşedinţi să convină noi
hotărâri privind viitorul Europei peste capul europenilor”. La sfârşitul
vizitei, oficiali ai Administraţiei americane au declarat că diplomatului
vest-german i s-a promis că nu se va lua o decizie unilaterală în ceea ce
priveşte viitorul Europei în cadrul convorbirilor la nivel înalt de la
Malta. În timpul vizitei, Hans Dietrich Genscher a dat asigurări că ,,în
Vest există interes ca mişcările reformiste să reuşească şi că Occiden-
tul nu va face nimic care să tulbure aceste mişcări reformiste”, că ,,nu
vom încerca să obţinem avantaje unilaterale de pe urma problemelor
care ar putea apărea”, că Occidentul înţelege şi acceptă ,,interesele
URSS previn securitatea şi are, ca şi URSS, interes pentru menţinerea
stabilităţii, în condiţiile realizării procesului de reforme”. Referindu-se
la problema germană, ministrul vest-german a declarat: ,,suntem un po-
por, nu există naţiune germană capitalistă şi o naţiune germană socia-
listă; această o singură naţiune germană trăieşte împreună în două
state diferite”.
22 noiembrie. Biroul Politic al P.S.U.G. propune partidelor participante
la guvernare şi formaţiunilor Opoziţiei participarea la o ,,Masă Ro-
tundă” pentru a se discuta o nouă lege electorală şi o nouă Constitu-
ţie89. Imediat se înfiinţează noi formaţiuni politice.
• La Bratislava se înfiinţează organizaţia Publicul Împotriva Violenţei,
similară Forumului Civic de la Praga.
• În U.R.S.S., primul secretar al Comitetului Regional şi Orăşenesc Le-
ningrad declară: ,,Noi rupem hotărât cu ideologia stalinistă şi a stagnă-
rii, însă suntem convinşi: steagul nostru a fost şi rămâne roşu şi pe el
89
Egon Krenz aprecia că noua lege electorală trebuia ,,să asigure alegeri libere,
generale, democratice şi secrete”. Referitor la Constituţie, considera că rolul unui
partid nu era acela de a elabora legi şi decrete, ci de a acţiona pentru dezvoltarea
societăţii.
71
este scris Lenin, Octombrie, Socialism”90.

• Preşedintele Franţei, François Mitterand, declară în Parlamentul de la
Strasbourg: ,,Auzim apelul mulţimii de la Praga şi, dacă nu auzim încă
vocea poporului român, simţim însă că această tăcere re-prezintă un
fapt enorm”.
• Preşedintele SUA, George Bush precizează că va cere lui M.S.
Gorbaciov, la Malta, ,,să construim împreună o nouă lume”, că în
Europa ,,a venit libertatea”, că ,,o nouă Europă trebuie să se bazeze pe
valorile democratice”, că ,,pacea pe care o construim împreună trebuie
să fie diferită de cea de până acum”, că ,,a sosit timpul pentru
schimbări istorice”.
• Serviciul de Informaţii Externe de la Bucureşti consideră că deciziile
adoptate la reuniunea de la Paris a şefilor de guvern şi de stat ai ţărilor
membre ale C.C.E. preconizează, în ceea ce priveşte România,
,,intensificarea acţiunilor vizând crearea unor tensiuni interne destabi-
lizatoare, prin folosirea unor stări de nemulţumire şi incitări în mediul
minorităţii maghiare, considerându-se că, în acest fel, România ar pu-
tea fi determinată să nu mai obstrucţioneze procesele ce au loc în Est”.
23 noiembrie. Dimităr Stanişev, secretar al C.C. al Partidului Comunist
Bulgar, apreciază că după 10 noiembrie 1989 s-a trecut la ,,o nouă
etapă în dezvoltarea Bulgariei” în cadrul căreia se viza ,,lărgirea de-
mocraţiei” şi a ,,libertăţilor cetăţeneşti”, reformele efectuându-se în
cadrul ,,normelor socialiste şi pentru construirea orânduirii socialiste”,
sub conducerea partidului comunist, ,,în condiţiile creşterii rolului său
de avangardă şi forţă politică”91.
24 noiembrie. La Praga, în faţa a peste 300.000 de oameni, Wáclav Ha-
vel, declară: ,,Vrem libertate!”, ,,Vrem alegeri libere, vrem pluralism!”.
Seara, conducerea P.C.C. demisionează ,,în bloc”. Karel Urbanek ia
locul lui Milos Jakes (la 1 decembrie va fi exclus şi din P.C.C.).
• Oleg Bogomolov, consilier economic al preşedintelui M.S. Gorbaciov,
declară într-un interviu luat de Radio France International: ,,Procesul
care se desfăşoară în prezent în unele ţări din Europa are un caracter
ireversibil şi de generalitate. Anumiţi lideri politici pot să nu fie conşti-
enţi de necesitatea unor asemenea schimbări, dar viaţa însăşi le-o im-
pune. De aceea privesc cu oarecare optimism evoluţia viitoare a Româ-
niei”.
25 noiembrie. În Bulgaria, sindicatele oficiale îşi proclamă indepen-
denţa. La scurt timp, în cadrul libertăţii de asociere aveau să se consti-
tuie circa 50 de partide. Concomitent, este înlăturată şi cenzura.
• În Cehoslovacia, circa 1.000.000 de manifestanţi (la Praga, Bratislava,
Plzen, Brno etc.) cer demisia lui Gustav Husák. Wáclav Havel cere, la
televiziune, abrogarea rolului conducător al partidului comunist şi
alegeri libere.
90
91
72
1917 – 1989
26 noiembrie. Opozanţii din Cehoslovacia fac cunoscut documentul

,,Ce vrem noi!”. O delegaţie a Forumului Civic, condusă de Wáclav
Havel, discută cu reprezentanţii autorităţilor, conduşi de premierul La-
dislau Adamec, solicitând eliberarea deţinuţilor politici, libertatea pre-
sei, accesul opoziţiei la mass-media. Concomitent, Plenara extraordi-
nară a C.C. al P.C.C. decide eliberarea din funcţiile deţinute a celor care
fuseseră instalaţi după invazia sovietică din 1968, pentru constituirea
unui guvern de coaliţie (la nivel federal şi în Cehia şi Slovacia), precum
şi pentru convocarea Congresului extraordinar al partidului la 26 ianua-
rie 199092.
• În Ungaria, populaţia se pronunţă prin plebiscit pentru desfiinţarea
organizaţiilor de partid de la locul de muncă. Opoziţia obţine, cu acelaşi
prilej, câştig de cauză în ceea ce priveşte modalitatea alegerii viitorului
preşedinte al Republicii (prin alegeri prezidenţiale, după cele parla-
mentare)93.
• În ,,Pravda”, M.S. Gorbaciov sintetizează esenţa societăţii pe care
voia să o realizeze în U.R.S.S: ,,Socialismul spre care mergem în pro-
cesul restructurării este o societate care se bazează pe o economie efi-
cientă pe baza celor mai înalte realizări ale ştiinţei şi tehnicii, culturii,
pe structuri sociale umanizate, care să realizeze democratizarea tutu-
ror laturilor vieţii sociale şi să creeze condiţii pentru o viaţă şi o acti-
vitate creatoare intensă a oamenilor”. În opinia liderului sovietic,
P.C.U.S. trebuia să rămână ,,avangarda politică a societăţii”, urmând să
se transforme ,,într-un centru de elaborare a platformelor politice şi
ideologice”.
27 noiembrie. Greva generală din Cehoslovacia ,,paralizează” întreaga
ţară.
• Nadia Comăneci, celebra gimnastă română, care obţinuse, la Montreal
în 1976, pentru prima dată nota 10 într-un concurs, părăseşte clandestin
România, cu ajutor străin94. La sosirea în SUA, Nadia avea să declare
următoarele: ,,Sunt foarte fericită că mă aflu aici, am vrut de multă
vreme să vin aici”95.
28 noiembrie. Premierul cehoslovac Ladislau Adamec se declară de
acord cu aproape toate cererile opoziţiei: organizarea de alegeri libere
(acceptate la 30 noiembrie), libertatea de asociere (acceptată la 30 no-
iembrie), libertatea cuvântului şi a presei, denunţarea intervenţiei sovi-
etice din 1968 (fapt împlinit la 1 decembrie, concomitent cu cererea de
retragere a trupelor sovietice din ţară), renunţarea la rolul conducător al
92
Ioan Scurtu, Revoluţia română din Decembrie 1989 în context internaţional, p. 149.
În acelaşi timp, în cadrul Partidului Comunist Cehoslovac se constituie Forumul
Democratic al Comuniştilor, care se pronunţă pentru dialog cu Opoziţia.
93
La 21 decembrie s-a decis ca viitoarele alegeri libere să aibă loc la 25 martie 1990.
94
Referindu-se la acest lucru, Alex Mihai Stoenescu declara la 2 august 2009:
,,Serviciile secrete maghiare nu au lucrat de capul lor în cazul «evadarea Nadiei». Ele
au dus la îndeplinire un plan stabilit de americani şi bazat pe coruperea ofiţerilor de
frontieră de pe «culoarul de fugă»” (apud Grigore Cartianu, op. cit., p. 64).
95
E un început în tot sfârşitul... p. 25.
73
partidului în stat şi societate (deziderat aprobat de Adunarea Naţională

la 29 noiembrie).
29 noiembrie. Helmut Kohl, cancelarul vest german, prezintă un plan în
10 puncte pentru unificarea Germaniei96.
• Ataşatul militar cehoslovac de la Belgrad atenţionează pe omologul
român: ,,Fiţi atenţi că la voi vor fi demonstraţii ale ungurilor”.
Noiembrie. Ramiz Alia, liderul comuniştilor albanezi, se opune refor-
melor de orice fel.
1 decembrie. În R.D.G., Parlamentul decide abolirea prevederii consti-
tuţionale privind rolul conducător al partidului comunist.
• În România, generalul Iulian Vlad, şeful departamentului Securităţii
Statului, informează pe Nicolae Ceauşescu că în cadrul apropiatei întâl-
niri dintre George Bush şi M.S. Gorbaciov se ,,vor aborda cu prioritate
probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei
noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant
în toate problemele internaţionale”. În finalul documentului se anticipa
că cei doi lideri ,,ar urma să discute şi problema exercitării de noi pre-
siuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la apli-
carea de reforme «reale», fiind avute în vedere îndeosebi R.P. Chineză,
Cuba şi România. Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele
membre ale N.A.T.O. vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor
cu România şi va solicita ca şi U.R.S.S. să procedeze în mod similar,
mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi mine-
reu de fier”97.
2 decembrie 1989. Serviciul de Informaţii Externe informează eşaloa-
nele superioare despre aprecierile făcute de preşedintele american Ge-
orge Bush referitoare la situaţia din România: ,,Aş dori să văd unele
acţiuni şi în această ţară. Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am
trimis în România un nou ambasador, Allan Green, care îmi este prie-
ten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi in-
transigent, ce cunoaşte bine părerile mele despre democraţie şi liber-
tate. Cred că Alan Green a plecat la 29.11.1989 spre România şi el va
prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal, preşedintelui Ni-
colae Ceauşescu. În orice caz, vom încerca, dar va fi foarte greu”98. La
fel procedează şi Raymond Selz, adjunctul Secretarului de Stat al
S.U.A. pentru problemele Europei şi Canadei, care apreciază într-o con-
ferinţă de presă: ,,Nu pot să anticipez ce se va întâmpla în România.
Este o ţară insensibilă sau imună la toate schimbările care au loc în
Europa răsăriteană”.
96
Anterior, a obţinut acordul şi sprijinul preşedintelui S.U.A., George Bush, a promis
sprijin economic şi financiar Uniunii Sovietice şi a dat asigurări lui M.S. Gorbaciov că
Germania reunificată nu intenţiona ,,să devină o mare putere”.
97
Ioan Scurtu, Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional, p. 160-
162.
98
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia română din Decembrie 1989…, p.
106.
74
1917 – 1989
• Informat şi el despre ce se va discuta la Malta, Nicolae Ceauşescu

cere lui Constantin Olteanu, secretar al C.C. al P.C.R. şi şef al Secţiei
Relaţii Externe, să îl convoace pe ambasadorul sovietic la Bucureşti,
Evheni Tiajelnikov, şi să îi transmită dorinţa părţii române ca M.S.
Gorbaciov să nu discute despre toate ţările socialiste deoarece nu a fost
împuternicit de nimeni.
2-3 decembrie . La Malta, G. Bush şi M.S. Gorbaciov discută probleme
referitoare la dezarmare, cooperare, situaţia internaţională etc. Liderul
american îşi manifestă interesul faţă de evoluţiile politice din estul Eu-
ropei, iar cel sovietic declară că nu urmăreşte influenţarea situaţiei din
America Centrală. Elogiind activitatea lui M.S. Gorbaciov, George
Bush îi declară: ,,Dumneavoastră sunteţi catalizatorul schimbărilor din
Europa, care sunt constructive”. La rându-i, liderul sovietic conchide:
,,Trebuie să acţionăm împreună – şi acţionăm împreună – într-un spirit
real de răspundere şi cu multă ponderaţie în această perioadă, în cur-
sul căreia Europa cunoaşte atâtea frământări”99. După reuniune, la
conferinţa de presă comună, George Bush a declarat că va sprijini poli-
tica de restructurare dusă de M.S. Gorbaciov.
3 decembrie. În Cehoslovacia se constituie un nou guvern în care con-
ducerile a cinci ministere (din 20) nu mai sunt conduse de comunişti.
Opoziţia nu este de acord cu componenţa noului Executiv, Forumul Ci-
vic solicitând constituirea unui veritabil guvern de coaliţie.
• Plenara C.C. al P.S.U.G. decide excluderea din partid a lui Erich
Honeker, Willy Stoph şi a altor colaboratori apropiaţi; întreaga condu-
cere a partidului demisionează.
4 decembrie. La Moscova, cu prilejul şedinţei Comitetului Politic Con-
sultativ al Tratatului de la Varşovia, M.S. Gorbaciov informează pe li-
derii statelor care făceau parte din această organizaţie despre conţinutul
discuţiilor avute cu George Bush la Malta, referindu-se în general la
pace, dezarmare, la Europa Unită. Concomitent, condamnă invazia din
1968 din Cehoslovacia şi oferă garanţii cu privire la neamestecul în
afacerile interne ale statelor membre. Nicolae Ceauşescu a reamintit că
România nu a participat la respectiva agresiune, pe care a apreciat-o,
din nou, ca ,,o încălcare gravă a suveranităţii şi independenţei unui
stat, un act agresiv, contrar normelor şi principiilor relaţiilor dintre
state, care a dăunat mult socialismului, inclusiv Uniunii Sovietice”, fi-
ind aprobat imediat de către Rezsö Nyers. Cu acelaşi prilej, Nicolae
Ceauşescu s-a pronunţat şi pentru retragerea trupelor sovietice din Ce-
hoslovacia100, şi chiar din toate ţările în care acestea se află, fapt care l-a
surprins pe liderul sovietic şi a produs rumoare în sală. În timpul uneia
dintre pauze, Egon Krenz i s-a adresat lui Nicolae Ceauşescu, cu sub-
înţeles: ,,Nu ştiu dacă ne vom mai vedea!”101
99
M.S. Gorbaciov, Memorii,Editura Nemira, 1994, p. 80.
100
M.S. Gorbaciov a replicat că această problemă urma să fie reglementată pe cale
bilaterală între sovietici şi cehoslovaci.
101
Grigore Cartianu, op. cit., p. 30.
75
• În continuare, într-o atmosferă tensionată, are loc o întâlnire între Ni-

colae Ceauşescu şi M.S. Gorbaciov (cu participarea primilor-miniştri
Constantin Dăscălescu şi Nikolai Rîşkov), în cadrul căreia liderul ro-
mân a insistat pentru organizarea unei întâlniri a reprezentanţilor parti-
delor comuniste (cu participare sovietică) şi pentru sporirea de către
Uniunea Sovietică a livrărilor de materii prime, în special petrol şi gaz
metan sau o nouă întâlnire bilaterală pe 9 ianuarie 1990. Din nou cu
subînţeles, M.S. Gorbaciov a replicat: ,,Să trăim noi până atunci!”.
Referindu-se la procesul revoluţionar din Europa, Nicolae Ceauşescu a
arătat: ,,Noi suntem foarte preocupaţi de ce se întâmplă în câteva ţări
socialiste din Europa. Înţelegem perfecţionarea, înnoirea, însă nu de
aceasta vreau să vorbesc acum, dar forma în care se acţionează pune
foarte serios în pericol nu numai socialismul, ci şi existenţa partidelor
comuniste din ţările respective. Dacă se lasă să se continue acest curs
se va ajunge la o situaţie foarte gravă”102.
• În Cehoslovacia, manifestanţii scandează: ,,Afară cu comuniştii!”,
,,Fără comunişti!”, ,,Ruşine!”, ,,Mafia!”, Plecaţi!”, ,,Husák, de data
asta să nu te mai bizui pe tancurile sovietice!”.
• Imre Pozsgay, ministru de stat ungar, declară la televiziunea Antenne
2 că ,,Ungaria nu are altă cale de ales decât democraţia, până la capăt.
Libertatea va fi prezervată”.
5 decembrie. Petăr Mladenov declară, la Moscova, lui M.S. Gorbaciov
că în Bulgaria ,,toată lumea, cu excepţia unei pături subţiri a popula-
ţiei, susţine cu căldură perestroika”. Reafirmându-şi poziţia faţă de ne-
cesitatea unui ,,dialog sincer şi deschis cu societatea”, care va contribui
la ,,întărirea autorităţii partidului”, liderul sovietic precizează că
schimbările nu trebuiau făcute ,,în pripă”, şi-i recomandă lui Mladenov
să studieze articolul său Ideea socialistă şi perestroika revoluţionară,
care conţinea orientările sale ,,pe termen lung” şi se baza pe ,,valorile
noastre socialiste, pe o interpretare contemporană a clasicilor marxis-
mului”.
• Din Washington, ambasadorul român Ion Stoichici informează că D.
Quayle, vicepreşedintele S.U.A., a apreciat că ,,lucrurile evoluează
foarte rapid în Europa răsăriteană, într-un sens pozitiv” şi că america-
nii trebuie să fie pregătiţi ,,pentru evoluţii neaşteptate, în situaţia în
care evenimentele vor lua o întorsătură negativă” deoarece ,,avem de a
face cu guverne totalitare”.
6 decembrie. M.S. Gorbaciov abordează cu François Mitterand, la
Kiev, şi probleme referitoare la situaţia politică din estul Europei103.
102
,,Atunci – avea să menţioneze M.S. Gorbaciov în memoriile sale – m-am convins
definitiv că Ceauşescu, pur şi simplu, nu era în stare să pornească pe drumul
democratizării, al deschiderii, al înnoirii”.
103
,,A doua întâlnire importantă – apreciază Alex Mihai Stoenescu - a fost cea din 6
decembrie 1989, de la Kiev, între Gorbaciov şi Mitterand, la care s-a convenit
îndepărtarea prin forţă a lui Ceauşescu, conlucrarea informativă şi militară între
Franţa şi URSS pe acest subiect (Mitterand a plusat oferind grupuri de comando ale
76
1917 – 1989
• Egon Krenz demisionează din funcţiile de preşedinte al Consiliului de

Stat104 şi al Consiliului Apărării al R.D.G.
7 decembrie. În Bulgaria, grupările independente se unesc în cadrul
Uniunii Forţelor Democrate (U.F.D.), condusă de Jelio Jelev, care mi-
litează pentru democraţie de tip occidental.
• În R.D.G., la ,,Masa rotundă” participă nu mai puţin de 14 partide şi
grupări politice de opoziţie, alături de reprezentanţii P.S.U.G.. La scurt
timp avea să fie dizolvată temuta poliţie politică S.T.A.S.I.
• În Cehoslovacia, premierul Ladislau Adamec îşi prezintă demisia.
• Presa din Budapesta publică textul scrisorii adresate de către Matyas
Szurös lui Nicolae Ceauşescu, prin care preşedintele interimar al Unga-
riei făcea cunoscut că preotul reformat Lászlo Tökes ,,este şicanat,
ameninţat şi maltratat în mod grav” (la fel ca şi ,,membrii pres-
biteriului care îl sprijină”) fapt ce provoacă ,,o gravă îngrijorare în
rândul opiniei publice ungare”.
În final, şeful statului ungar atrăgea atenţia lui Nicolae Ceauşescu că
,,tratamentul autorităţilor române contravine spiritului cursului de la
Helsinki, obligaţiilor şi principiilor în acest domeniu, semnate şi de
România” şi cerea ,,insistent” să se intervină ,,în scopul încetării
imediate a şicanării de către autorităţi şi a ameninţărilor împotriva lui
Lászlo Tökes şi a familiei sale, pentru repunerea sa în serviciul
bisericesc şi a-i face posibilă exercitarea liberă a drepturilor oficiale şi
ale omului”.
8 decembrie. Ales, în cadrul Congresului extraordinar al P.S.U.G., în
funcţia de preşedinte al partidului, Gregor Gysi se pronunţă pentru ,,a
treia cale”, deosebită de ,,socialismul stalinist şi dominaţia monopolu-
rilor tradiţionale”, sursele ei urmând a fi ,,social-democrate, socialiste,
comuniste nestaliniste, antifasciste şi pacifiste”. În acelaşi cadru, pri-
mul-ministru Hans Modrow se pronunţă pentru ,,un stat R.D.G. suveran
şi socialist”105.
10 decembrie. În Cehoslovacia se constituie guvernul condus de M.
Calfa (în urma demisiei lui Adamec), în cadrul căruia comuniştii nu
mai sunt majoritari. A doua zi va fi înlocuit din funcţia de preşedinte al
ţării şi Gustáv Husák.
• La Radio ,,Europa Liberă”, Mircea Carp face cunoscut: ,,Cu prilejul
zilei internaţionale a drepturilor omului, «Liga anticomunistă ro-
mână», una dintre organizaţiile românilor refugiaţi în Ungaria, a dat
publicităţii un apel în care îi cheamă pe toţi românii, precum şi în-
Armatei franceze, astfel încât să fie îndepărtată posibilitatea ca o eventuală intervenţie

cu trupe sovietice sau ungare să pară un atac al forţelor Tratatului de la Varşovia),
precum şi confirmarea status-quo-ului teritorial, pe frontierele stabilite la Ialta,
inclusiv drepturile URSS asupra Basarabiei şi nordului Bucovinei” (Alex Mihai
Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea I, ,,Revoluţia din
decembrie 1989” – o tragedie românească, Editura RAO, Bucureşti, 2004, p. 268).
104
Funcţia a fost preluată, interimar, de către Manfred Gerlach, preşedintele Partidului
Liberal-Democrat.
105
Principiul dominoului…, p. 418-419.
77
treaga opinie internaţională, să condamne nerespectarea drepturilor

omului în România”.
• Nicolae Ceauşescu încearcă să se relaxeze la vânătoare de fazani, în
pădurea Ogarca de lângă Bucureşti.
10 spre 11 decembrie, pe străzile Timişoarei, persoane neidentificate
împrăştie manifeste cu conţinut anticeauşist: ,,Jos dictatura!”, ,,Jos ti-
rania ceauşistă!”, ,,Moarte dictatorului!”106.
11 decembrie. Serviciul de Informaţii Externe al României apreciază
că, în ceea ce priveşte România, guvernul olandez acţionează pentru
,,intensificarea campaniei propagandistice de denigrare a realităţilor
din România şi stimularea prin toate mijloacele, inclusiv prin posibili-
tăţile Ambasadei Olandei la Bucureşti, a elementelor protestatare din
ţara noastră”, pentru ,,sprijinirea în continuare a organizării în
Olanda de manifestări antiromâneşti, îndeosebi pe tema pretinsei ne-
respectări a drepturilor omului şi a programului de modernizare a lo-
calităţilor”, pentru ,,tolerarea pe mai departe a activităţii grupurilor
iredentiste maghiare din Olanda”107.
13 decembrie. În Polonia, la chemarea ,,Solidarităţii”, sunt trase sire-
nele şi clopotele, marcându-se astfel 9 ani de la decretarea stării de
asediu.
106
Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, Editura All, Bucureşti,
2005, p. 54.
107
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia română din Decembrie 1989..., p.
107.
78
14 decembrie 1989
14 decembrie 1989
• La Iaşi, autorii manifestelor/fluturaşilor şi ai documentului intitulat

,,Chemare către toţi românii de bună credinţă”108 (semnat Frontul de
Salvare Naţională/sau Frontul Popular Român) cheamă populaţia ora-
şului la o demonstraţie în Piaţa Unirii, de unde participanţii urmau să se
deplaseze spre Piaţa Palatului Culturii pentru a protesta împotriva
,,terorii dezlănţuite de dictatura ceauşistă” etc. Intervenţia autorităţilor
şi a forţelor de ordine, care au blocat zona şi au arestat liderii, a făcut ca
acţiunea să eşueze.
• Chemarea avea următorul conţinut: ,,A sosit ceasul descătuşării
noastre. Să punem capăt foamei, frigului, fricii şi întunericului care
stăpânesc de 25 de ani. Să punem capăt terorii dezlănţuite de dictatura
ceauşistă care a dus un popor întreg în pragul deznădejdii. Am rămas
ultima ţară din Europa în care mai persistă coşmarul stalinist amplifi-
cat de către o conducere incompetentă şi răuvoitoare. Să arătăm că
noi, cei din urmă, vom fi cei dintâi. Stă în puterea noastră şi numai a
noastră să ne eliberăm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodată
ţara noastră. Pentru aceasta chemăm toţi cetăţenii de bună credinţă,
sâmbătă 16 decembrie109, ora 18,00, la demonstraţia de protest care va
avea loc în Piaţa Unirii. Dorim ca demonstraţia să se desfăşoare într-o
tăcere deplină , iar la ora 19,00 să pornim cu toţii către Piaţa Palatului
Culturii, unde se va sfârşi demonstraţia, urmând să ne întâlnim sâm-
bătă 23 decembrie, la aceeaşi oră, în acelaşi loc. Ultima demonstraţie
va avea loc la 30 decembrie, ora 18,00, când vom cere înlăturarea de
la conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale. Facem apel la
Armată, Miliţie şi Securitate să dea dovadă de curaj, patriotism şi clar-
viziune politică şi să sprijine acţiunea noastră de salvare a acestui
neam, care este al nostru, al tuturor »110.
• Chiar dacă a eşuat, ca urmare a măsurilor luate de către autorităţi, ma-
nifestaţia, conţinutul Chemării şi al manifestelor, precum şi întreaga
activitate a liderilor Frontului Popular Român, reliefează atitudinea an-
ticomunistă şi anticeauşistă a ieşenilor şi se constituie în acţiuni care au
premers revolta timişorenilor din 16 decembrie 1989.
• La Timişoara, aflând că autorităţile intenţionează să pună în aplicare
108
În unele variante a apărut ,,Către toţi cetăţenii de bună credinţă”
109
În mod inexplicabil a fost greşită data.
110
Apud Alex. Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea I,
,,Revoluţia din decembrie 1989” - o tragedie românească, Editura RAO, Bucureşti,
2004, p. 223-234. Autorul consideră că Proclamaţia de la Iaşi reprezintă primul
document al Revoluţiei române, care a început în capitala Moldovei, la 14 decembrie
1989 (Ibidem, p. 248-249).
79
hotărârea judecătorească privind evacuarea din locuinţă a pastorului

Lászlo Tökes, 30-40 de enoriaşi (majoritatea persoane în vârstă) ai Bi-
sericii reformate protestează în faţa casei parohiale din strada Timotei
Cipariu nr. 1111. Pentru a nu inflama situaţia, şi aşa destul de tensionată,
datorită mediatizării internaţionale a conflictului, în special prin mass-
media maghiară, colonelul Ion Deheleanu, şeful Miliţiei judeţene, pro-
pune lui Radu Bălan, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid
Timiş, să oprească acţiunea de evacuare.
111
La cererea Episcopiei Reformate Oradea, confirmată de Departamentul Cultelor,
pastorul Lászlo Tökes a fost revocat din funcţia de preot supleant la Parohia Reformată
Timişoara şi somat să elibereze locuinţa din strada Timotei Cipariu nr. 1 spre a fi pusă
la dispoziţia lui Makay Botond, numit în locul său. Deoarece Lászlo Tökes a refuzat să
se conformeze, Episcopia Reformată Oradea l-a dat în judecată, iar Judecătoria
Timişoara a decis şi ea evacuarea locuinţei (Şase zile care au zguduit România.
Ministerul de Interne în Decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie, vol. I, Bucureşti,
1995, p. 68-69; în continuare se va cita: Şase zile care au zguduit România...).
80
15 decembrie 1989
15 decembrie 1989
• Dimineaţa. În Timişoara, în faţa parohiei lui Lászlo Tökes, se adună

grupuri de enoriaşi, care protestează împotriva deciziei judecătoreşti de
evacuare a pastorului în altă localitate112.
• Ziua. Numărul protestatarilor din faţa casei parohiale creşte.
• La Timişoara soseşte Denis Currie, secretar II al Ambasadei S.U.A. în
România (însoţit de o ,,corespondentă de presă” de la Ambasada Marii
Britanii) - urmărit în permanenţă de către organele de filaj ale Securită-
ţii locale -, care încearcă să ia legătura cu Lászlo Tökes113.
• În judeţul Timiş, la punctele de intrare în ţară din Iugoslavia se sem-
nalează grupuri masive de turişti (sovietici, maghiari ş.a.) care călăto-
resc cu autoturisme, în coloane de maşini (20-30 de autovehicule); unii
tranzitează judeţul, alţii rămân. Concomitent, în Timişoara se intensi-
fică activitatea ,,unor persoane cunoscute ca agenţi sovietici”.
• Un fenomen asemănător se înregistrează şi în judeţul Brăila, de unde
grănicerii semnalează că în multe autovehicule ,,Lada” se află câte
două-trei persoane, în general bărbaţi tineri şi atletici.
• Structurile abilitate acţionează ,,în direcţia descifrării scopului şi sen-
sului venirii în ţara noastră a unui mare număr de cetăţeni din Unga-
ria, cu mult peste perioadele anterioare”. În acelaşi timp, constată ,,o
creştere fără precedent a numărului evenimentelor de frontieră”114.
• După-amiază. În zona parohiei reformate din strada Timotei Cipariu
nr. 1 se adună peste 100 de persoane115, care aveau în mâini lumânări
aprinse.
• Întorcându-se de la Buzău, respectiv de la Iaşi, unde participaseră la
depunerea jurământului de către noul contingent de militari, generalii
Ştefan Guşă şi Vasile Milea constată deplasarea a unor numeroase ma-
şini ,,Lada”, cu număr de înmatriculare rusesc. Nedumerit, Vasile Mi-
112
Referindu-se la acest lucru, Gazda Arpad avea să rememoreze: ,,În dimineaţa de 15
decembrie s-au adunat oamenii. Întâi câte 3-4, care n-aveau curajul să steie în faţa
casei (unde erau poliţişti în uniformă). Se plimbau prin zonă, intrau în farmacie,
ieşeau, intrau în alimentară, ieşeau. La un moment dat a ieşit la geam Tökes şi atunci
toţi cei care erau împrăştiaţi s-au adunat şi l-au întrebat dacă are nevoie de ceva”
(Marius Mioc, Revoluţia din Timişoara. Aşa cum a fost şi falsificatorii istoriei
revoluţiei, Editura Sedona, Timişoara, 1999, p. 8; în continuare se va cita: Revoluţia
din Timişoara…).
113
Cadre de Miliţie şi Securitate au afirmat că Denis Currie nu a reuşit să ia legătura cu
Lászlo Tökes, în timp ce Gazda Arpad a declarat că diplomatul american a vorbit cu
pastorul, la uşa locuinţei acestuia, în limba engleză.
114
Sergiu Nicolaescu, Începutul adevărului, p. 22-23.
115
În funcţie de surse şi propria percepţie, numărul manifestanţilor este prezentat
diferit în istoriografie şi memorialistică.
81
lea i s-a adresat astfel lui Ştefan Guşă: ,,Cam ce o fi cu ăştia? fac Cră-
ciunul pe aici?”. Referindu-se la acelaşi lucru, generalul Iulian Vlad
avea să relateze şi el, la 19 octombrie 1993, o întâmplare petrecută la
Miliţia din Caransebeş, unde un cetăţean sovietic care produsese un ac-
cident rutier s-a adresat astfel căpitanului Ruşeţ, care dorea să obţină
mai multe informaţii: ,,Hai, colega, că suntem şi noi militari ca şi dum-
neata!116 . În aceeaşi perioadă s-a constatat şi o intensă deplasare a
diplomaţilor străini, mai ales în partea de vest a României şi sosirea în
ţară a numeroşi ziarişti străini.
• Seara. Pentru calmarea spiritelor (între timp se ajunsese la confruntări
între provocatorii infiltraţi printre manifestanţi şi cadrele de Miliţie şi
Securitate), în zona casei parohiale, sosesc Petre Moţ, primarul Timi-
şoarei, şi Ion Rotărescu, secretar cu probleme organizatorice al Comi-
tetului Municipal de Partid, care dau asigurări pastorului Lászlo Tökes
că nu va fi evacuat. Mulţimea huiduie pe reprezentanţii puterii şi pe cei
ai Miliţiei. Apoi scandează lozinci anticeauşiste, fiind nemulţumită de
condiţiile de trai şi de muncă. Se cântă ,,Deşteaptă-te române!”. La in-
trarea în parohie se aprind lumânări. De la un geam de deasupra farma-
ciei din apropiere un operator filmează evenimentele. Seara târziu,
după ce însuşi pastorul anunţă că s-a ajuns la o înţelegere, la îndemnul
acestuia, majoritatea enoriaşilor se retrag spre casele lor117.
• La rându-i, Radu Bălan îl informează pe Emil Bobu despre evenimen-
tele din oraş.
116
117
Costel Balint, 1989. Timişoara în decembrie, Editura Helicon, Timişoara, 1992, p.
8-9.
82
16 decembrie 1989
16 decembrie 1989
• Ora 8,00. La Timişoara, Radu Bălan informează colaboratorii apropi-

aţi despre ,,cazul” Tökes şi, în pofida faptului că în acel moment în faţa
parohiei pastorului era linişte, face cunoscut că pentru anihilarea susţi-
nătorilor acestuia în zonă urmau să fie aduşi 400-500 de oameni de în-
credere.
• Ora 9,00. Pe strada Timotei Cipariu încep să apară enoriaşii.
• Ora 10,00. De la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu îi cere lui Radu Bălan
să ia măsuri pentru restabilirea ordinii la Timişoara şi pentru evacuarea
pastorului Lászlo Tökes. Mai realist, primul-secretar al Comitetului Ju-
deţean de Partid Timiş amână acţiunea în speranţa de a nu se escalada
conflictul.
• Concomitent, structurile puterii (de Partid, Securitate şi Miliţie) trimit
în zona casei parohiale cadre şi efective, fapt care agravează şi mai mult
situaţia.
• Ora 13,00. În Timişoara, în zona străzii Timotei Cipariu se adună câ-
teva sute de manifestanţi, care scandează lozinci cu revendicări sociale
şi economice, antidictatoriale şi împotriva lui Nicolae Ceauşescu118.
• Ora 16,00. În zona casei parohiale soseşte un grup de 60-70 de sindi-
calişti, trimişi de primarul Timişoarei cu misiunea de a se opune susţi-
nătorilor lui Lászlo Tökes şi celorlalţi manifestanţi, printre care se aflau
şi simpli curioşi. La scurt timp, aceştia îşi vor manifesta şi ei nemulţu-
mirea.
• Ora 17,00. Nicolae Ceauşescu îl acuză pe Radu Bălan că nu îl infor-
mează corect despre situaţia de la Timişoara.
• Primul-secretar al Comitetului Judeţean de Partid Timiş cere introdu-
cerea Gărzilor Patriotice în dispozitivul de apărare al Judeţenei de
Partid.
• Ora 17,15. Lászlo Tökes iese la fereastra locuinţei şi cere enoriaşilor
să se împrăştie. Când aceştia scandează ,,Libertate!”, pastorul li se
adresează: ,,Dar eu sunt liber... Plecaţi acasă. Nu vă periclitaţi viaţa
pentru mine. Nu mă vor lua. Mi-au dat asigurări”.
• Orele 17,30-18,00. Revolta timişorenilor se extinde în Piaţa Maria,
unde se blochează circulaţia, după ce Ion Monoran trage pantograful
unui tramvai119. Manifestanţii acuză violent regimul. Se scandează lo-
zinci antidictatoriale şi cu caracter social: ,,Libertate”, ,,Jos dictatura”,
,,Jos Ceauşescu!”,,,Jos cu realesul!”, ,,Azi în Timişoara, mâine în toată
118
Sergiu Nicolaescu consideră că acest moment constituie ,,începutul revoltei popu-
lare” (Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 573).
119
,,Caietele Revoluţiei”, nr. 3/2006, p. 24-25.
83
ţara!”, ,,Vrem pâine!”, ,,Vrem lapte!”, ,,Vrem căldură!” etc.120 Conco-

mitent, se cântă ,,Deşteaptă-te române!” şi ,,Hora Unirii!”. Între timp,
în zonă apar trupele de ,,ordine”, în uniforme albastre, cu căşti, scuturi
albe şi bastoane de cauciuc, care reuşesc să despartă enoriaşii din
dreptul casei parohiale de cei dinspre podul Maria. Cu toate acestea, se
incendiază steaguri roşii, portrete şi cărţi ale lui Nicolae Ceauşescu. Re-
volta devine violentă, iar Timişoara - ,,detonatorul revoluţiei ro-
mâne”121. Între timp, Nicolae Ceauşescu îl întreabă pe Radu Bălan dacă
a ieşit armata în stradă.
• Orele 19,00-20,30. În Timişoara situaţia se complică. Ciocnirile între
manifestanţi şi forţele de ,,ordine” continuă122. În special în Piaţa Ma-
ria, unde este dispus plutonul de intervenţie al Miliţiei (80 de cadre),
echipat cu bastoane de cauciuc, scuturi şi căşti de protecţie. Scutierii
atacă manifestanţii, care nu părăsesc zona (chiar dacă Lászlo Tökes le
ceruse din nou acest lucru) şi se repliază apoi la contraatacul acestora.
Măsurile represive au un evident caracter ilegal.
• Alături de manifestanţii paşnici acţionează şi cetăţeni violenţi (majo-
ritatea tineri), care blochează circulaţia, sparg vitrine, librării (aruncă în
stradă cărţile lui Nicolae Ceauşescu şi le dau foc), magazine etc123.
• Un grup de manifestanţi se îndreaptă spre sediul Comitetului Judeţean
de Partid, resping dialogul cu primarul Petre Moţ (trimis de Radu Bă-
lan să-i întâmpine), care încearcă să-i oprească pe podul Michelangelo,
scandează ,,Fără teamă!”, ,,Libertate! Libertate!”, ,,Vrem căldură!”,
,,Vrem mâncare!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Vrem pâine!”, Azi în Timi-
şoara, mâine în toată ţara!” şi atacă cu pietre, sticle etc. sediul Judeţe-
nei de Partid, trupele de Miliţie (circa 80-100 de ofiţeri şi subofiţeri,
120
Referindu-se la caracterul acţiunilor din 16 decembrie 1989, prof. univ. dr. Ioan
Scurtu apreciază că manifestanţii din Timişoara ,,nu se ridicaseră împotriva orânduirii
socialiste şi nici a intereselor celor ce muncesc. Revendicările lor aveau un caracter
limitat, vizând respectarea unor drepturi constituţionale şi ameliorarea condiţiilor de
viaţă ale «celor ce muncesc»” (Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context
internaţional, ediţia I-a).
121
Claudiu Iordache, Detonatorul Timişoara. Calea spre libertate, în Agora social-
democrată, p. 33; vezi şi ,,Caietele Revoluţiei”, nr. 3/2006, p. 16-35.
122
Printre manifestanţii care acţionau în jurul casei pastorului Lászlo Tökes, organele
de filaj au identificat şi agenţi ai spionajului străin. La Proces, însă, aceştia au negat
existenţa unor agenţi străini care s-ar fi implicat în revolta timişorenilor.
123
Referindu-se la apartenenţa acestor grupuri violente, Sergiu Nicolaescu enunţă patru
supoziţii: ,,grupuri de furioşi, formate ca reacţie la acţiunile extrem de dure ale forţelor
de opresiune, de care au profitat şi jefuitorii de profesie; grupuri de mercenari străini
în acţiuni de diversiune; diversiune făcută de Securitate, în justificarea unor acţiuni de
lichidare a revoltei; diversiune făcută de trupe M.Ap.N., respectiv D.I.A, în acelaşi
scop” (Lupta pentru putere. Decembrie 1989, Editura All, Bucureşti, 2005, p. 58).
Referindu-se la acelaşi lucru, autorii lucrării Şase zile care au zguduit România.
Ministerul de Interne în decembrie 1989, vol. 1 consemnează la p. 72: ,,Pe măsură ce
se contura o participare mai numeroasă a cetăţenilor la acţiunile de stradă, o parte
însemnată a nucleului de indivizi violenţi se retrăgea din prim-planul activităţilor, unii
dintre ei apărând ulterior în alte locuri, tot în calitate de iniţiatori ai agresiunilor”.
84
16 decembrie 1989
plutonul de intervenţie – 30 de cadre)124, precum şi echipajele de

pompieri care încercaseră să-i oprească cu jeturi de apă, smulg şi sparg
însemnele comuniste. În final, manifestanţii sunt respinşi spre Poştă,
folosindu-se şi gazele lacrimogene.
• Alt grup de manifestanţi rămâne în zona Bisericii Reformate, unde
sunt trimişi 70-80 lucrători de miliţie.
• Alţi manifestanţi se deplasează spre Piaţa Operei, unde sunt asaltaţi de
scutieri. Alte grupuri se îndreaptă spre căminele studenţeşti, unde scan-
dează ,,Jos dictatura!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Studenţi veniţi cu noi!”,
,,Vrem libertate!” etc. şi cântă ,,Deşteaptă-te Române!”. Studenţii (cei
mai mulţi erau plecaţi în vacanţă) nu reacţionează însă aşa cum vor ma-
nifestanţii.125
• În faţa Facultăţii de Electrotehnică se scandează: ,,Jos Ceauşescu!”,
,,Vrem libertate!”.
• Concomitent, grupuri de manifestanţi devastează magazinele dintre
Regionala C.F.R. şi Gara de Nord, atacă o autocisternă a pompierilor.
• Pentru restabilirea situaţiei intervin forţele de ,,ordine” (efective ale
Miliţiei, Trupelor de Securitate126, Pompieri, Grăniceri). Deşi nu s-a
executat foc, s-au înregistrat numeroase agresări fizice (de o parte şi de
alta) şi au fost făcute arestări (circa 180 de persoane127), inclusiv de
către patrulele militare scoase între timp în stradă, unii dintre
manifestanţi fiind bătuţi şi arestaţi. În acţiunea represivă, forţele de
,,ordine” au folosit şi gazele lacrimogene. În final, manifestanţii se
regrupează în faţa Catedralei. Situaţia rămâne tensionată în cursul
nopţii, când o parte dintre manifestanţi se deplasează în cartierele
oraşului pentru a mobiliza populaţia pentru a doua zi.
• Ora 20,45. Radu Bălan, primul-secretar al Comitetului Judeţean de
Partid Timiş, cere locotenent-colonelului Constantin Zeca, înlocuitor la
comanda Diviziei 18 mecanizate, să scoată în stradă trupe şi tehnică
militară pentru a participa, alături de forţele Ministerului de Interne, la
restabilirea ordinii în oraş. Informat, comandantul Armatei 3, generalul
Dumitru Roşu, ordonă să nu se ia nici o măsură fără ordinul ministrului
Apărării Naţionale.
• În faţa casei parohiale din str. Timotei Cipariu nr. 1 manifestanţii
timişoreni continuă să scandeze lozinci anticeauşiste şi antidictatoriale.
• Ora 21,00. La Bucureşti, generalul Iulian Vlad convoacă şefii de di-
124
În jurul orei 20.00, după ce a înlocuit plutonul de intervenţie al trupelor de Securitate
(fără muniţie de război), plutonul de intervenţie al Miliţiei (echipat în salopete gri-bleu
şi dotat cu bastoane de cauciuc, cască de protecţie şi scut) a fost dispus în zona Piaţa
Maria şi la Catedrală, unde a constituit un dispozitiv ,,triunghi cu vârful înainte” spre
podul Maria.
125
Despre formarea şi deplasarea coloanelor de manifestanţi vezi, pe larg, Alexandru
Oşca (coordonator), Revoluţia Română din decembrie 1989 în Banat, Craiova,Editura
Sitex, 2009, p.131-136.
126
Conform declaraţiilor şefilor Securităţii, aceasta şi-a concentrat activitatea asupra
misiunilor informative curente (informaţii, contraspionaj etc.).
127
Între care: Virgil Hossu, Marius Mioc, etc.
85
recţii din Departamentul Securităţii Statului şi dispune trimiterea la Ti-

mişoara a unei grupe operative care să acţioneze în problemele speci-
fice Departamentului128.
• Ora 21,30. Generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale,
aprobă cererea lui Radu Bălan privind scoaterea în municipiul Timi-
şoara a patrulelor militare înarmate (fiecare cu câte 10 militari), con-
duse de către ofiţeri, dar fără muniţie.
• Ora 21,45. Spre Piaţa Maria apare (dinspre strada Küttl, unde mulţi-
mea construise o baricadă căreia i s-a dat foc) o maşină de pompieri
care aruncă apă în timp ce scutierii împrăştie mulţimea. Manifestanţii
ripostează, aruncând cu pietre din pavaj şi cu alte obiecte spre scutieri şi
pompieri.
• Ora 22,00. Nicolae Ceauşescu cere generalului Iulian Vlad să-l in-
formeze despre situaţia de la Timişoara.
• Ministerul de Interne ordonă punerea în aplicare a Situaţiei nr. 2 (or-
dinul nr. 0230 din 15 mai 1973) care prevedea punerea în stare de alertă
a efectivelor şi intensificarea activităţilor specifice pentru prevenirea şi
descoperirea faptelor antisociale, pentru întărirea pazei şi ordinii
publice.
• Ministerul Apărării Naţionale transmite ordinul de constituire a gru-
pelor operative la toate comandamentele, marile unităţi şi unităţi.
• Ora 23,30. În Timişoara, confruntările dintre manifestanţi şi trupele
de ,,ordine” continuă, deseori luând aspectul luptelor de stradă. În final,
trupele de Miliţie şi Securitate se retrag destul de ,,şifonate”. În acelaşi
timp, grupuri de civili continuă devastările în oraş.
• La Primărie, Radu Bălan informează activul de partid şi directorii de
întreprinderi din oraş despre modul în care a fost atacat sediul Comite-
tului Judeţean de Partid şi prezintă un material referitor la activitatea
,,antistatală a pastorului Lászlo Tökes şi despre modul în care s-a pre-
gătit evacuarea acestuia.
• Spre miezul nopţii, manifestanţii, care se regrupaseră în zona Cate-
dralei, cântă ,,Deşteaptă-te române!”, ,,Hora Unirii!”.
Apoi multe coloane se îndreaptă spre diferite zone ale oraşului pentru a
mobiliza cetăţenii pentru a doua zi. Se scandează: ,,Coborâţi!”,
,,Luptăm!”, ,,Români veniţi cu noi!”, ,,Nu fiţi laşi!”, ,,Libertate!”, ,,Jos
Ceauşescu!”.
• Noaptea. La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu discută în mai multe rân-
duri cu ministrul Apărării Naţionale, generalul Vasile Milea, şi cu şeful
Departamentului Securităţii Statului, generalul Iulian Vlad, modalităţile
128
Grupa operativă a D.S.S. s-a deplasat spre Timişoara cu un tren special, începând cu
ora 23,00, în următoarea alcătuire: general Emil Macri, şeful Direcţiei de
Contrainformaţii Economice, colonel Filip Teodorescu, adjunct al şefului Direcţiei
Contraspionaj, colonel Dumitru, locotenent-colonel Dan Nicolici, şeful Centrului de
Informaţii şi Documentare din D.S.S., locotenent-colonel Gheorghe Glăvan, şeful
Serviciului informativ din U.S.L.A., locotenent-colonel Gabriel Atanasiu, şeful
Direcţiei Informaţii Interne.
86
16 decembrie 1989
de soluţionare a crizei129. Ordonă generalului Vasile Milea ca a doua zi

armata să demonstreze în centrul Timişoarei cu subunităţi militare pen-
tru a intimida populaţia.
• Organele de informaţii militare române fac cunoscut că în Ungaria
batalioanele de cercetare-diversiune din organica corpurilor 1 şi 3 ar-
mată execută, în apropierea frontierei cu România, pregătire de luptă
specifică ducerii acţiunilor de luptă în spatele trupelor inamice130.
129
,,Intrat în panică şi fiind hotărât să împiedice orice acţiune care ar fi impus
adoptarea unor reforme şi iniţierea unui dialog cu societatea românească – apreciază
prof. univ. dr. Ioan Scurtu -, regimul Ceauşescu a acţionat în forţă, crezând că astfel se
va menţine şi va putea controla situaţia din ţară” (Revoluţia Română din Decembrie
1989 în context internaţional, p. 182). Vezi şi Viorel Domenico, Ordinele lui
Ceauşescu, în ,,Caietele Revoluţiei”, nr. 3/2006, p. 51-53.
130
Sergiu Nicolaescu, Începutul adevărului, p. 23.
87
17 decembrie 1989
• Ora 2,00. Nicolae Ceauşescu reproşează generalului Iulian Vlad ne-

implicarea totală a Securităţii în soluţionarea crizei de la Timişoara.
• Ora 3,00-4,00. Din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, pastorul Lászlo
Tökes este evacuat forţat şi transportat (împreună cu familia) în locali-
tatea Mineu din judeţul Sălaj131 .
• Ora 4,00. Patrulele militare scoase în stradă în cursul nopţii sunt re-
trase în cazărmi.
• Ora 6,00. Nicolae Ceauşescu cere generalului Vasile Milea să scoată
armata în stradă la Timişoara pentru intimidarea manifestanţilor.
• Ora 6,30. În Timişoara soseşte trenul special cu grupa operativă a
Ministerului de Interne, condusă de generalul Emil Macri, care este in-
formată (între orele 8,00 şi 8,30) despre situaţia din oraş132. În mod rea-
list, colonelul Ion Deheleanu, şeful Miliţiei judeţene, raportează supe-
riorilor: ,,Poate să vină tot I.G.M.-ul (Inspectoratul General al Miliţiei),
totul e terminat, conturile sunt încheiate”133.
• Generalul Iulian Vlad ordonă obţinerea de informaţii privind eveni-
mentele din Timişoara, implicarea spionajului străin, starea de spirit a
populaţiei etc.
• Ora 6,45. Nicolae Ceauşescu cere, din nou, generalului Vasile Milea
să organizeze în Timişoara o paradă militară, apoi (ora 7,30) îi repro-
şează că armata nu s-a implicat în soluţionarea situaţiei de la Timişoara.
• Dimineaţa. Radu Bălan solicită telefonic (din ordinul lui Nicolae
Ceauşescu) comandantului Armatei 3 de la Craiova, scoaterea în stradă,
în Timişoara, a subunităţilor militare. Generalul Dumitru Roşu răs-
punde că nu există ordin superior în acest sens. Acelaşi răspuns îl va da
şi generalul Vasile Milea, care revine după puţin timp cu precizarea că
trupele urmau să fie scoase în stradă fără armament şi muniţie.
• Ora 8,00. Generalul Vasile Milea ordonă constituirea unor patrule
militare în garnizoanele Cluj-Napoca, Oradea, Bistriţa şi Zalău.
• Subunităţile trupelor de Securitate din Cluj-Napoca trec la aplicarea
măsurilor prevăzute în Situaţia nr. 2 privind pregătirea suplimentară în
vederea îndeplinirii de misiuni specifice.
• Ora 9,05. În Timişoara soseşte o grupă operativă a Marelui Stat Ma-
131
Pastorul şi soţia sa au fost transportaţi într-un autoturism Dacia, iar mobila într-un
autocamion. Gazda Arpad a declarat că Lászlo Tökes a fost bătut, iar cei care s-au aflat
alături de el în momentul arestării au fost arestaţi şi agresaţi. Vezi ,,Caietele
Revoluţiei”, nr. 3/2006, p. 43-44.
132
Puţin mai târziu, în Timişoara, cu trenul şi cu avionul, au sosit din Capitală alţi
ofiţeri de Securitate şi Miliţie.
133
Şase zile care au zguduit România..., p. 82.
88
17 decembrie 1989
jor, condusă de colonelul Dumitru Ionescu, precum şi ofiţeri din cadrul

Consiliului Politic Superior al Armatei şi al Inspectoratului Muzicilor
Militare; cu puţin timp înainte sosise şi Gheorghe Diaconescu, adjunc-
tul procurorului general al României.
• Ora 10,00. La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu informează Biroul Per-
manent al Comitetului Politic Executiv că situaţia de la Timişoara a fost
rezolvată şi că pastorul Lászlo Tökes a fost evacuat.
• Orele 10,00-13,00. La Timişoara, subunităţi militare (constituite în
detaşamente), cu fanfară, drapel de luptă şi armament (pistoale-mitrali-
eră), dar fără muniţie, defilează prin oraş (până la ora 13,30). În unele
locuri militarii sunt primiţi cu injurii şi ameninţări, în altele sunt atacaţi
de indivizi violenţi, care îi îndeamnă să-şi omoare ofiţerii134.
• Spre prânz, acţiunile protestatare iau proporţii, numărul manifestanţi-
lor ajungând la circa 4 000 de persoane. Se scandează ,,Libertate!”,
,,Jos Ceauşescu!”, Nu vă fie frică!”, ,,Acum ori niciodată!”.
• Forţele de ordine (de Securitate şi Miliţie) reacţionează dur, folosind
gaze lacrimogene, jeturi de apă din autocisterne etc. Concomitent, gru-
purile violente, înarmate cu răngi, bâte, sticle incendiare, distrug obiec-
tivele comerciale din zonă135.
• Manifestanţii se îndreaptă spre sediul Comitetului Judeţean de Partid,
unde încercările de dialog cu Radu Bălan eşuează.
• În urma cererilor insistente ale lui Radu Bălan, generalul Vasile Milea
ordonă Diviziei 18 mecanizate să intervină cu forţe pentru blocarea că-
ilor de acces spre Judeţeana de Partid136.
• Ora 11,00. La Braşov, generalul Ion Florea, comandantul garnizoanei,
primeşte ordin de la Armata 1 ca, începând cu ora 12,00, să ia măsuri
de întărire a pazei unităţilor şi obiectivelor militare din subordine.
• Ora 12,00. Ca urmare şi a anunţării vizitei oficiale a lui Nicolae Cea-
uşescu în Iran137, generalul Vasile Milea ordonă punerea în vigoare a
134
La ordinul comandantului de detaşament, militarii au luat poziţie de luptă în jurul
drapelului, apoi, după calmarea situaţiei, au continuat deplasarea (Alexandru Oşca –
coordonator -, Op.cit.,p. 138-139 ; Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia
Română din Decembrie 1989 retrăită prin documente şi mărturii, Editura Axioma Edit,
Bucureşti, 2001, p. 231)
135
După ce întreabă retoric: ,,Au fost aceste grupuri spontane sau organizate?”, Sergiu
Nicolaescu conchide: ,,Iată o întrebare la care nu au putut sau nu au dorit să răspundă
nici S.R.I.-ul, nici Procuratura sau Ministerul de Interne. După atâţia ani de la
Revoluţie este inadmisibil să nu putem avea unele piste. În caz contrar trebuie să
admitem spontaneitatea acestor grupuri pe care le vom regăsi cu rare excepţii la
Bucureşti, în noaptea de 21-22.12.1989 şi în unele localităţi din restul ţării” (Lupta
pentru putere. Decembrie 1989, Editura ALL, Bucureşti, 2005, p. 63).
136
Ca urmare, subunităţi din UM 01197, 01125 şi 01115 blochează circulaţia la Podul
Michelangelo, cele din UM 01115, 01103 şi 01185 patrulează pe itinerariul: stadionul 1
Mai – str. Avrig – str . Cluj – complexul Studenţesc. Sergiu Nicolaescu apreciază că
,,din acest moment, armata devine principala forţă care luptă împotriva populaţiei
revoltate” (Lupta pentru putere. Decembrie 1989, Editura ALL, Bucureşti, 2005, p. 63).
137
Referindu-se la această vizită, generalul Iulian Vlad, şeful D.S.S., apreciază: ,,Nici
un om, şef de stat normal, în asemenea situaţii, cu toate asigurările date, nu ar fi plecat
din ţară, deşi vizita era importantă şi benefică” (Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru
89
prevederilor cerute de indicativul Tabela ABC ,,ANA” (întărirea pazei şi

apărării unităţilor şi obiectivelor militare, precum şi constituirea unor
grupe operative).
• Orele 13,00-13,15. Ministrul Apărării Naţionale, Vasile Milea, în-
cearcă să obţină, fără succes, mai multe informaţii despre situaţia de la
Timişoara de la generalul Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii
Statului, şi de la Tudor Postelnicu, ministrul de Interne. Ultimul îi re-
proşează că l-a informat pe Ion Coman despre dezordinile petrecute în
oraşul de pe Bega şi îl asigură că structurile Ministerului de Interne stă-
pânesc situaţia.
• Generalul Ilie Ceauşescu, şeful Consiliului Politic Superior al Arma-
tei, afirmă, în cadrul şedinţei Biroului Consiliului de Conducere al Mi-
nisterului Apărării Naţionale, că evenimentele de la Timişoara ,,sunt
iniţiate şi se desfăşoară cu sprijin din afară, din Ungaria şi din alte
ţări, inclusiv din U.R.S.S.”.
• Ora 13,30. Nicolae Ceauşescu îl acuză pe generalul Vasile Milea că
armata nu a reacţionat cum trebuie la Timişoara şi îl informează că a
decretat ,,starea de necesitate”. Imediat, ministrul Apărării Naţionale
face cunoscut comandantului Diviziei 18 mecanizate din Timişoara că
situaţia ,,s-a agravat”, că este ordin ,,să intervină armata”, care intră
,,în stare de luptă” şi că în judeţul Timiş s-a decretat ,,starea de nece-
sitate” (fără a se emite decretul prezidenţial legal). Ca urmare, în oraş
sunt scoase numeroase subunităţi militare, inclusiv tehnică de luptă
(T.A.B.-uri, tancuri etc.). Concomitent, se constituie dispozitive mixte,
formate din trupe ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului
de Interne.
• Ora 13,40. Ministrul Apărării Naţionale ordonă telefonic comandan-
ţilor marilor unităţi din Timişoara să scoată în oraş alte efective militare
care să apere Comitetul Judeţean de Partid, hotelul Intercontinental,
Poşta, Banca, depozitul de armament al Gărzilor Patriotice ş.a.
• Ora 13,55138. Generalul Vasile Milea ordonă direct comandantului
UM 01115 Giroc să scoată în oraş 10 tancuri de instrucţie pentru a
apăra sediul Comitetului Judeţean de Partid. Peste o jumătate de oră,
blindatele încep deplasarea spre centrul oraşului, de la podul Decebal,
patru dintre ele fiind dirijate spre comandamentul Diviziei 18 mecani-
zate din Piaţa Libertăţii. Acest lucru îi irită foarte mult pe demonstranţi,
care atacă blindatele şi chiar le blochează. Unul dintre tancuri este in-
cendiat139, fiind recuperat apoi, la ora 15,55, cu sprijinul unei subunităţi
de securitate din zonă. La scurt timp, manifestanţii încearcă să pătrundă
prin dispozitivul militar din zona podului Decebal. Subunitatea
reacţionează prin foc de avertisment. Persoane neidentificate execută
foc din parcul Copiilor şi din parcul din faţa Miliţiei.
putere. Decembrie 1989, Editura ALL, Bucureşti, 2005, p. 112).

138
În unele surse este consemnată ora 14.05. Vezi Alexandru Oşca, op cit., p.141.
139
În momentul în care a încercat să iasă din tanc, locotenentul-major Ion Bănicioiu a
fost lovit în cap cu un topor.
90
17 decembrie 1989
• Orele 14,00-14,20. O parte dintre manifestanţii timişoreni iau cu asalt

sediul Comitetului Judeţean de Partid. Lupta cu forţele de ,,ordine”
este extrem de dură. Se strigă: ,,Jos Ceauşescu!”, Jos Guvernul!”,
,,Libertate!”. Se sparge uşa de la intrare şi se pătrunde în sala de consi-
liu, se dă jos steagul şi se decupează stema, precum şi portretele lui
Ceauşescu. Se incendiază şi se devastează. În final, manifestanţii sunt
împrăştiaţi în urma intervenţiei forţelor de ordine.
• Ilie Matei, fostul prim-secretar de partid, scapă sărind pe fereastră, iar
Radu Bălan, fugit şi el din clădire la Inspectoratul de Miliţie, îl infor-
mează pe Nicolae Ceauşescu despre cele întâmplate140. La rându-i,
Gheorghe Diaconescu comunică procurorului şef al României că la Ti-
mişoara ,,este altceva... este o chestiune de altă natură... este politic”.
Informată, ca urmare a interceptării convorbirii, Elena Ceauşescu cere
ca procurorul general adjunct să fie destituit din funcţie şi condamnat
pentru trădare.
• Ora 14,25. Unităţile şi marile unităţi din judeţul Timiş primesc indi-
cativul ,,Radu cel Frumos” – alarmă de luptă parţială.
• Ora 14,30. Nicolae Ceauşescu decide să trimită la Timişoara pe Ion
Coman, secretar al C.C. al P.C.R., pentru ca împreună cu conducerea
Judeţenei de Partid să rezolve toate problemele din oraş, astfel încât a
doua zi situaţia ,,să reintre în normal”. Informându-l despre situaţia din
Timişoara, secretarul general al partidului precizează: ,,Un grup de
vandali, de derbedei, vânduţi străinătăţii, încearcă să destabilizeze
România. Au spart magazine, au incendiat unităţi militare, au incendiat
Comitetul Judeţean de Partid, au încercat să ia drapelul de luptă al
unităţii. În această situaţie am hotărât stare de necesitate în municipiul
Timişoara şi am ordonat lui Milea şi celor de la Interne să trimită un
grup de generali de răspundere şi să execute aceste ordine141.
• Ora 15,00. Forţele de ordine restabilesc situaţia de la sediul Comite-
tului Judeţean de Partid Timiş142. Străzile Timişoarei rămân, însă, pline
de manifestanţi143.
• La librăria Mihai Eminescu se dă foc cărţilor lui Ceauşescu. Spre ora-
şul revoluţionar de pe Bega sunt însă dirijate efective militare aparţi-
nând UM 01233 din Buziaş, 01140 din Lugoj, 01380 din Arad. Per-
soane neidentificate rănesc prin împuşcare câţiva militari.
• Ora 15,15. Generalul Vasile Milea atrage atenţia generalului Iulian
Topliceanu că în Ungaria există forţe care ,,pregătesc o agresiune la
140
Costel Balint, op. cit., p. 25.
141
Generalul Ştefan Guşă a afirmat ulterior că, înainte de a se deplasa spre Timişoara,
generalul Vasile Milea i-a precizat că grupul de generali şi ofiţeri români se va afla în
,,subordinea nemijlocită” a lui Ion Coman, care îl reprezenta pe Nicolae Ceauşescu.
142
Conform afirmaţiilor locotenent-colonelului Constantin Zeca, în zona Comitetului
Judeţean de Partid se aflau la acea oră circa 1 500 de militari din forţele de ,,ordine”,
inclusiv tancuri şi T.A.B.-uri.
143
Referindu-se la acest lucru, Sergiu Nicolaescu apreciază: ,,Din acest moment, orice
amestec străin nu mai are nici o importanţă. În stradă, voinţa populară se impune”
(Lupta pentru putere. Decembrie 1989, Editura ALL, Bucureşti, 2005, p. 66).
91
frontiera de vest a ţării” şi îi cere să ia ,,măsuri ferme pentru ridicarea

capacităţii de luptă a unităţilor”. La rându-i, comandantul Armatei 4
apreciază că ,,pot avea oricând acţiuni în zona de frontieră”. Apoi a in-
format grănicerii despre ,,deplasări de trupe spre frontiera de vest a
României”. După ce arată că ,,situaţia s-a agravat la Timişoara”, unde
,,huliganii au devastat şi au dat foc la magazine”, atacând şi unităţile
militare, Vasile Milea precizează că ,,toate cererile de efective” pentru
diferite misiuni le va aproba numai el, primii-secretari de partid de la
judeţe urmând să-l sune şi să-i ,,solicite ce doresc”144.
• La Timişoara, în Piaţa Libertăţii şi în Piaţa Operei, manifestanţii
scandează ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Vrem alegeri libere!”.
• Ora 15,22. Din ordinul generalului Vasile Milea, două elicoptere mi-
litare survolează spaţiul aerian al municipiului Timişoara pentru a con-
stata situaţia din oraş şi a o raporta comandamentului Diviziei 18 meca-
nizate145.
• Ora 15,25. Ministrul Apărării Naţionale ordonă alarma de luptă par-
ţială pentru toate unităţile din Capitală.
• Ora 15,30. Generalul Vasile Milea ordonă generalului Ştefan Guşă,
prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al Marelui Stat
Major, să se deplaseze la Timişoara, împreună cu un grup de generali şi
ofiţeri superiori (generalul Victor Atanase Stănculescu, prim-adjunct al
ministrului Apărării, generalul Mihai Chiţac, comandantul Trupelor
Chimice şi comandant al garnizoanei Bucureşti etc.)146.
• Ora 16,30. La Timişoara sosesc, cu un avion special, Ion Coman, ge-
neralii Ştefan Guşă, Victor Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Cârneanu
şi colonelul Radu Gheorghe, din Ministerul Apărării Naţionale, precum
şi din Ministerul de Interne: generalii Constantin Nuţă, Velicu Mihalea,
Emil Macri şi coloneii Filip Teodorescu şi Ion Moraru.
• În zona centrală a oraşului, în special în apropierea sediului Diviziei
18 mecanizate, un grup violent, format din 10-12 persoane, atacă clădi-
rea marii unităţi, încercând să pătrundă în incintă. Concomitent, incen-
diază unele obiective din zonă (Casa Armatei, Restaurantul militar
etc.). Informat despre acest lucru, ministrul Apărării Naţionale ordonă
deschiderea focului de către santinele. La rându-i, generalul Ştefan
Guşă (care nu putuse pătrunde în sediul Diviziei 18 mecanizate, deoa-
rece acesta era înconjurat de manifestanţi) face cunoscut (în sediul In-
spectoratului Judeţean al Ministerului de Interne) că va ajunge la marea
unitate chiar dacă va trebui să folosească tancul. Iniţial, s-a deplasat în
144
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie 1989..., p.
196-197.
145
La ora 17,10, elicopterele au survolat din nou spaţiul aerian al Timişoarei.
146
Din grupa operativă a Marelui Stat Major au mai făcut parte: colonelul Gheorghe
Radu, locţiitor al şefului Direcţiei Operaţii, colonelul Gheorghe Cârneanu, locţiitor al
comandantului Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului ş.a. La Timişoara
a sosit şi generalul Constantin Nuţă, trimis la cererea lui Nicolae Ceauşescu pe motiv că
era ,,cel mai milităros” dintre cadrele de conducere ale Ministerului de Interne
(conform declaraţiei lui Tudor Postelnicu).
92
17 decembrie 1989
cazarma Oituz în care se afla Batalionul de Transmisiuni al Diviziei, de

unde avea asigurate toate legăturile pe fir militar. Ulterior, pe un traseu
ocolit, a ajuns la comandamentul diviziei mecanizate.
• La Sibiu, Nicu Ceauşescu solicită locotenent-colonelului Aurel Dra-
gomir, comandantul garnizoanei, să pregătească substanţe chimice la-
crimogene pentru a fi transportate, cu un elicopter, la Timişoara.
• Orele 17,00. În cadrul şedinţei Comitetului Politic Executiv147, Nico-
lae Ceauşescu minimalizează situaţia de la Timişoara, informând că în
oraş au avut loc ,,unele evenimente” în legătură cu evacuarea, din lo-
cuinţa pe care o deţinea, a preotului reformat Lászlo Tökes, apreciind
că ,,incidentele grave de la Timişoara” au fost organizate de ,,cercurile
revanşarde, revizioniste şi de agenţi atât din răsărit cât şi din apus”,
care aveau ca scop ,,destabilizarea situaţiei din România, de a acţiona
în direcţia lichidării independenţei şi integrităţii teritoriale a Româ-
niei”. După ce precizează că a fost devastat sediul Comitetului Judeţean
de Partid, îi acuză pe generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naţio-
nale, şi pe Tudor Postelnicu, ministrul de Interne148, de ,,atitudine defe-
tistă, capitulardă”, imputându-le faptul că nu au îndeplinit ordinele pe
care le-a dat în noaptea de 16 spre 17 decembrie de a deplasa în oraş
trupe mecanizate şi chiar tancuri, că au scos în stradă militarii cu
gloanţe de manevră, în loc să lichideze rapid ,,toate aceste lucruri”149.
Generalul Vasile Milea a mai fost acuzat că a trimis trupele spre graniţa
147
Stenogramele acestei şedinţe prezintă unele diferenţe de conţinut. În varianta ste-
nogramei prezentată de Sergiu Nicolaescu (Revoluţia. Începutul adevărului. Un raport
personal, Editura Topaz Grup, Bucureşti, 1995, p. 274-288) la şedinţă au participat:
Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Emil Bobu, Lina Ciobanu, Nicolae Constantin,
Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, Miu Dobrescu, Ludovik Fazecaş, Manea Mănescu,
Paul Niculescu-Mizil, Olteanu Constantin, Gheorghe Oprea, Gheorghe Pană, Dumitru
Popescu, Ion Radu, Gheorghe Rădulescu, Ioan Totu, Ştefan Andrei, Silviu Curticeanu,
Mihai Gere, Nicolae Giosan, Vasile Milea, Ana Mureşan, Cornel Pacoste, Tudor
Postelnicu, Ion Stoian, Iosif Szasz, Ioan Toma, Ioan Ursu (au mai fost invitaţi Vasile
Bărbulescu, Constantin Radu şi Iulian Vlad).
148
Generalul Constantin Olteanu, aflat în sală, a precizat, în ,,Dosarele Istoriei” nr.
1/2000, p. 58, că Tudor Postelnicu a declarat că ,,cei de la Interne au căutat în legi, în
regulamente, în alte acte normative, fără să spună explicit ce anume, dar nu au găsit
prevederi care să le permită să acţioneze altfel decât o făcuseră”.
149
,,Voi n-aţi executat ordinul dat - a zis Nicolae Ceauşescu - că am dat ordin în cali-
tatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru
toate unităţile, atât ale Ministerului Apărării cât şi ale Ministerului de Interne. Cum
este posibil o asemenea situaţie? Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului Judeţean
de Partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri, şi ei să nu intervină?”. La precizarea lui Vasile
Milea că militarii nu au primit muniţie, Nicolae Ceauşescu continuă: ,,De ce nu le-aţi
dat? Am dat ordin să se tragă în aer, să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu
le-aţi dat muniţii, mai bine îi ţineaţi acasă. Ce fel de ministru al Apărării eşti tu? Ce fel
de ministru de Interne eşti tu Postelnicu? Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră! Ei
au primit sarcină de luptă nu de manevră. Nu aţi spus adevărul.... Era mai bine să
mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945... Trebuia
să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei”. La rându-i, Elena Ceauşescu a precizat: ,,Să fi
tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu
iasă” .
93
de vest în loc să facă pe străzile Timişoarei ,,demonstraţie de forţă”.

Referindu-se la Miliţie, Nicolae Ceauşescu precizează că aceasta
,,trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută”. Continuând reproşurile,
Nicolae Ceauşescu se referă la ceea ce îl preocupa mai mult:
,,Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi. Socialismul
nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă. Cu
luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situaţie de capitu-
lare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului”.
Apoi îi acuză pe generalii Vasile Milea, Iulian Vlad şi Tudor Postelnicu
de trădare, laşitate şi neexecutare a ordinelor, propune destituirea lor
din funcţii150, anunţă că va prelua personal comanda şi cere să se ia mă-
suri imediate, să se pună trupele în ,,stare de luptă” pentru ca ,,oriunde
se încearcă vreo acţiune” să fie ,,lichidată radical, fără nici un fel de
discuţie”, deoarece ,,sunt acţiuni puse la cale atât din est cât şi din vest,
ce acţionează unit pentru a distruge socialismul”. Extrem de hotărât
concluzionează: ,,Vom lupta până la ultimul şi trebuie să supunem
aprobării partidului pentru că independenţa şi suveranitatea se cuce-
resc şi se apără prin luptă”151. După ce Gheorghe Rădulescu, Constan-
tin Dăscălescu şi Gheorghe Oprea propun să se amâne destituirea mi-
niştrilor Apărării, Internelor şi a şefului Securităţii, Nicolae Ceauşescu
simulează scena demisiei, spunând: ,,Atunci, alegeţi-vă alt secretar ge-
neral”. Apoi s-a îndreptat spre uşă spre stupefacţia membrilor Comite-
tului Politic Executiv, care s-au întrecut în a-l face să revină asupra de-
ciziei: Silviu Curticeanu - ,,Nu aşa, tovarăşe secretar general! Eu
niciodată n-am să vă părăsesc, voi rămâne totdeauna lângă dumnea-
voastră” ; Constantin Dăscălescu - ,,Nu se poate, tovarăşe secretar ge-
neral! Noi nu asta am vrut! Nu vom merge mai departe fără dumnea-
voastră!”; Emil Bobu - ,,Vă rugăm să nu vă supăraţi, tovarăşe secretar
general ”!; Tudor Postelnicu - ,,Suntem cu dumneavoastră!” ; Elena
Ceauşescu - ,,Uite ce i-aţi făcut lu` tovarăşu!” etc.152. O poziţie asemă-
nătoare au avut şi Manea Mănescu, Gogu Rădulescu, Gheorghe Oprea,
Emil Bobu, Cornel Pacoste, Ana Mureşan şi Lina Ciobanu (care au iz-
bucnit în plâns). Revenind, Nicolae Ceauşescu informează că a cerut
,,să se întrerupă orice activitate de turism” (acest lucru echivala cu în-
chiderea graniţelor), deoarece toţi turiştii care veneau în România (in-
clusiv din statele socialiste153) ,,s-au transformat în agenţi de spionaj”,
face cunoscut că toate structurile militare ale ţării ,,sunt în stare de
alarmă” şi conchide: ,,Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război.
Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, în Cehoslovacia şi în
150
Furios, Nicolae Ceauşescu i-a mai ameninţat cu moartea: ,,Ştiţi ce ar trebui să fac?
Să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ce aţi făcut voi
înseamnă pactizare cu inamicul”.
151
În completare, Elena Ceauşescu a precizat: ,,Trebuie luate măsuri radicale, pentru
că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să capitulăm”.
152
Grigore Cartianu, op. cit., p. 86-87.
153
Cu excepţia celor din China, Coreea şi Cuba.
94
17 decembrie 1989
Bulgaria acum şi în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organi-

zate de Uniunea Sovietică cu sprijinul american şi al Occidentului.
Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ulti-
mele trei ţări - R.D. Germană, Cehoslovacia, Bulgaria - au fost lovituri
de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii, cu pleava societăţii
cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca
altfel”.
• Ora 17.45. Nicolae Ceauşescu ţine o teleconferinţă cu prim-secretarii
Comitetelor Judeţene de Partid, la care participă membri şi membri su-
pleanţi a Comitetului Politic Executiv, secretari ai C.C. al P.C.R. şi co-
mandanţi ai garnizoanelor reşedinţă de judeţ. În cadrul acesteia, el îi in-
formează despre situaţia de la Timişoara, condamnă atitudinea lui
Lászlo Tökes care a refuzat să fie evacuat din locuinţă şi care anterior
,,...a făcut declaraţii antiromâneşti la Budapesta şi s-a aliat cu cercu-
rile revizioniste ostile integrităţii României”, afirmă că situaţia trebuia
rezolvată ,,într-o oră-două” şi apreciază că totul a fost un ,,pretext”
pregătit din timp de ,,agenţii din străinătate şi de cercurile antisocia-
liste şi din Est şi din Vest”. Pentru redresarea situaţiei anunţă că a ordo-
nat înarmarea trupelor cu ,,muniţie de război”, instituirea ,,stării de ne-
cesitate”, precum şi punerea tuturor unităţilor militare în ,,stare de
alarmă”154. Apoi îi cere lui Radu Bălan, prim-secretar al Comitetului
Judeţean de Partid Timiş, să raporteze situaţia. Acesta îl asigură că ,,s-
au luat măsuri pentru executarea ordinului dat de dumneavoastră”. La
fel procedează şi Ion Coman, sosit de puţin timp în Timişoara, care ra-
portează: ,,Organizăm ce aţi spus dumneavoastră... Am ordonat să se
tragă foc”155. Nemulţumit că generalii sosiţi de la Bucureşti nu erau în
sala în care se ţinea teleconferinţa, Nicolae Ceauşescu precizează că se-
diul Judeţenei de Partid reprezenta ,,locul de comandă” şi se adresează
astfel lui Ion Coman: ,,Te rog, acţionează în numele meu şi preiei co-
manda şi îmi raportezi din 15 în 15 minute cum se soluţionează pro-
blemele! Pe toţi îi chemi şi le dai ordin să execute! Toate unităţile să fie
în centru şi să pună ordine! S-a înţeles?”156. Apoi, adresându-se tutu-
154
,,Oricine atacă un soldat, un ofiţer – a precizat Nicolae Ceauşescu –, trebuie să
primească riposta! Oricine intră într-un consiliu popular, sediu de partid, sparge
geamurile la magazine, trebuie să primească riposta imediat! Nici un fel de justificare!
Menţionez: umanismul nu înseamnă capitulare în faţa duşmanului! Umanismul
înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului… Oricine încearcă vreo
mişcare, imediat somat, arestat şi pe urmă stăm de vorbă să clarificăm, fără nici un fel
de discuţie!”
155
În acel moment în Timişoara, în urma ordinului dat de Nicolae Ceauşescu şi
transmis de generalul Vasile Milea, se executau trageri cu armamentul, majoritatea în
plan vertical, înregistrându-se şi victime (Morţi şi răniţi, între care: Lepa Bărbat – ucisă,
şi Vasile Bărbat, Traian Orban – răniţi.).
156
Referindu-se la ce a urmat, generalul Ştefan Guşă a precizat: ,,După câteva minute a
sunat Ion Coman şi mi-a reproşat neexecutarea ordinului de a mă prezenta la judeţ
menţionând (cu unele aproximaţii): «Îţi reţin foarte serios atenţia asupra executării
ordinelor! Să fie clar! Se trage! Se trage fără nici o discuţie! Trebuie să punem ordine
foarte urgent!»”. La rându-i, Ion Coman apreciază: ,,Eu nu am înţeles că urma să devin
95
ror, precizează: ,,Vă rog, imediat chemaţi toţi comandanţii şi aplicaţi

măsurile! Nu aşteptaţi de la Bucureşti alte dispoziţii! Acestea sunt dis-
poziţii care sunt obligatorii pentru toată lumea! Oricine este, raportaţi;
imediat să fie destituit cine nu acţionează în mod corespunzător!”. În
partea a doua a teleconferinţei cere să se acorde atenţie pregătirii găr-
zilor patriotice şi înarmării lor cu ,,armament de luptă”, adoptării de
către tineret a unei poziţii ferme faţă de ,,orice manifestări antisocia-
liste”, să nu se neglijeze producţia, să se constituie grupe care să pa-
truleze prin comune etc. În final, precizează din nou că ,,cercurile re-
acţionare îşi concentrează atenţia de a face totul pentru a submina so-
cialismul în România, independenţa şi integritatea ţării” şi conchide:
,,Este o adevărată lovitură de stat, aşa-zis paşnică.! Antisocialistă!”157.
• La Sibiu, imediat după teleconferinţă, Nicu Ceauşescu, prim-secreta-
rul Comitetului Judeţean de Partid, atrage atenţia: ,,Este alarmă! Tra-
gem fără somaţie! Este stare de război, nu de necesitate!”158. Informat
despre acest lucru, generalul Hortopan a ordonat locotenent-colonelului
Dragomir: ,,Orice intervenţie în afara unităţilor va avea loc numai cu
aprobarea ministrului Apărării Naţionale, la cererea expresă a primu-
lui-secretar şi numai după ce s-a făcut verificarea unei asemenea
aprobări”.
• La Bucureşti, Statul Major al Gărzilor Patriotice face precizări referi-
toare la modul în care trebuiau să acţioneze structurile din subordine în
cazul situaţiei tensionate din ţară. Se dispune organizarea unor patrule
mixte împreună cu Miliţia şi asigurarea pentru acestea a armamentului
şi muniţiei necesare (câte 10 cartuşe de om)159.
• La Braşov, generalul Gheorghe Zagoneanu, şeful Inspectoratului Ju-
deţean al Ministerului de Interne, dă asigurări primului-secretar că for-
ţele Ministerului de Interne sunt capabile să intervină şi să disperseze
grupurile de manifestanţi înainte de a ajunge la sediul Comitetului Ju-
deţean de Partid.
• Orele 17,00-17,30. La Timişoara, structurile de forţă ale regimului
intensifică focul, provocând victime umane. Tancurile şi T.A.B.-urile
un comandant peste toţi ceilalţi generali în ce priveşte punerea în executare a ordinului

lui Ceauşescu de a se folosi armele pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice în
Timişoara. Aceasta pentru că toţi aceştia îşi cunoşteau misiunea cu care sosiseră la
Timişoara, fiindu-le transmisă de Ceauşescu prin intermediul miniştrilor lor. Cu ei am
ţinut doar legătura telefonică în timpul evenimentelor şi uneori direct”. Ca de foarte
multe ori, şi în această situaţie şi relaţie adevărul este la mijloc.
157
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia română din Decembrie 1989…p.
146-151.
158
Ulterior a cerut comandantului garnizoanei: ,,Să introducem cartuşe pe ţeavă... Se
trage, că este război!”. Potrivit unor relatări, la 19 decembrie, Nicu Ceauşescu a făcut
cunoscut că ,,în situaţia în care vor avea loc manifestaţii şi în judeţul Sibiu, vom trage
şi nu-i vom lăsa să-şi facă de cap, că nu ne înving ei pe noi. Vom rade tot” (Sergiu
Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 322).
159
La cererea Elenei Ceauşescu, muniţia ridicată de către gărzile patriotice din
depozitele aflate în păstrarea unităţilor militare a fost înapoiată acestora în dimineaţa
zilei de 19 decembrie 1989.
96
17 decembrie 1989
creează panică. Se trage, mai ales după lăsarea întunericului.

• În Piaţa Libertăţii, în dreptul Restaurantului militar este ucisă Lepa
Bărbat; soţul, Vasile, a fost rănit în abdomen, iar fiica – la mână160.
Aproape concomitent sunt răniţi şi sergentul Adrian Zaharia din UM
01125 şi soldatul Florin Nicoară din UM 01039 Timişoara161.
• La Catedrală, un tânăr se urcă cu drapelul pe trepte. Se cântă
,,Deşteaptă-te Române!”, ,,Hora Unirii!”, se scandează ,,Trăiască Ro-
mânia Liberă!”, ,,Ceauşescu şi soţia, nu-i mai vrem în România”, ,,Noi
suntem poporul, jos cu dictatorul!”. În zonă se află însă şi subunităţi de
grăniceri din UM 02840 Timişoara, subunităţi de Miliţie şi Securitate
din UM 0805 Timişoara, un detaşament din UM 01233 Buziaş, ofiţeri
şi subofiţeri de Miliţie. Cu toate că militarii din zonă au susţinut că au
tras numai focuri de avertisment, organele de anchetă au conchis că ,,s-
a tras şi asupra manifestanţilor, dar nu foc de secerare, ci focuri izo-
late”. Victimele au fost lovite ,,de câte un singur glonţ şi în zone vitale
– cap -, torace” (procurorii militari au conchis că ,,s-a urmărit uciderea
câtorva manifestanţi aflaţi în diverse locuri ale pieţei, pentru a se pro-
duce panică, iar manifestanţii să se disperseze, ceea ce s-a şi reali-
zat”). Ca urmare a deschiderii focului la Catedrală, au fost ucise 7 per-
soane, iar 35 au fost rănite162.
• La Operă acţionează un detaşament de militari din formaţiunile de
miliţie-securitate (UM 0805 Timişoara), un detaşament din UM 01185
Timişoara, ofiţeri şi subofiţeri de miliţie. În timpul anchetelor care au
urmat, militarii care au acţionat în zonă au declarat că au executat foc
de avertisment, că au făcut uz de armă şi unele persoane civile înar-
mate, care se aflau în apropierea militarilor, precum şi unele persoane
de vârstă mijlocie, îmbrăcate în ţinută militară, intercalate printre mili-
tari sub diferite pretexte.
Unele persoane au declarat că focul a fost deschis de trei persoane în ci-
vil, aflate pe acoperişul Operei, altele că s-a tras dintr-un autoturism
Dacia de culoare roşie, parcat lângă Operă163.
• La intersecţia Bulevardului Republicii cu strada Paris acţiona un de-
taşament din UM 1121 Timişoara şi un detaşament din formaţiunile de
Miliţie-Securitate. Unii martori au declarat că au tras şi persoane în vâr-
160
În istoriografie şi memorialistică, momentul în care au fost trase primele focuri de
armă este consemnat la ore diferite. Sergiu Nicolaescu afirmă că acest lucru s-a produs
între orele 15,25-16,00, menţionând că în acest timp au apărut şi primele victime – soţii
Bărbat (Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 574). La rându-i, Vasile Bărbat
menţionează că a ajuns în Piaţa Libertăţii între orele 17,00-17,30; deci a fost rănit după
aceea (Marius Mioc, op. cit., p. 33)
161
Majoritatea răniţilor au afirmat că s-a tras dinspre dispozitivele militare, alţi au
indicat şi alte direcţii de tragere (Teodora Miroslav a fost împuşcată mortal de la etajul
unei clădiri din zonă).
162
Sinteza rezultatelor efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994 în cauzele
privind evenimentele din Decembrie 1989, p. 49-50 (în continuare se va cita:
Sinteza…).
163
Sinteza…, p. 48-49.
97
stă, îmbrăcate în uniforme militare, fără însemne. Au fost ucise două

persoane şi rănite nouă (unii răniţi au declarat că s-a tras şi de pe blo-
curi)164.
• Piaţa Timişoara 700 s-au înregistraţi 2 morţi şi 9 răniţi prin împuşcare
etc.
• Pe Podul Decebal militari din unităţile militare 01185, 01008, 01115
şi 0805, toate din Timişoara, au realizat un dispozitiv de apărare circu-
lar pentru a bloca accesul spre Comitetul Judeţean de Partid. În jurul
orelor 20.00, au somat şi executat foc asupra manifestanţilor. 4 cetăţeni
sunt ucişi şi 19 răniţi prin împuşcare, deşi militarii aveau să susţină că
au executat foc de avertisment (unii răniţi şi martori au declarat că s-a
deschis foc şi dinspre Parcul Central din apropiere, de pe celălalt mal al
Begăi şi din autoturisme, în spatele coloanei de manifestanţi)165 .
• În Piaţa Traian au fost ucise două persoane şi rănite 11, prin împuş-
care (unii martori au declarat că s-a tras şi dintr-un autoturism ARO, de
culoare deschisă, de către persoane civile înarmate)166.
• Pe Calea Girocului, în jurul orei 19.00, cinci tancuri aparţinând UM
01115, echipate cu proiectile de război167, care se îndreptau spre sediul
Comitetului Judeţean de Partid, sunt blocate (s-au introdus şi bare de
fier la sistemul de rulare), incendiate şi avariate (şase tanchişti au fost
grav răniţi)168, în apropierea Poştei Centrale, de către manifestanţii care
blocaseră iniţial strada cu troleibuze şi alte utilaje. Pentru a se salva,
tanchiştii au părăsit blindatele în care se aflau 275 de obuze de răz-
boi169. Pentru recuperarea tancurilor incendiate170, în jurul orei 20.00, a
fost trimisă o subunitate militară comandată de maiorul Vasile Paul,
primită cu ostilitate şi chiar cu violenţă de către cetăţeni171. Desfăşuraţi
164
Ibidem, p. 50.
165
Ibidem, p. 53.
166
Ibidem, p. 54.
167
În caz de explozie, proiectilele ar fi distrus, după evaluările militarilor, totul pe o
rază de câteva sute de metri.
168
Referindu-se la starea tancurilor, maiorul Vasile Paul a relatat următoarele: ,,La tan-
curi am văzut un dezastru pe care nici nu-l bănuiam. Tot ce se putea smulge de pe
tancuri s-a smuls, tot ce putea fi luat s-a luat. O jumătate de metru de piese se afla pe
asfalt, motorina ardea, ardeau şi galeţii, ardea parte din grilele de la camera
energetică, capacele erau deschise. Înăuntru am văzut proiectile aruncate aiurea”
(Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie 1989..., p.
293).
169
Referindu-se la acest lucru, generalul Ştefan Guşă avea să declare: ,,Dacă luau foc
explodau ca nişte bombe. Distrugeau cartierul. Am dat ordin să fie deblocate cu orice
preţ. Recunosc ordinul: cu orice preţ! Inclusiv prin foc. Un cartier întreg era în
pericol”.
170
Sinteza …, p. 55.
171
Relevând comportarea civililor din Calea Girocului, maiorul Vasile Paul avea să
relateze: ,,S-au strâns în jurul nostru diferiţi cetăţeni. Au început să ne insulte, să ne
lovească cu pietre... Aveau sticle incendiare, bucăţi de fier, lemn, pietre. Ne-au agresat
direct, ne-au înjurat... Au început să strige soldaţilor: «Omorâţi-vă comandanţii!»,
«Daţi-ne puştile!», «Veniţi cu noi, ştim noi ce avem de făcut!»... Către ora 21,00,
agresivitatea tinerilor exaltaţi a devenit foarte primejdioasă. Erau deja la un metru,
98
17 decembrie 1989
în lanţ de trăgători, militarii reacţionează cu foc, înregistrându-se 9

morţi şi 26 răniţi172. Ancheta Parchetului Militar avea să conchidă că
printre militari au acţionat şi ,,persoane mai în vârstă, în uniforme de
militari în termen, neidentificate, ca au avut în dotare lanterne foarte
puternice cu care iluminau spre balcoane, după care trăgeau. De ase-
menea, au deschis foc, persoane în ţinută civilă, neidentificate, care au
acţionat din curtea unor case sau de pe clădiri»173. În final, tancurile
avariate au fost tractate până spre ora 1,00.
• Pe Calea Lipovei, după ce manifestanţii au spart şi incendiat magazine
şi au ridicat o baricadă, militarii au făcut uz de armă, înregistrându-se 6
morţi şi 28 de răniţi.
• Pe strada Budai Deleanu un grup de persoane înarmate şi echipate cu
scurte kaki (trei sferturi) a împuşcat un cetăţean, alţi doi fiind împuşcaţi
pe strada Transilvaniei (unul în locuinţă, altul în timp ce intra în
bloc)174.
• În Complexul Studenţesc este ucis un student, iar doi sunt răniţi (cu
foc tras dinspre un dispozitiv militar)175.
• Pe Calea Buziaşului sunt rănite prin împuşcare două persoane (una
dintre victime, care a fost reţinută şi dusă la sediul Inspectoratului Ju-
deţean Timiş) a declarat că s-a tras dintr-un autoturism176
• Ca urmare, spitalele municipiului Timişoara se umplu de morţi şi ră-
niţi, majoritatea de către un singur glonţ. Numărul mare al persoanelor
ucise (peste 50 la Morga Spitalului Judeţean Timiş în dimineaţa zilei de
18 decembrie) a fost invocat ca pretext pentru ca medicii legişti să nu
mai efectueze autopsiile, ci doar să întocmească (cu aprobarea procuro-
rilor) rapoarte de examinare a cadavrelor177.
• Ora 17,45. Ajuns la sediul Diviziei 18 mecanizate, generalul Ştefan
Guşă preia comanda nemijlocită a forţelor aflate în municipiul Timi-
şoara. Ordonă ca fiecare subunitate să fie dotată cu câte o unitate de
foc, muniţia fiind distribuită până la soldat. Apoi precizează: ,,În caz de
atac, se va trage întâi foc de avertisment, în aer, şi apoi la picioare”178.
• În acest timp, generalul Constantin Nuţă afirmă în faţa cadrelor de
comandă din sediul Inspectoratului Judeţean Timiş: ,,De acum este
treaba armatei. Noi, dacă ieşim în stradă, nu facem altceva decât să-i
încurcăm”179.
• Ora 18,00. În Timişoara manifestaţiile continuă, revoluţionarii scan-
săreau pe noi, câţiva soldaţi fuseseră răniţi, s-au aruncat sticle incendiare pe două
transportoare” (Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie
1989..., p. 294).
172
Sinteza …, p. 55.
173
Ibidem.
174
Ibidem, p. 57.
175
Ibidem.
176
Ibidem.
177
Ibidem, p. 61.
178
Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989..., p. 61.
179
Şase zile care au zguduit România..., p. 89.
99
dând lozinci împotriva lui Ceauşescu etc. Concomitent, elemente vio-

lente atacă obiective militare şi provoacă subunităţile scoase în oraş.
• Unităţile militare din Braşov primesc indicativul ,,alarmă de luptă
parţială”.
• Ora 18,30. Din ordinul ministrului Apărării Naţionale, generalul Va-
sile Milea, întreaga armată română trece la îndeplinirea misiunilor pre-
văzute odată cu primirea indicativului ,,Radu cel Frumos” (alarmă de
luptă parţială), fapt care implică dotarea efectivelor cu armament şi
muniţie de război.
• Atmosfera din Timişoara este descrisă astfel de căpitanul Marcel
Rusu din UM 01380 Arad: ,,Prima impresie a fost că suntem în plină
luptă de stradă. Oraşul era acoperit de o pânză de trasoare; se vedeau
focuri şi locuri care fumegau; în aer plutea miros de praf de puşcă. Am
trecut cu T.A.B.-ul peste coşuri de autoservire pline cu conserve şi
pungi, am văzut mese şi scaune de la restaurante şi cofetării care ar-
deau în drum; toate chioşcurile de ziare şi bilete de tramvai fumegau;
în centrul oraşului, între Operă şi Catedrală, nu era nici o vitrină în-
treagă şi în toate magazinele erau focuri deschise sau stinse. Pe străzi
era plin de fum şi maşini de pompieri”.
• Ora 19,00... Pentru îndeplinirea dispoziţiilor lui Nicolae Ceauşescu,
forţele de ,,ordine” din Timişoara, inclusiv Armata, declanşează repre-
siunea asupra manifestanţilor, deschizând foc cu cartuşe de război (s-au
tras sute de mii), chiar după ce încetaseră acţiunile provocatoare. Au
fost ucise (cu precădere până la ora 21,00) 59 de persoane şi rănite
185180.
• În acest timp, la Bucureşti se ordonă ca militarii să fie pregătiţi să
lupte ca infanterişti, la Brăila, primul-secretar al Comitetului Judeţean
de Partid, Anton Lungu, prezintă în faţa cadrelor militare, convocate de
comandantul garnizoanei, situaţia de la Timişoara, măsurile ordonate de
Nicolae Ceauşescu şi cere să se constituie patrule mixte (militari înar-
maţi cu muniţie de război, miliţieni şi membri ai gărzilor patriotice),
care să acţioneze împotriva celor care ar fi tulburat ,,ordinea publică”.
Trupele de securitate sunt puse în stare de alarmă de luptă (se suspendă
tragerile de luptă, aplicaţiile, convocările, concediile, permisiile, învoi-
rile). Cadrele sunt consemnate în sediile comandamentelor şi unităţilor,
în ţinută civilă şi cu armamentul uşor din dotare asupra lor (inclusiv cu
muniţia aferentă). Ofiţerii care acţionau în domeniul contrainformaţiilor
economice sunt trimişi la obiectivele de care răspundeau, iar cei de la
180
Sergiu Nicolaescu consideră: ,,La Timişoara s-a tras din ordin sau din proprie iniţiativă.
Au tras activişti de partid, ofiţeri M.Ap.N., M.I. şi Miliţie, au tras şi soldaţii pe care îi
comandau. Mai mult ca sigur că au acţionat şi profesionişti ai diversiunii care aveau ca
misiune amplificarea ostilităţilor şi violenţelor, dar este clar că militarii nu au primit
niciodată ordin să tragă în plin, cu toată puterea focului de care dispuneau… Au tras în
primul rând cei zeloşi, au tras cei care îşi pierdeau favorurile, cei ridicaţi pe trepte
superioare ale piramidei social-politice, datorită voinţei dictatorului şi nu capacităţii lor,
dar au mai tras şi cei agresaţi, speriaţi de furia maselor, precum şi cei fricoşi” (Lupta
pentru putere. Decembrie 1989, Editura ALL, Bucureşti, 2005, p. 66).
100
17 decembrie 1989
filaj ies în stradă pentru a urmări activitatea străinilor din zonele de

competenţă. Concomitent, sunt alarmate şi efectivele Miliţiei.
• Ora 19,35. Generalul Vasile Milea ordonă comandamentului Armatei
4 să asigure ,,operativitatea legăturilor cu fir şi radio”, să se intensifice
,,cercetarea radio şi de radiolocaţie”, să se verifice şi să se pregă-
tească, în mod deosebit, ,,tancurile, M.L.I.-urile, T.A.B.-urile, autotu-
rismele, grupurile electrogene, hărţile”, să se întărească paza şi apăra-
rea ,,aeroporturilor şi a altor obiective”.
• Ora 21,00. Generalul Vasile Milea cere să se întărească paza cazăr-
milor şi depozitelor de armament şi de muniţie, să se execute foc de
avertisment numai în sus, după somaţiile legale, eventual la picioare,
numai când obiectivele sunt atacate şi dacă există certitudinea că este
pusă în pericol integritatea acestora, a efectivelor şi a tehnicii de luptă.
• Ora 22,00. La Timişoara, Ion Coman, generalul Ştefan Guşă şi cadre
ale Comitetului Judeţean de Partid fac o recunoaştere în oraş (într-un
T.A.B. şi într-un autocamion), constatând situaţia dezastruoasă în care
se afla acesta181. Reîntors în cazarmă, şeful Marelui Stat Major i-a
convocat pe comandanţii de unităţi şi le-a ordonat să retragă toate tan-
curile în cazărmi. Concomitent, stabileşte misiunile unităţilor pentru
ziua următoare şi ordonă ca în situaţia în care militarii ar fi fost atacaţi
sau ar fi existat pericolul să li se ia armele ,,să se tragă pentru avertis-
ment în sus şi numai dacă agresorii nu se supun să se execute trageri la
picioare”. A mai recomandat ,,să se evite pe cât posibil contactul cu
oamenii violenţi”. Cu acelaşi prilej, generalul Mihai Chiţac a informat
că dacă era nevoie puteau fi folosite împotriva manifestanţilor grena-
dele cu substanţe lacrimogene aduse de la Sibiu.
• În jurul orei 22.00, în timp ce se deplasa pe Calea Aradului din Timi-
şoara, o coloană de manifestanţi a fost somată prin voce şi foc de aver-
tisment de militari o formaţiune de militari ai UM 01024 (care asigurau
paza Întreprinderii Textile Timişoara). În timp ce se refugiau spre un
imobil din zonă (la al cărui parter se afla librăria ,,Tudor Arghezi”)
două persoane au fost ucise, iar 9 rănite. Unii martori au declarat că s-a
executat foc şi dintr-un autoturism ARO182
• La Braşov, colonelul Dumitru Popescu Ionel, şeful de stat major al
UM 01107, primeşte ordinul Armatei 1 să organizeze subunităţi de in-
tervenţie pentru a putea acţiona la nevoie. Noaptea, ordinul este trans-
mis şi altor unităţi militare din oraş.
• Ora 22,30. Marele Stat Major ordonă: ,,Unităţile rămân în dispoziti-
vul realizat prin alarmă de luptă; se organizează paza întărită a tuturor
181
,,Oraşul - sintetizează Sergiu Nicolaescu - arăta ca după luptă - vitrine sparte,
magazine devastate, fire de tramvai smulse, camioane DAC, probabil ale subunităţilor
de grăniceri ce fuseseră scoase în dispozitiv, alături de două maşini ale pompierilor,
care fuseseră incendiate şi ardeau. Spitalele şi morgile erau supraaglomerate. Sute de
civili erau reţinuţi şi anchetaţi în condiţii inumane. O stare de disperare cuprinsese
oraşul însângerat” (Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 677).
182
Sinteza…,p. 56-57.
101
obiectivelor militare, dispozitivele de luptă realizate prin alarmă ale

aerodromurilor şi lucrărilor de artă; se organizează patrule formate
din câte 4 militari, atât în interiorul cazărmilor cât şi în perimetrul ex-
terior al acestora; se întăreşte paza la toate depozitele şi se iau măsu-
rile pe linia indicativului ,,Vigilenţa”183.
• Ora 23,00. La Timişoara soseşte, cu un avion special, Cornel Pacoste,
viceprim-ministru al guvernului şi membru supleant al Comitetului Po-
litic Executiv, care se deplasează la sediul Comitetului Judeţean de
Partid Timiş.
• La Bucureşti, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, sunt convocaţi
comandanţii de arme şi şefii direcţiilor centrale, care sunt informaţi
asupra situaţiei din ţară, inclusiv de la Timişoara, şi li se precizează
modul de comportare a cadrelor şi militarilor în termen.
• Ora 23,10. Generalul Vasile Milea ordonă: ,,Toată muniţia se păs-
trează la subunităţi; se distribuie militarilor numai când primesc misi-
unile de luptă, inclusiv de gardă, în patrule sau la intervenţii; atenţie la
păstrarea muniţiei pe subunităţi; indiferent de specializare toate subu-
nităţile trebuie să fie pregătite pentru a executa misiuni de luptă speci-
fice infanteriei; toţi ofiţerii şi generalii vor avea permanent asupra lor
armamentul şi muniţia conform normelor de înzestrare; subofiţerii nu
păstrează asupra lor muniţia; toate cadrele militare se cheamă din
concedii şi se aduc la unităţi; vor veni în unităţi şi cadrele de la
D.L.E.N. (Direcţia Lucrări în Economia Naţională, n.a.). Sistemul de
avertizare al subunităţilor este următorul: ,,Stai! Stai că trag! - se trage
în sus - se trage la picioare. Să se acţioneze cu hotărâre!”.
• Noaptea. În municipiul Timişoara violenţele continuă. Ploaia torenţi-
ală spală caldarâmul străzilor de sângele manifestanţilor.
• În Ungaria, Partidul Socialist Ungar (fost comunist), redus în urma
numeroaselor demisii la numai 65 000 de membri, adoptă un nou statut
şi îl alege ca preşedinte pe Gyula Thurmer.
Reacţii externe:
Nemeth Miklos, primul-ministru ungar, declară, la conferinţa de presă
cu cancelarul vest-german Helmut Kohl, că ,,există informaţii după
care au avut loc proteste în mai multe oraşe româneşti şi că poliţia se-
cretă şi armata se află în stare de alarmă”. Gyula Keszthelyi transmite
telefonic de la Budapesta pentru radio BBC: ,,Turişti reîntorşi astăzi din
România semnalează tulburări în oraşul Timişoara... Din relatarea
turiştilor reîntorşi la Budapesta, am aflat că autorităţile au folosit
tunuri de apă pentru împrăştierea demonstranţilor”.
Radiodifuziunea austriacă începe să transmită (în noaptea de 17 spre 18
decembrie 1989) ştiri referitoare la ,,ciocniri violente” care au avut loc
între forţele de ordine şi manifestanţii din Timişoara şi Arad184.
183
Pentru prevenirea cercetării obiectivelor militare de către străini (prin observare sau
fotografiere).
184
Informaţia este transmisă Ministerului Afacerilor Externe de către ambasadorul
Trandafir Cocârlă.
102
18 decembrie 1989
18 decembrie 1989
• Ora 1,00. Statul Major al Gărzilor Patriotice ordonă ca fiecare patrulă

mixtă, ce urma să fie organizată cu Miliţia, să cuprindă 3 luptători ai
Gărzilor Patriotice, înarmaţi cu puşti tip G.P. şi câte 20 de cartuşe.
• În timp ce se deplasa spre centrul Timişoarei, pe Calea Lipovei (la
intersecţia cu strada Ialomiţa), o coloană de manifestanţi s-a îndreptat
spre militarii din UM 01140 Lugoj, care asigurau paza depozitelor din
zonă (ICRA, ICRM, Mobilă). După ce au somat pe civili să se
oprească, militarii au deschis foc rezultând 1 mort şi 6 răniţi185.
• Orele 1,30-2,00. În Timişoara, un grup de civili, care încercau să-şi
recupereze morţii aflaţi la morga Spitalului Judeţean, este respins cu vi-
olenţă.
• Orele 2,00-2,30. Generalul Ştefan Guşă analizează, cu şefii dispoziti-
velor militare, situaţia din Timişoara şi le cere ca trupele să nu execute
foc decât în situaţiile în care erau atacate.
• Ora 5,20. Ion Coman îl informează pe Emil Bobu că la Timişoara si-
tuaţia era ,,sub control” (la ora 6,00 va raporta acelaşi lucru şi lui Ni-
colae Ceauşescu, spunându-i că poate pleca în Iran – unde era progra-
mată o vizită oficială - ,,fără nici o grijă”), patrulele şi subunităţile mi-
litare ocupând dispozitive la Fabrica de Pâine, Poştă, Bancă, Operă,
Catedrală, Podul Maria, Podul Michelangelo, pe Calea Girocului, în Pi-
aţa Unirii etc.
• Dimineaţa, devreme, în Timişoara autorităţile dispun ştergerea urme-
lor dezastrului din seara şi noaptea precedente: se face curăţenie pe
străzi, se montează geamurile sparte; magazinele de pâine şi alimenta-
rele încep să funcţioneze chiar şi fără uşi şi ferestre (în pofida faptului
că Elena Ceauşescu îi ceruse lui Ion Coman: ,,Lăsaţi-l aşa, să vadă şi
turiştii străini ce au făcut vandalii”).
• Dispozitivele militare ordonate de către generalul Ştefan Guşă cu pu-
ţin timp înainte sunt modificate.
• În baza ordinului generalului Constantin Nuţă, forţele Ministerului de
Interne constituie opt dispozitive mixte (codificate D.1-8), conduse de
cadre de Miliţie, cu misiunea de a acţiona în diferite zone ale oraşu-
lui186. Concomitent, mai acţionează şi cinci patrule mobile (în autotu-
risme ARO, Dacia şi Lada), constituite din cadre de Miliţie (Z.1-5).
• Dimineaţa. ,,Scânteia tineretului” publică următorul text, elaborat de
Sorin Preda, cu titlul Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la
185
Sinteza …, p. 56.
186
Au acţionat până la 20 decembrie 1989, ora 15,00. Din cercetările efectuate de către
S.R.I. rezultă că persoane din unele dispozitive au deschis foc asupra manifestanţilor.
103
mare, cu totul inadecvat pentru luna decembrie şi situaţia din România

şi susceptibil de multiple interpretări: ,,Evitaţi expunerea intempestivă
şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize
scurte de 10-15 minute – când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi
asigura un bronzaj plăcut şi uniform pe tot corpul. Nu vă avântaţi prea
mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele
ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt
minime. Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie,
ele sunt mai active între orele 5,30 şi 7,30. Se recomandă cu precădere
persoanelor debile. Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusu-
rile de soare, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de ve-
deri cu acest subiect. Şi încă ceva – dacă aceste «sfaturi» v-ar pune pe
gânduri şi aveţi deja unele ezitări, gândindu-vă să renunţaţi în favoa-
rea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea”187.
• Ora 7,30. Pe aeroportul Giarmata sosesc 41 de cercetaşi (cadre şi mi-
litari în termen) de la UM 01171 Buzău (Batalionul 404 al Direcţiei In-
formaţii Militare), constituiţi în cinci grupe, specializaţi în acţiuni de
cercetare-diversiune, care în perioada următoare au fost folosiţi astfel:
la Spitalul judeţean, pentru a constata starea de spirit a persoanelor care
îşi căutau rudele decedate, şi în oraş (în Piaţa Operei, Piaţa Maria, Ca-
lea Girocului, zona industrială etc.) pentru a obţine informaţii despre
acţiunile manifestanţilor. Unii dintre ei au fost trimişi să se infiltreze în
anumite întreprinderi, pentru a stabili cauzele revoltei şi intenţiile mun-
citorilor. Nepregătiţi, au fost repede deconspiraţi şi întorşi la sediu.
• Atmosfera din Timişoara, în care ,,forţele de ordine” continuă să-şi
menţină dispozitivele, în timp ce în Piaţa Operei echipe de reporteri
filmează, este descrisă astfel de Aurelian David Mihuţ: ,,Oraşul arăta
jalnic. Vitrinele sparte ale magazinelor. Impresia de oraş pustiu. În
centru, la Catedrală, în faţa magazinului de pantofi, se afla o autospe-
cială a pompierilor, având roţile dezumflate, geamurile sparte; parcă
ea suferise de pe urma flăcărilor. În Piaţa Libertăţii, în faţa Casei Ar-
matei - câteva T.A.B.-uri aliniate; militarii îşi aranjau echipamentul.
Chioşcurile şi tarabele comerciale dispăruseră. În locul lor se puteau
vedea schele metalice şi o mulţime de lucruri arse care, în atmosfera
aceea umedă de după ploaie, făceau piaţa de nerecunoscut”188.
• Ora 8,00. La Comitetul Municipal de Partid din Timişoara are loc in-
struirea activului de partid (cu participarea directorilor de întreprinderi)
în cadrul căreia Radu Bălan, Ilie Matei şi Cornel Pacoste informează
despre situaţia din oraş şi cer ca salariaţii să se preocupe de producţie,
să nu mai iasă în stradă, să înfiereze actele huliganice şi să se solidari-
zeze cu conducerea centrală de partid şi de stat.
• La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu are o nouă întrevedere cu Vasile
Milea, Tudor Postelnicu, Emil Bobu şi Iulian Vlad, înaintea plecării în
187
Interpretări în Grigore Cartianu, op. cit., p. 66-68.
188
Miodrag Milin, Timişoara în revoluţie şi după, p. 70.
104
18 decembrie 1989
Iran. Emil Bobu îl asigură că la Timişoara situaţia se află sub control.

• Constantin Olteanu, membru al Comitetului Politic Executiv, se de-
plasează în oraşul Iaşi pentru a se ocupa (după propria mărturisire) ,,de
aprovizionarea populaţiei, de aprovizionarea tehnico-materială a în-
treprinderilor, în judeţele Iaşi, Vaslui, Suceava şi Botoşani” şi a discuta
,,cu factorii de conducere ai judeţelor respective şi măsurile indicate de
Nicolae Ceauşescu la teleconferinţa din seara zilei de 17 decembrie,
pentru asigurarea liniştii şi ordinii publice”189.
• Ora 8,30. Convins că a pacificat Timişoara, Nicolae Ceauşescu
pleacă, în vizită oficială în Iran, lăsându-i la conducerea ţării pe Elena
Ceauşescu şi Manea Mănescu. La aeroport, îi cere lui Vasile Milea: ,,În
legătură cu stricăciunile de la Timişoara, tovarăşul Milea, să nu repa-
raţi nimic! Filmaţi totul şi, când mă întorc, vom da totul la Televizi-
une”190.
• Ora 9,00. La Timişoara situaţia începe să se tensioneze din nou. Chiar
dacă oraşul se află sub stare de asediu, manifestanţii se organizează în
grupuri masive şi se îndreaptă spre centrul oraşului, blocat de către tru-
pele de ,,ordine”. În unele zone se construiesc baricade. Descriind at-
mosfera din oraş, Vasile Popovici consemnează: ,,A doua zi, în Timi-
şoara era ocupaţie militară. Tot oraşul fusese împânzit cu cordoane de
soldaţi şi cu cordoane de civili. Totuşi, unul dintre semne era că se
arăta întregii populaţii (care mergea dintr-o parte în alta) că pentru o
perioadă de timp populaţia civilă învinsese populaţia armată”191.
• La Universitate, Cornel Pacoste se întâlneşte cu conducerile facultă-
ţilor; se acordă oficial vacanţă studenţilor.
• Generalul Ilie Ceauşescu, secretarul Consiliului Politic Superior al
Armatei, analizează la sediul Comitetului Judeţean de Partid situaţia din
oraş cu Ion Coman şi cu generalul Victor Stănculescu; apoi se depla-
sează la comandamentul Diviziei 18 mecanizate, unde are o întâlnire cu
ofiţerii.
• Concomitent, comandanţii marilor unităţi ale Ministerului Apărării
Naţionale ordonă ca în situaţii similare cu cele de la Timişoara să se
folosească forţa. Semnificativ în acest sens este Dispoziţia de luptă nr.
2 emisă de U.M. 01030 (divizia) de la Brăila, care printre altele preve-
dea: ,,11. Dacă urmează să se intervină asupra demonstranţilor (subli-
nierea autorului), comandanţii să vorbească tare, să someze cu foc de
avertisment şi, în final, să tragă la picioare (sublinierea autorului); 12.
Cei care trebuie să intervină (subunităţi sau coloane) să evite acţiunile
189
Referindu-se la relaţiile avute cu comandamentele militare din zonă, generalul-
colonel Constantin Olteanu avea să consemneze peste ani: ,,Nici nu mi s-a cerut, nu mi
s-a sugerat şi nici prin minte nu mi-a trecut să iau iniţiativa, de pildă, să cer unor
unităţi militare să treacă la ridicarea capacităţii de luptă, ori să ia anumite măsuri…În
plus, în perioada aceasta, de la 18 la 22 decembrie, cât am stat în zonă, nu am intrat în
nici o unitate militară, nici a Ministerului Apărării Naţionale, nici a Ministerului
Afacerilor Interne”.
190
191
Ibidem, p. 52.
105
în capul coloanei de demonstranţi, unde sunt de regulă copii, femei

(sublinierea autorului), luându-se măsuri de blocare, iar cu forţele
principale şi tehnice să execute manevre din flanc şi spate (sublinierea
autorului; ca la război) de pe străzile laterale. 13. Unităţile şi subunită-
ţile de arme să acţioneze ca subunităţi având armamentul de infante-
rie şi muniţie (sublinierea autorului)”192.
• Ora 10,30. În Timişoara se instituie oficial ,,starea de necesitate”.
• Concomitent, în cadrul Departamentului Securităţii Statului se dis-
pune aplicarea măsurilor prevăzute în planul ,,Orient 89”.
• Ora 12,00. Ion Coman şi Ilie Matei se deplasează la diferite întreprin-
deri din Timişoara pentru a constata şi verifica prezenţa la lucru a mun-
citorilor.
• Ora 15,00. La ambasada S.U.A. din Bucureşti, ambasadorii statelor
membre N.A.T.O. discută situaţia de la Timişoara.
• Elena Ceauşescu cere aducerea cadavrelor revoluţionarilor timişoreni
la Bucureşti şi incinerarea lor (,,Operaţiunea Trandafirul”).
• Orele 15,30-18,00. Sfidând cordoanele militare care blocau intersec-
ţiile şi circulaţia, o coloană de tineri purtând steaguri tricolore, fără
stema socialistă, reuşeşte să ajungă în faţa Catedralei din Timişoara,
unde se aprind lumânări în memoria victimelor din seara precedentă şi
se scandează ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Libertate, libertate!”, ,,Noi suntem
poporul!”, ,,Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!”. Dispozitivul de
,,apărare”193 era compus din trupe ale Armatei, Miliţiei şi Securităţii,
inclusiv din T.A.B.-uri care au ambalat motoarele pentru intimidarea
manifestanţilor194. După ora 17,00, când în zonă a sosit generalul Mihai
Chiţac, pentru împrăştierea manifestanţilor se recurge la focuri de
armă195, trase inclusiv de pe T.A.B.-uri şi de către persoane neidentifi-
cate; rezultă trei morţi şi cinci răniţi, în condiţiile în care nu s-au mai
semnalat acte de vandalism. Leia Sorin este împuşcat mortal pe treptele
Catedralei, iar Nemtoc Vasile Marius şi Măriutac Ivan lângă Catedrală.
Sunt folosite şi gaze lacrimogene, fără efect prea mare însă196.
• Ziua. Sosit de la Timişoara, scriitorul Petru Ilieşu elaborează, în apar-
tamentul lui Florin Iaru, împreună cu acesta, cu Nicolae Prelipceanu,
192
Sinteza …,p. 119.
193
Vis-a-vis de Catedrală era dispus un detaşament din cadre de Miliţie şi soldaţi din
trupele de Securitate, iar spre Primărie un detaşament de grăniceri din UM 02840
Timişoara şi militari din UM 01233 Buziaş.
194
Cristian Popa, din Buziaş, menţionează că în zonă se aflau şi ,,mulţi civili înarmaţi
cu pistoale-mitralieră cu pat rabatabil”.
195
Informată de Ion Coman despre situaţia din oraş, Elena Ceauşescu a replicat:
,,Puneţi tunul pe Catedrală, să se termine odată cu totul”.
196
Au explodat şi au scos doar fum. Speriaţi, manifestanţii s-au culcat la pământ, apoi
au fugit prin Parcul Central, o parte dintre ei (circa 20) fiind prinşi şi duşi la Miliţie. La
această acţiune a participat şi generalul Mihai Chiţac, cu un pistol-mitralieră în mână,
care a inspectat dispozitivele de luptă şi a cerut militarilor să fie duri. Paul Cătălin
Marin, militar în termen, declară că Mihai Chiţac s-ar fi exprimat astfel: ,,La canaliile
astea le trebuie revoluţie? Lasă că le arătăm noi Revoluţie” (Sergiu Nicolaescu, Lupta
pentru putere. Decembrie 1989, p. 83).
106
18 decembrie 1989
Denisa Comănescu şi Elena Ştefoi, un program intitulat Protest (care

este trimis, printr-un curier diplomatic, în Vest) cu următorul conţinut:
,,1. Intervenţia trupelor ONU în România; 2. Alcătuirea unei liste cu
cei care au tras, omorând la Timişoara; 3. Declararea internaţională a
acţiunii de la Timişoara drept crimă împotriva umanităţii; 4. Declara-
rea celei de-a doua zile de Crăciun drept zi de doliu naţional”197.
• Ora 18,40. În Piaţa Eroilor din Budapesta are loc o demonstraţie în
cadrul căreia organizatorii şi vorbitorii se referă la încălcarea drepturi-
lor omului în general şi ale minorităţilor naţionale din România şi
cheamă la acţiune împotriva conducerii româneşti de partid şi de stat.
• Ora 19,15. Sosit la Spitalul Judeţean din Timişoara pentru a-şi recu-
pera rudele ucise, un grup de cetăţeni este împrăştiat de către trupele
din dispozitivul de pază cu substanţe lacrimogene.
• Ora 20,00. În Timişoara, manifestanţii încearcă din nou să pătrundă în
Comitetul Judeţean de Partid şi Consiliul Municipal. La Fabrica de ulei
sunt provocate incendii. Pe Calea Girocului, în dreptul Liceului de
Chimie, un grup de 30-40 de tineri este atacat cu focuri de armă de către
militari (,,aşezaţi spate în spate pentru a evita să fie atacaţi cu sticle in-
cendiare din blocuri”198), care trag focuri în rafale de avertizare.
• Ora 20,30. În faţa Ambasadei române de la Budapesta, mii de demon-
stranţi scandează împotriva conducerii superioare de partid şi de stat
din România (,,Ceauşescu trebuie să plece!”, ,,Ţi-a sosit ceasul Dra-
cula!”, ,,Libertate şi protecţie pentru Tökes!”199), rostesc lozinci cu
conţinut ,,antiromânesc şi antisocialist” şi cer ,,schimbarea regimului
politic din România şi libertate pentru Transilvania” - aşa cum rezultă
dintr-o sinteză a Direcţiei Informaţii a Marelui Stat Major.
• Ora 22,45. Ministrul Apărării Naţionale ordonă generalului Iulian
Topliceanu să ia măsuri pentru ,,creşterea capacităţii de luptă şi pentru
afluirea eşaloanelor de luptă către frontieră” şi ,,să se dea efective
pentru protejarea instituţiilor, clădirilor, podurilor care pot fi distruse
sau incendiate de diversionişti şi terorişti”. Repetă faptul că aprobarea
pentru scoaterea efectivelor o va da numai el. Comandantul Armatei 4
raportează că ,,se caută să se facă abuz în folosirea unităţilor mili-
tare”200.
• Noaptea. Forţele de ordine continuă să patruleze prin Timişoara şi să
facă arestări.
• Reacţii externe:
Regele Mihai I transmite un mesaj poporului român prin intermediul
postului de radio ,,Europa Liberă”: ,,Sunt cu gândul şi cu sufletul ală-
turi de voi! Sunt, ca şi voi, îngrijorat când aflu cruzimea cu care reac-
ţionează cei de la putere, atunci când cereţi doar dreptu-rile cele mai
197
Alex. Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea I, p. 656.
198
Miodrag Milin, Timişoara, 15-21 decembrie 89, Timişoara, 1990, p. 107.
199
E un început în tot sfârşitul..., p. 445.
200
195.
107
elementare. {i totuşi, totodată, am şi aveţi mari speranţe, fiindcă luaţi

cuvântul manifestând, fiindcă nu vă temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăti-
cia represiunii, înţelegeţi şi înţelegem cu toţii că le e frică de voi, celor
de la putere. Manifestaţi paşnic, cu lozinci care să le spuie care vă sunt
năzuinţele! Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile!”.
Alois Mock, ministrul austriac de Externe, declară la Televiziune că in-
cidentele de la Timişoara pot reprezenta începutul unei schimbări în
România, care ar putea să nu mai fie ,,paşnice” ca în Ungaria, Polonia,
Cehoslovacia, R.D.G. şi Bulgaria.
• Tot în Austria, ,,Die Presse”se referă la o scrisoare a primarului Vie-
nei, Helmut Zilk, adresată Ambasadei române prin care se protestează
faţă de încălcarea drepturilor omului în România.
Margater Tutwiller, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat
american, precizează că guvernul român, ,,lipsit fiind de sprijinul popo-
rului, comite o teribilă eroare prin folosirea forţelor de securitate pen-
tru a reprima o serioasă manifestare a nemulţumirii populare”.
,,Associated Press” transmite din Viena, la ora 5,01: ,,Demonstraţia de
sâmbătă spre duminică este considerată drept unul dintre cele mai pu-
ternice proteste antiguvernamentale din ultimii doi ani din România”.
Radio ,,Europa Liberă”, în cadrul emisiunii ,,Actualitatea româ-
nească”, comentează evenimentele declanşate în România: ,,Este un
început în tot sfârşitul! Timişoara e acum numele oraşului românesc
scris şi pronunţat în toate limbile pământului. Timişorenii au ieşit în
stradă pentru a le reaminti românilor şi opiniei publice internaţionale
că e nevoie şi în România de schimbările radicale care s-au produs în
celelalte ţări comuniste... Deci nu avem de-a face numai cu protestul
unor personalităţi de felul lui Mircea Dinescu şi Doina Cornea, este
vorba de o acţiune de masă. Aceasta este semnificaţia evenimentelor de
la Timişoara”201. Cu alt prilej, se apreciază: ,,Revolta a fost cea mai
serioasă la adresa regimului comunist de mână forte al preşedintelui
Nicolae Ceauşescu, după protestul muncitorilor din oraşul Braşov, din
noiembrie 1987”.
Televiziunea sovietică anunţă că Agenţia ungară de presă (MTI) a
transmis că la Timişoara au avut loc ciocniri între forţele de ordine şi
manifestanţii care încercau să împiedice evacuarea pastorului Lászlo
Tökes, că au avut loc incidente şi că s-au scandat lozinci împotriva re-
gimului politic şi a lui Nicolae Ceauşescu.
Buletinul agenţiei sovietice TASS (cu circulaţie restrânsă) menţionează
ştirile referitoare la demonstraţia antiguvernamentală de la Timişoara şi
la ciocnirile dintre manifestanţi şi forţele de ordine.
201
E un început în tot sfârşitul... p. 31, 39.129
108
19 decembrie 1989
19 decembrie 1989
• Orele 0,30-1,30. La Timişoara, generalul Ştefan Guşă convoacă din

nou comandanţii de unităţi şi stabileşte misiunile ce trebuiau îndepli-
nite. Cu acel prilej dispune reducerea efectivelor din oraş şi înlocuirea
lor cu patrule. Dispozitivele din zona Comitetului Judeţean de Partid,
de la Consiliul Municipal şi de la unele obiective economice importante
sunt menţinute în continuare. Informat că se continuă încercările de pă-
trundere în incinta unităţilor militare, a depozitelor de armament şi mu-
niţie, şeful Marelui Stat Major cere ca în aceste situaţii să se tragă, după
somaţiile legale.
• Ora 1,00. Încercând să şteargă urmele represiunii din seara zilei de 17
decembrie, la ordinul Elenei Ceauşescu, din Morga Spitalului Judeţean
din Timiş încep să fie încărcate într-o autoizotermă, în cadrul Operaţiu-
nii ,,Trandafirul”, trupurile a 43 de revoluţionari ucişi202, care au fost
transportate la crematoriul ,,Cenuşa” din Bucureşti203.
• Ora 7,00. Manifestaţiile de protest ale muncitorimii timişorene încep
să capete un caracter de masă şi să se extindă mai ales la întreprinderile
,,6 Martie”, ,,Azur”, ,,Elba”, ,,Solventul”. Muncitorii organizează mi-
tinguri de protest şi chiar greve (la ,,Elba”, ,,Electrobanat” etc) în cadrul
cărora îşi exprimă revendicările economice şi politice şi scandează lo-
zinci antidictatoriale204. Chiar dacă nu se mai produc violenţe ca în zi-
lele precedente, rezultă morţi şi răniţi.
• Piaţa Operei se află sub controlul Armatei, Miliţiei şi Securităţii.
• La Cluj-Napoca, statul major al Armatei 4 studiază variante de acţi-
une pentru blocarea unei eventuale intervenţii militare, din vest, asupra
României.
• Orele 9,00-11,00. La Timişoara, generalul Ştefan Guşă ordonă milita-
rilor din detaşamentul de cercetare de la Buzău să pătrundă, sub acope-
rire, în întreprinderi pentru a constata starea de spirit şi a afla revendică-
rile muncitorilor205.
• Informată de generalul Iulian Vlad despre situaţia de la Timişoara,
Elena Ceauşescu replică: ,,Ce fac cei de acolo, ce păzesc cei trimişi
acolo?”.
202
Majoritatea prin împuşcare, unii cu tăieturi şi împunsături de cuţit sau baionetă, alţii
cu capetele sparte sau cu picioarele rupte.
203
Lista cadavrelor incinerate la Crematoriu ,,Cenuşa” se află publicată în ,,Caietele
Revoluţiei”, nr. 3/2006, p. 57-58.
204
Pe larg: Claudiu Iordache, Isus s-a născut la Timişoara. Timişoara, Editura Helicon,
1994.
205
Au pătruns în întreprinderile ,,Azur”, ,,Elba”, ,,Solventul” şi ,,6 Martie”. Unii au
fost descoperiţi.
109
• Între timp, Radu Bălan şi alţi activişti de partid se deplasează la între-

prinderea ,,Elba”, încercând să calmeze muncitorii care ieşiseră în cur-
tea întreprinderii, alarmaţi de zvonul că dintr-un camion militar se des-
carcă arme (în realitate se încărca armamentul gărzilor patriotice, pen-
tru a nu fi la dispoziţia muncitorilor). Văzând că nu reuşeşte să detensi-
oneze situaţia, primul-secretar de partid începe să noteze doleanţele
muncitorilor (în special ale femeilor), care scandează: ,,Nu lucrăm sub
arme!”, ,,Afară armata din oraş!”, ,,Unde ne sunt deţinuţii?”, ,,Unde
ne sunt banii?”, ,,Unde ne sunt morţii?”, ,,Nu suntem huligani!”,
,,Vrem căldură!”, ,,Vrem carne!”, ,,Vrem ciocolată pentru copii!”,
,,Jos Ceauşescu!” etc. La cele două porţi ale întreprinderii apar T.A.B.-
uri cu ţevile îndreptate spre curte, care patrulează apoi prin preajmă.
Reîntors la sediul Comitetului Judeţean de Partid, primul-secretar îi
spune lui Ion Coman: ,,Nu se poate face linişte cât timp e prezentă ar-
mata!”. Apoi revine la ,,Elba” (la ora 10,40), unde accidental (cum s-a
declarat) sau nu, focurile de armă trase dintr-un T.A.B. rănesc grav o
femeie şi un copil. Supărat, transmite din nou lui Ion Coman: ,,Dacă nu
se retrage armata şi nu încetează tragerea, eu nu pot să-mi asum nici o
răspundere!”. Apoi părăseşte întreprinderea (la ora 11,30)206.
• Concomitent, Cornel Pacoste şi Ilie Matei se deplasează, din ordinul
lui Ion Coman, la U.M.T., unde muncitorii continuă să scandeze
,,Libertate!”, ,,Democraţie!”, ,,Demisia lui Ceauşescu!”207.
• Ora 11,30. La IPROTIM, în şedinţa aranjată pentru condamnarea
manifestanţilor, Claudiu Iordache protestează şi declară că în stradă nu
sunt huligani ci reprezentanţi ai poporului.
• Ziua. Ministerul Afacerilor Externe informează (de fapt dezinfor-
mează) pe şefii misiunilor diplomatice din străinătate despre modul în
care trebuiau să prezinte situaţia din România: ,,În cazul în care, în ca-
drul contactelor de lucru, veţi fi întrebat (repetăm: numai în cazul în
care veţi fi întrebat) în legătură cu aşa-zisele evenimente de la Timi-
şoara, răspundeţi cu toată claritatea că nu aveţi cunoştinţă despre aşa
ceva. După un astfel de răspuns scurt, şi fără a vă lăsa angrenat în
prelungirea discuţiei pe această temă, veţi prezenta în mod ferm ur-
mătoarele: Respingem cu hotărâre orice încercări de amestec în trebu-
rile interne ale României, stat liber şi independent, orice încercare de
nesocotire a atributelor fundamentale ale independenţei şi suveranităţii
noastre naţionale, de atentare la interesele securităţii, de încălcare a
ordinii şi legilor ei. În România se vor întreprinde măsuri ferme împo-
triva unor astfel de încercări, împotriva oricăror acţiuni provocatoare
şi diversioniste, iniţiate de cercuri reacţionare, antiromâneşti, de servi-
ciile speciale şi oficinele de spionaj din străinătate. Statul socialist, so-
cietatea noastră nu vor tolera, în nici o împrejurare, lezarea intereselor
vitale, a prevederilor Constituţiei ţării şi vor lua măsurile necesare
206
Miodrag Milin, Timişoara, 15-21 decembrie 89, p. 111.
207
Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 85.
110
19 decembrie 1989
pentru respectarea cu stricteţe a legalităţii, ordinii de drept, fără de

care nu ar fi posibilă desfăşurarea normală a activităţii în toate sferele
societăţii sale. Nimănui, indiferent cine ar fi, nu-i este îngăduit să în-
calce legile ţării, fără a suporta consecinţele actelor sale. Instruiţi toţi
colaboratorii pentru a acţiona în strictă conformitate cu indicaţia de
mai sus. Informaţi imediat orice discuţie pe care o aveţi în legătură cu
cele de mai sus”208.
• La Iaşi, în sediul Consiliului Judeţean, locotenent-colonelul Ioan
Cioară, şeful de stat Major al Diviziei 10 mecanizate, sosit din conce-
diu, informează pe generalul-colonel Constantin Olteanu că la marea
unitate nu se distribuise muniţia la militari, aşa cum se ordonase, şi în-
treabă dacă să o distribuie sau nu. La aceasta, fostul ministru al Apărării
Naţionale răspunde: ,,Las-o acolo, că nu se întâmplă nimic. Ce să faci
cu ea? Voi nu interveniţi cu nimic. Doar dacă atacă obiectivele mili-
tare, dacă le incendiază, atunci e altceva..., dar pe stradă nu aveţi ce
face voi cu armele”. Ca urmare, în judeţele respective nu au fost scoase
subunităţi militare în stradă şi nu s-a executat foc. Pe aceleaşi coordo-
nate de gândire, Constantin Olteanu i-a replicat următoarele lui Ion
Catrinescu, prim-adjunct al Secţiei Organizatorice a C.C. al P.C.R, pre-
zent şi el la Iaşi, care îl întrebase cum crede că se poate rezolva pro-
blema de la Timişoara: ,,Prin metode politice. Nu cu puşca, să fie lim-
pede. Acestea nu sunt chestiuni pe care să le dezamorsezi ameninţându-
i pe oameni cu arma”. Sfaturi asemănătoare a dat şi conducătorilor ce-
lor patru judeţe în care fusese trimis, atrăgându-le atenţia că ,,strada
este a demonstranţilor”, că forţele de ordine trebuiau doar ,,să prote-
jeze obiectivele importante împotriva eventualelor acţiuni violente”.
• Orele 12,00-13,00. La comandamentul Diviziei 18 mecanizate din
Timişoara, generalul Ilie Ceauşescu, şeful Consiliului Politic Superior
al Armatei, informează cadrele militare despre pericolul unei agresiuni
externe, care viza integritatea teritorială a României, despre existenţa
unui complot internaţional împotriva României, despre pătrunderea pe
teritoriul naţional a circa 2 000 de elemente care urmăreau declanşarea
unor acţiuni violente etc209. În continuare, cere ca armata să rămână în
stradă şi afirmă că ,,tulburările sunt provocate de elemente teroriste,
aservite intereselor ţărilor capitaliste, scopul lor fiind răsturnarea so-
cialismului şi întoarcerea la capitalism”210
• Ora 13,50. În urma unei discuţii avute cu generalul Vasile Milea şi a
obţinerii aprobării acestuia, generalul Ştefan Guşă ordonă retragerea
tancurilor, T.A.B.-urilor şi a unei părţi din efective din zonele intens
circulate din Timişoara, pentru a se permite muncitorilor să demon-
streze paşnic; concomitent, ordonă interzicerea totală a folosirii arma-
mentului.
208
209
185-186.
210
111
• Ora 14,00. În Timişoara, din ordinul lui Ion Coman211, generalul Şte-
fan Guşă se deplasează la ,,Elba”, unde este întâmpinat cu ostilitate.
După ce ordonă (la cererea muncitorilor) plutonului care îl însoţise
(rămas la poarta întreprinderii) să părăsească zona, şeful Marelui Stat
Major dialoghează cu mulţimea, apoi se deplasează la sediul Diviziei
(cu maşina unui ofiţer din statul major al Gărzilor Patriotice).
• Ora 15,30. Ioachim Moga, prim-secretarul Comitetului Judeţean de
Partid Cluj, solicită telefonic generalului Iulian Topliceanu intervenţia
militară în cazul unei eventuale manifestaţii a studenţilor din oraş. Co-
mandantul Armatei 4 nu dă curs acestei cereri.
• La Sibiu, Nicu Ceauşescu, primul-secretar de partid, declară următoa-
rele în faţa colaboratorilor apropiaţi şi a şefului Miliţiei Judeţene:
,,Dacă la noi se întâmplă ceva, vom trage în ei şi nu ne vor învinge ei
pe noi. Nu voi, securiştii şi miliţienii din Sibiu, veţi trage – că sunteţi
proşti şi nu ştiţi să trageţi –, o să chem specialiştii mei din Bucu-
reşti”212. Apoi cere să i se facă legătura cu Tudor Postelnicu, ministru
de Interne.
• Ora 18,00. La Timişoara soseşte un detaşament al paraşutiştilor de la
Caracal.
• La Buzău se constituie patrule militare, dotate cu armament şi muniţie
de război, care sunt dispuse în centrul oraşului, în zona industrială,
gară, autogări etc; nu se înregistrează evenimente deosebite.
• Ora 19,00. La crematoriul ,,Cenuşa” din Bucureşti începe incinerarea
cadavrelor celor 40 de revoluţionari ucişi în Timişoara, funesta acţiune
încheindu-se a doua zi la orele 10,30213.
• Ora 19,30. La Timişoara, dispozitivul UM 01185 este atacat cu focuri
de armă, fiind rănit un ofiţer.
• Ora 21,50. Generalul Ştefan Guşă ordonă: ,,Se interzice executarea
focului asupra oamenilor”.
• Ora 23,50. În baza hotărârii luate de generalul Vasile Milea, generalul
Ştefan Guşă ordonă: ,,Să fie retrase în unităţi tancurile, T.A.B.-urile şi
o parte din efective. La ieşirea muncitorilor, militarii să se replieze în
apropierea clădirilor şi autovehiculelor; coloanele să fie lăsate să
treacă”214.
• Noaptea. Pe străzile Timişoarei continuă să patruleze 13 patrule mili-
tare. Alte efective participă la stingerea incendiilor provocate la Între-
prinderea I.A.E.M. etc.
• În unele oraşe din Transilvania (Sibiu, Alba Iulia, Sebeş, Deva, Târgu
211
Unele surse menţionează că acest ordin a fost dat mai devreme (13,00), la 14,00
generalul fiind obligat să plece din întreprindere (vezi,Alexandru Oşca, Revoluţia…, p.
150).
212
Apud Şase zile care au zguduit România…, p. 149-150 (autorii lucrării nu s-au
pronunţat dacă au fost sau nu trimişi aceşti ,,specialişti”, apreciind că informaţiile aflate
la Ministerul de Interne nu sunt în măsură ,,să lămurească acest lucru”).
213
Cenuşa a fost deversată într-o gură de canal de lângă localitatea Popeşti-Leordeni.
214
246.
112
19 decembrie 1989
Mureş, Braşov ş.a.) este lansat un manifest cu conţinut anticeauşist,

semnat Comitetul Naţional de Eliberare – S.L.O.M.R., prin care se
cheamă la grevă generală, în ziua de 21 decembrie 1989, ora 9,00, pen-
tru a se cere ,,predarea puterii aleşilor noştri”.
Comunitatea Economică Europeană adoptă la Bruxelles, prin cei 12
miniştri de Externe, o Declaraţie prin care face public faptul că ,,au
luat la cunoştinţă cu emoţie şi consternare despre informaţiile referi-
toare la reprimarea brutală şi violentă făcută de autorităţile române
asupra manifestaţiilor populare” şi condamnă ,,cu cea mai mare fer-
mitate atitudinea unui regim care, întorcând spatele la toate angaja-
mentele la care a subscris în materie de drepturi ale omului în cadrul
O.S.C.E. nu ştie decât să reprime prin forţă aspiraţiile legitime ale po-
porului român la libertate”. În continuare, în Declaraţie se mai preci-
zează: ,,Comunitatea şi-a manifestat deja, în diferite moduri, mai ales
prin suspendarea negocierilor unui acord de colaborare econo-mică,
dezaprobarea faţă de regimul care se află în România. Comunitatea îşi
rezervă dreptul să ia măsurile corespunzătoare, în funcţie de evoluţia
situaţiei din această ţară”215.
Seimul polonez adoptă, la propunerea Conventului seniorilor, o hotă-
râre, prezentată de Nikolai Kazakievici, în care se consemnează: ,,Ieri
în România s-a ajuns la o tragedie. La Timişoara şi în mai multe loca-
lităţi din România a fost folosită armata şi poliţia împotriva demon-
stranţilor. Nu se ştie numărul victimelor. Ne exprimăm protestul hotă-
rât împotriva încălcării drepturilor omului în România. Chemăm auto-
rităţile române să înceteze represiunile. Ne declarăm solidaritatea cu
participanţii la manifestări şi chemăm opinia publică internaţională să
condamne acţiunile autorităţilor române”216.
Roland Dumas, preşedintele în funcţiune al reuniunii miniştrilor de
Externe din statele membre ale Comunităţii Economice Europene, de-
clară presei că a cerut membrilor C.E.E. să-şi întrerupă lucrările pentru
,,a publica un protest împotriva celor ce se petrec în România”. Di-
plomatul francez mai apreciază că ,,este deosebit de trist să gândeşti că
un popor poate fi tratat de această manieră de către conducătorii săi,
cum este, în momentul de faţă, poporul român, în timp ce în toată Eu-
ropa, în mod special în Europa de est, se produce o mişcare vastă de
liberalizare şi când suflă un vânt de libertate, care îşi are inspiraţia în
principiile ce figurează în Actul final de la Helsinki”. Apoi conchide:
,,Un regim care se poartă în felul acesta cu poporul său este un regim
sfârşit. În orice caz, condamnarea morală a comunităţii, cu privire la
evenimentele care s-au produs şi care se produc în România, este o
condamnare fără echivoc”217.
215
216
Ibidem, p. 459.
217
Ibidem, p. 470.
113
Jacques Blot, directorul Direcţiei Europa din cadrul Ministerului fran-

cez de Externe, declară lui Petre Gigea, ambasadorul român la Paris, că
evenimentele de la Timişoara ,,provoacă o mare emoţie în Franţa şi
dacă se confirmă că ar fi avut loc în mai multe oraşe din România re-
presiuni care au provocat victime, aceasta ar determina Franţa să-şi
exprime dezaprobarea şi condamnarea totală a acestor fapte”. Aşa
cum au procedat şi ceilalţi ambasadori, şi Petre Gigea a ,,respins ferm”
protestul diplomatului francez şi a exprimat ,,regretul” că guvernul
francez şi ,,cei 12” fac astfel de afirmaţii şi iau decizii fără să cunoască
,,poziţia oficială a guvernului român”.
Eduard Şevarnadze, ministrul de Externe sovietic, declară la Bruxelles
că nu dispune de multe date despre evenimentele din România şi că,
dacă s-au înregistrat victime omeneşti, îşi exprimă ,,regretul profund”.
Regele Mihai I precizează, într-un interviu acordat lui François Ponchel
de la postul de televiziune ,,Antenne 2”: ,,Dacă românii îmi cer să mă
întorc, eu am spus întotdeauna că sunt gata să-mi iau responsabilităţile
constituţionale. Însă, pentru mine, scopul principal este eliberarea ţă-
rii, persoana mea nu vine decât în a doua poziţie!”218.
Vadim Perfiliev, adjunctul şefului Departamentului de Informaţii al Mi-
nisterului de Externe, face cunoscut că Moscova consideră că eveni-
mentele din România şi din alte ţări socialiste ,,privesc doar popoarele,
partidele şi organizaţiile sociale din ţările respective”219.
Erich Schmid, director în Ministerul de Externe de la Viena, îi prezintă
lui Marian Radu îngrijorarea poporului şi a guvernului austriac faţă de
situaţia de la Timişoara şi Arad, faţă de soarta pastorului Lászlo Tökes
şi a profesorului Dumitru Mazilu, precum şi faţă de cea a unor grupuri
de cetăţeni austrieci din România. În faţa refuzului reprezentantului
Ambasadei române de a prelua aide-memoire-ul austriac, Erich Schmid
declară că va informa conducerile celor 33 de state participante la pro-
cesul C.S.C.E cu privire la atitudinea României.
Colonelul Keleti Gyorgy, purtătorul de cuvânt al ministrului Apărării al
Ungariei, declară, la Televiziune: ,,Evident că armata ungară urmă-
reşte şi apreciază, în continuare, evenimentele din România. Şi, dacă
va fi nevoie, va adopta deciziile necesare”.
Dramaturgul Eugen Ionesco adresează un mesaj poporului român, pre-
zentat la ,,Europa Liberă” de către Neculai Constantin Munteanu:
,,Trăiască România mare, liberă şi independentă! Sunt cu voi toţi! Sunt
departe, dar sufletul meu suferă alături de voi! Vă doresc izbândă, pe
care sunt convins că până la urmă o s-o aveţi! Nu se poate să nu se în-
moaie inima lui Gorbaciov şi să nu se încălzească inima Americii şi a
oamenilor de stat din Europa! Să trăiţi! Vă plâng, sunt alături de
voi!”220.
218
219
Ibidem, p. 452-453.
220
,,Caietele Revoluţiei” nr. 2/2005, p. 33.
114
19 decembrie 1989
Helmuth Frauendorfer adresează următorul mesaj, în numele său şi al

altor 10 scriitori germani originari din România: ,,Către Armată, către
Miliţie, către Securitate! Voi trageţi în popor! De ce îi mai slujiţi aces-
tui criminal şi familiei sale? Şi voi faceţi parte din această naţiune şi
obligaţia voastră ar fi să apăraţi naţiunea, şi nu pe criminal! Să nu ui-
taţi asta! Priviţi ţările din jur, lepădaţi-vă de criminali, încă mai aveţi
timp! Nu trageţi în popor!221.
Judy Dempsey consemnează în ,,Financial Times”: ,,Până acum Ro-
mânia a fost singura ţară din Europa de est, în fară de Albania, nea-
tinsă de valul de proteste pentru democraţie din ultimele luni... Preşe-
dintele Ceauşescu este singurul conducător din Europa de Est care a
refuzat valul de reforme ce a atins celelalte ţări din regiune. Regimul
său, dominat în vârf de membrii familiei, este cunoscut pentru abuzu-
rile cele mai notorii ale drepturilor omului”.
Dominique Garraud consemnează în ,,Libération”: ,,Occidentalii au
uitat favorurile pe care le-au rezervat dictatorului român datorită in-
dependenţei sale vis-a-vis de Moscova. Din contră, ei trebuie, deja, să
facă faţă zelului noilor conducători maghiari, excedaţi de soarta mino-
rităţii lor din România”.
Árpád Madarász transmite din Novisad pentru radio ,,Budapesta”:
,,România este închisă ermetic pentru lume. Asta pot să afirm de aici,
din Iugoslavia, de la Novisad, la o depărtare în linie aeriană de 120 km
de Timişoara şi la 25 km de graniţă. Dar să ajung acolo, este imposi-
bil! Această experienţă au avut-o mai mulţi ziarişti de la diverse publi-
caţii din Iugoslavia şi de la Taniug, care, împreună cu colegi englezi,
americani, au încercat în două locuri să treacă graniţa. În zadar!”.
În faţa Ambasadei române din Sofia are loc o demonstraţie în cadrul că-
reia se scandează lozinci ,,cu caracter denigrator la adresa ţării noas-
tre şi a conducerii sale”, aşa cum informează ambasadorul Vasile
Pungan.
,,Die Welt” consemnează: ,,Exceptând Albania, regimul Ceauşescu este
ultimul bastion al totalitarismului în Europa. Demonstraţiile de la Ti-
mişoara pot fi începutul sfârşitului acestui sistem”.
,,Financial Times” conchide: ,,Ceauşescu refuză să deschidă drumul
reformelor prezente în celelalte ţări est-europene”.
,,Baltimore Sun” consemnează: ,,Convulsiile politice ale Europei de
Est au dărâmat, în fine, «ultimul dominou», România, ţara cea mai dur
oprimată. La sfârşitul săptămânii, în îndepărtatul oraş Timişoara, eve-
nimentele duceau ecoul pieţii Tiananmen. Sâmbătă seara străzile s-au
umplut de o mulţime de oameni care protestau şi se răsculau. Duminică
dimineaţa trupele au început să tragă. Oamenii cădeau. Au fost morţi,
numărul lor, undeva între zece şi câteva sute... Şi dacă acesta nu este
sfârşitul, nu încă, la momentul potrivit finalul va veni repede. Ultimul
dominou se clatină”.
221
E un început în tot sfârşitul..., p. 357.138
115
Ziarele franceze (,,Le Figaro”, ,,Le Quotidien de Paris”, ,,Liberation”,

,,La Croix” etc.) publică pe prima pagină, cu majuscule, titluri şi arti-
cole referitoare la evenimentele tragice din România. La rându-le, pos-
turile de radio şi de televiziune transmit ştiri şi prezintă interviuri refe-
ritoare la aceleaşi evenimente.
116
20 decembrie 1989
20 decembrie 1989
• Ora 1,00. Generalul Iulian Topliceanu raportează generalului Vasile

Milea că Armata 4 se afla în faza de finalizare a măsurilor pentru
,,ridicarea capacităţii de luptă”, lucrându-se ,,24 de ore din 24”. Spre
dimineaţă, ministrul Apărării Naţionale revine cu precizarea ,,să se ac-
ţioneze la cererea primilor-secretari şi a reprezentanţilor Comitetului
Politic Executiv pentru evitarea distrugerii edificiilor”, dar numai cu
aprobarea sa.
• Orele 7,00-12,30. Timişoara este în grevă generală. Muncitorii de la
Întreprinderea Optică, de la Electrotimiş, A.E.M., I.M.T., F.A.E.M,
Spumatum, Electromotor, 13 Decembrie, I.R.A., Fabrica Banatul, Fa-
brica de Autoturisme, Cooperativa Progresul, Azur, Ambalajul metalic,
Guban etc. încep să se îndrepte în mod masiv, organizat, grupaţi pe în-
treprinderi şi în cadrul acestora pe ateliere, cu banderole albe pe braţ,
spre centrul oraşului, scandând ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Libertate!”, Jos
comunismul!”, ,,Fără violenţă!”, ,,Nu suntem huligani!”, ,,Ceauşescu
şi soţia ne-au distrus copilăria!”, ,,Armata e cu noi!”. De pe frontispi-
cii sunt desprinse inscripţiile comuniste222. În unele zone sunt puse în
funcţiune alarmele aeriene.
• Militarii se mai află pe străzi (în unele locuri - Küttl - se strigă ,,Să
plece armata!”, ,,Asasinilor!”), în dispozitive, dar nu mai reacţionează.
,,La intersecţia Bulevardului Victoria cu strada Oneşti - relevă Aure-
lian David Mihuţ - undeva în stânga pe direcţia noastră de mers, staţi-
onau trei T.A.B.-uri cu motoarele pornite. Ne aşteptam ca din moment
în moment să tragă în noi. Eram în primele rânduri. Văzând că acele
care de luptă nu au intenţia să se retragă, câţiva inşi le-am ocolit în
lateral şi ne-am urcat pe ele. Am înfipt băţul unui tricolor cu stema de-
cupată în ţeava mitralierei de bord şi am bătut în chepengul închis,
trăgând în sus de mânere. Capacul s-a ridicat şi am văzut nişte figuri
speriate de militari în termen. I-am liniştit spunând că suntem fraţii lor.
Le-am cerut să iasă afară. Spaima lor s-a transformat în bucurie înso-
ţită de lacrimi atunci când ne-am îmbrăţişat. A fost cel mai impresio-
nant moment pe care l-am trăit vreodată în viaţa mea. O euforie gene-
rală, oamenii îşi ofereau biscuiţi, pâine, ţigări, chiar şi bani… Ne-am
îndreptat apoi spre Operă, însoţiţi de T.A.B.-ul respectiv. Era primul
semn că armata e cu noi”223.
222
Rememorând evenimentele, Nicolae Bădilescu consemnează: ,,Bucuria era imensă:
aveai impresia că întreg oraşul se scurge pe străzi într-un şuvoi de oameni
nemaiîntâlnit până atunci” (Miodrag Milin, Timişoara, 15-21 decembrie 89, p. 97).
223
Miodrag Milin, Timişoara în Revoluţie şi după, p. 99.
117
• În faţa Consulatului iugoslav, manifestanţii cer să fie filmaţi şi foto-

grafiaţi şi scandează ,,Iugoslavia!”, ,,Iugoslavia!”, ,,Sârbii sunt cu
noi!”, ,,Noi nu suntem fascişti şi huligani!”. Viceconsulul Slobodan
Kreckovic le răspunde: ,,Aceasta este o problemă internă românească,
iar poporul român este capabil să-şi rezolve problemele sale”224.
• Din faţa Primăriei, militarii se retrag pe Bulevardul Victoriei.
• La Catedrală se scandează: ,,Există Dumnezeu! Există Dumnezeu!”,
,,Să se tragă clopotul!”, ,,Dumnezeu este cu noi!”.
• Spre clădirea Operei, dinspre piaţă, se îndreaptă o mare masă de re-
voluţionari. Detaşamentul de militari, comandat de maiorul Vasile Paul,
aşezat în lanţ de trăgători în apropierea clădirii somează, în zadar, mul-
ţimea să se oprească, făcând cunoscut că au ordin să tragă. Din mul-
ţime, Claudiu Iordache se desface la piept şi se adresează militarilor cu
cuvintele: ,,Trageţi! Trageţi în mine!”. Soldaţii ezită şi apoi se retrag
treptat225.
• Mulţimea scandează: ,,Armata e cu noi!”, ,,Noi suntem poporul!”,
,,Voi pe cine apăraţi?”, ,,Libertate! Libertate!”, ,,Să fie judecat pentru
morţii din Banat! Să fie judecat aicea în Banat!”, ,,Fără violenţă!”, ,,Şi
noi suntem români!”. Soldaţii continuă să se retragă spre zidul Operei.
• Ioan Lorin Fortuna desface pancartele pregătite anterior pe care scri-
sese ,,Unde ne sunt morţii!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Asta-i Timişoara! –
Unde este ţara?” şi le oferă cetăţenilor din jur.
• Mulţimea îngenunchează şi rosteşte ,,Tatăl Nostru!” (îndemnaţi să
facă acelaşi lucru, militarii rămân în picioare, dar încep să se retragă;
unii iau poziţie de drepţi)226.
• Un grup de manifestanţi, printre care Ioan Lorin Fortuna, Claudiu Ior-
dache, Ioan Chiş, Ştefan Ivan, Sorin Iordăchescu ş.a., se îndreaptă spre
intrarea principală a Operei, fără a li se mai opune rezistenţă227. Pătrund
în clădire prin două intrări separate şi apar în balcon.
• Alte coloane ajung în faţa Comitetului Judeţean de Partid, unde scan-
dează ,,Armata e cu noi!” şi oferă militarilor pâine, apă şi flori228.
• Ora 11. Cu aprobarea generalului Vasile Milea, generalul Ştefan Guşă
224
Idem, Timişoara, 15-21 decembrie 89, p. 119.
225
Miodrag Milin conchide: ,,A fost, poate, momentul psihologic de maximă tensiune al
Revoluţiei” (Timişoara în Revoluţie şi după, p. 209).
226
Aurelian David Mihuţ consemnează: ,,Era, cred, un moment al revelaţiei comune
care făcea să ne atingem cugetele, să simţim că suntem oameni, indiferent de care
parte a baricadei ne-am fi pus soarta. Era clipa fastă pentru iertare şi pentru
împăcare” (Miodrag Milin, Timişoara în Revoluţie şi după, p. 100).
227
Rememorând evenimentele, Ioan Lorin Fortuna consemnează: ,,Îmi era deosebit de
clar că mulţimea trebuia organizată. Trebuia constituit un comitet de iniţiativă, care să
coordoneze mulţimea, să facă apel la întreprinderi şi să reprezinte nucleul viitoarei
organizaţii politice. Era momentul cel mai prielnic transformării revoltei în revoluţie şi
nu trebuia pierdut” (Miodrag Milin, Timişoara în Revoluţie şi după, p. 106-107).
228
Relevând atmosfera acelei zile, Claudiu Iordache avea să afirme: ,,Ziua de 20 este o
capodoperă a spontaneităţii. Deci nu putem căuta merite. Căutăm oameni inspiraţi sau
mai puţin inspiraţi; mai puţin inhibaţi sau mai mult inhibaţi” (Miodrag Milin,
Timişoara în Revoluţie şi după, p. 91).
118
20 decembrie 1989
repetă ordinul de interzicere totală a uzului de armă şi de a se permite

manifestanţilor din Timişoara să se deplaseze pe arterele principale ale
oraşului. Până la ora 12,00, militarii sunt retraşi, cu mici excepţii, din
centrul oraşului.
• Generalul Borsics L., şeful Marelui Stat Major al armatei ungare, în-
treabă, la telefon229, pe generalul Nicolae Eftimescu, prim-locţiitor al
şefului Marelui Stat Major şi şef al Direcţiei Operaţii, dacă ,,sunt reale
zvonurile privind trecerea armatei române la capacitatea de luptă ridi-
cată şi folosirea acesteia cu tancuri şi T.A.B.- uri împotriva poporu-
lui”. I s-a răspuns că au fost luate măsuri de ridicare a capacităţii de
luptă a armatei române ca urmare a ,,unor incidente provocate la Timi-
şoara de huligani şi răuvoitori, care au atacat sediile oficiale şi obiec-
tive militare”, că românii nu au ,,nici un fel de pretenţii teritoriale îm-
potriva nimănui”, că nu intenţionează să atace pe nimeni, dar că se vor
apăra dacă vor fi atacaţi, că ştirile transmise de agenţiile străine (inclu-
siv de cele maghiare) privind concentrarea armatei române la graniţă nu
corespund realităţii şi că trupele desfăşoară activităţi de pregătire de
luptă în garnizoanele în care sunt dislocate230.
• Generalul Ilie Ceauşescu soseşte la Arad şi prezintă în faţa cadrelor
militare din UM 01380 situaţia de la Timişoara. Cu acel prilej, şeful
Consiliului Politic Superior al Armatei cere directorilor de întreprinderi
,,să organizeze adunări de condamnare a huliganilor, iredentiştilor şi
fasciştilor din Timişoara”, să sporească vigilenţa, deoarece era posibil
ca şi la Arad să se pregătească ,,ceva asemănător”.
• În Cluj-Napoca se răspândesc fluturaşi cu următorul conţinut:
,,Români, a sosit timpul să fim liberi!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Jos comu-
nismul!”. Oamenii se adună în grupuri, dispersate de patrulele de Mi-
liţie, care cer: ,,Circulaţi, vă rog!”231
• Ziua. Ion Stoian, ministrul de Externe, invită pe ambasadorii statelor
participante la Tratatul de la Varşovia şi pe ambasadorii ţărilor membre
C.A.E.R. şi le cere, ,,cu fermitate”, ca statele pe care le re-prezintă ,,să
nu intervină în desfăşurarea evenimentelor din România şi să nu sus-
ţină o eventuală pătrundere a trupelor sovietice în România”.
• Organele de informaţii militare fac cunoscut că în sud-vestul Mării
Negre, forţe maritime bulgare execută, în cooperare cu Flota sovietică
din zonă, activităţi de pregătire de luptă.
• Orele 12,30... Balconul Operei devine centrul Revoluţiei timişo-
rene232. La propunerea lui Ioan Lorin Fortuna se constituie un Comitet
229
A tradus locotenent-colonelul Gheorghe Lungu.
230
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia română din Decembrie 1989, p. 216-
217.
231
Iosif Zăgrean, Revoluţionarii clujeni: mit sau realitate?”, Editura EIKON, Cluj-
Napoca, 2005.
232
Lorin Fortuna, Semnificaţia zilei de 20 Decembrie 1989, în „Caietele Revoluţiei“, nr.
5/2006
119
de iniţiativă al revoluţionarilor233 şi Frontul Democrat(ic) Român234, ca

organizaţie politică menită ,,a realiza un dialog cu guvernul, în scopul
democratizării ţării”235. Profitând de faptul că acolo se afla instalată o
staţie de amplificare, pregătită (după unele surse) pentru prim-ministrul
Constantin Dăscălescu, sosit între timp la Timişoara, Ioan Lorin Fortuna
solicită mulţimii şi întreprinderilor să se mobilizeze, să-şi desemneze
delegaţi care să-i reprezinte în Frontul Democratic Român., să de-
clanşeze greva generală. Apoi, după constituirea Biroului Executiv al
Frontului Democrat(ic) Român236, primii lideri ai revoluţiei timişorene
îşi exprimă la microfon opiniile237. Începe Ioan Lorin Fortuna: ,,Stimaţi
concetăţeni, în acest moment ia naştere prima formaţiune politică de
opoziţie faţă de dictatura ceauşistă. Fiţi mândri că, împreună cu noi,
veţi instaura un regim democratic, printr-o luptă din care excludem
violenţa”. Claudiu Iordache face apel la solidaritate: ,,Singura soluţie
este să rămânem împreună”. Nicolae Bădilescu relevă semnificaţia
europeană a momentului: ,,Prin modul civilizat, prin dăruirea dovedită
233
Format din Ioan Lorin Fortuna, Ioan Chiş, Claudiu Iordache, Nicolae Bădilescu,
Mihaela Trăistaru, Traian Vrăneanţu, Traian Trofin, Mihaela Munteanu, Adriana
Jebeleanu, Ştefan Ivan, Alexandru Ciura, Adrian Sanda ş.a (,,Caietele Revoluţiei”, nr.
2/2005, p. 11).
234
Referindu-se la ideea constituirii F.D.R., Ioan Lorin Fortuna avea să declare:
,,Denumirea mi-a venit spontan, dar în continuarea unor gânduri care mă frământau
de la începutul insurecţiei, de-a găsi calea pentru formarea unei organizaţii politice de
masă, indispensabilă într-o astfel de acţiune, şi care să preia conducerea revoltei, să o
organizeze şi să reprezinte un factor decizional, capabil să susţină un dialog cu
guvernul şi să devină eventual o grupare care să concentreze opoziţia din întreaga
ţară, deci ceva similar cu ce se întâmpla în întregul Est. Această organizaţie o vedeam
ca pe un forum, un front, o alianţă care, angrenând mase importante de oameni, să
forţeze guvernul să apuce pe calea democratizării ţării. Nu întrezăream încă (nu
vedeam posibil) o ruptură violentă cu trecutul, de genul revoluţiei, ci doar o trecere
oarecum paşnică spre democraţie, cum s-a petrecut şi în alte ţări din vecinătate”
(Miodrag Milin, Timişoara în revoluţie şi după, p. 105-106).
235
Pe larg, Ioan Lorin Fortuna, Frontul Democratic Român, Timişoara, Editura
Artpress, 2008, passim. Rememorând acele momente, Ioan Lorin Fortuna
consemnează: ,,Consider că acum a luat de fapt naştere (fără a fi numit încă FDR -
Frontul Democrat Român. Era în jur de ora 13,00, miercuri, 20 decembrie 1989”
(Miodrag Milin, Timişoara în Revoluţie şi după, p. 110).
236
Iniţial, din Biroul Executiv al F.D.R. au făcut parte Ioan Lorin Fortuna, Claudiu
Iordache, Ioan Chiş, Nicolae Bădilescu, Maria Trăistaru; structura a fost lărgită apoi,
după sosirea revoluţionarilor de la Comitetul Judeţean de Partid, cu Ioan Marcu şi
Cornel Eustaţiu. Referindu-se la relaţiile dintre membrii Biroului Executiv, Ioan Lorin
Fortuna avea să releve: ,,Totuşi, soluţia n-a avut efectul scontat; atât cei doi incluşi, cât
şi o parte din ceilalţi (Ion Savu, Sorin Oprea, Petru Boroşoiu, Florin Marton…) au
acţionat în continuare pe linia unei destabilizări menite să înlăture din conducere
grupul de la Operă şi să-l înlocuiască” (Miodrag Milin, Timişoara în Revoluţie şi
după, p. 111). Ulterior, componenţa Biroului Executiv al FDR s-a schimbat de mai
multe ori. Apoi, s-a mai constituit Comitetul F.D.R. (la început din 70 de membri, apoi
din 100). Nicolae Bădilescu va relata peste timp despre neînţelegerile apărute chiar
între membrii conducerii revoluţionarilor din balconul Operei (Miodrag Milin, op. cit.,
p. 119-120).
237
Claudiu Iordache, Balconul Operei, în „Caietele Revoluţiei“, nr. 5/2006.
120
20 decembrie 1989
de fiecare dintre voi în refuzul de-a mai trăi sub teroarea dictaturii
ceauşiste, ne-am asigurat intrarea în Europa. Suntem în sfârşit eu-
ropeni”. Mai vorbesc: Ioan Chiş, Maria Trăistaru ş.a.
• Mulţimea scandează ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Nu plecăm!”, ,,Noi nu ple-
căm de aici!”, ,,Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”, ,,Armata e cu
noi!”.
• În acest timp, arădenii manifestează şi ei tăcut, în grupuri, în pieţe şi
pe străzi şi constituie şi ei Frontul Democratic Român.
• Ora 12,40. Generalul Nicolae Eftimescu solicită generalului Borsics
L. să-i explice sensul declaraţiei făcute de preşedintele interimar al Re-
publicii Ungare, Szurös, la 19 decembrie, conform căreia ,,autorităţile
maghiare vor sprijini acţiunea ca Ardealul să devină regiune auto-
nomă”.
Oficialul militar de la Budapesta răspunde că armata ungară nu are nici
un fel de amestec în această problemă şi că, personal, nu-şi poate
explica declaraţia preşedintelui.
La întrebarea referitoare la apelul Forumului Democratic Maghiar
adresat tuturor etnicilor unguri din afara teritoriului naţional ca la 22
decembrie să arboreze drapele negre în memoria victimelor de la
Timişoara, generalul maghiar a replicat că nu poate da nici un răspuns.
A adăugat că armata ungară îşi desfăşoară instrucţia în garnizoanele
de bază şi că se pregăteşte pentru întâmpinarea sărbătorilor de
iarnă238.
• La Timişoara, generalul Ştefan Guşă ordonă retragerea efectivelor
militare şi a tehnicii de luptă în cazărmi, măsura fiind aprobată de mi-
nistrul Apărării Naţionale, generalul Vasile Milea. În oraş rămân doar
mici subunităţi pentru paza depozitelor şi obiectivelor economice im-
portante.
• Ora 14,30. La Timişoara soseşte, cu un avion special, Constantin
Dăscălescu, primul-ministru, însoţit de Emil Bobu şi de trei miniştri.
Constatând situaţia din oraş, acesta se adresează lui Ion Coman: ,,Unde
e Armata? De ce nu ne apără? Aţi scăpat situaţia de sub control!”. În
faţa întrebărilor incriminatoare, Ion Coman spune adevărul: ,,Timişoara
este în mâinile timişorenilor!”.
• Orele 14,00.... În faţa Comitetului Judeţean de Partid Timiş, manifes-
tanţii scandează ,,Libertate!”, ,,Armata e cu noi!” etc. şi încearcă un di-
alog cu Radu Bălan. Ion Marcu, înfăşurat cu un cearşaf alb pe care scria
,,Libertate!”, ,,Democraţie!” şi ,,Jos Ceauşescu!”, mobilizează mulţi-
mea, care scandează lozinci împotriva lui Ceauşescu. Spre surprinderea
mulţimii, un activist anunţă că primul-ministru este dispus să primească
o delegaţie din trei persoane. După un moment de confuzie, se consti-
tuie un grup mai mare de demonstranţi care sunt lăsaţi să pătrundă în
sala de şedinţă unde intră în dialog cu Nicolae Dăscălescu. Membrii
238
217.
121
grupului nu se cunoşteau între ei. Pentru siguranţă (spre a nu fi arestaţi),

o parte dintre manifestanţi au intrat într-un dispozitiv de pază a clădirii,
pentru a proteja pe reprezentanţii lor de la negocieri. Aceştia se consti-
tuie într-un Comitet Cetăţenesc, întocmesc o listă cu numele lor pentru
a fi făcută publică. Pe listă au fost înscrişi: Ioan Savu, Ioan Marcu, Pe-
tre Boroşoiu, Sorin Oprea, Virgil Socaciu, Mircea Mureşan, Dan Carp,
Petre Petrişor, Nicolae Vartan, Mihai Bădele, Adela Săbăilă, Corneliu
Pop, Valentin Vinter ş.a.)239. Constantin Dăscălescu îi ia ,,tare”: ,,Ce
vreţi ? Ce vreţi, tovarăşilor, cu adunătura asta de afară?. Unii sunt in-
timidaţi. Ioan Savu se retrage într-o parte a camerei şi pune pe hârtie
câteva deziderate pe care le prezintă apoi primului-ministru pe care îl
întreabă: ,,Cine a dat ordin să se tragă în manifestanţi ? Care e numă-
rul morţilor şi răniţilor? Unde sunt morţii noştri, pentru a-i îngropa
după datini, creştineşte? ”. Surprins şi încercând să tragă de timp, Con-
stantin Dăscălescu încearcă să evite răspunsurile arătând că fiind sosit
de câteva ore în Timişoara nu cunoaşte situaţia şi nu poate răspunde
imediat. Apoi bate cu pumnul în masă şi ameninţă cu moartea prin îm-
puşcare (la fel ca ceilalţi activişti de partid din încăpere). Curajos, Ioan
Savu plusează: ,,Domnule prim-ministru, mi-aţi înţeles colegii în mod
greşit. Noi nu vrem revendicări mărunte, nu acceptăm concesii de
conjunctură. Adică discuţia noastră poate începe cu următoarele două
puncte : 1. demisia guvernului actual. 2. Demiterea lui Ceauşescu”.
Îngrozit, Constantin Dăscălescu îl întrerupe şi exclamă: ,,Eşti nebun!”.
Ioan Savu este însă de neoprit şi continuă (chiar dacă era întrerupt în
permanenţă de primul-ministru): 3. Constituirea unui guvern al salvării
naţionale. 4. Să se comunice numărul morţilor şi al răniţilor. 5. Să se
elibereze deţinuţii. 6 Să ni se redea morţii pentru a-i înmormânta. 7 Să
se asigure transmisia în direct, la radio şi televiziune, a evenimentelor
din oraş. 8. Să se comunice Consulatului iugoslav o listă a membrilor
comitetului cetăţenesc, ca şi a doleanţelor lor etc.”. În final, Constantin
Dăscălescu ameninţă din nou: ,,Te fac răspunzător de tot ce se va în-
tâmpla. Dacă cei de jos vor intra, soldaţii din clădire vor trage, ăsta e
ordinul, şi de toate nenorocirile ce vor urma vei răspunde dumneata. E
clar?”. Fără efect însă deoarece Ioan Savu se adresează mulţimii de pe
balconul clădirii şi este ovaţionat. Apoi revine în sală şi spune:
,,Domnilor, încercaţi să realizaţi dimensiunea exactă a situaţiei ? Îi au-
ziţi ?... Doriţi un dezastru ? Vă asumaţi responsabilitatea nenorocirilor
ce s-ar putea produce dacă nu intraţi în dialog cu noi?... Ceea ce facem
noi e treabă serioasă, de aceea vă rog să notaţi, să treceţi totul pe hâr-
tie. Luaţi un pix, un creion şi notaţi revendicările noastre punct cu
punct. Vă rog!”. Vrând-nevrând, primul-ministru începe să noteze apoi
se retrage pentru deliberare cu apropiaţii. Revine şi ameninţă din nou.
Ca şi Ioan Savu, de altfel: ,,Dar orice aţi face, domnule Dăscălescu, să
239
,,Caietele revoluţiei”, nr. 2/2005, p. 10. La scurt timp, între unii membri ai
Comitetului Cetăţenesc şi Biroul Executiv al Frontului Democratic Român au apărut
divergenţe care s-au acutizat în perioada următoare.
122
20 decembrie 1989
ştiţi că e degeaba, fiindcă puterea, cu toate trupele dumneavoastră şi

din clădire şi de afară, e în mâinile miilor de demonstranţi de jos!”240.
• Între timp, conducătorii revoluţionarilor din balconul Operei sunt in-
vitaţi de conducătorii revoluţionarilor de la Judeţeana de Partid, să par-
ticipe la tratative cu delegaţia guvernamentală condusă de Constantin
Dăscălescu. Este trimis Nicolae Bădilescu, cu o listă minimală de re-
vendicări (demiterea lui Nicolae Ceauşescu, eliberarea imediată a celor
arestaţi, restituirea morţilor etc.), însoţit de câteva sute de persoane. În
sediul Comitetului Judeţean de Partid, Nicolae Bădilescu replică şi el
lui Nicolae Dăscălescu: ,,Pentru noi, preşedintele Nicolae Ceauşescu
nu mai există”. Apoi revine la Operă, unde informează despre eşecul
misiunii, cere mulţimii să rămână peste noapte ,,pe această Câmpie a
Libertăţii noastre” şi cheamă, pentru a doua zi, la grevă generală. Seara
se constituie o altă delegaţie (Ioan Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Ni-
colae Bădilescu, Mihaela Munteanu ş.a.), care, însoţită de câteva sute
de manifestanţi, se deplasează din nou, între orele 17,00-18,00, la Co-
mitetul Judeţean de Partid, fiind primiţi cu urale de către manifestanţii
din zonă. În alte locuri din oraş se scandează: ,,Jos criminalul!”, ,,Jos
ticălosul!”, ,,Ceauşescu spânzurat, aici în Banat!”, ,,Jos cu pantofa-
rul!”. Concomitent, din balconul Judeţenei de Partid, Petre Boroşoiu
scandează: ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Jos guvernul!”. În schimb, Constantin
Dăscălescu este huiduit.
• Revoluţionarii cer, printr-un document cu valoare de Proclamaţie, de-
misia lui Nicolae Ceauşescu şi a guvernului, alegeri libere, înfiinţarea
,,unui centru de anchetă pentru lămurirea ordinii de la Timişoara”,
tragerea la ,,răspundere penală a celor vinovaţi”, eliberarea deţinuţilor
politici, stabilirea celor care au dat ordin să se tragă la Timişoara, re-
stituirea celor care au fost ucişi către familiile îndoliate pentru ,,a fi în-
gropaţi creştineşte”, informarea opiniei publice de către Nicolae Ceau-
şescu (la Televiziune) despre ,,situaţia reală de la Timişoara”, liberta-
tea presei, libertatea Radioului şi Televiziunii, reforma învăţământului
etc.241
• Revendicările, transcrise de Ioan Savu, sunt prezentate mulţimii de
către Petre Petrişor.
• Pentru a fi siguri că lumea le va cunoaşte doleanţele, în caz de repre-
siune dură din partea autorităţilor române, revoluţionarii întocmesc o
listă cu revendicările şi cu numele liderilor, care este dusă la Consulatul
iugoslav (la fel procedaseră şi conducătorii revoluţionarilor din balco-
nul Operei).
• Între timp, mulţimea scandează lozinci anticeauşiste şi antidictatori-
ale: ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Jos analfabeta!”, ,,Vrem pâine pentru copii!”,
,,Libertate!”, ,,Pentru morţii din Banat, cine-i vinovat?”, ,,Ceauşescu şi
soţia nu au loc în România!”, ,,Până la Crăciun să scăpăm de-acest
240
Descrierea acestui episod important este prezentată în diferite variante de cei
prezenţi la negocieri (vezi şi Alexandru Oşca, Revoluţia…,p. 151-152, 353).
241
,,Caietele Revoluţiei” nr. 2/2005, p. 9.
123
nebun!”, ,,Daţi-ne deţinuţii!” etc.

• Se aprind lumânări.
• Dintre toate revendicările, prim-ministrul242 informează la telefon pe
Nicolae Ceauşescu doar despre restituirea morţilor şi eliberarea celor
arestaţi243. Şeful statului aprobă, astfel încât, la ora 18,00, sunt eliberaţi
o parte dintre cei arestaţi, care se deplasează în Piaţa Operei, fiind pri-
miţi cu căldură de către manifestanţi.
• După retragerea lui Constantin Dăscălescu, Emil Bobu şi Ilie Matei în
cabinetul primului-secretar pentru audierea teleconferinţei lui Nicolae
Ceauşescu, de la ora 19,00 (ascultată şi de manifestanţii din faţa Jude-
ţenei de Partid prin cuplarea microfoanelor la difuzoare), delegaţia re-
voluţionarilor (inclusiv cei de la Operă) continuă discuţia cu Radu Bă-
lan, Cornel Pacoste şi alţi activişti de partid. Constatând că reprezen-
tanţii puterii erau ,,tot la cheremul lui Nicolae Ceauşescu”, Ioan Lorin
Fortuna invită revoluţionarii de la Judeţeana de Partid să meargă la
Operă, care ,,fiind lăcaş de cultură, oferea o protecţie mai sigură şi se
diminua riscul represiunii”244. Revoluţionarii de la Judeţeană rămân
însă pe loc. Cei de la Operă pleacă, însoţiţi de circa 2 000 de oameni.
Noaptea târziu, conducătorii revoluţionarilor de la Comitetul Judeţean
de Partid au fost evacuaţi cu forţa din clădire, deplasându-se şi ei la
Operă.
• Ora 14,40. Se vorbeşte despre întoarcerea lui Nicolae Ceauşescu.
• După-amiaza. În Cluj-Napoca se răspândesc manifeste antidictatori-
ale, pe ziduri se scriu, cu cretă şi vopsea, lozinci cu acelaşi caracter:
,,Jos Ceauşescu!”, ,,Vrem pâine, carne, căldură!”; în unităţile econo-
mice se discută despre ieşirea în stradă pentru a se manifesta în sprijinul
Timişoarei.
• La Comandamentul Armatei 4, generalul Ilie Ceauşescu face o infor-
mare despre evenimentele de la Timişoara, precizând că acolo se desfă-
şoară o acţiune diversionistă şi teroristă, organizată de autorităţile de la
Budapesta, cu sprijin american, sovietic şi occidental, având ca scop
declanşarea unui conflict armat şi anexarea Transilvaniei de către Un-
garia245.
• Cu acelaşi prilej, secretarul Consiliului Politic Superior al Armatei îi
cere lui Ioachim Moga să organizeze adunări ale oamenilor muncii (pe
secţii, schimburi şi ateliere) în cadrul cărora să se ia atitudine faţă de
evenimentele de la Timişoara. La cererea primului-secretar de partid,
statul major al Armatei 4 întocmeşte un plan de acţiune a unităţilor mi-
litare (10% din efective) în vederea participării la ,,apărarea ordinii
publice”, alături de trupele de Securitate şi de Miliţie.
• La Varşovia, începând cu ora 15,15, în faţa Ambasadei române, circa
242
Caracterizat astfel de Nicolae Bădilescu: ,,Obraznic, plin de sine, parfumat, şpreiat,
îmbrăcat impecabil” (Miodrag Milin, Timişoara în Revoluţie şi după, p. 118)
243
Ioan Scurtu, Revoluţia Română din decembrie 1989 în context internaţional, p. 206.
244
245
124
20 decembrie 1989
300 de persoane scandează lozinci cu caracter anticomunist, condamnă

represiunile de la Timişoara, pun lumânări în memoria victimelor, sparg
geamurile clădirii şi aruncă vopsea pe zidurile clădirii, dau foc la insta-
laţia electrică de la intrare (la interfon şi sonerie), aruncă pietre, sticle,
afişe şi manifeste în curtea ambasadei, cer guvernului polonez să între-
rupă relaţiile economice cu România etc246.
• Ora 18,00. La Bucureşti, în cadrul unei teleconferinţe cu activul de
partid din judeţe, Nicolae Ceauşescu apreciază că evenimentele de la
Timişoara ,,au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revi-
zioniste, de serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a provoca
dezordine, de a destabiliza situaţia din România, de a acţiona în direc-
ţia lichidării independenţei şi integrităţii teritoriale a României”247,
cere să se organizeze în întreprinderi adunări în care ,,să se adopte mo-
ţiuni de condamnare a acelora care s-au pus în slujba străinătăţii, a
cercurilor străine”, să se constituie grupe speciale de apărare a ordinii
în întreprinderi şi instituţii, precizează că ,,armata trebuie să înţeleagă
bine că ea are astăzi marea răspundere, în faţa poporului, de a apăra
şi respinge orice acţiuni care sunt împotriva independenţei, suverani-
tăţii şi integrităţii teritoriale, a liniştii, a construcţiei socialiste în ţara
noastră”248.
• Ora 19,00. Continuând să aprecieze că evenimentele de la Timişoara
erau consecinţa acţiunilor grupurilor antinaţionale şi teroriste puse în
slujba agenturilor străine, Nicolae Ceauşescu rosteşte la Radio şi Tele-
viziune o cuvântare, apreciind că evenimentele de la Timişoara, în spe-
cial cele din seara zilei de 17 decembrie, au avut un ,,caracter terorist”,
fiind ,,organizate şi declanşate în strânsă legătură cu cercurile reacţio-
nare, imperialiste, iredentiste, şoviniste şi cu serviciile de spionaj din
diferite ţări străine” în scopul de ,,a provoca dezordinea în vederea de-
stabilizării situaţiei politice, economice, de a crea condiţiile dezmem-
brării teritoriale a României, distrugerii independenţei şi suveranităţii
patriei noastre socialiste”, de ,,a opri cursul dezvoltării socialiste a
României”. După ce a evidenţiat rolul Armatei, care ,,şi-a îndeplinit pe
deplin datoria faţă de patrie, faţă de popor, faţă de cuceririle socialis-
mului”, Nicolae Ceauşescu s-a adresat ,,tuturor cetăţenilor patriei –
246
În informarea făcută Ministerului Afacerilor Externe, ambasadorul Ion Teşu
apreciază că manifestanţii reprezentau ,,organizaţii şi grupări radicale şi extremiste
(Confederaţia Poloniei independente - KPN, Federaţia anarhistă, Partidul Socialist
Polonez, Partidul Socialist Polonez - Revoluţia Democratică, Partidul independent al
Verzilor, NZS - Asociaţia independentă a studenţilor), precum şi reprezentanţi ai
conducerii «Solidarităţii»”, că în zonă se aflau fotoreporteri polonezi şi străini, echipe
de filmare şi autoturisme ale ambasadei S.U.A. la Varşovia.
247
În continuare, Nicolae Ceauşescu se referă la activitatea ,,cercurilor” şi
,,grupărilor” de la Budapesta care ,,au intensificat acţiunile lor antinaţionale”, la
,,declaraţiile” preşedintelui S.U.A., care ,,a discutat de problema României cu
Gorbaciov”. Acesta din urmă, chiar dacă ,,nu a zis nimic...înseamnă că l-a aprobat”.
248
176-178.
125
fără deosebire de naţionalitate – cu chemarea de a da dovadă de o în-

ţelegere deplină a situaţiei grave care s-a creat prin acţiunile teroriste
de la Timişoara şi de a acţiona, în deplină unitate şi solidaritate, pen-
tru apărarea socialismului, de a face totul pentru a nu se permite să se
repete asemenea stări de lucruri”. Apoi se angajează să acţioneze ,,în
orice împrejurări în interesul poporului, pentru bunăstarea şi fericirea
sa, în interesul construcţiei socialiste, a independenţei şi suveranităţii
ţării”249.
• Ora 19,20. La Lugoj, în timp ce o coloană de manifestanţi se deplasa
spre platforma industrială a oraşului, un militar din UM 01140 din oraş
a deschis foc automat (fără ordin) împuşcând mortal două persoane
(Valentin Rosada şi Darie Brocea, care au devenit ,,un simbol al liber-
tăţii pentru lugojeni”250) şi rănind alte două (Nicolae Simion Stoica şi
Nicolae Mircea Bejan)251.
• Ora 20,00. Nicolae Ceauşescu cheamă pe însărcinatul de afaceri sovi-
etic în România şi acuză Uniunea Sovietică şi celelalte state membre
ale Tratatului de la Varşovia că au coordonat activităţile îndreptate îm-
potriva României252.
• Ora 20,30. Nicolae Ceauşescu semnează decretul prezidenţial cu pri-
vire la instituirea Stării de Necesitate pe întreg teritoriul judeţului Ti-
miş, prin care ,,toate unităţile armatei, Ministerului de Interne şi for-
maţiunilor gărzilor patriotice sunt puse în stare de alarmă”. Conco-
mitent, se interzic ,,orice întruniri publice, precum şi circulaţia în gru-
puri mai mari de cinci persoane” (cu excepţia persoanelor care lucrau
în schimbul de noapte, a fost interzisă circulaţia pe timpul nopţii înce-
pând cu ora 23) etc.253. Apoi ordonă constituirea unor detaşamente de
luptători ai gărzilor patriotice din judeţele Dolj, Olt şi Vâlcea (circa 25
000 de oameni), înarmaţi cu bâte pentru a fi trimişi la Timişoara în ve-
derea reprimării demonstranţilor254 şi cere lui Barbu Petrescu să organi-
zeze pentru a doua zi un miting în Bucureşti la care să participe 100000
de ,,oameni ai muncii”, care să condamne evenimentele de la
Timişoara.
• Orele 21,00. Revenită în centrul oraşului, coloana de manifestanţi lu-
gojeni se îndreaptă spre sediul Comitetului municipal de partid, unde
Petrică Balint forţează uşa după care circa 50 de manifestanţi pătrund
înăuntru produc pagube şi alungă activiştii de partid. În jurul orei 22,30,
249
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie 1989 p. 179-
184; vezi şi ,,Caietele Revoluţiei”, nr. 2/2005, p. 9-15.
250
Nicolae Toma, 20 decembrie 1989. Lugojul. Al doilea oraş liber, p. 26.
251
Sinteza …, p. 63.
252
Ioan Scurtu, Revoluţia română din Decembrie 1989 în context internaţional, p. 205.
253
,,Caietele Revoluţiei”, nr. 2/2005, p. 16-17. După unele mărturii, noaptea târziu, la
plecarea din clădirea Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu ar fi declarat, mai mult
pentru sine: ,,Am să le arăt eu celor de la Timişoara!”.
254
Aflând despre acest lucru, generalul Vasile Milea spune colonelului Corneliu
Pârcălăbescu: ,,Gărzile patriotice sunt din muncitori, cei cu care luptă sunt tot
muncitori” (Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 117).
126
20 decembrie 1989
o parte din manifestanţi se îndreptă spre sediul Miliţiei, unde sunt pri-
miţi cu foc. În orele următoare, aflaţi într-o mare stare de surescitare,
manifestanţii (şi nu numai) au executat numeroase spargeri de maga-
zine şi devastări în oraş (până spre orele 2 noaptea), inclusiv la primă-
rie. În final, organele de forţă ale statului au intervenit şi au arestat circa
50 de persoane255.
• Ora 23,00. Intră în vigoare decretul privind instituirea stării de nece-
sitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş.
• Din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, Ion Coman256 numeşte pe genera-
lul Victor Stănculescu în funcţia de comandant militar al Timişoarei
(funcţie neprevăzută în regulamente) şi-i cere să citească din balconul
Comitetului Judeţean de Partid decretul de instituire a stării de necesi-
tate. Victor Stănculescu se eschivează şi se internează în spital, invo-
când o criză biliară. Într-un asemenea context, decretul este citit de că-
tre generalul Mihai Chiţac257.
• Noaptea. În Piaţa Operei din Timişoara rămân doar câteva sute de
persoane258. Din balcon, Petre Boroşoiu le cere: ,,Români, adunaţi-
vă!”, ,,Avem nevoie de voi!”, ,,Nu trebuie să daţi dovadă de laşitate în
această noapte!”. Pe pancarte se poate citi: ,,Europa e cu noi!”,
,,Trăiască perestroika”(o lozincă insolită, nicăieri repetată în Timişoara
sau în altă parte), ,,Fără violenţă!”. Conducătorii revoluţionarilor timi-
şoreni aşteaptă reacţia autorităţilor259. Unii dintre membrii Biroului
Executiv al Frontului Democrat(ic) Român coboară în Piaţa Operei şi
rămân împreună cu tinerii, care aprinseseră un foc în jurul căruia se
creează ,,o atmosferă tinerească, plină de optimism, foarte tonică -
după cum îşi aminteşte Lorin Fortuna. Se cânta, se spuneau glume”.
Cu toate că ordinul de capturare a conducătorilor revoluţionarilor fusese
dat, cei care trebuiau să-l execute au tărăgănat îndeplinirea misiunii.
François Mitterand, preşedintele Franţei, aflat în vizită în R.D.G., de-
clară la Televiziune: ,,Nu e un regim ideologic. E un regim personal,
familial, care nu are nici un motiv să subziste. Sunt convins că zilele
acestui regim, într-o Europă aflată în plină evoluţie, sunt numărate.
Dar cu ce preţ? În concluzie, condamn acest regim!”260.
255
Nicolae Toma, op. cit., p. 28.
256
Anterior, Ion Coman informase pe Nicolae Ceauşescu că la Timişoara nu putea fi
aplicat decretul referitor la starea de necesitate, deoarece pe străzi se aflau zeci de mii
de oameni.
257
Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989..., p. 72.
258
,,Pe măsură ce noaptea înainta - avea să-şi amintească Ioan Lorin Fortuna -
numărul celor rămaşi în Piaţa Operei scădea vizibil. Faptul a început să ne îngrijoreze.
Atunci am început să facem apel la microfon ca mulţimea să rămână alături de noi;
numai astfel puteam reuşi” (Miodrag Milin, Timişoara în Revoluţie şi după, p. 121).
259
Peste câţiva ani, Claudiu Iordache avea să consemneze: ,,Rezistenţa balconului
însemna podium, însemna primii care riscă, primii care pierd, primii care nu vor
pierde. Dacă balconul cădea în 20, ar fi însemnat o îndelungă cădere” (Miodrag Milin,
Timişoara \n Revoluţie şi după, p. 91).
260
127
Laurent Fabius, preşedintele Adunării Naţionale din Franţa, îşi exprimă

convingerea că ,,libertatea poporului român va învinge”. Deputaţii
păstrează un minut de reculegere în semn de protest faţă de reprimarea
demonstranţilor de la Timişoara.
Michel Rocard, prim-ministrul francez, afirmă în faţa Adunării Naţio-
nale: ,,Vreau să exprim sentimentele de oroare şi de indignare pe care
acest regim mi le inspiră şi ni le inspiră tuturor. Poporul român are
dreptul, ca toate celelalte, la democraţie, la libertate şi la respectul
drepturilor sale! Franţa întreagă şi Adunarea Naţională sunt solidare
cu poporul român oprimat! Regimul lui Ceauşescu nu va putea să con-
tinue să-şi bată joc de Europa şi de drepturile cele mai elementare ale
omului. Soarta rezervată acestor dictatori e cea a tuturor regimurilor
nefaste de acest tip. Va cădea! Şi cu cât mai curând, cu atât mai
bine!”261.
Robert Besson, deputat în Adunarea Naţională Franceză, îşi exprimă
convingerea că ,, regimul Ceauşescu va sfârşi prin a cădea, căci Victo-
ria unui popor, în lupta pentru dreptate, este ineluctabilă.”
Edouard Balladur, fost ministru al Economiei şi Finanţelor, declară şi
el în Adunarea Naţională franceză: ,,La ora când mişcarea pentru li-
bertate câştigă teren în Europa întreagă, trebuie să fim plini de spe-
ranţa de a reconstitui unitatea morală în jurul aceloraşi valori ale civi-
lizaţiei. Europenii au imperioasa datorie de a nu rămâne pasivi. Tre-
buie să acţionăm (…). Este indispensabil ca guvernele Europei să stu-
dieze împreună modalităţile de constrângere a guvernului român de a
înceta represiunea sângeroasă pe care o întreprinde. Românii, ca şi
celelalte popoare ale Europei Centrale şi Orientale, au dreptul să spere
la o soartă mai liberă şi mai dreaptă. Nu trebuie să ne resemnăm cu
pasivitate la o situaţie care ne pare ineluctabilă pentru că suntem timizi
şi pentru că ne lăsăm învinşi, toate guvernele din Occident, de altfel,
prin tergiversări diplomatice. În momentul în care Preşedintele Repu-
blicii Franceze întreprinde un voiaj în Germania de Est, guvernul tre-
buie să considere că Franţei i se acordă ocazia de a lua iniţiativa de a
invita guvernele din Europa să se unească. Astfel, Franţa va arăta într-
un mod strălucit, şi în acelaşi timp concret, că nu se dezinteresează de
soarta acestui popor nefericit. Ea ar trebui să rămână, în felul acesta,
fidelă mesajului ei bisecular pentru respectarea drepturilor omului”262.
Delegaţiile celor 16 state membre N.A.T.O. condamnă ,,brutala repre-
siune exercitată de autorităţile române împotriva drepturilor inaliena-
bile şi libertăţilor fundamentale ale poporului român”263.
William Waldgrave, ministrul adjunct de Externe al Marii Britanii, de-
clară la B.B.C.: ,,Informarea corectă şi cuprinzătoare a cetăţenilor ro-
mâni are o importanţă imensă. Numai aşa le vom putea dovedi româ-
nilor că opinia publică mondială urmăreşte comportamentul regimului
261
Ibidem, p. 400.
262
Ibidem, p. 402.
263
Ibidem, p. 425.
128
20 decembrie 1989
de la Bucureşti şi numai aşa vom putea arăta că, după părerea noastră,
zilele regimului sunt numărate şi că în curând persecuţiile pe care oa-
menii le-au suferit se vor sfârşi”264.
Eduard Şevardnadze apreciază – într-o scrisoare adresată lui M.S. Gor-
baciov – că informaţiile referitoare la evenimentele din România sunt
,,adesea contradictorii şi nu permit formarea unei imagini reale”, în-
cercările sovietice de a obţine ,,versiunea oficială a Bucureştiului” ne-
ducând la ,,nici un rezultat”. Într-un asemenea context, I.P. Aboimov,
adjunctul ministrului Afacerilor Externe cere ambasadorului român Ion
Bucur să prezinte ,,o informare despre situaţia reală existentă, pentru
orientarea părţii sovietice”. ,,Pravda” îşi informează cititorii că pe
străzile Bucureştilor au apărut patrule mixte, de miliţie şi gărzi patrio-
tice. La rându-le, ,,Sovetskaia Rassia”, ,,Selskaia Jizni”, ,,Soţialisticeskogo
Industria” publică articole referitoare la ,,încordarea” şi ,,dezordinile”
din România.
Franz Vranitzky, cancelarul Austriei, anunţă planul de restrângere a
relaţiilor economice cu România.
Alois Mock, ministrul de Externe al Austriei, declară pentru ziarul
,,Times”: ,,Călcarea brutală în picioare a celor mai elementare drep-
turi ale omului în România a creat o stare periculoasă pentru pacea
Europei”265.
Toshiki Kaifu, primul-ministru al Japoniei, îşi exprimă profunda îngri-
jorare în legătură cu situaţia din România. Presa japoneză condamnă şi
ea utilizarea armelor împotriva populaţiei paşnice.
Dennis Decincini şi Stan Hoyer, congresmeni americani, membri ai
Comitetului Helsinki – organism al Congresului S.U.A. – apreciază
printr-o declaraţie comună că guvernul român ,,recurgând la violenţă,
nu face decât să sublinieze, o dată în plus, falimentul propriilor sale
idealuri, care se dovedesc foarte îndepărtate de aspiraţiile poporului
român. Spre deosebire de mişelia unui regim care se ascunde în spatele
tunurilor cu apă şi al armelor de foc, oamenii ce au protestat la Timi-
şoara au dovedit curaj şi convingerea că vor apuca ziua în care să
vadă România rupând şi ea trecutul ei stalinist, alăturându-se unei
Europe renăscute şi bazate pe principiile respectării drepturilor
umane”266.
Eugen Ionesco declară lui Radu Portocală, corespondentul de la Paris al
postului de radio ,,Vocea Americii”: ,,Sunt îngrozit. Eu cred că a pier-
dut partida Ceauşescu! Şi-a dat seama că România nu-l iubeşte şi
atunci e un fel de răzbunare odioasă; se răzbună pe lumea întreagă!”.
Întrebat dacă are un mesaj către poporul român, cunoscutul dramaturg
adaugă: ,,Da! O să biruiască, cu tot greul şi cu toate sacrificiile, şi cred
că până la urmă o să fie bine, o să fie bine!”267.
264
Ibidem, p. 385.
265
Ibidem, p. 389.
266
Ibidem, p. 435.
267
Ibidem, p. 344-345.
129
Patrik Boyer, membru al Parlamentului Federal Canadian şi consilier al

ministrului de Externe al Canadei, condamnă represiunea din România:
,,Iar acum, la aflarea ştirilor din România, suntem copleşiţi de bruta-
litatea cu care autorităţile au reacţionat împotriva demonstranţilor,
respingând sângeros orice revendicări asemănătoare acelora care se
manifestă în întreaga Europă de Răsărit. Este simptomatic pentru re-
gimul de la Bucureşti că nu a permis difuzarea nici unei ştiri despre
evenimentele care s-au petrecut în ultimele zile în România… În toate
aspectele vieţii înţelegem că este vorba de un regim care, acum, re-
curge la forţa militară pentru a-şi menţine dominaţia asupra poporului
care nu se deosebeşte prin nimic de alte popoare din Europa Răsări-
teană şi care a simţit că i-a ajuns cuţitul la os şi că a sosit timpul să
răstoarne regimul opresiv”268.
Wiliam Armstrong, senator de Colorado, declară: ,,Sunt de-a dreptul în-
grozit de modul în care a reacţionat regimul Ceauşescu, ca de altfel
modul în care a reacţionat la aproape orice încercare a poporului ro-
mân de a-şi revendica libertăţi religioase, libertatea de exprimare şi li-
bertatea de circulaţie. Este o intensificare a represiunii, este o practică
sistematică perpetuată de regimul Ceauşescu, aproape un sindrom,
care, personal, mi se pare revoltător şi ofensator la adresa conştiinţei
publice internaţionale”269.
Eugen Mihăescu declară prin telefon, de la New York, postului de radio
,,Vocea Americii”: ,,Este o crimă nemaipomenită, vuieşte toată Europa
şi cred că până la urmă va ieşi adevărul la lumină! Eu sunt mândru că
în sângele meu curge şi o parte din sângele ardelean şi totdeauna Ar-
dealul a fost fruntea!”.
Radu Câmpeanu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din
România cu sediul la Paris, transmite poporului român un mesaj, prin
radio ,,Europa Liberă”: ,,Represiunea sângeroasă de la Timişoara a
zguduit conştiinţa românilor din ţară şi străinătate! Toţi se înclină în
faţa sacrificiului celor care au murit pentru libertatea şi demnitatea
poporului român. Jertfa lor a intrat de pe acum în istorie şi cu sigu-
ranţă că ea nu va rămâne inutilă… Lumea întreagă a condamnat re-
presiunea de la Timişoara şi pe cel în numele căruia ea s-a făcut! Noi,
românii din străinătate, nu vom înceta să cerem guvernelor occidentale
izolarea politică şi diplomatică a lui Ceauşescu, ca şi boicotarea eco-
nomică a regimului său! Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a mări
presiunea internaţională asupra actualului regim de la Bucureşti!
Compatrioţii noştri din ţară să ştie că suntem nu numai cu sufletul
alături de ei, dar că nu vom precupeţi nici un efort ca să-i ajutăm ori-
când şi oricum, pentru a contribui împreună la eliberarea României de
sub jugul unei tiranii fără precedent în istoria noastră”270.
Christopher Smidt, congresman de Colorado, acuză, se declară optimist
268
Ibidem, p. 391-392.
269
Ibidem, p. 436.
270
Ibidem, p. 356.
130
20 decembrie 1989
şi oferă ajutor: ,,Cred că este încă o dovadă a modului în care Ceau-

şescu foloseşte trupele de şoc, aşa cum era practica în anii nazismului
sau în perioada stalinistă. Sper că poporul României este conştient de
faptul că lumea liberă şi reformatorii din Uniunea Sovietică şi din ţă-
rile est-europene se solidarizează cu aspiraţiile şi revendicările lor le-
gitime pentru libertate deplină, pentru a trăi în pace şi a-şi realiza pro-
pria fericire. Poporul american şi delegaţia S.U.A. la O.N.U. îşi mani-
festă sprijinul pentru poporul României, un sentiment împărtăşit şi de
ceilalţi delegaţi O.N.U. Cetăţenii României nu sunt uitaţi! Sunt alături
de ei în aceste momente de grea cumpănă”271.
Frank Woolf, deputat de Virginia, apreciază: ceea ce se întâmplă acum
în România este absolut o mârşăvie, mai ales acum când vântul liber-
tăţii se face simţit în întreaga Europă Răsăriteană, în Polonia, în Un-
garia şi în Berlinul de Est, unde zidul Berlinului a căzut! Este revoltă-
tor ca regimul de la Bucureşti, condus de Nicolae Ceauşescu, să facă
ceea ce a făcut! Consider că guvernanţii români, în frunte cu Nicolae
Ceauşescu, trebuie să fie aspru condamnaţi de lumea occidentală. Cred
că este de datoria Uniunii Sovietice şi a lumii libere să condamne acţi-
unile regimului de la Bucureşti şi să se asigure că poporul României va
beneficia de drepturile fundamentale ale omului: libertatea de adunare
şi de organizare, libertatea presei şi libertatea de a-şi exprima convin-
gerile religioase. Sunt convins că administraţia Bush va impune sancţi-
uni economice împotriva regimului Ceauşescu şi că, în primul rând, va
interzice toate importurile de produse alimentare”272
Adrian Niculescu face cunoscut următoarele, prin intermediul radioului
,,Europa Liberă”: ,,Emoţia este imensă şi continuă să crească aici, în
Italia, în aceeaşi măsură şi-n acelaşi ritm cu indignarea şi revolta cea
mai crescută faţă de atrocităţile de neconceput minţii omeneşti şi in-
credibile ale lui Ceauşescu »273.
Radio Belgrad informează, la ora 16,00, că Prezidiul Comitetului Cen-
tral al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia a exprimat ,,profunda în-
grijorare faţă de situaţia apărută în România şi a condamnat represa-
liile sângeroase”. Cu acelaşi prilej a decis întreruperea legăturilor cu
Partidul Comunist Român, retrăgându-i şi invitaţia de a participa la cel
de-al XIV-lea Congres extraordinar al U.C.I.
271
Ibidem, p. 437.
272
Ibidem.
273
Ibidem, p. 418.
131
21 decembrie 1989
• Ora 2,00. La Bucureşti sunt alarmate Gărzile Patriotice şi personalul

întreprinderilor industriale de pe platformele Pipera şi Băneasa.
• Ora 3,00. În holul Operei din Timişoara, conducătorii revoluţionari-
lor, finalizează Proclamaţia Frontului Democrat(ic) Român, care a fost
prezentată mulţimii a doua zi, la ora 9,00, de către Ioan Lorin Fortuna şi
apoi în continuu, din oră în oră. Rememorând acest lucru, Ioan Lorin
Fortuna avea să consemneze: ,,Stând lângă foc, mi-am dat seama că
încă nu avusesem timp să concepem un program, un document scris
care să consfinţească înfiinţarea FDR-ului şi să-i facă cunoscut pro-
gramul. Am conceput o schiţă directoare pentru acest program şi apoi,
pe la orele două din noapte, am urcat din nou în clădirea Operei. I-am
adunat în jurul meu pe câţiva din cei prezenţi acolo (unii dormeau), le-
am prezentat necesitatea adoptării unui program oficial de acţiune,
care să reprezinte Proclamaţia FDR-ului... Nu-mi amintesc cu exacti-
tate cine au fost toţi cei care au participat la redactarea Proclamaţiei
FDR, dar ştiu că printre ei se aflau Nicolae Bădilescu, Luminiţa
Milutin, Petre Boroşoiu, Claudiu Iordache, Mihaela Muntenu... În jurul
orei trei din noapte (joi, 21 decembrie) textul Proclamaţiei fusese fina-
lizat”274.
• Ora 3,40. Primul-ministru Constantin Dăscălescu părăseşte pe ascuns
sediul Comitetului Judeţean de Partid Timiş, deplasându-se cu un avion
la Bucureşti.
•Dimineaţa devreme. În gara din Timişoara sosesc mai multe garnituri
de tren pline cu detaşamente ale Gărzilor Patriotice din judeţele Olt,
Vâlcea şi Dolj (circa 16.000 de oameni înarmaţi cu bâte), cu misiunea
de a participa la anihilarea manifestanţilor (iniţial li se spuse că ,,au in-
trat ungurii şi sârbii în Banat”)275. O parte dintre aceştia sunt preluaţi
de revoluţionari şi duşi în Piaţa Operei, unde fraternizează cu timişore-
nii, scandând împreună cu aceştia: ,,Libertate!”, Trăiască Timişoara!”,
,,Vom învinge!” etc.
• Ora 6,00. Grupuri de manifestanţi se prezintă la principalele
întreprinderi lugojene (Mondial, IUPS, IURT, TCM, Abator etc.) şi
cheamă muncitorii să iasă în stradă. Însoţiţi de organizatori (care purtau
banderole albastre) coloanele pornesc spre centrul oraşului, cerând
,,libertate, pâine şi o viaţă mai bună”. La UNIC, Iosif Kovacs li se
adresează: ,,Tu eşti român, el este sârb, ea este germană, eu sunt ma-
274
Miodrag Milin, Timişoara în revoluţie şi după, p. 123.
275
O parte din garniturile de tren în care se aflau membrii Gărzilor Patriotice au fost
oprite pe traseu, înainte de a sosi în Timişoara.
132
21 decembrie 1989
ghiar, dar să nu uităm un singur lucru, toţi suntem lugojeni”. Se scan-

dează ,,Jos comunismul!”, ,,Jos Ceauşescu! ”, ,,Ori învingem, ori mu-
rim !”. În faţa Primăriei ia cuvântul liderii Kovacs Iosif, Doru Ursu-
lescu, Gheorghe Burada, Marius Kurin ş.a.276.
• Ora 7,00. Muncitorii Întreprinderii de Orologie Industrială din Arad
refuză să înceapă lucrul. În frunte cu Dănilă Onofrei părăsesc fabrica şi
se îndreaptă spre centrul oraşului, cântând ,,Deşteaptă-te Române!”. Pe
traseu li se alătură muncitorii de la Uzina de strunguri, U.T.A., Uzinele
de vagoane, Combinatul de prelucrare a lemnului, Tricoul Roşu,
I.M.A.I.A. ş.a. În dreptul Poştei, militarii din dispozitiv încearcă să-i
oprească, fără succes, prin foc de avertisment. Liderii, cu banderole la
braţ, reuşesc să menţină ordinea. Se ţin discursuri, se cântă ,,Deşteaptă-
te române!”, se scandează lozinci anticeauşiste: ,,Ceauşescu cine eşti –
un escroc din Scorniceşti!”, Jos cismarul!”, ,,Timişoara – Timişoara!”,
,,Armata e cu noi!”, ,,Ceauşescu judecat pentru sângele vărsat!”, ,,Jos
dictatura!”, ,,Jos comunismul!”, ,,Noi suntem poporul!”. La cererea
Elenei Pugna, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid, se con-
stituie un dispozitiv de protecţie în jurul Judeţenei de Partid, din care
fac parte subunităţi aparţinând U.S.L.A., Miliţiei, Pompierilor şi Mi-
nisterului Apărării Naţionale, inclusiv T.A.B.-uri.
• Muncitorii Uzinei de strunguri din Lipova refuză şi ei să înceapă lu-
crul şi cer mijloace de transport pentru a se deplasa la Arad.
• În Timişoara se lansează apelul la grevă generală în întreaga ţară şi se
trimit emisari spre alte oraşe (Bucureşti în special) pentru a informa po-
pulaţia despre ceea ce se întâmplase şi se întâmpla în oraş.
• Ora 8,00. Sosiţi de la Timişoara, Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu
îl informează pe Nicolae Ceauşescu despre situaţia din oraşul revoluţi-
onar de pe Bega.
• Muncitorii întreprinderilor din Braşov şi Sfântu Gheorghe declanşează
mişcări de protest împotriva conducerii de partid şi de stat. Petre Preo-
teasa, prim-secretarul Judeţenei de Partid, şi Gheorghe Pană, secretar al
C.C. al P.C.R, încearcă să-şi subordoneze unităţile aparţinând Ministe-
rului Apărării Naţionale. Acţiunea eşuează din cauza ministrului Apără-
rii Naţionale care cere comandamentelor locale să execute numai ordi-
nele sale.
• Mişcări protestatare se declanşează (iniţial în unităţile industriale apoi
şi în stradă) şi în municipiul Târgu Mureş.
• În Bucureşti, Dan Nicolae, aflând că Zincografia în care lucra trebuia
să trimită 10 oameni la mitingul ce urma să se desfăşoare în faţa Comi-
tetului Central, izbucneşte: ,,Cum, să mă duc să bat din palme, când
acolo la Timişoara s-a tras în cei care demonstrau ? Cum să fac acest
lucru ? Eu unul nu mă duc! ”. O poziţie asemănătoare au avut şi alţi
colegi277.
276
277
,,Luneta”, nr. 11/februarie 1990.
133
• Ora 8,10. Generalul Vasile Milea cere, din nou, comandamentului

Armatei 4 ca militarii să folosească forţa doar la ordin şi numai pentru
contracararea elementelor teroriste şi menţinerea ordinii publice (în
acelaşi sens va mai interveni la orele 10,40, 11,50 şi 13,40).
• Ora 9,00. La Timişoara, din balconul Operei, în faţa a circa 100 000
de manifestanţi, se citeşte textul Proclamaţiei Frontului Democrat(ic)
Român: “I. Frontul Democratic Român este o organizaţie politică,
constituită la Timişoara, pentru a realiza un dialog cu Guvernul Ro-
mân, în scopul democratizării ţării. Frontul Democratic Român condi-
ţionează începerea acestui dialog de demisionarea preşedintelui Nico-
lae Ceauşescu. II. Propunem Guvernului Român ca bază de discuţie
următoarele revendicări: 1. Organizarea de alegeri libere. 2. Liberta-
tea cuvântului, a presei, a radioului şi a televiziunii. 3. Deschiderea
imediată a graniţelor de stat. 4. Integrarea României în rândul statelor
care garantează şi respectă drepturile fundamentale ale omului. 5 Eli-
berarea neîntârziată a tuturor deţinuţilor şi dizidenţilor politici din
România. 6. Revitalizarea economiei naţionale. 7. Reforma învăţă-
mântului în spirit democrat. 8. Dreptul de a se manifesta liber. 9. Li-
bertatea reală a cultelor religioase. 10. Îmbunătăţirea asistenţei medi-
cale şi a alimentaţiei publice. III. Referitor la evenimentele de la Timi-
şoara: 1. Cerem cu fermitate să fie traşi la răspundere cei care au dat
ordin să se tragă în Popor. 2. Cerem restituirea decedaţilor pentru a fi
îngropaţi după datină, cu doliu naţional. 3. Cerem eliberarea imediată
a tuturor celor arestaţi în urma manifestaţiei. 4. Cerem încetarea, pe
viitor, a oricăror represalii asupra participanţilor la demonstraţiile de
la Timişoara. 5. Cerem autorităţilor recunoaşterea oficială a Comitetu-
lui de acţiune al Frontului Democratic Român, înfiinţat la Timişoara şi
iniţierea unui dialog. 6. Mulţumim colectivului Teatrului Naţional din
Timişoara pentru sprijinul acordat. IV. Frontul Democratic Român
adresează ţării întregi următoarea chemare: 1. Cerem întregului Popor
Român să ni se alăture în lupta pentru democratizarea ţării. 2. Formaţi
în toate oraşele ţării, în întreprinderi şi în instituţii, Comitete ale Fron-
tului Democratic Român, care să asigure coordonarea procesului de
democratizare naţională. 3. Revendicaţi drepturile constituţionale în
mod paşnic şi fără violenţă. 4. Intrarea în grevă generală începând de
azi, 21 decembrie 1989, până la victoria finală, cu excepţia sectoarelor
de bază ce nu pot fi întrerupte278”.
• Mulţimea este entuziasmată. Scandează: ,,Nu suntem huligani!”,
,,Suntem tineri şi muncim şi nu vrem ca să murim!”, ,,Fără violenţă!”,
,,Jos Ceauşescu!”, ,,Azi în Timişoara mâine-n toată ţara!”. Se cântă
,,Deşteaptă-te române!”. Apoi se îngenunchează şi se rosteşte ,,Tatăl
Nostru!”. Ioan Lorin Fortuna rememorează: ,,A fost un moment unic
278
Apud Politica Naţională I, nr. 1/2004, p. 61. Textul citit de Ioan Lorin Fortuna
conţinea unele modificări faţă de varianta elaborată cu câteva ore înainte (pentru alte
variante de text vezi ,,Caietele Revoluţiei” nr. 2/2005, p. 12-13; Costel Balint, op. cit.,
facsimile).
134
21 decembrie 1989
când aproape o sută de mii de oameni au reacţionat ca o singură

inimă, într-un singur glas, cu un singur suflet. A fost, cred, apogeul
acestei revoluţii, egalat (poate), dar nu întrecut, de ştirea izbucnirii in-
surecţiei şi în Capitală”279.
• Copiat de mână în mai multe exemplare, textul Proclamaţiei este tri-
mis la Consulatul Iugoslaviei280. Alte exemplare (circa 100) sunt
multiplicate la calculator (la Facultatea de Electrotehnică) şi trimise la
Gară pentru a fi expediate în ţară. O copie este trimisă şi la Tipografie,
unde autorităţile, prin trupele de grăniceri şi paraşutişti, încearcă să îm-
piedice tipărirea documentelor revoluţionarilor. În final, sub presiunea
manifestanţilor (câteva mii), care înaintează încet dar sigur către Tipo-
grafie, Proclamaţia este tipărită sub formă de manifest (,,A căzut tira-
nia”), cu ,,modificări din partea celor neautorizaţi”, cum apreciază
Ioan Lorin Fortuna, fapt care a determinat ca ,,textul tipărit să difere
sensibil de textul primar al Proclamaţiei”281.
• La Sibiu, în faţa magazinului Dumbrava, un grup de manifestanţi (20-
30 de persoane, conduse de Nicolae Fesan şi Ioan Oană de la Întreprin-
derea ,,Balanţa”) cântă ,,Deşteaptă-te române!”, scandează lozinci an-
tidictatoriale şi se solidarizează cu revolta timişorenilor. În orele urmă-
toare numărul manifestanţilor creşte simţitor. Aflând despre acest lucru,
Nicu Ceauşescu, primul-secretar al Comitetului Judeţean de Partid Si-
biu, cere trimiterea în stradă a plutonului de intervenţie (,,Scutul”),
format din circa 20 de cadre, care este întâmpinat cu fluierături şi hui-
duieli de manifestanţi. Un autoturism ARO aparţinând Miliţiei este
răsturnat şi incendiat de manifestanţi. Informat de situaţia din oraş, de
către locotenent-colonelul Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei şi
al Şcolii militare de ofiţeri activi ,,Nicolae Bălcescu” (UN 01512), min-
istrul Apărării Naţionale ordonă: ,,Bine, ieşi acolo unde-ţi cere primul-
secretar. Aperi obiectivele din oraş, dar nu tragi în oameni”282. Ca ur-
mare, subunităţi militare înarmate cu muniţie de război, aparţinând în
special şcolilor militare283, sunt scoase în oraş, la ora 10,25, care sunt
primite cu ostilitate şi agresivitate de către manifestanţi284. Din ordinul
inspectorului şef al Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne
sunt alarmate plutonul de luptă antiterorist285 şi rezerva de intervenţie
(un pluton)286, primul deplasându-se în Piaţa Republicii pentru a parti-
279
280
Deoarece Consulatul era supravegheat, la cererea consulului, textul proclamaţiei a
fost pus în cutia poştală.
281
282
283
Şcoala militară de ofiţeri activi ,,Nicolae Bălcescu”, Şcoala militară de ofiţeri activi
de transmisiuni şi Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie ,,Ioan Vodă”.
284
În ziua de 21 decembrie 1989 au fost scoşi în oraş peste 2 000 de militari, 20 T.A.B.-
uri, 22 autocamioane şi 10 autoturisme.
285
Îmbarcat pe A.B.I.-uri şi două microbuze TV, echipat în combinezoane de iarnă şi
înarmat cu armamentul din dotare (muniţia era închisă în lăzi sigilate).
286
Transportată cu un autocamion, militarii fiind echipaţi în ţinută gri-bleu de iarnă şi
135
cipa la restabilirea ordinii. În oraş mai sunt scoase o subunitate de pom-

pieri şi o grupă de conductori de câini de serviciu de la Centrul de dre-
saj. Încercând să facă faţă manifestanţilor, care aruncă asupra lor sticle,
borcane, lanţuri, petarde confecţionate artizanal etc., forţele de ,,ordine”
(aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne)
execută, în Piaţa Libertăţii, foc de avertisment, aruncă cu apă şi grenade
lacrimogene asupra mulţimii. După executarea focului de avertisment,
comandantul subunităţii de elevi ai Şcolii militare de infanterie
,,Nicolae Bălcescu” strigă: ,,Nu vă atingeţi de noi că nu tragem în
voi” ! Manifestanţii aplaudă şi scandează: ,,Armata e cu noi ! ”. Şi to-
tuşi două persoane au fost ucise, iar alte două rănite287.
Ora 10. La Arad, manifestaţia anticeauşistă continuă, populaţia scan-
dând ,,Fără violenţă!”, ,,Timişoara-Timişoara!”, ,,Jos dictatura!”,
,,Jos comunismul!”, ,,Noi suntem poporul!”. Încercarea de realizare a
dialogului între manifestanţi (conduşi de actorul Valentin Voicilă) şi
primul-secretar Elena Pugna, iniţiată prin intermediul militarilor, eşu-
ează. Pentru a evita violenţele, comandanţii de subunităţi ordonă scoa-
terea încărcătoarelor cu muniţie şi punerea armelor în poziţia ,,la
piept”, ceea ce permite tinerilor să se urce pe TAB-uri cu steaguri tri-
colore şi albe şi să aclame armata.
• La Cluj-Napoca, Nicolae Constantin, membru al Comitetului Politic
Executiv, cere generalului Iulian Topliceanu să acţioneze cu tancuri
chiar de la porţile întreprinderilor pe căile de acces spre centrul oraşului
şi la Gară. Cererea va fi repetată apoi de mai multe ori.
• La Turda, manifestanţii se adună în faţa sediului Miliţiei, unde îşi ex-
primă solidaritatea cu timişorenii şi scandează lozinci antidictatoriale.
• La Mediaş, apariţia autoturismelor Miliţiei în piaţa oraşului determină
declanşarea unor acţiuni violente, soldate cu agresarea miliţienilor şi
incendierea maşinilor.
• Ora 10,30. Nicolae Ceauşescu informează membrii Comitetului Poli-
tic Executiv că a decis să sporească retribuţia minimă şi alocaţiile pen-
tru copii.
• Ora 10,45. Generalul Iulian Topliceanu raportează generalului Vasile
Milea că la Arad, în baza cererii primului-secretar, au fost scoşi în cen-
trul oraşului circa 1 500 de militari, în jurul lor fiind câteva mii de ci-
vili, care aveau ,,conducători cu banderole” şi care nu permiteau cetă-
ţenilor să se apropie la ,,mai puţin de 10 m de soldaţi”288. La rându-i,
ministrul Apărării Naţionale cere să se ia măsuri ,,să nu fie incidente”,
aprobă scoaterea trupelor în centrul municipiului Cluj-Napoca (nu şi la
întreprinderi, fabrici şi la gară, cum solicitase Ioachim Moga, prim-se-
dotaţi cu armamentul aferent (fără muniţie).

287
La procesul lui Nicu Ceauşescu răniţii au declarat că au fost împuşcaţi de focuri
trase din altă direcţie (din spate şi lateral) decât cea în care se aflau militarii care au
deschis focul de avertisment.
288
Despre evenimentele din Arad vezi, între altele: Alexandru Oşca, Revoluţia …, p.
209-282.
136
21 decembrie 1989
cretarul Comitetului Judeţean de Partid) şi atrage atenţia asupra apărării

,,frontierei de stat”, deoarece era îngrijorat de informaţiile privind ,,o
posibilă agresiune combinată cu acţiuni teroriste în interior, în special
în oraşele de frontieră şi în Cluj-Napoca, Târgu Mureş şi Miercurea
Ciuc”.
• La Cugir, o parte a muncitorilor din Întreprinderea Mecanică pără-
seşte locurile de muncă, ies în stradă unde scandează lozinci anticeau-
şiste şi se îndreaptă spre Consiliul Popular şi Comitetul orăşenesc de
partid, unde sparg geamurile şi scot însemnele instituţiilor respective.
• Ora 11,30. Aflând că unele elicoptere, aflate în revizie, urmau să de-
coleze spre Caransebeş şi bănuind că acestea vor fi folosite împotriva
manifestanţilor de la Timişoara, muncitorii de la I.C.A. Ghimbav s-au
adunat pe pista întreprinderii şi au impus turnului de control şi conduce-
rii introducerea aparatelor în hangare. La îndemnul lui Demi Ioan au
decis să pornească spre Braşov pentru a-şi manifesta solidaritatea cu
populaţia Timişoarei. Militarii de la UM 01199, trimişi să-i oprească,
nu intervin în forţă. La podul de peste Ghimbăşel structurile de forţă
deschid foc de avertisment în plan vertical însă manifestanţii îşi conti-
nuă deplasarea spre Braşov289.
Spre prânz. La Târgu Mureş, comandamentele militare primesc ordin
să scoată subunităţi în oraş pentru a bloca afluirea coloanelor de mani-
festanţi spre sediul Comitetului Judeţean de Partid.
• În municipiul Reşiţa sunt văzute mai multe autoturisme sovietice care
staţionau în apropierea unor intersecţii importante.
• Orele 12,00-12,51. La Bucureşti, sperând în obţinerea adeziunii po-
pulaţiei faţă de politica sa şi a regimului totalitar, Nicolae Ceauşescu
organizează un Miting cu participarea a zeci de mii de bucureşteni.
După cuvântările unor reprezentanţi ai ,,oamenilor muncii”, care con-
damnă ,,huliganii” de la Timişoara şi îşi exprimă hotărârea de a înde-
plini sarcinile stabilite de cel de-al XIV-lea Congres al P.C.R. şi
indicaţiile secretarului general, precum şi după scandări regizate (,,Vom
munci şi vom lupta, ţara o vom apăra!”, Ceauşescu-Pace!,
,,Condamnăm cu fermitate trădătorii şi vânzătorii de ţară!”, ,,Să înce-
teze manifestările şoviniste ale cercurilor străine!”, ,,România a ales.
Socialism, pace, progres!”, ,,Stima noastră şi mândria, Ceauşescu-Ro-
mânia!” etc.), la ora 12,30, ia cuvântul Nicolae Ceauşescu care îşi ex-
primă hotărârea de a restabili ,,ordinea” în ţară şi de a asigura victoria
socialismului în România. La foarte scurt timp, însă, se aude un vuiet
nemaiîntâlnit în timpul unei asemenea manifestaţii, urmat de panică
(produsă şi de grupuri dinainte organizate) şi de împrăştierea mulţi-
mii290. Uimit, Nicolae Ceauşescu repetă de mai multe ori ,,Alo!, alo!” şi
cere mulţimii (lovind în microfon) să se aşeze la locurile ei. Apoi, în-
cercând să redreseze situaţia, promite că va mări retribuţia cu 200 de
289
Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar… p. 93.
290
Pe larg: Grigore Cartianu, op. cit., p. 114-119.
137
lei, pensiile cu 100 de lei, ajutoarele sociale cu 300 de lei, alocaţiile de

stat pentru copii cu 30-50 de lei, că va institui indemnizaţia de naştere
în valoare de 1.000-2.000 de lei, însă nimeni nu-l mai ascultă, partici-
panţi la miting părăsind Piaţa. Din acel moment, pentru întreaga ţară era
clar că Nicolae Ceauşescu nu mai controla situaţia.
• În jurul Comitetului Judeţean de Partid din Cluj-Napoca sunt dispuse
primele T.A.B-uri.
• La Târgu Mureş, muncitori din întreprinderile AMTEX şi METALO
TEHNICA, constituiţi spontan în grupuri, pornesc spre centrul oraşului,
pe traseu alăturându-li-se şi alte persoane, cu toţii scandând lozinci an-
ticeauşiste. În faţa Comitetului Judeţean de Partid, apărat de un puternic
dispozitiv militar. Pompierii aruncă asupra lor cu jeturi de apă şi sub-
stanţă florex. În după amiaza zilei, unii manifestanţi au spart magazi-
nele de alimentaţie publică din zonă de unde au sustras băuturi alcoo-
lice, s-au înarmat cu obiecte contondente de pe un şantier din zonă, de-
venind din ce în ce mai agresivi291.
• Ora 12,40. La Braşov, din ordinul generalului Gheorghe Zagoneanu,
şeful Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, subunităţi de
Securitate sunt dislocate la Metrom (100 militari) pentru a interzice
afluirea muncitorilor de la I.A. Braşov spre centrul oraşului şi în parcul
Tractorul (100 militari), pentru a interzice deplasarea muncitorilor de la
întreprinderile Tractorul şi Rulmentul. În jurul orei 13,00 coloanele
pornesc, totuşi, spre centrul oraşului.
• Ora 13,00. După spargerea mitingului din Bucureşti, Nicolae Ceau-
şescu se retrage din balconul Comitetului Central şi anunţă pe generalii
Vasile Milea, Iulian Vlad şi Tudor Postelnicu că preia direct comanda
forţelor de ,,ordine”292. În dezacord total cu situaţia din stradă, declară:
,,Vom apăra cauza, vom apăra socialismul, cu arma în mână, pentru că
suntem într-un război mai greu decât cel împotriva hitlerismului. Deci,
suntem în stare de război, şi nu de necesitate. Armata, Internele, Secu-
ritatea să-şi facă datoria”293. Rămas, la cererea lui Nicolae Ceauşescu,
în sediul Comitetului Central, ministrul Apărării Naţionale ordonă tru-
pelor din Bucureşti să sprijine trupele Ministerului de Interne pentru
apărarea obiectivului în care se afla secretarul general al partidului şi
pentru asigurarea ordinii publice în Capitală. Ca urmare, în zona cen-
trală a Capitalei sunt dispuse numeroase subunităţi militare, inclusiv
blindate.
• La Arad, unii demonstranţi se urcă pe T.A.B.-uri, scandează ,,Noi
suntem poporul!”, ,,Armata e cu noi”!. Concomitent, se elaborează şi o
Chemare către Armata ţării cu următorul conţinut: ,,Sunteţi fraţii, taţii,
copii şi iubiţii noştri ! Sunteţi din sângele nostru şi din carnea noastră !
291
Sinteza …, p. 89.
292
Referindu-se la starea lui Nicolae Ceauşescu după spargerea mitingului, Mihai
Hârjău relevă că acesta ,,era paralizat. Nu mai putea să vorbească”.
293
Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 125; vezi şi Şase zile
care au zguduit lumea…, p. 168.
138
21 decembrie 1989
Sunteţi cu noi ! Sunteţi singurii în stare să opriţi vărsarea de sânge fră-

ţesc! Odiosul dictator vă foloseşte ca scut, ca pe o simplă unealtă! NU
are încredere în voi, de aceea în timpul Congresului, majoritatea ofiţe-
rilor superiori ai Marelui Stat Major nu au avut voie să părăsească
domiciliul! Din acest motiv, trupele de grăniceri au fost trecute sub
comanda M.I.! Întoarceţi armele, sub ameninţarea lor va păli şi va că-
dea laşul criminal, care vrea să vă murdărească mâinile cu sângele
poporului, cu propriul vostru sânge!”294. Spre seară, când rândurile
manifestanţilor se răresc, militarii reuşesc să-şi asigure controlul asupra
unei părţi din Piaţa Centrală a oraşului, fără a folosi însă forţa, aşa cum
cereau unele autorităţi civile 14 şi chiar militare. Ilie Matei cere co-
mandanţilor să împrăştie manifestanţii cu patul armelor şi cu baioneta,
precizând: ,,Să loviţi în ei ca soldaţii lui Ştefan cel Mare!”. Din fericire,
maiorul Diaconescu din Lipova a refuzat să execute ordinul, fiind des-
tituit temporar din funcţie; cu el s-a solidarizat maiorul Popescu, co-
mandantul UM din Gai295. Elena Pugna cere confecţionarea de bâte
pentru împrăştierea manifestanţilor.
• Orele 13,00-14,00. În Bucureşti, participanţii la miting se regrupează
în mai multe locuri din apropiere (Piaţa Romană/iniţial lângă restau-
rantul ,,Grădiniţa”296, Piaţa Universităţii, hotelul ,,Intercontinental”/
sala ,,Dalles”, hotelul ,,Bucureşti”, Cişmigiu, Casa Centrală a Armatei,
Piaţa Unirii etc.), scandează lozinci anticeauşiste (,,Jos Ceauşescu!”,
,,Jos cizmarul!”, ,,Veniţi cu noi!”, ,,Români nu cedaţi!, ,,Timişoara,
,,Timişoara!”, ,,Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”).
• În zona ,,Grădiniţa”, Gelu Voican Voiculescu ieşit în stradă, iniţial,
,,din curiozitate”, vede, ,,vreo 20-30 de tineri în faţa unui lanţ de scuti-
eri, format rapid, care se agitau şi strigau slogane, între care: «Moarte
lui Ceauşescu!»”. Printre ,,agitatori” se afla şi actorul Andrei Finţi.
Solicitat de tineri să scandeze cu ei, viitorul viceprim-ministru li se
alătură. Cazimir Ionescu îl îndeamnă să spună că ,,la Arad e grevă
generală”, deşi acest lucru nu era real. Cu toate acestea, tinerii scan-
dează cu entuziasm: ,,Aradul s-a alăturat Timişoarei!”, ,,Nu vă fie frică,
Ceauşescu pică!”.
• Tot în dreptul restaurantului ,,Grădiniţa”, Dan Nicolae (plecat din
Combinatul Poligrafic după spargerea mitingului) constată că tinerii
strigau ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Libertate sau moarte!”. Urcându-se pe găr-
duleţul de pe marginea trotuarului constată, în lungul Bulevardului Ma-
gheru, ,,multe maşini, transportoare blindate, fum atmosferă aproape
de război, militari, ofiţeri, miliţieni, trupe speciale cu căşti şi scuturi,
vânzoleală de maşini, şi la capătul Bulevardului o mulţime întunecată
care nu se distingea bine”. Lângă el observă un student care ,,şi-a dez-
294
Emil Şimandan, Întrebătorul din Agora. În amintirea eroilor martiri ai revoluţiei de
la Arad, Fundaţia Culturală Ioan Slavici, Arad, 2003, p. 15.
295
296
Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie, Editura RAO, Bucureşti, 2004, p.
202-203.
139
golit pieptul şi s-a aruncat în faţa unei maşini”, fiind tras, în ultimul
moment, pentru a nu fi zdrobit. Alţi manifestanţi scandau ,,Soldaţi, sol-
daţi, voi ne sunteţi fraţi!”, ,,Armata este cu poporul!”, ,,Ieri în Timi-
şoara, azi în toată ţara!” şi cântau ,,Deşteaptă-te române!” sau jucau
,,Hora Unirii”297. În jurul orei 15,30, scutierii resping pe manifestanţi
spre Piaţa Romană şi spre Nikos Beloianis arestează pe unii dintre ei şi
reuşesc să degajeze piaţa până seara să degajeze Piaţa.
• În dreptul fântânii arteziene din faţa Institutului de Arhitectură se im-
pun lideri până atunci necunoscuţi, care au un rol important în menţine-
rea hotărârii populaţiei de a rămâne în stradă şi de a se opune forţelor
de ,,ordine”.
• În centrul Capitalei se află şi un grup de revoluţionari de la Timişoara
care flutură drapelul tricolor cu stema decupată şi îi îndeamnă pe bucu-
reşteni să reziste.
• Forţe ale Ministerului de Interne şi ale Securităţii primesc ordin să
blocheze Piaţa Palatului şi să nu permită pătrunderea către sediul C.C.
al P.C.R. în care a fost depozitată o mare cantitate de armament. Se
efectuează arestări; în dreptul hotelului ,,Negoiu” apare şi prima vic-
timă împuşcată.
• Începând cu ora 14,00, în Piaţa Palatului şi în alte zone din centrul
Capitalei sosesc şi trupe aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, in-
clusiv tancuri şi T.A.B.-uri.
• Dispozitivul forţelor represive de la intersecţia străzilor 13 Decembrie
– Batişte – Sala Dalles este format din mai multe cordoane de militari
formate din scutieri, cadre din Miliţie, militari şi cadre ale Ministerului
Apărării Naţionale (cu arme de foc şi muniţie de război), fiind întărit cu
5 tancuri şi numeroase T.A.B.-uri. Dispozitive asemănătoare se aflau şi
în alte zone ale Capitalei.
• Pentru conducerea forţelor de ordine se constituie un Comandament
Militar Unic, format din ministrul Apărării Naţionale, ministrul de In-
terne, şeful Departamentului Securităţii Statului, şeful Securităţii muni-
cipiului Bucureşti şi şeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice, condus
de Vasile Milea.
• La Braşov, cu excepţia agenţilor de circulaţie, patrulele de Miliţie sunt
retrase în sedii; în apărarea sediului Comitetului Judeţean de Partid ră-
mâne (până la 22 decembrie, ora 12,00) plutonul de intervenţie (30 de
oameni).
• La Cluj-Napoca, în jurul orei 13, circa 300 de muncitori de la Combi-
natul de Utilaj Greu (CUG) se adună în curtea întreprinderii revendi-
când condiţii mai bune de muncă şi de viaţă. Concomitent îşi exprimă
nemulţumirea faţă de denaturarea adevărului cu privire la situaţia din
Timişoara. Încercările făcute de Ioan Aurel Stoica, secretar cu probleme
de propagandă la Comitetul Judeţean al PCR, şi de Mihai Tălpeanu, di-
rectorul întreprinderii, de a-i determina să nu iasă în stradă eşuează. In-
297
,,Luneta” nr. 11/februarie 1990.
140
21 decembrie 1989
format despre acest lucru, Ioachim Moga, primul-secretar al Comitetu-

lui de partid, cere şefului Inspectoratului judeţean al Ministerului de
Interne să ia măsuri pentru restabilirea ordinei. Ca urmare, în zona
întreprinderii se deplasează ,,plutonul de intervenţie » şi efective ale
Batalionului de Securitate şi Miliţie şi două maşini de pompieri. Fără
nici un succes însă. Mai mult, în stradă ies şi muncitorii altor întreprin-
deri clujene care se îndreaptă spre centrul oraşului, unde un grup de
cetăţeni, printre care şi Călin Nemeş, încearcă să organizeze un miting
de solidaritate cu bucureştenii şi timişorenii. Se scandează ,,Victorie!,
Victorie!”, ,,Timişoara! Timişoara!”, ,,Jos dictatura!”. Se cântă
,,Deşteaptă-te române!”. La principalele intersecţii încep să fie insta-
late dispozitive militare. În zona hotelului Continental manifestanţii in-
tră în dialog cu militarii, scandând: ,,Plecaţi, plecaţi în cazarmă!”298.
• La Dej, un grup de manifestanţi pătrunde în sediul Comitetului Muni-
cipal de Partid.
• Ora 13,30. În jurul Comitetului Judeţean de Partid Braşov, în spatele
dispozitivului realizat de subunităţi aparţinând Ministerului de Interne,
sunt dispuşi şi elevi ai Şcolii militare de ofiţeri de artilerie antiaeriană
din oraş.
• Ora 14,00. La Cluj-Napoca, Ioachim Moga solicită intervenţia arma-
tei pentru apărarea unor instituţii civile. Deoarece nu avea confirmarea
din partea lui Vasile Milea, Iulian Topliceanu nu dă curs cererii. Puţin
mai târziu (ora 15,00), ministrul Apărării Naţionale va aproba scoaterea
în stradă a subunităţilor militare în garnizoanele Cluj-Napoca, Târgu-
Mureş, Alba Iulia, Cugir, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea, Zalău, Baia
Mare, Bistriţa.
• La Caransebeş, circa 3 000 de muncitori de la Întreprinderea Con-
strucţii Metalice şi de la alte întreprinderi din oraş pornesc spre Consi-
liul Popular Orăşenesc, cerând înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, li-
bertate şi condiţii mai bune de viaţă. Manifestanţilor paşnici li se ală-
tură elemente tulburente. După ce au pătruns în sediul Consiliului Po-
pular, manifestanţii s-au îndreptat spre sediul Miliţiei cerând eliberarea
persoanelor arestate cu câteva zile înainte pentru împrăştierea de mani-
feste anticomuniste. Deoarece au încercat să pătrundă prin forţă în clă-
dire, miliţienii au executat foc, ucigând o persoană şi rănind alte299.
• La Sibiu, un grup numeros de manifestanţi soseşte în faţa clădirii Mi-
liţiei judeţene, unde scandează lozinci anticeauşiste şi cere eliberarea
celor care au fost arestaţi. În urma dialogului purtat nu se produc inci-
dente.
• Ora 14,30. În dispozitivul de apărare a Comitetului Judeţean de Partid
Braşov mai sunt introduse trei companii aparţinând trupelor de Securi-
tate. Concomitent, din ordinul generalului Gheorghe Zagoneanu, doi
ofiţeri criminalişti efectuează (până seara şi a doua zi până la prânz)
298
Iosif Zăgrean, op. cit., p. 38.
299
Sinteza …, p. 81.
141
filmări video în zona centrală a municipiului (din hotelul Capitol). Între

manifestanţi şi scutieri se înregistrează unele incidente, aceştia din
urmă lovind cu bastoane de cauciuc şi executând foc de avertisment în
aer.
• Ora 15,30. După ce în Bucureşti (la ora 15,09), câteva T.A.B.-uri tre-
cuseră în viteză pe Bulevardul Magheru, scutierii atacă în forţă şi îi res-
ping pe manifestanţi spre Piaţa Romană. • La Cluj-Napoca, manifesta-
ţia din Piaţa Libertăţii ia amploare. Actorul Călin Nemeş se adresează
cetăţenilor, cerându-le să-şi manifeste solidaritatea cu timişorenii. Se
scandează ,,Jos dictatura!”, ,,Libertate!”, ,,Timişoara!” şi se cântă
,,Deşteaptă-te române!”. La scurt timp, la intersecţia străzilor Napoca
şi Universităţii apare o subunitate militară, care este huiduită de cetă-
ţeni, care scandează în acelaşi timp: ,,Nu trageţi, suntem fraţii voştri!
Nu trageţi!”. Călin Nemeş îşi scoate cămaşa şi strigă: ,,Trageţi! Hai,
trageţi! Ce mai aşteptaţi!”. Apoi, este rănit prin împuşcare în timpul
altercaţiei cu căpitanul Dando Carp, comandantul subunităţii din zonă
(actorul a încercat să-i ia arma), care ordonă ,,Foc!”. Inevitabilul se
produce. Militarii trag. Sunt ucişi primii 8 manifestanţi şi răniţi 3. Ac-
cesul salvărilor, care încearcă să ridice răniţii, este împiedicat de către
militari300. Uimiţi şi speriaţi, o parte dintre manifestanţi se răspândesc,
îndreptându-se spre cartierele oraşului301. Alţii încearcă să dialogheze
cu comandanţii, cerându-le să nu ordone deschiderea focului. Inciden-
tele soldate cu victime continuă însă, în Cluj-Napoca fiind ucise 26 de
persoane şi rănite alte 55: 4 morţi şi 8 răniţi în zona strada Horea, Me-
tropol, hotelul ,,Astoria”; 1 mort şi 2 răniţi în Piaţa Mărăşti ; 1 mort şi 6
răniţi în Piaţa Libertăţii, Anticariat, Catedrală ; 11 morţi şi 23 răniţi în
zona piaţa Libertăţii, strada Napoca, strada Universităţii ; 9 morţi şi 11
răniţi în zona strada Moţilor, Fabrica de bere302.
• La Braşov, coloanele muncitorilor de la întreprinderile ,,Autocamionul”,
,,Tractorul” etc. (precum şi cele de la Ghimbav) ajung în zona
Comitetului Judeţean de Partid, unde comandanţii subunităţilor militare
cer liderilor manifestanţilor să nu se pătrundă în forţă în clădire şi să
evite actele de violenţă. Promit în schimb că nu vor deschide focul.
Iniţial se ajunge la înţelegere, demonstranţii constituindu-şi propriile
cordoane de ordine. În zona ,,Modarom” însă un grup de tineri, scan-
dează lozinci anticeauşiste şi îndeamnă populaţia să pătrundă prin dis-
pozitivele scutierilor, care intervin cu lovituri de bastoane de cauciuc.
Primul-secretar al Judeţenei de Partid solicită consolidarea dispoziti-
vului de apărare a clădirii.
• Trupele Ministerului de Interne din Târgu Mureş intervin în forţă
pentru dispersarea manifestanţilor, eliberând zona Comitetului Judeţean
de Partid până la ora 19,30. Au fost folosiţi şi 340 de militari şi 12
300
După unele mărturii, o parte dintre clujeni au avut o atitudine agresivă faţă de mili-
tari, încercând să-i lovească şi cerând ostaşilor să-şi împuşte comandanţii.
301
Iosif Zăgrean, op. cit., p. 39-41.
302
Sinteza …, p. 86.
142
21 decembrie 1989
T.A.B.-uri aparţinând Ministerului Apărării Naţionale.

• Ora 16,00... La Sibiu, circa 300 de manifestanţii (unii în stare de ebri-
etate303) răstoarnă şi incendiază mai multe autoturisme din faţa sediului
Miliţiei, apoi atacă (cu pietre, smulse din caldarâm, ţigle, sticle etc.),
forţează intrarea în sediul Inspectoratului Judeţean al Ministerului de
Interne (situat lângă Şcoala Militară de Ofiţeri ,,Nicolae Bălcescu”) şi
pătrund în clădire pe care o devastează (în special pe cea a Miliţiei).
Pentru respingerea lor sunt folosite gaze lacrimogene şi se execută foc
de avertisment, fiind rănite 5 persoane. Locotenent-colonelul Aurel
Dragomir, comandantul şcolii militare din imediata vecinătate, urcat pe
un T.A.B., face apel la calm şi ordine. Apoi permite, cu aprobarea ge-
neralului Ion Hortopan, ca o parte din cadrele de conducere ale Ministe-
rului de Interne să lucreze în localul instituţiei pe care o conducea.
• Un grup numeros de manifestanţi din Cugir solicită eliberarea deţinu-
ţilor aflaţi la sediul Miliţiei orăşeneşti; unii, cunoscuţi cu antecedente
penale, atacă sediul cu pietre şi sticle incendiare, reuşind să-l incendi-
eze, împreună cu autoturismele din zonă. Retraşi la etajul 1 al clădirii,
după evacuarea de la parter a armamentului, miliţienii execută foc de
avertisment, fapt care îi irită şi mai mult pe manifestanţi. Pentru a nu
arde de vii, unii miliţieni se aruncă prin flăcări de la etaj, fiind apoi
prinşi şi bătuţi. Căpitanul Valentin Pop, comandantul Miliţiei locale, şi
plutonierul major Ilie Staicu, sunt loviţi cu bestialitate, stropiţi cu ben-
zină şi li se dă foc, decedând după circa o oră (cadavrele celor doi au
fost profanate şi pângărite). Concomitent cu sustragerea unei impor-
tante cantităţi de armament, clădirea Miliţiei este distrusă în proporţie
de 70%304.
• La Braşov, în zona Comitetului Judeţean de Partid manifestează circa
5 000-6 000 de persoane. La cererea primului-secretar de partid sunt
aduse pentru apărarea sediului noi forţe de ordine, inclusiv de Securi-
tate. Spre seară, unii manifestanţi încearcă să dezarmeze militarii din
dispozitivul de pază şi să forţeze pătrunderea în sediu. Militarii se opun
şi execută foc în plan vertical. Crezând şi sperând că ostaşii nu vor
trage în plin, manifestanţii scandează ,,Armata e cu noi!”, ,,Fără vio-
lenţă!”. Apoi înmânează primarului municipiului o petiţie în 5 puncte şi
obţin promisiunea acestuia că o va înainta conducerii judeţului spre
analiză şi soluţionate. Deoarece nu au primit nici un răspuns au rămas
în centrul Braşovului până după miezul nopţii scandând lozinci anticea-
uşiste, aprinzând lumânări şi făclii în memoria celor ucişi în întreaga
ţară. După miezul nopţii, grupuri de manifestanţi s-au îndreptat spre în-
treprinderile braşovene pentru a mobiliza muncitorii la greva generală
şi la noi demonstraţii305.
• La Reşiţa, circa 200 de muncitori de la Secţia de Maşini Electrice şi
de la Întreprinderea de Construcţii de Maşini, precum şi alte persoane,
303
Ibidem, p. 65.
304
305
Sinteza …, p. 95.
143
scandează în faţa Comitetului Judeţean de Partid lozinci antidictatoriale

şi pro-Timişoara. O parte dintre manifestanţi rămân şi în timpul nopţii
în faţa Judeţenei de Partid.
• Ora 16,30. În Bucureşti, un autocamion militar D.A.C., aparţinând
Armatei, plin cu lăzi cu muniţie, care se deplasa de la Piaţa Universită-
ţii spre hotelul ,,Intercontinental”, este blocat de mulţime. Lovit în cap
de o cărămidă aruncată de un cetăţean, soldatul Nicolae Cismaru (şofe-
rul) îşi pierde cunoştinţa şi controlul asupra autovehiculului, care conti-
nuă deplasarea lovind o parte dintre demonstranţii şi militarii aflaţi în
dispozitiv; rezultă 7 morţi şi 5 răniţi. În acea situaţie confuză, în care
mulţimea ajunge faţă în faţă cu militarii, o parte dintre aceştia din urmă
intră în panică şi trag fără comandă; din nou apar victime (8 morţi şi ră-
niţi prin împuşcare). Aflând despre acest lucru, generalul Vasile Milea
ordonă: ,,Să nu se mai execute foc şi să nu fie băgaţi militarii în linia
întâi. Dacă pleacă scutierii, să plece şi militarii”306. La scurt timp, însă,
cere detaşamentelor militare din centrul Capitalei să împrăştie mani-
festanţii. Tot din ordinul său, două elicoptere militare survolează spaţiul
aerian al Capitalei pentru a constata modul în care se deplasau mani-
festanţii în diferite zone ale oraşului. Cu acest prilej se lansează şi ma-
nifeste cu conţinut proceauşist. Arestările continuă, T.A.B.-urile circulă
în viteză pe bulevardele principale.
• Ora 17,00. În Bucureşti, în zona hotelului ,,Intercontinental” începe
ridicarea baricadei307, care va reprezenta în orele următoare simbolul
luptei împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Dintre organizatori se remarcă
Dan Iosif, Dumitru Dincă, Romeo Raicu, Ionel Pop, Radu Silaghi ş.a.,
care se adresează celor din zonă, în condiţii dramatice, de asediu, prin
mijloace improvizate (inclusiv printr-un burlan).
• La Cluj-Napoca, un grup de manifestanţi începe să înainteze spre dis-
pozitivul militar (protejat de containere pentru marfă), care se retrage
dezorganizat. În zona Anticariat-Catedrală se somează, se execută foc
de avertisment, în sus (conform declaraţiilor militarilor), rezultând însă
o persoană ucisă şi alte şapte rănite. Manifestaţia continuă până la mie-
zul-nopţii. Concomitent, au loc confruntări între manifestanţi, care
scandează ,,Timişoara!”, ,,Veniţi cu noi!”, ,,Jos dictatura!”, şi militari
pe podul de peste Someş, în zona restaurantului ,,Metropol” şi a hotelu-
lui ,,Astoria”. Sub presiunea mulţimii, militarii execută foc de avertis-
ment în aer şi trag la picioare. Sunt ucise trei persoane şi sunt rănite opt.
Mulţimea scandează ,,Asasinilor!”, ,,Criminalilor!”.
• Ora 17,30. În zona Modarom din Braşov, un grup de tineri violenţi
încearcă să forţeze dispozitivul scutierilor, care reacţionează cu bas-
toane de cauciuc, iar pompierii cu jeturi de apă.
• Ora 18,00. În cadrul ultimei teleconferinţe pe care o ţine, Nicolae
Ceauşescu repetă că în România ,,avem de-a face cu o acţiune organi-
306
307
Au fost folosite containere, mobiliere de la restaurantele şi magazinele din zonă,
diverse autoturisme etc.
144
21 decembrie 1989
zată şi dirijată, cu orientare precisă de destabilizare şi îndreptată îm-

potriva integrităţii şi independenţei României”, fapt care determină de-
cretarea mobilizării generale ,,a întregului activ de partid şi de stat şi a
tuturor forţelor noastre de Interne - Miliţie, Securitate - inclusiv a uni-
tăţilor militare” pentru lichidarea în cel mai scurt timp ,,a acestor acţi-
uni conjugate împotriva integrităţii, independenţei, a construcţiei soci-
aliste, a bunăstării poporului”. Pentru ,,înfrângerea forţelor reacţio-
nare” cere să se apeleze şi la grupele şi detaşamentele de apărare ,,a
proprietăţii şi avuţiei întregului popor, a socialismului, a independenţei
şi suveranităţii ţării”. Declarând că ,,acum se verifică calitatea de
membru de partid”, Nicolae Ceauşescu precizează: ,,Nu există decât o
singură cale - lupta”. Apoi declară: ,,Oricine încalcă ordinea, liniştea,
trebuie să primească răspunsul ferm, că nimenea nu poate acţiona să
pună în primejdie integritatea ţării, liniştea poporului, bunăstarea po-
porului”. Referindu-se la lipsa de coordonare dintre forţele Ministerului
Apărării Naţionale şi cele ale Ministerului de Interne, Nicolae Ceau-
şescu acuză din nou: ,,Este, în fond, inadmisibil ca de 4 sau 5 ore să nu
fi fost lichidat grupul acesta de aici, de la Universitate, care trebuia de
mult lichidat”308. Apoi face cunoscut că din acel moment se instituie
comanda unică, sub conducerea sa, în calitate de comandant suprem,
asupra întregii activităţi, care urma să fie asigurată de către ministrul
Apărării Naţionale (generalul Vasile Milea), ministrul de Interne (Tu-
dor Postelnicu), ministrul secretar de stat la Interne (Iulian Vlad) şi şe-
ful de stat major al Gărzilor Patriotice (Corneliu Pârcălăbescu); secretar
al Comandamentului unic a fost numit Silviu Curticeanu. În final cere
ca într-o jumătate de oră membrii Comandamentului unic să-i prezinte
,,toate măsurile care s-au luat şi care se vor lua” şi să acţioneze pentru
,,a lichida rapid situaţia de aici” (din Bucureşti - n.a.). În cadrul tele-
conferinţei, Ioachim Moga a solicitat să se instituie ,,pentru câteva zile
măcar, starea de necesitate şi în oraşul Cluj”309, iar Anton Lungu a ra-
portat că, în adunările ţinute la Brăila, ,,comuniştii, oamenii muncii şi-
au exprimat totala indignare şi au condamnat hotărât manifestările
elementelor reacţionare”.
• În Piaţa Mărăşti din Cluj-Napoca se scandează lozinci anticeauşiste,
se cere libertate şi democraţie. Concomitent, manifestanţii (şi cetăţenii
din blocurile din zonă) aruncă asupra militarilor din dispozitiv cu pietre,
sticle, borcane etc. Aceştia execută foc de avertisment, însă atacurile
asupra lor nu încetează. Din nou rezultă morţi şi răniţi. În zona strada
Moţilor-Fabrica de Bere, principala cale de acces spre centrul oraşului
dinspre cartierul Mănăştur, manifestanţii (circa 1.000) cântă
,,Deşteaptă-te române!”, scandează ,,Timişoara nu uita, Clujul e de
308
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie 1989…, p.
197-203.
309
Silviu Curticeanu a precizat că nu era cazul să se instituie stare de necesitate la Cluj-
Napoca, dar Nicolae Ceauşescu a replicat că va analiza propunerea, dar că măsurile pe
care le-a ordonat reprezintă ,,mai mult decât starea de necesitate”.
145
partea ta!”, încearcă să forţeze dispozitivul unei subunităţi militare,

care deschide foc, la comandă. Urmează alte altercaţii până spre ora
22,00 .
• La Cisnădie, manifestanţii (primiţi cu ostilitate de către primăriţă) re-
curg la violenţă, incendiind sediul Primăriei şi atacat sediul Miliţiei.
Făcându-se uz de armă, au fost ucise două persoane şi rănite alte 11310.
• Ora 19,00. În Bucureşti, revoluţionarii concentraţi în faţa hotelului
,,Intercontinental”, înfruntă cu eroism, forţele de represiune, în special
în jurul baricadei, aflată în proces de consolidare. Pe străzile din zonă
acţionează alte grupuri de revoluţionari care scandează lozinci anticea-
uşiste. Concomitent, represiunea ia un caracter extrem de violent (iniţial
s-a executat foc de avertisment, trăgându-se în sus cu cartuşe trasoare);
persoane îmbrăcate în civil reţin cu brutalitate manifestanţii pe care îi
urcă în autocamioane.
• Scene asemănătoare sunt văzute pe Calea Victoriei şi de dr. Ing. Ve-
ronica Radu din Iaşi de la etajul 6 al hotelului Athenée Palace: ,,Am vă-
zut cu groază felul în care tineri manifestanţi – prinşi prin manevre la
care s-au folosit şi câini – erau loviţi bestial cu picioarele, arme sau
bastoane, în pântece şi în cap. Cei ce loveau erau agenţi în civil şi mi-
liţieni. După aceea victimele erau băgate în trei I.M.S.-uri albastre cu
gratii. Între maltrataţi – o tânără cu scurtă roşie şi un bărbat cu că-
ciulă brumărie. Violenţa loviturilor a fost incredibilă şi fără altă justifi-
care decât dorinţa de a-i distruge. Toţi cei care priveau plângeau. Cred
că mulţi dintre cei astfel loviţi nu au putut supravieţui”311
• La Caransebeş, o parte dintre manifestanţi atacă şi incendiază sediile
Miliţiei, Tribunalului şi Procuraturii. La Miliţie, sperându-se în calma-
rea elementelor agresive, a fost deschis iniţial foc de avertisment, după
care s-a pătruns în instituţie, în plin, rezultând uciderea unei persoane şi
rănirea altor 13. Ulterior, tulburările din oraş se amplifică, fiind devas-
tate clădiri, magazine şi locuinţe.
• Ora 19,30. La Cisnădie, un grup de persoane atacă sediul Miliţiei oră-
şeneşti. În urma deschiderii focului de către miliţieni şi a retragerii
acestora în incinta unităţii militare din apropiere, clădirea a fost ocupată
şi devastată. Cu acest prilej s-au înregistrat doi morţi şi 11 răniţi.
• Ora 20,00. În Comitetul Central, Ilie Verdeţ, preşedinte al Comisiei
Centrale de Revizie, îi propune lui Nicolae Ceauşescu să dialogheze cu
revoluţionarii de la baricadă.
• Ora 20,30. După distrugerea clădirii Miliţiei, manifestanţii din Cugir
se îndreaptă spre sediul Consiliului Popular, pe care îl incendiază. Acţi-
unile violente continuă şi în cursul nopţii.
• Ora 21,00. La Bucureşti, Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad
310
Miliţienii au răspuns cu foc, ucigând două persoane. Autorii lucrări Şase zile care au
zguduit România… apreciază că unele persoane care atacau sediul Miliţiei ,,au fost
împuşcate din spate, existând indicii că s-a tras din turla bisericii aflată în apropiere”
(p. 151).
311
,,Adevărul” din 3 martie 1990.
146
21 decembrie 1989
şi colonelul Corneliu Pârcălăbescu (şeful Statului Major al Gărzilor pa-

triotice) sunt chemaţi la Nicolae Ceauşescu, care îi apostrofează pentru
modul defectuos în care acţionaseră pentru reprimarea revoluţionarilor
de la ,,Intercontinental” din Bucureşti.
• În Piaţa Romană, unii civili îşi ard carnetele de partid. Echipele de
scutieri încep, prin asalturi, să-i captureze în mod brutal pe
revoluţionarii din zona ,,Intercontinental”. Iniţial, aceştia sunt strânşi în
faţa hotelului Negoiu şi în zona staţiei de troleibuze din Piaţa
Universităţii, apoi urcaţi în dube ale Miliţiei şi duşi la Miliţia Capitalei,
apoi la închisoarea Jilava.
• La Târgu Mureş, elemente agresive din rândul manifestanţilor aruncă
cu pietre, sticle, bare de fier spre forţele de ,,ordine”, depăşesc primele
două cordoane ale acestora, rănind grav un militar, şi ajung la T.A.B.-
uri care sunt atacate şi deteriorate (unele). Fără comandă, militarii des-
chid foc de avertisment (timp de 40 de secunde). Datorită unei erori,
focul unei mitraliere de pe un T.A.B. ucide însă 4 persoane şi răneşte
alte două. Înfuriaţi, manifestanţii se retrag şi devastează magazinul
,,Romarta Tineretului” şi cafeneaua ,,Café-Lux”312. În cursul altor tra-
geri au mai fost ucise două persoane şi rănite 19. Majoritatea prin plăgi
împuşcate. Din cei 55 de cetăţeni arestaţi 52 dintre aceştia au prezentat
leziuni corporale313.
• Ora 21,50. Detaşamentul UM 01380 Arad, care acţionase la Timi-
şoara, părăseşte oraşul îndreptându-se spre garnizoana de reşedinţă314.
• Ora 22,00. La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu cere arestarea liderilor
revoluţionarilor de la baricadă. Zona este inspectată de către generalul
Vasile Milea de mai multe ori315.
• În Cluj-Napoca, pe treptele Teatrului Naţional, Doina Cornea vorbeşte
mulţimii despre importanţa doborârii dictaturii. Se scandează lozinci
anticeauşiste şi anticomuniste316.
• Ora 22,45. Din ordinul generalului Vasile Milea, două detaşamente de
cadre şi ofiţeri-elevi înarmaţi (784 de oameni îmbarcaţi în autobuze)
din Academia Militară din Bucureşti ajung în faţa sediului C.C. al
P.C.R., fiind dispuse în spatele militarilor, scutierilor, miliţienilor şi se-
curiştilor în civil din zona ,,Intercontinental”.
• Ora 23,30. Generalul Vasile Milea se află din nou în zona baricadei
de la ,,Intercontinental”. Asupra sa şi a militarilor din zonă se aruncă cu
diferite obiecte de la balcoane. În acest context, ministrul Apărării Na-
ţionale ordonă maiorului Dorel Amăriucăi ca militarii din subordine să
312
Referindu-se la faptul că din trupul unei femei au fost extrase elemente de muniţie
atipică, Sergiu Nicolaescu apreciază că ,,în acele momente în zonă au existat şi alţi
trăgători ce au executat foc asupra manifestanţilor, probabil în scop de diversiune”
(Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 432).
313
Sinteza …, p. 91.
314
În perioada următoare din Timişoara au fost retrase şi alte unităţi militare.
315
Generalul Iulian Vlad afirmă că în acele momente ministrul Apărării Naţionale era
,,profund afectat”.
316
147
tragă câteva salve în aer317. Alţi trăgători, care nu aparţineau armatei,

execută şi ei trageri de pe acoperişuri, de la balcoane şi ferestre. Suges-
tivă în acest sens este declaraţia lui Gelu Voican Voiculescu: ,,S-a tras
din blocul «Creditul Minier». Fiind foarte aproape de bucata asta de
stradă, pe partea dreaptă, spre Inter, în timp ce câţiva tineri erau căţă-
raţi pe baricadă, lângă mine a căzut unul secerat. Era rănit fără vreo
explicaţie. Au fugit cu el la Colţea. Dacă se trăgea dinpre baricadă, i-
ar fi nimerit pe cei de la baricadă, de sus din spatele ei. Ăsta căzuse în
dreapta mea.. Instinctiv am ridicat capul, m-am uitat exact în faţă şi am
văzut clădirea «Creditului minier», faţada dinspre Batiştei. Nu se putea
trage acolo de la sau din spatele baricadei... Părerea mea este că
aceşti morţi au căzut ca să întărâte lumea... să escaladeze situaţia”318
• Manifestanţii arestaţi (bărbaţi, femei, copii) de forţele de represiune
sunt bătuţi (unii maltrataţi) şi dirijaţi spre ,,punctele de colectare” din
faţa hotelului ,,Negoiu” şi lângă clădirea Ministerului Comerţului Exte-
rior (spre staţia de troleibuze) de unde sunt urcaţi în dube şi duşi spre
triere, înregistrare şi identificare la Miliţia Capitalei (unde au fost din
nou bătuţi), apoi la închisoarea Jilava. Abuziv s-au purtat şi cadrele
secţiilor 1, 14, 10 şi 18 Miliţie (cu precădere), 11 şi 19 etc.
• Gelu Voican Voiculescu, însoţit de câţiva prieteni, se deplasează la
domiciliul poetului Adrian Păunescu căruia îi spune: ,,Haide acum,
Adriane, se cântă versurile tale acolo. E nevoie de vocea ta de tunet la
baricadă”319.
Reacţii externe:
• Regele Mihai I adresează, prin radio BBC, un nou apel către poporul
român: ,,Apelez la armata română, ca să răstoarne imediat regimul fa-
milial al impostorilor şi al Securităţii lor! Cer tuturor muncitorilor să
declare şi să aplice grevă generală în toată ţara, să se formeze în ţară
un guvern de generali şi elemente ale partidului, opus acestui regim!
Sunt şi voi fi alături de voi toţi! Mihai!”.320
• M.S. Gorbaciov declară în parlamentul sovietic: ,,Urmărim cu multă
atenţie cele ce se petrec în România. Suntem în legătură cu Ambasada
noastră din Bucureşti… Avem o surpriză pe care o vom anunţa parla-
mentului”. I.P. Aboimov, adjunctul ministrului de Externe sovietic, de-
clară ambasadorului român la Moscova, Ion Bucur, că aserţiunile pri-
vind amestecul Uniunii Sovietice în treburile interne ale României ,,nu
au nici o bază şi nu sunt conforme cu realitatea”.
Helmut Kohl, cancelarul R.F.G., consideră represiunile din România
drept ,,un lucru îngrozitor”, condamnă cu vehemenţă reprimarea mani-
317
Gelu Voican Voiculescu apreciază că generalul Vasile Milea a condus personal
represiunea în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 în zona hotelului
,,Intercontinental”.
318
213, 214.
319
Ibidem, p. 205.
320
E un început în tot sfârşitul..., p. 339-340.
148
21 decembrie 1989
festaţiilor din România, îşi exprimă compasiunea faţă de familiile vic-

timelor opresiunii, cere să înceteze violenţele şi să înceapă un dialog cu
manifestanţii: ,,Conducerea română – precizează cancelarul vest-ger-
man – să îndeplinească neîntârziat acele obligaţii pe care şi le-a asu-
mat la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa”321.
• Gyula Horn, ministrul de Externe al Ungariei, declară că guvernul
maghiar studiază posibilitatea denunţării tratatului de prietenie şi
colaborare româno-ungar.
• Richard Boucher, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al
S.U.A., declară într-o conferinţă de presă că ştirile sosite neoficial cu o
zi înainte indică faptul că ,,demonstraţiile de la Timişoara împotriva
regimului continuă, după cum continuă şi represiunea împotriva de-
monstranţilor”, acţiunile fiind ,,barbare”. Conform celor relatate de
Nestor Rateş la radio ,,Europa Liberă”, purtătorul de cuvânt ,,a dezvă-
luit că au loc convorbiri cu sovieticii, consacrate situaţiei din România,
guvernul american cerând Moscovei să-şi folosească influenţa pentru a
pune capăt violenţei”.
• Marlin Fitzwater, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, vorbind în nu-
mele preşedintelui George Bush, se adresează din nou guvernului ro-
mân cu cererea ,,de a pune capăt reprimării brutale a demonstraţiilor
populare, să deschidă frontierele şi să-şi respecte obligaţiile asumate
la Helsinki”322.
• Joe Clark, secretar de stat în Ministerul de Externe canadian, anunţă
rechemarea ambasadorului Canadei de la Bucureşti, suspendarea
facilităţilor tarifare pentru importuri şi anularea contractelor oficiale
încheiate cu România.
• Guvernul polonez condamnă acţiunile represive ale guvernului român
şi cere conducerii de la Bucureşti să respecte prevederile convenţiilor
internaţionale privind drepturile omului.
• Parlamentari din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească cer
Parlamentului şi conducerii politice de la Moscova să condamne în mod
oficial acţiunile de represiune de la Timişoara şi politica guvernului
român.
• La Belgrad, 500-600 de persoane manifestează împotriva regimului
politic din România şi aprind lumânări în memoria victime-lor represi-
unii de la Timişoara323.
• La demonstraţia din faţa Ambasadei României de la Paris mai mulţi
miniştri şi parlamentari francezi cer să li se ofere informaţii în legătură
cu evenimentele din România; invocând încheierea programului de lu-
cru, ambasadorul român Petre Gigea refuză să-i primească şi cere noi
indicaţii de la Bucureşti în legătură cu ,,atitudinea ce trebuie adoptată
321
Ibidem, p. 408-409.
322
Ibidem, p. 441.
323
Ambasadorul Dumitru Popa a apreciat această manifestaţie, organizată de Uniunea
Tineretului Socialist din Belgrad, ca având un ,,caracter antiromânesc”.
149
în această situaţie”324.
• Ministerul de Externe al Cehoslovaciei îşi exprimă ,,adânca neli-
nişte” şi protestul ,,hotărât împotriva folosirii armatei şi a forţelor de
ordine pentru împrăştierea demonstranţilor” din România.
• Participanţii la Congresul extraordinar al Partidului Comunist din
Cehoslovacia cer Comitetului Central al partidului să întrerupă imediat
legăturile cu conducerea P.C.R.
• Seimul polonez condamnă din nou ,,represiunea autorităţilor ro-
mâne” şi-şi exprimă solidaritatea cu manifestanţii paşnici.
• Comisia de Politică Externă a Adunării Populare din Bulgaria îşi ex-
primă îngrijorarea profundă faţă de situaţia din România.
• Consiliul de Stat al R.D.G. decide să-i retragă lui Nicolae Ceauşescu
ordinul ,,Karl Marx”.
• Eugen Ionesco, Emil Cioran şi alţi peste 50 de scriitori români aflaţi
în exil întocmesc o scrisoare de solidaritate cu poporul român, citită la
radio ,,Europa Liberă” de către Şerban Orăscu: ,, Scriitorii români
exilaţi sau de origine din România protestează cu adâncă indignare
împotriva reprimării sălbatice a manifestaţiilor pentru libertate din
Timişoara şi din celelalte oraşe ale României, se solidarizează frăţeşte
cu toţi demonstranţii şi, întocmai ca pentru întreg restul Europei,
revendică şi pentru poporul român dreptul de a-şi determina singur
soarta prin alegeri libere, care să pună capăt stăpânirii comuniste”325.
Viorica Cortez, cântăreaţă de operă de origine română, îşi face cunos-
cute sentimentele prin radio ,,Europa Liberă”: ,,Sunt româncă şi simt
româneşte! În aceste clipe de cumpănă, mă gândesc la voi, românii mei
dragi şi năpăstuiţi! Treziţi-vă şi nu mai trageţi în confraţii mei, ai
voştri, ai tuturor! Forţaţi de trecut poate, sau sigur, aduceţi-vă aminte
de viitor, de ziua de mâine, când încă nu va fi prea târziu, dar opriţi
măcelul… Azi, sub semnul timpului, din imediata noastră vecinătate,
vrei tu, românule, să opreşti roata istoriei!?! Vrei, tu românule, să te
faci unealta unui aşa-zis conducător, în realitate dement şi pus la stâl-
pul infamiei de o lume întreagă!?! Bărbaţi români, de decenii aţi fre-
donat în gând, în surdină, corul osândiţilor din opera «Nabucco», de
Giusepi Verdi. Sunt gata să vin prima să cânt perenul imn al libertăţii!
Române, dragule, încetează să tragă în confraţii tăi, ai mei, ai
noştri!”326.
• Lev Zaikov, membru al Biroului Politic şi secretar al C.C. al P.C.U.S.,
declară că evenimentele din România erau de aşteptat, deoarece
,,poporul acestei ţări vede că pretutindeni se desfăşoară un proces de
democratizare, vede restructurarea din Uniunea Sovietică; dorinţa lui
firească este ca să înceapă şi în propria lui ţară”327.
324
325
E un început în tot sfârşitul.., p. 358.
326
Ibidem., p. 359.
327
Ibidem, p. 63.
150
22 decembrie 1989
22 decembrie 1989
• Ora 0,00. Spre miezul nopţii în Bucureşti, în zona baricadei de la

,,Intercontinental”, printre revoluţionari - între care s-a aflat şi viitorul
prim-ministru, Petre Roman - încep să apară primele victime împuşcate
în piept328. Concomitent se aruncă şi cu gaze lacrimogene, iar ministrul
Apărării Naţionale ordonă maiorului Valentin Roşca, comandantul unei
companii de tancuri, să înlăture baricada aflată deja în flăcări. Eveni-
mentele devin dramatice pentru cei care înfruntau neînarmaţi blindatele.
• Ora 00,25. Baricada ridicată de revoluţionarii bucureşteni este spul-
berată de tancurile armatei329, într-un vacarm de nedescris. Apoi, în
zonă pătrund forţe terestre de represiune care împrăştie cu brutalitate pe
revoluţionari spre Piaţa Unirii şi pe străzile laterale, unde ,,vânătoarea”
de manifestanţi continuă. Mulţi revoluţionari sunt ucişi la gura de me-
trou de la Batiştei. Până spre ora 3,00, au fost ucişi 48 de oameni (39 au
decedat datorită efectelor armelor de foc) şi au fost răniţi peste 100 prin
împuşcare. Alţi revoluţionari au fost bătuţi, maltrataţi, arestaţi şi duşi în
arestul sediului central al Miliţiei, aflat în zonă, pe Calea Victoriei, apoi
la închisoarea Jilava. Concomitent, lucrătorii de la salubritate, sub su-
pravegherea primarului general Barbu Petrescu, spală străzile de sân-
gele revoluţionarilor, acoperă cu vopsea lozincile de pe pereţii zidurilor
din zonă.
• Ora 1,00. Rezistenţa revoluţionarilor bucureşteni este înăbuşită, ge-
neralii Vasile Milea şi Iulian Vlad informându-l pe Nicolae Ceauşescu
despre acest lucru. La scurt timp, numeroase grupuri de revoluţionari se
deplasează în cartierele muncitoreşti ale Capitalei, unde relatează des-
pre atrocităţile săvârşite la ,,Intercontinental” şi cer populaţiei să vină
328
Dan Iosif, aflat în centrul acelor evenimente dramatice, afirmă: ,,Până la ora 24,00
nu s-a tras decât izolat, s-a tras foc de intimidare în sus. După ora 24,00 s-a tras în
plin”. Acelaşi lucru îl afirmă şi Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman şi alţi
revoluţionari aflaţi în zonă.
329
Dan Iosif afirmă că baricada a fost spulberată ca ,,o coajă de nucă”. Mihai Montanu
îşi aminteşte că ,,veneau după noi şi trăgeau”, în timp ce Gelu Voican Voiculescu
afirmă: ,,La 00,25, două tanchete au spulberat baricada şi au început să tragă în
plin…şuierau gloanţele, produceau zgomotul acela de spin, de glonţ care se roteşte
rapid în aer, şi treceau pe lângă mine în stânga şi în dreapta. Unii se aruncau la
pământ. Eu am rămas în picioare pentru că voiam să văd scena şi la un moment dat,
când mi-a şuierat un glonţ pe la urechea dreaptă, mi-am spus că e sinucidere. Dar în
momentele acelea de luciditate în care am rămas cu privirea spre baricadă în timp ce
lumea fugea mi-am permis să observ efectul de contaminare gregară a panicii. Lumea
fugea de lângă mine de rupea pământul, cum se spune, iar carosabilul s-a golit
instantaneu. Era ceva care se măsura în două secunde. Am luat-o şi eu la fugă…”
(Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie, Editura RAU, Bucureşti, 2004, p.
205).
151
dimineaţa devreme în centrul oraşului, să protesteze, să ceară şi să de-

termine alungarea lui Nicolae Ceauşescu330.
• Ora 2,30. La Arad, inspectorul şef al Inspectoratului Judeţean al Mi-
nisterului de Interne ordonă să se treacă la împrăştierea celor aproape
1.000 de demonstranţi din Piaţa Centrală a oraşului prin folosirea ga-
zelor lacrimogene şi să se reţină liderii acestora. Spre cinstea lor, cei
care trebuiau să îndeplinească această misiune nu execută ordinul, per-
miţând manifestanţilor din oraş să-şi intensifice acţiunile în cursul zilei.
Dimineaţa, actorul Valentin Voicilă, liderul revoluţionarilor din Arad,
le mulţumeşte militarilor pentru atitudinea avută.
• Ora 2,50. La Caransebeş, indivizi necunoscuţi încearcă să dea foc
clădirii Poştei Centrale din oraş.
• Ora 3,00. În Bucureşti, maşinile Salubrităţii încep să spele trotuarele
de sângele revoluţionarilor ucişi sau răniţi, în timp ce forţele de
,,ordine” trec la restructurarea dispozitivelor. În sediul Comitetului
Central, generalul Iulian Vlad propune generalului Vasile Milea să facă
,,ceva împreună” (Armata şi Securitatea, în sensul înlăturării lui Nico-
lae Ceauşescu)331, dat acesta refuză: ,,Dragul meu, nu pot, nu mai sunt
în stare”332. Tot în sediul Comitetului Central, extrem de panicat, Ion
Dincă îl informează pe generalul Vasile Milea că o coloană formată din
circa 500 de muncitori se îndreaptă pe Calea Moşilor spre centrul Ca-
pitalei şi cere să fie oprită de către armată.
• Ora 3,15. În oraşul Caransebeş sunt scoase trei T.A.B.-uri şi 22 de
militari (până la ora 5,55) cu misiunea de a contribui la restabilirea or-
dinii publice şi la încetarea distrugerilor. Asupra unuia dintre ofiţeri
este tras un foc de armă.
• Ora 3,30. Pentru a întări forţele militare din Sibiu, din ordinul gene-
ralului Ilie Ceauşescu, în oraş sosesc subunităţi militare din Râmnicu-
Vâlcea şi (la ora 6,00) vânători de munte.
• Ora 5,00. Revenit de la Timişoara cu avionul (la ora 2,00), generalul
Victor Stănculescu încearcă să se eschiveze de la îndeplinirea misiuni-
lor ce urmau să-i fie încredinţate, deplasându-se la Spitalul Militar
Central unde i se pune un picior în ghips.
• Ora 6.30. În Bucureşti, la Comitetul Central, generalul Ilie Ceauşescu
se adresează astfel lui Nicolae Ceauşescu: ,,Situaţia este deosebit de
critică. Vin coloane de muncitori. Trebuie făcut ceva. Trebuie destituit
guvernul... Nu te împotrivi ruşilor, e clar că ruşii vor să te schimbe !
Pune-l pe Iliescu! ”. Apoi, şeful Consiliului Politic Superior al Armatei
330
În cursul nopţii, Nicolae şi Elena Ceauşescu au rămas în clădirea Comitetului
Central.
331
Ioan Scurtu, Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional, p. 224
332
La 7 februarie 1994, Mihai Hârjău descria astfel starea în care se afla Vasile Milea
după represiunea de la hotelul Intercontinental: ,, Milea era deprimat. Murdat de
motorină, de praf, deci ţinuta îi era complet dezordonată. Răvăşit, mi-a spus cu
aproximaţie: «Măi băiete! Să fii fericit că n-ai văzut ce am văzut eu. Ce-o să fie
mâine… iarăşi o luăm de la capăt»” (Grigore Cartianu, op. cit., p. 130).
152
22 decembrie 1989
se deplasează la sediul Ministerului Apărării Naţionale, unde se

destăinuie adjutantului său: ,,Sovieticii vor capul lui frate-miu, Nicu”.
Ceva mai târziu, avea să întocmească şi o listă cu componenţa viitorului
guvern, în care Ion Iliescu apărea ca prim-ministru, şi a cerut viceami-
ralului Ştefan Dinu să convoace pe ataşaţii militari ai Uniunii Sovietice
şi Chinei333.
• Informat despre deplasarea coloanelor de muncitori spre centrul Ca-
pitalei, Nicolae Ceauşescu replică: ,,Dacă sunt în Metrou, să se dea cu
gaze lacrimogene!”334.
• Ora 7,00… În Bucureşti, coloane constituite din zeci de mii de mun-
citori din cartierele Pantelimon, Militari, Griviţa, Berceni, Pipera etc.,
ieşiţi în stradă335, se îndreaptă spre centrul Capitalei, scandând ,,Jos dic-
tatorul!”, ,,Jos călăul!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Vom muri şi vom fi li-
beri!”, ,,Noi suntem poporul, Jos cu dictatorul!”, ,,Libertate, Liber-
tate!”, ,,Veniţi cu noi!” etc.336. Forţele de ,,ordine” nu mai intervin,
însă, cu brutalitate, începând să discute cu manifestanţii.
• În dimineaţa zilei, Dumitru Mazilu este ridicat din locuinţa sa, în mod
brutal, împreună cu familia, încătuşat şi dus în arestul Miliţiei din Ale-
xandria.
• În stradă ies şi muncitorii clujeni, care se deplasează spre centrul ora-
şului, grupându-se la Catedrală, unde iau cuvântul unii dintre dizidenţi,
printre care şi Doina Cornea. Generalul Iulian Topliceanu cere ca la
apărarea obiectivelor să nu se facă uz de armă, armamentul din dotare
urmând a fi folosit doar atunci când era pusă în pericol viaţa militarilor
şi când aceştia erau pe cale a fi dezarmaţi.
• La fel procedează şi sibienii, care se adună în centrul municipiului.
• La Alba Iulia, muncitorii se îndreaptă spre sediile Consiliului Munici-
pal de Partid şi Judeţenei de Partid, scandând: ,,Jos Ceauşescu”!, ,,Jos
tiranul”!, ,,Armata e cu noi”!.
• La Arad, manifestanţii (circa 20 000) umplu din nou Piaţa Centrală a
oraşului, mulţi purtând lozinci anticeauşiste şi antidictatoriale, inclusiv
două sicrie pe care erau scrise numele lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Preoţii oficiază o slujbă religioasă, în timpul căreia manifestanţii înge-
nunchează şi se roagă. Militarii nu execută ordinul lui Ilie Matei de a
folosi gazele lacrimogene şi permit tinerilor să se urce pe T.A.B.-uri.
Între timp, liderii revoluţionarilor îşi exprimă opiniile la o staţie de am-
plificare instalată în Piaţă.
• În Braşov, mii de manifestanţi se deplasează, în ordine, spre centrul
oraşului. Petre Preoteasa cere consolidarea dispozitivului de apărare cu
333
Relatarea viceamiralului Ştefan Dinu.
334
Conform relatării lui Mihai Hârjău din 7 februarie 1994 (Grigore Cartianu, op. cit.,
p. 160).
335
În pofida faptului că în unele întreprinderi directorii blocaseră porţile întreprinderilor
prin sudare, încercând să împiedice ieşirea în stradă a celor din schimbul trei.
336
Muncitorii de la ,,23 August” au forţat depozitul de arme al gărzilor patriotice, luând
43 de puşti.
153
precizarea ,,să nu se facă uz de armă împotriva demonstranţilor”.

Acelaşi lucru îl face şi ministrul Apărării Naţionale, care cere să se exe-
cute numai ordinele sale. Ca urmare, militarii scot încărcătoarele cu
muniţie de la arme, punându-le în genţile port-încărcător. În acest con-
text nu se înregistrează incidente, populaţia oferind militarilor flori, ţi-
gări şi alimente. Un grup de manifestanţi prezintă o petiţie în şapte
puncte, prin care se cere: demisia din toate funcţiile de partid şi de stat a
lui Nicolae Ceauşescu; alegeri democratice libere (listele urmând a in-
clude membrii şi nemembrii de partid); libertatea de exprimare şi de
expresie, precum şi accesul nemijlocit la mijloacele mass-media; îmbu-
nătăţirea condiţiilor de viaţă şi eliminarea formelor de raţionalizare a
alimentelor şi bunurilor de consum; dezvăluirea adevărului legat de
demonstraţia din 15 noiembrie 1987; încetarea imediată a urmăririi pe-
nale a participanţilor la demonstraţie şi încetarea executării sentinţelor
date; publicarea în presa locală a cererilor de mai sus. Reprezentanţii
muncitorilor cer ca revendicările lor să fie transmise la Bucureşti, per-
sonal lui Nicolae Ceauşescu.
• Manifestări protestatare de stradă se înregistrează, în mod paşnic, şi în
municipiul Craiova.
• Tot paşnic manifestează şi populaţia din Cugir.
• La Reşiţa, coloane de muncitori de la Întreprinderea Construcţii de
Maşini, Combinatul Siderurgic, Întreprinderea Judeţeană de Construcţii
şi Montaj Metalic, precum şi de la alte întreprinderi se deplasează, în
mod paşnic, spre centrul oraşului, cerând îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă şi de viaţă.
• Muncitorii de pe platforma industrială a oraşului Turda încetează şi ei
lucrul şi se îndreaptă spre zona principală a oraşului.
• În stradă ies, în mod organizat, şi muncitorii din Târgu Mureş, care
scandează lozinci antidictatoriale şi cer libertate şi democraţie.
• Ies în stradă, din nou, şi clujenii. În Piaţa ,,Libertăţii”, deşi noaptea se
făcuse ,,curat”, se mai văd urmele represiunii din ziua precedentă (tu-
buri de cartuşe, pete de sânge etc.). Vasile Ailenei este şocat: ,,Se ve-
deau bălţi de sânge, urme de cartuşe, cadavre trase sub o poartă şi în
preajma lor un preot care oficia o slujbă. Tensiunea plutea în aer. Su-
nau sirenele. Se făcuse ora opt, lumea vorbea de o grevă”337.
• Din sediul CC al PCR, generalul Vasile Milea întreabă (prin telefon)
pe Constantin Olteanu (aflat la Iaşi) dacă să trimită sau nu la Suceava
50 de soldaţi. ,,Ce să facă cei de acolo cu soldaţii ? ” – întreabă Con-
stantin Olteanu. ,,Aşa, ca să aibă şi ei acolo. Ştiţi că nu au soldaţi,
pentru că nu sunt unităţi operative pe teritoriul judeţului Suceava” –
răspunde ministrul Apărării Naţionale. ,,Părerea mea este să nu trimi-
teţi nimic”.
• Ora 8,30. La Comitetul Central al P.C.R. din Bucureşti are loc o
scurtă şedinţă în cursul căreia, extrem de iritat, Nicolae Ceauşescu -
337
154
22 decembrie 1989
care cu puţin timp înainte văzuse un set de fotografii făcute la Timi-

şoara pe care se puteau citi lozincile scrise pe geamuri (,,Jos Ceau-
şescu!”, ,,Jos comunismul!” etc.) - cere generalului Vasile Milea şi lui
Tudor Postelnicu să ia toate măsurile pentru a-i împiedica pe manifes-
tanţi să pătrundă în Piaţa Palatului, folosindu-se în acest scop chiar ar-
mamentul din dotare. Ca urmare, ministrul Apărării Naţionale ordonă
să se aducă în Bucureşti trupe blindate de la Târgovişte, Mihai Bravu şi
Slobozia, iar în centrul Capitalei să se disloce mai multe tancuri. În
acest timp, elicoptere militare survolează Bucureştiul şi aruncă mani-
feste prin care se îndemna populaţia să nu răspundă provocărilor. La
Universitate, grupurile masive de muncitori încep să discute cu militarii
din dispozitiv.
• Orele 9,00-12,00. În Timişoara, din proprie iniţiativă, în balconul
Operei apare primul militar, maiorul Viorel Oancea, care declară ur-
mătoarele (Nicolae Ceauşescu nu fusese încă alungat din Comitetul
Central): ,,Fraţilor! Sunt maior al armatei române şi doresc să vă in-
formez că ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii, personalul civil şi mili-
tarii în termen din Unitatea Militară 01955 îşi exprimă hotărârea de a
nu acţiona sub nici o formă împotriva poporului, solicitând în acelaşi
timp eşaloanelor superioare următoarele: 1. Garanţia fermă că armata
nu va acţiona împotriva poporului! 2. Că nici alte forţe nu vor acţiona
împotriva poporului! 3. În cazul în care alte forţe vor acţiona împotriva
poporului, unitatea noastră este decisă să iasă din cazarmă ca să apere
poporul! Jos Ceauşescu!”338. Peste două ore, generalul Ştefan Guşă îl
va ameninţa că îl trimite ,,în tribunal”, în acest sens la sediul unităţii
din care făcea parte ofiţerul prezentându-se deja un procuror339.
• Sibienii reiau manifestaţiile în faţa sediului Inspectoratului Judeţean al
Ministerului de Interne, cer eliberarea deţinuţilor şi forţează intrarea în
clădirea din care se aruncă cu grenade lacrimogene, sporindu-se agitaţia
atât printre manifestanţi, cât şi printre forţele de ordine.
• Muncitorii din Caransebeş, scandând lozinci anticeauşiste şi antico-
muniste, se îndreaptă spre centrul oraşului (în faţa unităţilor militare
scandează ,,Armata e cu noi!”), unde ocupă sediul Consiliului Popular.
• Din ,,Piaţa Libertăţii” şi din alte zone ale oraşului, clujenii se în-
dreaptă spre ,,Piaţa Mihai Viteazul”, unde se ţin cuvântări. Încercând să
elaboreze o listă cu revendicări, liderii se îndreaptă spre Catedrală, unde
preotul Popovici oficiază o slujbă în memoria morţilor de la Timişoara
şi Cluj-Napoca, se spune ,,Tatăl Nostru!”, se îngenunchează, se spun
rugăciuni pentru sufletele celor ucişi şi se rostesc alte cuvântări. Dato-
rită aglomeraţiei, liderii nu reuşesc nici aici să întocmească lista cu re-
vendicări. Ca urmare, se îndreaptă spre Episcopia (Seminarul Ortodox)
din apropiere, unde se constituie un prim Comitet de conducere.
• Ora 9,20. După ce fusese apostrofat extrem de dur de către Nicolae
338
„Caietele Revoluţiei“, nr. 3/2006, p. 37.
339
Miodrag Milin, Timişoara, 15-21 decembrie 89, p. 162.
155
Ceauşescu, generalul Vasile Milea – obosit şi abătut - se interesează de

situaţia trupelor din provincie (care fuseseră chemate în Bucureşti),
apoi urcă la etajul şase al sediului Comitetului Central, unde, după ce a
discutat cu mai mulţi ofiţeri, a cerut (ora 9,10) să se transmită (prin in-
dicativul ,,Rondoul”): ,,Nu se trage în oameni. Militarii să se retragă
lângă tehnica de luptă, să nu provoace şi să nu se răspundă la provo-
cări”340. Apoi a cerut o centură cu pistol341, spunând că vrea să meargă
în stradă, la unităţi, după care a intrat în biroul colonelului Corneliu
Pârcălăbescu, cu care a avut o discuţie de câteva minute. După ce a ce-
rut să fie lăsat singur, generalul Vasile Milea s-a sinucis, decedând în
timp ce era transportat spre Spitalul Militar Central342. Unii consideră
neelucidate condiţiile morţii ministrului Apărării Naţionale. Referindu-
se la implicaţiile sinuciderii generalului Vasile Milea, Sergiu Nicola-
escu apreciază: ,,Prin fapta sa, el a înlesnit trecerea armatei de partea
revoluţiei şi a rupt lanţul transmiterii către trupe a ordinelor coman-
dantului suprem. O grea lovitură dată regimului ceauşist”343. Informat
despre acest lucru de către colonelul Corneliu Pârcălăbescu, Nicolae
Ceauşescu îl consideră trădător344, preia direct conducerea forţelor ar-
mate şi decide introducerea Stării de Necesitate în întreaga ţară. Apoi îl
cheamă la Comitetul Central pe generalul Victor Stănculescu.
• Ora 9,30. Piaţa Universităţii din Bucureşti este ocupată de zeci de mii
de bucureşteni, care scandează ,,Jos Ceauşescu!”. Forţele militare nu
mai opun rezistenţă.
• Ora 9,45. Nicolae Ceauşescu convoacă într-o ultimă şedinţă Comite-
tul Politic Executiv în cadrul căreia anunţă că generalul Vasile Milea
,,s-a împuşcat” după ce ,,a sabotat aplicarea măsurilor şi a lucrat în
strânsă legătură cu străinii”. Apoi întreabă membrii Comitetului Poli-
tic Executiv dacă sunt hotărâţi să lupte sau nu (fără a preciza pentru ce)
şi propune să se declare imediat starea de necesitate în întreaga ţară,
fără să se mai convoace Consiliul de Stat. Într-o formă sau alta toţi s-au
declarat de acord345 cu cele spuse şi propuse de Nicolae Ceauşescu.
• Ora 9,54. La scurt timp după ce a fost informat că ,,lumea se urcă pe
340
După ce precizează că în urma şedinţei de la Comitetul Central de la ora 8,30, gen-
eralul Vasile Milea era ,,desfigurat”, maiorul Alexandru Rafailescu adaugă: ,,A început
să ţipe la mine, era de nerecunoscut. A strigat să nu se tragă în mulţime, să nu se
răspundă la provocări, militarii să rămână grupaţi lângă tehnică. Noi am transmis
imediat acest ordin” (Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p.
151).
341
De la căpitanul Marius Tufan.
342
Pe larg : Grigore Cartianu, op. cit., p. 131-144.
343
344
Elena Ceauşescu l-a întrebat pe colonelul Cornel Pârcălăbescu dacă Vasile Milea a
lăsat ,,ceva scris” sau dacă i-a ,,spus ceva”.
345
Paul Niculescu Mizil s-a eschivat (,Dacă lupt sau nu lupt”), Tudor Postelnicu a fost
categoric (,,Sunt hotărât să lupt până la urmă, tovarăşe secretar general”), la fel
Manea Mănescu (,,Acesta a fost idealul vieţii noastre, deci vom lupta, până la ultima
picătură”) şi Ştefan Andrei (,,Luptăm, tovarăşe secretar general”). Gogu Rădulescu a
cerut să se ia măsuri pentru a se evita ,,vărsarea de sânge”.
156
22 decembrie 1989
tancuri”, generalul Nicolae Eftimescu, primul locţiitor al şefului Ma-

relui Stat Major, ordonă: ,,Toate unităţile armatei execută numai ordi-
nele comandantului suprem. Toate unităţile din Târgovişte şi Mihai
Bravu se concentrează în Bucureşti, în cazărmile din şoseaua Olteni-
ţei”346.
• Ora 10,00-10,20. Nicolae Ceauşescu ordonă generalului Victor Stăn-
culescu (adus între timp la Comitetul Central347): ,,Tovarăşe Stăncu-
lescu, te-am chemat să lucrezi cu mine... Armata nu depune armele!
Armata uzează de toate mijloacele pentru a repune ordinea. Mergeţi
acolo şi daţi ordinele necesare”348. Cu ,,o mare apăsare sufletească”,
Victor Atanasie Stănculescu se deplasează spre punctul de comandă
unde se aflau generalii Eftimescu, Voinea şi alţi ofiţeri de stat major.
Informându-se despre dispozitivul trupelor, generalul se eschivează,
lasă ,,în mod deliberat evenimentele «să curgă» pentru a câştiga timp,
şi pentru a acţiona în folosul Revoluţiei” (conform propriei mărturii).
Între timp este chemat de mai multe ori de către Nicolae Ceauşescu,
care insistă: ,,Ce face armata, tovarăşe Stănculescu? Să-şi facă dato-
ria... De ce nu se acţionează?”. Folosind indicativul ministrului Apără-
rii Naţionale - ,,Rondoul” - generalul Victor Stănculescu ordonă (ora
10,07): ,,Nu se trage de către nimeni, nici foc de avertizare - să se
parlamenteze”349. Ordinul detensionează imediat relaţiile dintre militari
şi manifestanţi, care se urcă pe tancuri şi încep să pună flori la butonie-
rele soldaţilor şi ofiţerilor, inclusiv în ţevile puştilor.
• În faţa noii situaţii politice din Timişoara, unde populaţia a ieşit din
nou pe străzi, autorităţile locale anulează planul de capturare a liderilor
revoluţionarilor, acţiune prevăzută a avea loc în noaptea de 22 spre 23
decembrie 1989350.
• Aproape concomitent, conducerile Securităţii şi Miliţiei adoptă o po-
ziţie asemănătoare, generalul Romeo Câmpeanu, locţiitorul inspecto-
rului general al Miliţiei, transmiţând următoarele, din ordinul genera-
lului Iulian Vlad351: ,,Din ordin vi se transmite că nu se foloseşte arma-
346
Alex. Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol, 4, partea II,
,,Revoluţia română din decembrie 1989” - o tragedie românească, Editura RAO,
Bucureşti, 2005, p. 377.
347
La 28 decembrie 1993, Constantin Milea a relatat următoarea replică a lui Nicolae
Ceauşescu: ,,Cu picioarele rupte să vină! Să vină în cinci minute, să nu se joace, că-l
arestez !”.
348
Dorian Marcu, Moartea Ceauşeştilor dezvăluită de Gelu Voican Voiculescu şi
Victor Atanasie Stănculescu, Editura Excelsior S.A., Bucureşti, 1991, p. 27.
349
Alex. Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol, 4, partea II,
,,Revoluţia română din decembrie 1989” - o tragedie românească, Editura RAO,
Bucureşti, 2005, p. 379.
350
În scurt timp se propune şi se adoptă o Rezoluţie finală a Adunării din
Timişoara, întocmită de prof. univ. Motică.
351
După sinuciderea generalului Vasile Milea, generalul Iulian Vlad a ordonat
structurilor judeţene ale Securităţii: ,,Nu vă implicaţi în acţiuni de stradă. Să se intre în
contact cu conducătorii manifestanţilor, să se colaboreze cu ei, protejaţi-vă arhiva, să
nu se distrugă tehnica”.
157
mentul din dotare şi nici alte forme de violenţă împotriva muncitorilor

care demonstrează. În caz de atac al sediilor sau organelor noastre, de
către elemente anarhice, huliganice, se ripostează în conformitate cu
legea, prevenindu-se pătrunderea în sediile organelor noastre şi dez-
armarea cadrelor”352.
• La Turda, o delegaţie a manifestanţilor dialoghează cu comandantul
subunităţii militare de pe podul din zona I.R.E.C. În urma promisiunii
că demonstraţia va fi paşnică, militarii permit deplasarea locuitorilor
spre centrul oraşului.
• Piaţa din faţa Primăriei din Lugoj este deja arhiplină. Se decide să se
meargă în zona unităţilor militare pentru a determina pe militari să fra-
ternizeze cu manifestanţii.
• Ora 10,25. Subunităţile militare aflate în centrul Capitalei încep să se
retragă din faţa zecilor de mii de manifestanţi, permiţându-le să pă-
trundă în Piaţa Palatului, unde preiau o staţie de radioamplificare prin
intermediul căreia liderii se adresează mulţimii. Concomitent, din ordi-
nul generalului Victor Atanasie Stănculescu, coloanele unităţilor meca-
nizate şi de tancuri, care se deplasau spre Capitală, sunt dirijate spre ca-
zărmile unor unităţi din Bucureşti353.
• Ora 10,30. Coloneii Suceavă şi Rădulescu, din partea Inspectoratului
General al Miliţiei, şi Marian Gostin, din partea revoluţionarilor, sem-
nează un document prin care Inspectoratul General al Miliţiei urma să
declare oficial că ,,întreaga Miliţie trece de partea revoluţiei prin parti-
ciparea efectivă la sprijinirea acesteia”354.
• În faţa sediului Inspectoratului General al Miliţiei din Sibiu, circa 300-
400 de manifestanţi cer să controleze clădirea pentru a elibera deţinuţii
politici.
• La Cluj-Napoca, generalul Iulian Topliceanu ordonă regruparea tru-
pelor în cazărmi, evitându-se ,,orice fel de accidente”.
• Ora 10,51. Radioul şi Televiziunea prezintă conţinutul Decretului
prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe întreg terito-
riul ţării, care prevedea: ,,având în vedere încălcarea gravă a ordinii
publice, prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri
obşteşti, în temeiul art. 75, pct. 4 din Constituţia Republicii Socialiste
România”, toate unităţile Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
de Interne şi formaţiunile Gărzilor Patriotice erau puse în ,,stare de
alarmă”; se interziceau ,,orice întruniri publice, precum şi circulaţia în
grupuri mai mari de 5 persoane”, dar şi circulaţia pe timpul nopţii,
începând cu ora 23,00 (cu excepţia persoanelor care lucrau în schimbul
de noapte). Concomitent, ,,toate unităţile socialiste” erau obligate ,,să
352
Alex. Mihai Stoenescu, op. cit., p. 409.
353
La scurt timp, generalul Victor Stănculescu l-a dezinformat pe Nicolae Ceauşescu,
raportându-i că ,,unităţile sunt în drum şi vor ajunge, sper, la timp”. Apoi i-a propus să
părăsească sediul Comitetului Central, deoarece ,,presiunea din Piaţă a crescut”
(Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips, p. 41).
354
Ion Suceavă, În numele adevărului, Editura Venus, Bucureşti, 1991, p. 256.
158
22 decembrie 1989
ia măsuri imediate de desfăşurare normală a proceselor de producţie,

pentru paza bunurilor obşteşti şi pentru respectarea strictă a ordinii,
disciplinei şi a programelor de lucru”, consiliile populare municipale,
orăşeneşti şi comunale ,,să asigure respectarea strictă a ordinii pu-
blice, paza bunurilor şi proprietatea socialistă de stat şi cooperatistă,
organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a întregii activităţi eco-
nomice şi sociale”, iar întreaga populaţie a ţării ,,să respecte cu stric-
teţe legile ţării, ordinea şi liniştea publică, să apere bunurile obşteşti,
să participe activ la înfăptuirea normală a activităţii economico-
sociale”355.
• Imediat se dă citire unui Comunicat prin care se informa că ,,ministrul
Forţelor Armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi
suveranităţii României şi, dându-şi seama că este descoperit, s-a sinu-
cis”, şi se făcea apel către ,,toţi cei care îşi iubesc ţara şi poporul să
acţioneze cu cea mai mare fermitate împotriva oricărui trădător”. Apoi
se afirma că ,,toate zvonurile şi minciunile au fost dirijate în strânsă le-
gătură cu trădătorii din ţară şi cu cercurile imperialiste de trădătorul
Milea, care a organizat aceste provocări, a spus minciuni şi a informat
fals cu situaţia din ţară”. În final, s-a apelat la ,,clasa muncitoare, ţă-
rănime şi intelectualitate, la întregul popor, de a acţiona cu înaltă răs-
pundere pentru a întări ordinea şi liniştea”, de a rezolva problema ,,în
strânsă unitate, fără nici un amestec din afară”, pentru ,,a apăra suve-
ranitatea, independenţa şi integritatea României Socialiste”. La scurt
timp, prezentarea Comunicatului a fost reluată de încă trei ori,
adăugându-se că generalul Vasile Milea nu a spus nimic despre
,,crimele şi distrugerile din Timişoara”.
• Scandalizaţi de anunţul privind sinuciderea generalului Vasile Milea,
militarii fraternizează, în multe locuri, cu revoluţionarii. Situaţia din
dreptul cinematografului ,,Scala” este descrisă astfel de Gelu Voican
Voiculescu: ,,Dinspre Universitate se auzea: «Armata e cu noi!”. La un
moment dat, ca la un semn, scutierii fug, TAB-urile încep să se retragă,
iar lumea curge pe bulevard... Ies în bulevard, în Bălcescu, Magheru,
în porţiunea aia, şi văd TAB-rile venind cu oameni pe ele. Mă sui şi
parcurg traseul până la Grădiniţa pe un TAB, trec prin faţa institutului
meu şi strig la colegii mei, urlam la colegii mei de la ferestre să mă
vadă. Ne-am făcut cu mâna, strigau: «Gelu, Gelu, bravo Gelu!”. Era
momentul meu sublim. Mi-am făcut numărul. TAB-ul a mers până îna-
inte de Piaţa Romană şi s-a oprit. A ieşit conductorul şi ne-a spus:
«Gata, daţi-vă jos, că noi trebuie să ne întoarcem»”356.
• Ora 11,00. Generalul Borscis L., şeful Marelui Stat Major al armatei
ungare, întreabă, la telefon357, pe generalul Costache Codrescu, şef de
355
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie 1989... p.
211.
356
208.
357
Translator Mircea Dumitru.
159
Secţie în Marele Stat Major român, dacă întreaga armată română este în
alarmă şi dacă există vreun pericol pentru Ungaria. Apoi a solicitat să i
se spună dacă armata română are nevoie de ajutor. În finalul discuţiei,
generalul Ilie Ceauşescu intervine şi roagă să se influenţeze mijloacele
de informare în masă ungare să nu mai facă propagandă antiromâ-
nească. Generalul Borsics a răspuns că acest lucru nu se face în armata
ungară358.
• Muncitorii din zona industrială a municipiului Cluj-Napoca ajung în
centrul oraşului, scandând lozinci anticeauşiste şi antidictatoriale.
• La Turda, subunităţile militare dispuse în zona podurilor de peste
Arieş sunt retrase în cazărmi; la ora 14,00 au fost retraşi şi restul milita-
rilor aflaţi în stradă.
• Ora 11,20. Informat de către generalul Victor Stănculescu că mani-
festanţii au pătruns în Piaţa Palatului, Nicolae Ceauşescu replică: ,,De
ce i-aţi lăsat? Cine i-a lăsat să intre?”359.
• Generalul Mircea Mocanu, comandantul Comandamentului Apărării
Antiaeriene a Teritoriului, ordonă şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie
Antiaeriană din Braşov să-şi retragă efectivele aflate în contact cu ma-
nifestanţii360.
• Ora 11,15. În Bucureşti, revoluţionarii în frunte cu Mihai Voicu pă-
trund şi în curtea Televiziunii (cu permisiunea subunităţilor de Securi-
tate aflate în dispozitiv de pază, care primiseră ordin de la generalul
Ghiţă să nu intervină), discută cu Petre Constantin, directorul general al
instituţiei, care acceptă instalarea, în incită, a unei staţii de amplificare.
• Ora 11,30-12,00. Generalul Victor Atanasie Stănculescu ordonă tutu-
ror unităţilor să se retragă în cazărmi. Apoi îl informează pe Nicolae
Ceauşescu că ,,trupele nu mai pot pătrunde în Piaţă” (deoarece aceasta
era deja înconjurată de manifestanţi) şi îi propune să plece cu elicopte-
rul la ,,unul din centrele de comandă din ţară”. Şeful statului refuză şi
declară că în calitate de comandant ale Forţelor Armate locul său, ,,de
comandă”, era în sediul Comitetului Central şi transmite prin ofiţerii
Direcţiei V a Securităţii, care îi asigura paza, ca trupele aflate în clădire
să reziste presiunii mulţimii. Generalul Iulian Vlad adoptă însă o altă
atitudine şi cere colonelului Octavian Nae, şeful gărzilor, să ia măsuri
pentru blocarea uşilor de la intrare, dar ,,să fie posibilitatea, dacă tre-
buie deschise, să fie deschise”. Între timp, generalul Victor Stănculescu
se consultă cu generalul Neagoe şi ordonă generalului Iosif Rus, co-
mandantul Aviaţiei, să trimită două elicoptere. După aterizarea elico-
358
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia română din Decembrie 1989…, p.
218.
359
În acest timp, generalul Nicolae Eftimescu concepe un plan pentru evacuarea lui
Nicolae Ceauşescu din sediul Comitetului Central cu ajutorul blindatelor, care urmau să
se apropie de intrarea B a clădirii cu ,,trapele deschise”.
360
La ora 11,50 s-a cerut retragerea militarilor în cazărmi; apoi s-a repetat ordinul de a
nu se face uz de armă.
160
22 decembrie 1989
pterului condus de către pilotul Vasile Maluţan361, Nicolae Ceauşescu

încearcă să se adreseze, cu o portavoce, mulţimii din Piaţa Palatului
(circa 70 000 – 80 000 de oameni), însă este întâmpinat cu huiduieli,
fluierături, scandări (,,Jos Ceauşescu!”, ,,Milea nu e trădător!”). După
această nouă respingere de către manifestanţi, Nicolae şi Elena Ceau-
şescu se îndreaptă spre lifturi, cu care se deplasează pe terasa clădirii şi
se urcă în elicopter. Între timp, Elena Ceauşescu cere ,,Să se tragă, ,,Să
se tragă!”, iar Tudor Postelnicu ordonă cadrelor din pază ca, în cazul în
care ,,huliganii vor pătrunde în sediu, să deschidă foc cu armamentul
din dotare, folosind, bineînţeles, gloanţe de război”. După unele surse,
generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, ar fi anulat ordinele de represi-
une, cerând colonelului Nae: ,,Nu, Nae, nu se foloseşte armamentul, nu
folosiţi nici măcar pentru act delicvent, luaţi măsuri dacă puteţi. Nu, şi
aşa a curs sânge destul”. Apoi, în momentul în care manifestanţii for-
ţează uşile clădirii, ordonă din nou: ,,Nu folosiţi armamentul!”.
• Aproape concomitent, în biroul ministrului Apărării Naţionale, gene-
ralul Ilie Ceauşescu concepe Nota telefonică nr. 37 cu următorul conţi-
nut: ,,Toate unităţile militare să se considere în stare de luptă şi să ac-
ţioneze conform condiţiilor «stării de necesitate»”362.
• Ora 12,00. Locotenent-colonelul Grigore Blaga, comandantul Miliţiei
municipale din Cluj-Napoca îi asigură pe manifestanţi că Miliţia este de
partea Revoluţiei şi permite unora dintre cadre să-i însoţească spre cen-
trul oraşului.
• La Sibiu, manifestanţii cer eliberarea persoanelor reţinute în ziua pre-
cedentă. Personalul Ministerului de Interne din zonă permite ca două
delegaţii să intre în sediul Miliţiei pentru a se convinge că nu mai exis-
tau persoane arestate. Cu toate acestea tensiunea dintre cele două tabere
creşte, unii manifestanţi pătrunzând prin forţă în clădire. În acest con-
text, din incinta Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne şi a
Miliţiei se aruncă grenade lacrimogene şi se trag focuri de armă, care
provoacă victime şi panică (după unele mărturii s-a tras şi de pe clădi-
rea Policlinicii cu plată şi de pe alte clădiri). Deoarece printre victime
se aflau şi elevi şi cadre militare ale Şcolii Militare de Ofiţeri Activi
,,Nicolae Bălcescu” (situată vis-a-vis), elevii aflaţi în dispozitivul de
apărare al unităţii încep şi ei să tragă spre locurile de unde fuseseră exe-
cutate focuri, rezultând tiruri violente.
361
Al doilea elicopter a survolat piaţa aruncând manifeste cu următorul conţinut:
,,Tineri şi tinere! Duşmanii v-au ademenit să faceţi rău ţării. Aceştia doresc haosul şi
dezordinea ca, pe acest fond, să cucerească Transilvania, România întreagă. Opriţi
acţiunile nechibzuite până nu este prea târziu!”; ,,Muncitori! Nu vă lăsaţi amăgiţi de
promisiuni demagogice ale duşmanilor poporului nostru. Fiţi vigilenţi, demascaţi pe
cei care urmăresc să ne dezbine, să provoace panică şi dezordine”; ,,Români! Peste
trei zile sărbătorim Crăciunul. N-ar fi mai bine să-l aşteptăm în linişte acasă?”.
362
La scurt timp, acest ordin va fi anulat de către generalul Victor Stănculescu, care va
reconfirma - prin Nota telefonică nr. 38 - ordinul de retragere a trupelor în cazărmi şi va
cere - prin Nota telefonică nr. 39 - să se execute numai ordinele sosite de la Ministerul
Apărării Naţionale; tot el va ordona şi arestarea lui Ilie Ceauşescu.
161
• Generalul Ilie Ceauşescu convoacă la Ministerul Apărării Naţionale

pe contraamiralul Mihailov, ataşatul militar sovietic, pe generalul G.N.
Bogaciaev, locţiitorul comandantului şef al Forţelor Armate Unite la
Bucureşti363, pe care îi anunţă că în cursul zilei în România se va consti-
tui un nou guvern şi cere ca Uniunea Sovietică ,,să dea dovadă de
multă reţinere..., de multă înţelegere”, să acorde sprijin în ,,aceste mo-
mente de confuzie” şi să-şi folosească influenţa pentru ca ,,elementele
ostile socialismului să nu atenteze la munca poporului român” şi să nu
,,întroneze modul de viaţă imperialist”. Apoi declară că ,,cercurile im-
perialiste străine au organizat un complot internaţional, cu scopul de a
distruge socialismul, de a abate România de pe calea construirii unei
vieţi noi, de a o scoate din sistemul socialist şi din Tratatul de la Var-
şovia” etc. Dă asigurări că România va rămâne fidelă Tratatului de la
Varşovia şi tuturor acordurilor internaţionale pe care le va respecta în-
tocmai364.
• Ora 12,06. Nicolae şi Elena Ceauşescu părăsesc sediul Comitetului
Central din Bucureşti365, simbol al puterii comuniste timp de multe
decenii, într-un elicopter (comandat de locotenent-colonelul Vasile
Maluţan), care aterizase pe terasa clădirii. Vestea că Nicolae Ceauşescu
a părăsit Comitetul Central provoacă un entuziasm general în întreaga
ţară.
• În Piaţa Palatului din Bucureşti mulţimea jubilează, scandând
,,Victorie, Victorie, Victorie!”, ,,Ole, ole, Ceauşescu nu mai e!”. Prin
fuga lui Nicolae Ceauşescu din clădirea simbol a comunismului româ-
nesc, rolul conducător al Partidului Comunist Român încetează366. În
scurt timp clădirea este ocupată de manifestanţi. Daniel Păcuraru se
urcă pe clădire şi dă jos drapelul P.C.R.
• Majoritatea securiştilor aflaţi în sediu367 îşi abandonează armamentul
din dotare368 şi părăsesc clădirea369; unii dintre ei, inclusiv dintre şefi, se
amestecă printre revoluţionari. O parte dintre foştii conducători ai par-
tidului şi statului, aflaţi în clădire, sunt reţinuţi de revoluţionari (Tudor
Postelnicu, Ion Dincă, Constantin Dăscălescu etc). Din balconul Comi-
tetului Central, manifestanţii încep să ţină discursuri. Dan Iosif face
apel la ordine şi propune păstrarea unui moment de reculegere pentru
,,victimele care au căzut pentru libertatea noastră”. Întâlnindu-se,
363
Generalul A.C. Gaponenko era plecat la Chişinău.
364
Pe larg: Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din decembrie
1989…, p. 218-222. La discuţie au mai participat viceamiralul Ştefan Dinu, şeful
Direcţiei de Informaţii a Armatei.
365
Împreună cu Emil Bobu şi Manea Mănescu.
366
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu consideră că prin părăsirea de către Nicolae Ceauşescu a
Comitetului Central ,,care simboliza centrul vital al puterii politice în România,
regimul socialist-totalitar se prăbuşise” (Revoluţia Română din Decembrie 1989 în
context internaţional, p. 234).
367
Circa 1 000, perfect înarmaţi cu mitraliere, grenade, arme automate etc.
368
O parte a fost preluat de manifestanţi.
369
Unii dintre ei au reapărut abia în zilele de 24 şi 25 decembrie 1989.
162
22 decembrie 1989
strada Dorobanţi, cu prietenul Harosa, Gelu Voican Voiculescu, i se

adresează: ,,Fugi repede la Casa Scânteii şi adu-l pe Iliescu!”370
• La Buzău, manifestanţii pătrund, în mod paşnic în sediul Consiliului
Judeţean de Partid şi în incinta sediilor Ministerului de Interne. După-
amiază se constituie noile organe ale puterii locale.
• La Braşov, Miliţia primeşte ordinul semnat de generalul Romeo Câm-
peanu, locţiitorul şefului Inspectoratului General al Miliţiei, de a nu mai
folosi armamentul din dotare, a nu se mai agresa populaţia şi de a pre-
veni pătrunderea manifestanţilor în sedii şi dezarmarea cadrelor. Con-
comitent, şi militarii sunt retraşi în cazărmi. Profitând de situaţia, mani-
festanţii pătrund în sediul Comitetului Judeţean de Partid unde încep să
discute despre noua componenţă a conducerii politice şi administrative
a municipiului şi judeţului.
• Populaţia municipiului Constanţa iese în masă pe străzi, îndreptându-
se spre sediul politico-administrativ al oraşului, manifestându-şi bucu-
ria şi entuziasmul.
• La Craiova, manifestanţii pătrund în sediul Comitetului Judeţean de
Partid, părăsit de bunăvoie de către primul-secretar Ion Traian Ştefă-
nescu.
• Deşi în judeţul Hunedoara manifestaţiile se desfăşoară paşnic, grupuri
de presiune reuşesc să pătrundă în sediile Miliţiei judeţene din Deva şi
în cele ale Miliţiilor municipale din Hunedoara şi Petroşani, punând în
libertate pe cei arestaţi şi deţinuţi.
• Comitetul Judeţean de Partid din Cluj-Napoca este luat cu asalt de
către clujeni. Primul-secretar Ioachim Moga plânge, dar este liniştit de
revoluţionari, care constituie un Comitet de conducere (actorul Dorel
Vişan – preşedinte – şi Doina Cornea – preşedinte de onoare) şi iau mă-
suri concrete pentru buna desfăşurare a activităţilor economice, sociale,
administrative etc. din oraş. Doina Cornea, Matei Boilă ş.a. se depla-
sează la comandamentul Armatei 4, unde sunt primiţi de generalul Iu-
lian Topliceanu. Între timp, mulţimea ia cu asalt clădirea Securităţii şi
eliberează deţinuţii. La Librăria Universităţii se scandează: ,,Jos Ceau-
şescu!”, ,,Jos dictatorul!”, ,,Moarte criminalilor!” şi se cântă
,,Deşteaptă-te Române!”. La solicitarea actorului Dorel Vişan, genera-
lul Iulian Topliceanu vine la sediul fostului Comitet Judeţean de Partid
şi dă asigurări mulţimii (din balcon) că armata nu va mai trage; cere
mulţimii să se ducă acasă.
• La Lugoj, în momentul în care manifestanţii ajung la poarta UM
01428, militarii plasează pe terasă boxe pentru ca manifestanţii să afle
în direct despre fuga lui Nicolae Ceauşescu din sediul Comitetului
Central al PCR.
• Ora 12,15. La Sibiu, din cele două clădiri ale Inspectoratului Ministe-
370
Într-un interviu luat de Alex Mihai Stoenescu, Gelu Voican Voiculescu i se
destăinuia: ,,Vedeam în el pe succesorul lui Ceauşescu. Personajul mă interesa, eram
preocupat de a lua legătura cu el” (Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie,
Editura RAO, Bucureşti, 2004, p. 213)
163
rului de Interne (Securitate şi Miliţie) ies, în fugă, 25-30 de bărbaţi,

echipaţi în ţinută civilă şi militară (uniforme kaki tip militar în termen,
combinezoane U.S.L.A. etc), care execută foc cu armamentul din do-
tare (pistoale şi pistoale-mitralieră); o parte dintre ei (cei ieşiţi din clădi-
rea Miliţiei), organizaţi în trei grupe, escaladează gardul Şcolii militare
de ofiţeri activi ,,Nicolae Bălcescu” şi se îndreaptă spre clădirea princi-
pală (unde se afla drapelul şcolii) şi spre centrala telefonică, continuând
să execute foc asupra celor din preajmă. Surprinşi de acest lucru, milita-
rii din dispozitivul de apărare a şcolii deschid, la rându-le, foc
asupralor371.
Între timp, la ora 12,30, colonelul Petrişor Teodor, şeful Securităţii
judeţene, a cerut subordonaţilor din incintă să depună armamentul şi
,,să se găsească căi de a intra în legătură cu demonstranţii”. Se ia
legătura cu eşaloane militare locale şi centrale, solicitându-se încetarea
focului. Concomitent, în diferite locuri vizibile ale clădirii au fost
arborate cearşafuri albe.
Schimburile de focuri au continuat până la ora 24,00, clădirea
Ministerului de Interne fiind distrusă aproape complet. Tirurile de
focuri au provocat morţi şi răniţi şi în rândul civililor din zonă, inlcusiv
printre cei aflaţi în locuinţe. În total, la 22 decembrie 1989, în zona
Miliţiei, Securităţii, Şcolii militare de ofiţeri de infanterie ,,Nicolae
Bălcescu” şi străzile adiacente au fost ucise 49 de persoane şi rănite 47
(27 morţi şi 4 răniţi de la Miliţie şi Securitate, 1 mort şi 7 răniţi de la
Ministerul Apărării Naţionale şi 21 morţi şi 36 răniţi din rândul
civililor)372.
• La Mediaş, manifestanţii ocupă sediul Securităţii municipale, fără a se
produce incidente deosebite; armamentul şi muniţia sunt predate repre-
zentanţilor acestora.
• La Târgu Mureş, în urma ordinelor date de comandanţi pentru scoate-
rea încărcătoarelor de la arme, populaţia îi îmbrăţişează pe militari şi
scandează ,,Armata e cu noi!”. O parte dintre manifestanţi intră în se-
diul Comitetului Judeţean de Partid, în timp ce altă parte se îndreaptă
spre sediile Miliţiei judeţene şi Securităţii, de unde sustrag armament şi
muniţie.
• Ora 12,21. Elicopterul Dauphin 203, comandant de Vasile Maluţan,
aterizează în curtea Palatului prezidenţial de la Snagov, de unde Nico-
lae Ceauşescu vorbeşte la telefon cu mai mulţi prim-secretari de partid
de la judeţe (Olt, Constanţa, Târgovişte, Dolj etc), întrebând care este
situaţia în zonă. Pentru siguranţa personală, încearcă cheamă în ajutor
(prin Vasile Maluţan) mai multe elicoptere cu militari la bord, însă co-
mandanţii aviaţiei nu îl mai ascultă. Vorbeşte şi cu generalul Ilie Ceau-
şescu, care în acel moment cere ataşatului militar sovietic ca Uniunea
371
Militarii şi cadrele din sediul Miliţiei şi din blocurile din zonă au continuat tragerile
asupra manifestanţilor adăpostiţi între cele două T.A.B.-uri şi gardul şcolii militare,
focul extinzându-se şi în zona şcolii.
372
Parchetul Militar p. 187.
164
22 decembrie 1989
Sovietică să nu se implice în evenimentele din România şi să intervină

pe lângă guvernul de la Budapesta să nu trimită trupe în România. Ne-
fiind informat despre acest lucru, Nicolae Ceauşescu îi cere să ia măsuri
să rezolve ,,situaţia” şi îi închide telefonul când află despre întâlnirea
cu ataşatul militar sovietic373.
• Ora 12,30. Din balconul Comitetului Central, Petre Roman, care se
aflase în seara precedentă în zona ,,Intercontinental”, declară:
,,Compatrioţi! Noi, acum, aici, decretăm moartea dictaturii lui Ceau-
şescu! Noi, acum, aici, decidem că puterea este a poporului”. Apoi ge-
neralul Voinea, comandantul Armatei 1, precizează: ,,Fraţilor! Armata
- gata. Şi-a încheiat misiunea! Acum, voi trebuie să spuneţi ce-i de fă-
cut!”374.
• Ora 12,45. Subunităţile militare aflate în faţa sediului Comitetului Ju-
deţean de Partid Arad încep retragerea spre propriile cazărmi.
• La Timişoara, comandantul garnizoanei, locotenent-colonelul Con-
stantin Zeca, declară în faţa a peste 100 000 de manifestanţi: ,,Armata
este a poporului, militarii sunt fiii poporului, armata are aceleaşi inte-
rese şi salută victoria revoluţiei în întreaga ţară”. În Consiliul Frontu-
lui Democrat(ic) Român sunt cooptaţi 11 ofiţeri.
• La Braşov se ordonă ca luptătorii Gărzilor Patriotice, înarmaţi la 19
decembrie, să predea armamentul şi muniţia aferentă.
• Orele 12,47. Nicolae şi Elena Ceauşescu (însoţiţi de maiorul Florin
Raţ şi căpitanul Marian Rusu) părăsesc (cu acelaşi elicopter) Palatul de
la Snagov375. Invocând faptul că au fost localizaţi de radiolocaţia teres-
tră şi că puteau şi loviţi de artileria antiaeriană, Vasile Maluţan ateri-
zează la Sălcuţa, în apropiere de Boteni (ora 13,09), îi lasă lângă şo-
seaua Bucureşti-Piteşti (cu cei doi aghiotanţi) şi decolează spre Bucu-
reşti. După multe peripeţii, Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au deplasat
(începând cu orele 13,32, iniţial, cu autoturismul doctorului Nicolae
Decă până la Văcăreşti/orele 13,55, apoi cu autoturismul lui Petrişor
Nicolae) spre Târgovişte376, ajungând în final (ora 14,26), la Centrul de
Protecţie Plantelor377. În timpul deplasării, ascultând ştirile transmise de
radio, Nicolae Ceauşescu izbucnit: ,,E lovitură de stat ! S-au vândut
pentru un pumn de dolari! ”. La sosirea în Centru, ascultă câteva mo-
373
374
Alex. Mihai Stoenescu, op. cit., p. 397.
375
La despărţire, Manea Mănescu a sărutat mâna lui Nicolae Ceauşescu.
376
La Sălcuţa au fost abandonaţi se Marian Rusu, care a luat cu el şi un plic mare în
care se aflau 7 carnete CEC ale Elenei Ceauşescu (pe numele copiilor) în valoare de
3.500.000 lei. După ajungerea în Bucureşti (via Târgovişte), Marian Rusu a predat
carnetele CEC colonelului Teacă, comandantul Trupelor de Grăniceri, care, la rându-i,
le-a predat la Ministerul Apărării Naţionale (Grigore Cartianu, op. cit., p. 19-199).
377
Pe larg: Grigore Cartianu, op. cit., p. 185-220. După ce Nicolae şi Elena Ceauşescu
s-au urcat în maşina lui Nicolae Decă spre Târgovişte), inginerul Marius Popescu, care
îi văzuse la Săcuţa, ia legătura cu Televiziunea (de la o farmacie din Titu-Târg) şi
anunţă (pe George Marinescu) că aceştia se deplasează spre Târgovişte (iniţial anunţase
pe Teodor Brateş că se îndreaptă spre Piteşti (Ibidem, p. 195).
165
mente se transmitea la televizor şi izbucneşte din nou: ,,Opriţi televizo-

rul ! Sunt numai minciuni, nu-i credeţi pe ce-i care au dat lovitura de
stat”378.
• Orele 12,55-13,25. Pe ecranele televizoarelor apare primul grup de
revoluţionari, printre care actorul Ion Caramitru379, care afirmă că
,,mulţumită lui Dumnezeu (îşi face cruce) ne aflăm în studiourile televi-
ziunii” şi îl prezintă pe poetul dizident Mircea Dinescu. Acesta face cu-
noscut întregii ţări că ,,dictatorul a fugit”, că peste 10 minute urma să
se transmită un apel/proclamaţie către populaţie, către ,,eroicul popor
român”380 şi cere forţelor Ministerului de Interne ,,să depună armele,
să intre în cazărmi”.
• La Radio vestea este anunţată de Alexandru Mironov. Întreaga Româ-
nie este în delir.
• În continuare, Televiziunea transmite, concomitent cu imaginile din
studiourile 4 şi 5 şi ce se întâmplă în curtea instituţiei, plină de lume,
care scanda ,,Libertate!”, ,,Suntem români!”, ,,Jos cu dinastia Ceau-
şescu!”, ,,Să fie judecat pentru sângele vărsat!”, Ole, ole, ole, Ceau-
şescu nu mai e!” etc. Mihai Voicu se referă (în curtea Televiziunii) la
constituirea unui Comitet cetăţenesc, cu o largă reprezentare profesio-
nală, la alegeri libere şi libertăţi cetăţeneşti şi propune păstrarea unui
moment de reculegere în memoria celor care fuseseră ucişi.
• Ion Caramitru încearcă să facă ordine (tot în curte) şi apelează la sen-
timentele creştineşti ale mulţimii declarând: ,,Dumnezeu e cu noi! Sun-
tem în ajunul Crăciunului. Se naşte Iisus pe acest pământ… Securitatea
nu a cedat încă”.
• Din Studioul 4, cunoscutul regizor Sergiu Nicolaescu aduce un elogiu
eroismului şi sacrificiului timişorenilor, face un apel către armată şi
Ministerul de Interne să fie alături de popor, să jure credinţă poporului.
Cere muncitorilor să întrerupă lucrul pentru a veni în ajutorul revoluţi-
onarilor din stradă şi de la Televiziune (,,Bucureştiul are două mili-
oane… Un milion să fie aici! Vă rog mult!... Veniţi în stradă români!
Veniţi aici la Televiziune”) şi dă asigurări că ,,nu se mai trage în mul-
ţime”. Declară: ,,Vrem să luptăm pentru libertate şi independenţă… Nu
există o ţară liberă dacă nu există oameni liberi”381. Apoi, dă cuvântul
lui Mircea Dinescu, care prezintă un scurt Comunicat către ţară.
Adresându-se adepţilor Frontului Unit Muncitoresc (care nu exista),
întregului popor, poetul face apel la calm şi ordine, cere Ministerului
Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne să fie alături de revoluţio-
378
Ibidem, p. 223.
379
Ulterior, actorul Ion Caramitru a avut mai multe intervenţii televizate în studiourile 4
şi 5, în curtea Televiziunii şi în Piaţa Palatului.
380
Încercările făcute în acest sens de către Mircea Dinescu s-au finalizat doar cu
prezentarea unor chemări prin care s-a cerut populaţiei să păstreze calmul, să nu se
părăsească televizoarele (dar şi să iasă în stradă ,,în linişte”), să delege reprezentanţi
care să se deplaseze la Televiziune etc.
381
Revoluţia Română în direct, vol. I, Bucureşti, 1990, p. 27.
166
22 decembrie 1989
nari şi să-şi trimită reprezentanţi la Televiziune. Apoi, face cunoscut că

la Sibiu ,,se mai trage încă cu tunurile în popor” şi face un ultim apel
,,către aceşti criminali să întrerupă vărsarea de sânge”.
• Ora 13,00. În faţa sediului Comitetul Judeţean de Partid din Târgo-
vişte manifestanţii scandează lozinci antidictatoriale.
• La Cluj-Napoca manifestanţii se grupează la Primărie, pătrund în in-
cinta acesteia (ora 13,00) şi o devastează. Apoi (ora 14,00), o parte
dintre ei se îndreaptă spre sediile Securităţii şi Miliţiei.
• La Dej revoluţionarii ocupă sediul Comitetului Municipal de Partid.
• La radio Bucureşti, Ana Blandiana declară: ,,Este foarte greu să cred
că după atâţia ani de umilinţă, că noi, noi singuri, nu printr-un aran-
jament politic, nu prin sprijinul celor…, altora mai mari şi mai puter-
nici decât noi, ci noi singuri cu forţa noastră sufletească, în care nu
mai credeam, în care nu aveam încredere, am fost în stare să facem
asta. Morţii de la Timişoara şi morţii din Bucureşti ne-au redat deo-
dată încrederea în noi şi puterea, puterea de a fi noi, de a fi aşa cum
speram în cele mai frumoase visuri ale noastre; aşa cum credea Emi-
nescu că este poporul român, astăzi, în stradă, în Piaţa Palatului, pe
bulevardul Magheru, în Militari”382.
• Ora 13,25. La televiziune, căpitanul Mihai Lupoi face apel la ordine,
declarând: ,,Întregul popor al României, tineretul în mod special, care
manifestă un entuziasm deosebit faţă de aceste schimbări, trebuie să-şi
păstreze calmul, raţiunea, să-nţeleagă că focul, vandalismul, stricăciu-
nile nu aduc nimănui un bine”. Apoi dă asigurări, că ,,armata este ală-
turi de popor”, că ,,armata nu a tras în nimeni” (în acel moment în
Studioul 4 se face rumoare). După ce informează greşit că ,,nu mai
există conducerea Ministerului Apărării Naţionale”, cere ca gărzile
patriotice ,,să apere revoluţia pe care noi o facem acum”, care ,,este o
revoluţie a noastră şi pentru noi…Dacă nu veţi face aşa va fi o baie de
sânge şi o harababură de care vor profita elementele vechi” etc. În fi-
nalul primei intervenţii televizate, căpitanul Mihai Lupoi face apel la
securişti ,,să nu mai acţioneze împotriva populaţiei”, dând asigurări că
,,nimeni nu se va atinge de ei”383. În timp ce vorbea Mihai Lupoi, Mir-
cea Dinescu a intervenit, cerând ,,să se formeze gărzi de apărare naţio-
nală în fiecare oraş…, poporul să ia puterea, să facă comitete în fie-
care oraş… comitete de autoapărare”. Apoi, ,,să se aleagă comandanţi
noi şi de încredere”384.
• Între timp, în curtea Televiziunii se difuzează muzică mobilizatoare;
,,Deşteaptă-te române!”, ,,Pui de lei!”, Hora Unirii!”, Trei culori!”
etc.
• La reluarea emisiunii din Studioul 4, crainicul Petre Popescu anunţă
382
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct, vol. 1. p. 310.
383
Afirmaţiile eronate şi periculoase, în acel moment, făcute de căpitanul Mihai Lupoi
au produs mare vâlvă în armată, determinându-l pe generalul Victor Stănculescu să dea
ordine de contracarare.
384
167
că lucrătorii Televiziunii (face cunoscut că era şi în asentimentul celor

de la Radio) sunt ,,în slujba poporului”. Apoi declară: ,,Vrem să ne
răscumpărăm greşeala, după 25 de ani, de a vă spune de-acum înainte
numai adevărul”.
• Acelaşi lucru este reluat şi de Teodor Brateş, care cheamă populaţia să
sprijine Televiziunea (,,Să nu se petreacă nici o provocare. Veniţi şi
sprijiniţi glasul adevărului!”).
• Un inginer din Lugoj cere Televiziunii să transmită în direct şi din
Timişoara (,,de la cei care au suferit mai bine de o săptămână”).
• Ora 13,30. Ajuns la sediul Ministerului Apărării Naţionale (în jurul
orei 13,00), generalul Victor Stănculescu cere să i se scoată ghipsul de
la picior, după care semnează două note telefonice care aveau să aibă o
importanţă deosebită pentru armată: Nota telefonică nr. 38 (,,Unităţile
militare de pe întreg cuprinsul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi
calm, fără a se lăsa dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care
sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma
spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va
organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare”) şi
Nota telefonică nr. 39 (,,Se vor executa numai ordinele primite de la
ministrul385 Apărării Naţionale. Faţă de cele ordonate, comandanţii mi-
litari să asigure paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu
subunităţi înarmate, care să nu tragă decât în situaţia în care sunt ata-
cate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităţilor
în asigurarea pazei, comandanţii militari să se pună de acord cu repre-
zentanţii organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective
să poarte pe braţul stâng banderolă tricoloră”386.
385
Reacţie la declaraţia făcută cu puţin timp înainte la Televiziune de către căpitanul
Mihai Lupoi că ,,nu mai există conducerea Ministerului Apărării Naţionale”.
386
Referindu-se la Nota telefonică nr. 39, Sergiu Nicolaescu afirmă: ,,Este momentul
oficial de trecere a armatei de partea revoluţiei. Nerecunoscând conducerea supremă a
lui Nicolae Ceauşescu, armata a legalizat revoluţia… Acesta a fost momentul când
conducerea superioară a armatei a preluat practic prerogativele comandantului
suprem, în condiţiile în care ministrul Apărării Naţionale nu fusese încă numit. Este
primul moment când, oficial, Constituţia cade. Întreaga răspundere a acestui document
revine generalului Stănculescu” (Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 94, 175).
Alex. Mihai Stoenescu apreciază că Nota telefonică nr. 39 reprezintă ,,documentul
fundamental şi decisiv al loviturii de stat militare… executat întocmai de întreaga
Armată, de preluare a prerogativelor comandantului suprem de către ministrul
Apărării” (Istoria loviturilor de stat în România, vol, 4, partea a II-a, ,,Revoluţia
română din decembrie 1989” - o tragedie românească, Editura RAO, Bucureşti, 2005,
p. 403-404). Prof. univ. dr. Ioan Scurtu consideră că notele telefonice semnate de către
generalul Victor Stănculescu au fost rezultatul situaţiei create de ,,marea masă a
populaţiei, care devenise stăpână pe stradă”, fiind emise după ce Nicolae Ceauşescu
,,abandonase deja puterea şi nu mai îndeplinea funcţia de comandant suprem al
armatei, nici pe cea de secretar general al P.C.R., şi nici de preşedinte al Republicii
Socialiste România”. Prin urmare, el ,,nu a avut împotriva cui să dea lovitura de stat,
întrucât o asemenea acţiune - dacă ar fi fost în intenţia lui - rămăsese fără obiect” .
Între alte argumente care-i susţin concluzia că nu a fost vorba de o lovitură de stat, prof.
univ. dr. Ioan Scurtu mai subliniază faptul că generalul Victor Stănculescu ,,nu şi-a
168
22 decembrie 1989
• La Televiziune prof. univ. dr. Răzvan Theodorescu face apel la con-

servarea patrimoniului naţional387.
• La Braşov, un grup de revoluţionari ocupă sediul Securităţii, fără a
întâmpina rezistenţă; o parte dintre manifestanţi (majoritatea adoles-
cenţi) sparge depozitul de armament şi muniţie şi se înarmează.
• Ora 13,45. Ion Iliescu, directorul Editurii Tehnice, opozant cunoscut
al lui Nicolae Ceauşescu, discută la telefon cu generalul Victor Stăncu-
lescu interesându-se despre situaţia armatei, despre ce se întâmplă în
ţară (inclusiv la Sibiu) etc.388.
• Ora 13,50. Miliţia judeţeană din Târgovişte este înştiinţată telefonic
(de către fiica inginerului Păun, şeful Centrului de Protecţie a Plante-
lor389 că Nicolae şi Elena Ceauşescu se află în zona Centrului de Protec-
ţie a Plantelor din apropierea municipiului, dat nu a fost luată în serios.
• În Bucureşti, în Piaţa Palatului se cere, printre altele, ca fostul minis-
tru de Externe, Corneliu Mănescu, să fie numit secretar general al
P.C.R. sau prim-ministru, iar în sediul Comitetului Central se fac şi sunt
respinse guverne (care urmau să fie conduse de Constantin Dăscă-
lescu390, Ilie Verdeţ391, Corneliu Mănescu etc.), se iniţiază diferite struc-
turi politice, care nu existaseră până atunci şi care nici nu aveau să
funcţioneze vreodată (Frontul Unităţii Poporului, iniţiat de către Petre
arogat nici o funcţie în stat, nu a numit nici o persoană care să conducă guvernul sau
alte structuri politico-administrative” (Revoluţia Română din Decembrie 1989 în
context internaţional, p. 239 şi 240). Personal, (n.m. - Al.D.) agreez concluzia prof.
Ioan Scurtu şi consider că cele două note telefonice au fost documente fireşti şi
necesare, fiind emise într-un moment de cumpănă pentru armată, în care prin
Televiziune se transmiteau mesaje îngrijorătoare pentru militari şi oştire, în special
pentru cadrele de comandă, culpabilizate în urma represiunii militare de la Timişoara,
Cluj, Sibiu, Arad, Bucureşti etc. Cele două telegrame au produs o stare de linişte în
rândul militarilor (în special al comandanţilor), au stabilit obiective precise de acţiune şi
au creat cadrul legal pentru continuarea activităţilor militare şi stabilirea legăturilor cu
reprezentanţii noilor autorităţi locale.
387
După ce a vorbit la Televiziune, Răzvan Theodorescu a plecat, însoţit de militari, la
reşedinţa lui Nicolae Ceauşescu din cartierul Primăverii.
388
Referindu-se la acest episod, Alex. Mihai Stoenescu apreciază că în acel moment,
generalul Victor Stănculescu a hotărât ,,cărui nucleu politic să-i predea puterea”
(Istoria loviturilor de stat în România, vol, 4, partea a II-a, ,,Revoluţia română din
decembrie 1989” – o tragedie românească, Editura RAO, Bucureşti, 2005, p. 486). La
rându-i, Gelu Voican Voiculescu, referindu-se la acest moment, relevă într-un interviu
că Hegheduş i-a arătat telefonul respectiv şi i-a spus: ,,Acest telefon este istoric, de pe
acest telefon l-a sunat Iliescu pe Stănculescu”.
389
Inginerul Păun fusese anunţat (telefonic) de către inginerul Şeinescu.
390
Constantin Dăscălescu a făcut cunoscut că a dat dispoziţie comandanţilor Securităţii
,,să oprească orice ostilitate” şi că a dispus eliberarea tuturor deţinuţilor. În final,
presat de Dan Iosif şi de Alexa Visarion, a anunţat din balconul Comitetului Central
demisia sa şi a guvernului pe care l-a condus.
391
În cadrul ,,programului” prezentat, Ilie Verdeţ a făcut cunoscut că vrea ,,înnoire”,
dar deocamdată ,,trebuie acceptat, vrem-nu vrem, o perioadă de respiro în care
organismele existente trebuie să acţioneze normal”. Se pronunţa deci pentru păstrarea
vechilor structuri de partid şi de stat. Printre preconizaţii miniştri s-au aflat Doina
Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Corneliu Mănescu, generalul Voinea,
Dumitru Mazilu, Silviu Brucan ş.a.
169
Roman, Forumul Civic, dorit de Dumitru Mazilu, Consiliul Democra-

ţiei Naţionale, anunţat de Alexa Visarion etc.).
• La Cluj-Napoca, manifestanţii pătrund în sediile Comitetului Judeţean
de Partid şi Primăriei. Alte grupuri se îndreaptă spre sediile Securităţii
şi Miliţiei, situaţia fiind menţinută sub control în urma intervenţiei paş-
nice a Armatei, care a preluat armamentul şi muniţia; personalul struc-
turilor Ministerului de Interne a fost reţinut în sedii. Sunt eliberate per-
soanele închise în arestul Inspectoratului General al Ministerului de In-
terne392.
• În momentul în care Armata îşi retrage trupele din Piaţă şi din jurul
Comitetului Judeţean de Partid393, aproape întreaga populaţie a Aradu-
lui era în stradă, entuziasmul fiind general. Liderii revoluţionarilor pă-
trund în sediul Judeţenei de Partid din al cărui balcon Valentin Voicilă
declară Aradul oraş liber şi face apel la calm şi ordine. Concomitent, se
anunţă schimbarea denumirii celor două cotidiane de presă din oraş
(,,Flacăra Roşie” în ,,Adevărul” şi ,,Voros Lobogo” în ,,Jelen”) şi se
trece la lărgirea Comitetului Frontului Democratic Român, fiind coop-
taţi reprezentanţi ai muncitorilor, inclusiv militari. Valentin Voicilă este
ales preşedinte, iar Dănilă Onofrei şi Mircea Crişan, vicepreşedinţi.
Noul Comitet al puterii locale solicită sprijinul Armatei în apărarea clă-
dirii Consiliului394 şi a principalelor obiective din oraş: aeroport, spital,
uzina electrică, P.T.T.R., podurile, Tipografia, combinatul chimic etc.
O parte dintre activiştii P.C.R. se alătură revoluţiei, unii fiind accep-
taţi395.
• La Brăila, comandantul Securităţii locale ordonă lucrătorilor operativi
să se deplaseze la domicilii.
• La Braşov, o delegaţie a celor peste 1 000 de manifestanţi adunaţi în
faţa sediului Miliţiei pătrunde în sediu şi constată că în arest nu se aflau
reţinuţi din rândul acestora.
• În după-amiaza zilei încep să se organizeze şi muncitorii din princi-
palele întreprinderi (IMASA, IAIAM, Fabrica de ţesături ,,Oltul” etc.)
din Sfântu Gheorghe, care formează detaşamente ce vor participa apoi
la numeroase mitinguri şi demonstraţii din municipiu.
• Manifestaţiile continuă în mod paşnic şi la Reşiţa, Moldova Nouă,
Oraviţa, Oţelul Roşu, Băile Herculane, Bocşa şi în alte localităţi din ju-
deţul Caraş-Severin, unde noile organe revoluţionare preiau puterea.
• La Târgovişte, o parte dintre manifestanţi pătrund în sediul Inspecto-
ratului Judeţean al Ministerului de Interne şi Miliţiei municipiului Târ-
govişte, aruncând portretele lui Nicolae Ceauşescu şi luând clădirea sub
pază.
392
Cu acest prilej au fost sustrase armament şi muniţie şi alte corpuri delicte.
393
Elena Pugna, primul-secretar al Comitetului Judeţean de Partid, a cerut protecţia
Armatei, părăsind sediul.
394
Ulterior s-au distribuit armament şi muniţie civililor aflaţi în sediu (din depozitul
Gărzilor Patriotice).
395
170
22 decembrie 1989
• În stradă ies şi cetăţenii Craiovei. Datorită panicii (ora 14,00), unii

participanţi la miting se deplasează necontrolat, se îmbrâncesc şi se lo-
vesc reciproc.
• Orele 14,00-14,15. La Televiziunea din Bucureşti, în Studioul 5, re-
voluţionarul Petre Roman, conferenţiar la Politehnică, prezintă docu-
mentul intitulat Declaraţia Poporului: ,,Compatrioţi, fraţilor! Astăzi 22
decembrie 1989, prin unitatea poporului şi cu sprijinul direct al arma-
tei noastre naţionale, dictatorul Ceauşescu a fost înlăturat. În acest
moment, poporul, alături de armată, cere ca puterea politică să fie
preluată de instituţii democratice alese de poporul liber. În numele po-
pulaţiei Bucureştiului, care în aceste clipe manifestează în Piaţa Pala-
tului şi deţine controlul clădirii Comitetului Central, facem apel între-
gului popor să menţină calmul şi ordinea publică pentru a permite or-
ganizarea vieţii libere şi democratice”396.
• În continuare, pe ecranele televizoarelor apare generalul Voinea, co-
mandantul Armatei 1, care face apel la militari ,,să respecte întru totul
ordinele comandanţilor direcţi” şi îi roagă pe comandanţi ,,să nu or-
done represalii împotriva populaţiei”. Cere şi el tuturor structurilor
Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne ,,să sprijine
actuala orientare politică din ţara noastră” şi ,,să fie în măsură ori-
când să dea o contralovitură, o ripostă hotărâtă oricăror ar încerca…
acelora care ar încerca să zdruncine noua orientare politică, socialistă
democratică în ţara noastră”. În final se adresează comandanţilor de
garnizoane în care ,,mai sunt încă focare, în mod deosebit Garnizoana
Sibiu şi altele, să ia legătura cu forţele populare şi să ia măsuri urgente
de terminare în cel mai scurt timp a operaţiunilor militare sau de altă
natură, cu caracter de violenţă, ţinând seama că în realitate ele sunt
zadarnice”397.
• După alte câteva intervenţii, Ion Caramitru anunţă că Nicolae Ceau-
şescu, ,,călăul poporului nostru, se află pe aeroportul Titu şi încearcă
să fugă… Acum e la Titu. Cei care sunt în preajmă să ia măsuri să…
să-l prindă pe ticălos… să nu fugă peste hotare”. Mircea Dinescu cere
să se facă apel la armată, iar generalul Mihai Chiţac se adresează unită-
ţilor militare din zonă ,,să răspundă la chemarea noii orientări politice
în acest scop” (o voce cere: ,,Să nu permitem ca dictatorul să nu fie ju-
decat! Să-l prindem pentru a fi judecat!”).
• Petre Popescu anunţă că la Sibiu ,,pe strada George Coşbuc şi în alte
zone din oraş se dau lupte grele între forţele de Securitate, cele de Mi-
396
Revoluţia Română în direct, vol. I, Bucureşti, 1990, p. 34-35. După ce a ieşit din
emisie, la propunerea lui Ion Iliescu, care tocmai sosise la televiziune, Petre Roman,
împreună cu Gelu Voican Voiculescu şi Mihai Montanu, s-au deplasat la Ministerul
Apărării Naţionale, unde, ,,în numele revoluţionarilor de la Comitetul Central” şi ca
trimişi ai lui Ion Iliescu, au luat legătura cu generalul Victor Stănculescu, care i-a
asigurat că armata este alături de popor. În continuare, Mihai Montanu a rămas la
minister, iar Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu s-au întors la Televiziune.
397
Revoluţia română în direct, vol. I, Bucureşti, 1990. p. 35.
171
liţie şi Armată”, iar la Sighişoara ,,vechea conducere a fost alungată şi

s-a format o nouă conducere democratică”.
• Belu Zingher dă citire unui Apel al Mişcării Democratice Române,
prin care cere poporului român să nu întrerupă demonstraţiile până la
,,căderea guvernului Ceauşescu”, să ceară formarea unui guvern provi-
zoriu care ,,să organizeze alegeri libere”, să ocupe primăriile, redacţiile
şi tipografiile, studiourile de Radio şi TV şi să le folosească în ,,folosul
poporului”. Propune să se declanşeze ,,grevă generală”. Se adresează
armatei să nu tragă în poporul român şi să-l apere împotriva ,,bandelor
de ucigaşi ai dictatorului Ceauşescu”. Cheamă reprezentanţii P.C.R. să
se desolidarizeze de ,,conducerea criminală” şi să fie eliberaţi deţinuţii
politici.
• Răguşit, Gelu Voican Voiculescu, viitorul prim viceprim-ministru, îşi
îndreaptă gândul spre ,,cei care sunt acum în închisori, disimulaţi sub
infracţiuni de drept comun”, şi cere amnistierea şi revizuirea tuturor
situaţiilor judiciare ale celor de curând arestaţi. Atrăgând atenţia că în
acele momente ,,ochii lumii sunt îndreptaţi asupra noastră” cere ,,să
arătăm că suntem respectabili, că suntem un popor care-şi cunoaşte
ordinea, cunoaşte ierarhia şi legalitatea”. Arată că, ,,deşi am suferit,
nu trebuie să cădem în răfuială”, dar că ,,trebuie să punem mâna pe
arhivele Securităţii, pe arhivele Ministerului de Interne şi să organizăm
verificarea şi condamnarea tuturor celor care au activate, în acest timp
împotriva noastră”. Solicită constituirea de ,,comitete de autoapărare
pentru a asigura liniştea şi ordinea şi disciplina la toate nivelele”. Elo-
giază pe Aurel Dragoş Munteanu, care ,,prin atitudinea sa demnă” s-a
desolidarizat de P.C.R.
• La Timişoara, studioul de radio îşi reia activitatea.
• La sediul Primăriei Arad se constituie Comitetul local al Frontului
Democratic Român. Împreună cu comandanţii unităţilor militare din
oraş, noile organe locale trec la consolidarea apărării obiectivelor stra-
tegice din oraş (Aeroportul, Combinatul Chimic, Uzina de Apă, depoul
C.F.R. etc); subunităţile de apărare antiaeriană sunt trecute în starea de
pregătire de luptă nr. 1. Majoritatea arădenilor sunt pe străzi.
• Ora 14,15. Generalul Victor Stănculescu ordonă trimiterea unor subu-
nităţi de infanterie şi paraşutişti la Televiziune pentru asigurarea pazei.
Ulterior aveau să fie instalate gărzi militare la numeroase obiective im-
portante din Capitală.
• Orele 14,25-14,40. La Televiziune, generalul în rezervă Nicolae Mi-
litaru, îmbrăcat în uniformă militară, declară că nu putea să stea deo-
parte ,,în aceste momente şi după această crimă, care s-a săvârşit în
Republica Socialistă România”, în care ,,a fost atrasă şi armata ro-
mână”. Apoi, atenţionează că ,,dacă se dovedeşte că faptul că armata
română a tras în popor, înseamnă că…va fi rău. Şi pentru armată în
ansamblul ei şi pentru fiecare comandant de subunitate şi militar în
termen care a executat un asemenea ordin”. În continuare, face apel la
,,tovarăşii generali” care deţineau funcţii de răspundere în armată (la
172
22 decembrie 1989
generalii Guşă, Topliceanu, Voinea, Dândăreanu, Rus) să oprească

,,măcelul”. Cere generalilor Guşă şi Voinea să vină ,,imediat” la
,,Radioteleviziune”, să dea ordin ,,să oprească tot” şi să retragă armata
în cazărmi. Se adresează şi generalilor Vlad şi Bucurescu şi le cere să ia
măsurile ,,ce se cuvin” pe linia Ministerului de Interne”. Apoi devine
imperativ: ,,Opriţi măcelul. Indiferent ce s-ar întâmpla, nu mai trageţi.
Introduceţi trupele în cazărmi!”. În final, se adresează şi întregului po-
por român: ,,Manifestaţi fraţilor, manifestaţi-vă bucuria, dar în pace,
fără devastări de vitrine. Jucaţi ce vreţi dumneavoastră, bucuraţi-vă cu
toţii, nu distrugeţi însă bunurile materiale. Nu daţi prilejul să fiţi ata-
caţi pentru asemenea lucruri”. După care încheie printr-o frază cu mai
multe sensuri şi înţelesuri: ,,Dacă am fost înţeles, eu aş ruga pe tovară-
şii nominalizaţi să ia act de ce i-am rugat”398.
• Căpitanul de rangul 1 Dumitrescu-Cico se adresează viceamiralului
Muşat, contraamiralului Petre George şi tuturor colegilor din Marină cu
apelul să fie alături de popor şi să ajute ţara. Apoi roagă pe ,,tovarăşul
Ion Iliescu, cu care am fost coleg să vină la Televiziune”, căci ,,trebuie,
tovarăşi, să ne organizăm. Spun tovarăş pentru faptul că cuvântul tova-
răş înseamnă mult, mult, înseamnă o prietenie adevărată, suflet cu su-
flet, înseamnă tot să-ţi dai pentru cel… aproapele tău”399.
• Crainicul George Marinescu face cunoscut că un inginer agronom a
anunţat telefonic că Nicolae şi Elena Ceauşescu au coborât dintr-un eli-
copter lângă Titu şi că s-au urcat într-o Dacie roşie, care s-a deplasat pe
drumul naţional nr. 6.
• Printr-o nouă intervenţie, Sergiu Nicolaescu cere conducerii Armatei
să trimită la Televiziune un delegat oficial, care să comunice ,,cine a
preluat comanda Ministerului Apărării Naţionale”. Mai face un apel
către generalul Victor Stănculescu, căruia îi cere să ,,dea imediat un
semn de viaţă” şi să comunice ,,care este situaţia” la Minister.
• Ora 14,30. La Braşov, efectivele Ministerului Apărării Naţionale şi
Ministerului de Interne sunt retrase în cazărmi.
• La Constanţa, manifestanţii pătrund în clădirile Miliţei judeţene (au
eliberat 113 deţinuţi şi s-au dedat la distrugeri) şi ale Securităţii. Peste o
jumătate de oră au pătruns şi în sediul Miliţiei municipale, molestând o
parte din cadre. Apoi le-au asigurat paza până când acestea au fost pre-
luate de către Comandamentul Marinei Militare (ora 18,00).
• Ora 14,35. La Televiziune (în Studioul 4) apare Ion Iliescu (perceput
în multe cercuri, cu mult înainte, ca un posibil înlocuitor al lui Nicolae
398
Cuvântarea televizată a generalului Nicolae Militaru a produs multe comentarii şi
temeri în rândul militarilor români, în special în cel al comandanţilor implicaţi într-o
formă sau alta în acţiunile represive care avuseseră loc până în acel moment. În seara
aceleiaşi zile, la Televiziune se va anunţa că generalul Militaru urma să asigure
interimatul conducerii Ministerului Apărării Naţionale (numirea oficială s-a făcut a
doua zi la prânz).
399
Revoluţia Română în direct, vol. I, Bucureşti, 1990, p. 30-40.
173
Ceauşescu)400, care condamnă politica dusă de Nicolae Ceauşescu, şi

declară: ,,Nimeni nu se aştepta ca acest regim care se voia
atoatestăpânitor, atoateştiutor, atoatefăcător, care nu manifesta luci-
ditatea minimă necesară pentru a înţelege momentele de dramatism pe
care le trăieşte naţiunea română, să facă un semn de rezolvare pe cale
normală, pe cale paşnică, prin înţelegere, cu cetăţenii ţării a proble-
melor grave cu care se confruntă şi economia ţării, situaţia socială,
situaţia materială a tuturor categoriilor de oameni ai muncii din
această ţară. A împins până la catastrofă situaţia economico-socială a
ţării, tensiunea politică şi se face în ultimă instanţă vinovat de crimă
odioasă împotriva poporului. Vinovatul principal este Ceauşescu. Acest
om fără inimă, fără suflet, fără creier, fără raţiune, care nu voia să ce-
deze, un fanatic care stăpânea cu metode medievale această ţară şi a
ajuns până la această situaţie dramatică de a deschide foc, de a co-
manda foc împotriva oamenilor acestei ţări. Şi avea neruşinarea să
vorbească în numele poporului! Să vorbească în numele apărării suve-
ranităţii şi independenţei naţionale! Cine? El? Care a pus în pericol
soarta acestei ţări şi a împins la mizerie poporul acestei ţări şi precum
vedeţi a fugit ca un neruşinat când a trebuit să dea socoteală în faţa
poporului. Un iresponsabil!”401. Apoi precizează că ,,va veni vremea
judecăţii limpede, lucide, pe bază de judecată ordonată” şi că impor-
tant este că, în acel moment ,,situaţia este oarecum stăpânită”, aşa cum
îi spusese generalul Victor Stănculescu, cu care vorbise la telefon. Apoi
se adresează unităţilor de Securitate şi securiştilor ,,să se trezească în
acest ultim ceas, să se lepede de această clică ordinară, de trădători ai
patriei”, face cunoscut că ,,există garanţii că armata este alături de
popor”, cere întregii populaţii ,,să dea dovadă de luciditate şi de disci-
plină socială necesară pentru a face ordine” şi anunţă că în cursul zilei
se va constitui un ,,Comitet al Salvării Naţionale”, care ,,să înceapă să
pună ordine”. În final, face apel ca la ora 17,00 ,,toţi cei responsabili,
care se pot angaja în această operă constructivă” (,,inclusiv cei şase
militanţi ai partidului care au dat dovadă de patriotism, care s-au
adresat ţării, care au făcut un apel la luciditate şi către Ceauşescu”),
să vină la Comitetul Central unde se aflau ,,reprezentanţii popu-
laţiei”402.
• Ora 14,50. Mircea Dinescu îl prezintă pe Silviu Brucan, unul din au-
torii ,,scrisorii celor 6”, declarând: ,,Îi spun domnule pentru că în limba
română cuvântul tovarăş a fost murdărit, din păcate”. Într-un discurs
coerent, Silviu Brucan declară că poporul român trăieşte ,,un moment
istoric”, că ,,s-a terminat o epocă întunecată de dictatură feudală”, că
problema principală a momentului consta ,,în a asigura trecerea de la
400
În momentul în care l-a văzut în uşa Studioului 4 al Televiziunii, Gelu Voican
Voiculescu îl ,,înfaşcă” (după propria-i mărturie) îi spune ,,Din acest moment sunteţi
sub protecţia noastră” şi nu s-a mai dezlipit de viitorul şef al statului.
401
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct…, vol. 1, p. 161.
402
174
22 decembrie 1989
dictatură la democraţie… evitând dezordinile şi anarhia”. Pentru

aceasta, trebuia ca în fiecare sat şi oraş să se constituie ,,comitete cetă-
ţeneşti, formate din oameni cinstiţi, cu autoritate, nepătaţi de anii dic-
taturii ceauşiste”, să se demonstreze că ,,democraţia nu înseamnă dez-
ordine şi anarhie”. Deoarece ,,nu avem guvern, nu avem o conducere”,
trebuie constituit un guvern care ,,să asigure conducerea şi administra-
rea ţării până la alegerile libere pe care le va hotărî poporul nostru”,
să se elaboreze ,,un program provizoriu în care accentul să cadă asu-
pra acelor probleme vitale care… care au fost neglijate până în ultima
vreme, aprovizionarea populaţiei, asigurarea căldurii în casele oame-
nilor… asigurarea luminii… şi aşa mai departe”403.
• După ce crainicul Petre Popescu face apel la căpitanul Niculescu din
Ploieşti ,,să se îndrepte spre Bucureşti” (de ce şi la ordinele cui? – n.a.)
cu militarii pe care îi comanda, care urmau ,,să pună brasarde tricolore
la mână”, căpitanul Mihai Lupoi informează, şi el, că Nicolae Ceau-
şescu se afla în zona Titu, apelează la populaţie să înceteze ,,actele de
vandalism” şi face un anunţ stupefiant: ,,Armata, pentru moment… deci
ca un interimat au hotărât (cine? – n.a.) ca să preia frâiele, să fie co-
mandant al armatei până la alegerea unui comandant tovarăşul gene-
ral-colonel Militaru… De aceea, rog toate trupele să asculte ordinele
acestui general-colonel. Aveţi încredere în armată, ea vă apără şi daţi-i
voie să organizeze noua ordine, pentru că indiferent cine va fi la pu-
tere, ordine şi disciplină trebuie în orice ţară… Comandantul armatei,
general-colonel Militaru, a dat ordin… ca unităţile să se retragă în ca-
zărmi… Deci, nu uitaţi că sunteţi militari şi comandantul vostru actual
v-a dat ordin să intraţi în cazărmi. Veţi suferi consecinţele de
rigoare”404.
• În continuare, Răzvan Theodorescu cere să nu se distrugă patrimoniul
naţional, care ,,a fost spoliat, care trebuie recuperat de noi, pus în mu-
zee, iubit şi preţuit, ca un semn de istorie care nu poate să fie niciodată,
dar, absolut niciodată, confiscat”.
• Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt preluaţi de la centrul de Protecţie a
Plantelor către un echipaj al Miliţiei din Târgovişte (format din plutoni-
erul Constantin Paisie şi sergentul-major Ion Enache405) şi duşi (după
alte peripeţii ; iniţial în pădurea Răţoaia/ orele 15,25-16,50406) la sediul
Miliţiei din Târgovişte.
403
Ibidem, p. 45-46.
404
Ibidem, p.46.
405
Ion Enache, înştiinţat de către Petrişor Nicolae, informase, la rându-i pe inspectorul-
şef al Inspectoratului Judeţean Dâmboviţa, colonelul Ion Georgescu, dar acesta îi
spusese să îşi vadă de treabă că acele informaţii erau ,,prostii..
406
În perioada în care au stat în pădurea Răţoiaia (pentru a se întuneca şi a scăpa de
furia manifestanţilor din Târgovişte, care îi văzuseră în maşina Miliţiei şi îi urmăriseră
prin oraş cu autoturismele), Elena Ceauşescu a întrebat: ,,Ce are lumea cu noi? De ce e
pornită împotriva noastră? Că au avut de mâncare, au avut tot ce le trebuie…”. La
precizarea lui Ion Enache că nu este chiar aşa, Elena Ceauşescu a replicat: ,,Nu e
adevărat, că eu n-am văzut om mort de foame” (Grigore Cartianu, op. cit., p. 239).
175
• Ora 15,00. Un grup de revoluţionari din Braşov ocupă prin forţă se-
diul Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, sustrăgând ar-
mament şi muniţie.
• Orele 15,00-15,25. La Bucureşti, Ion Iliescu apare din nou la televizor
(în Studioul 5) şi atrage atenţia asupra pericolului declanşării anar-
hiei407, precizând că se impunea organizarea şi asigurarea pazei bunuri-
lor publice, a magazinelor şi a tuturor instituţiilor. Cere ca asigurarea
ordinii să fie făcută cu participarea ,,oamenilor muncii …, a poporu-
lui”, şi nu cu cea a celor care ,,s-au autointitulat conducători, s-au au-
tointitulat aleşi ai poporului, s-au autointitulat comunişti, nu au avut
de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific”
şi care au întinat ,,numele Partidului Comunist Român” şi ,,memoria
celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”.
Solicită cetăţenilor ,,să se organizeze şi să asigure paza bunurilor pub-
lice, paza magazinelor, paza tuturor instituţiilor, deci tot ceea ce ţine
de buna desfăşurare normală a activităţii noastre”408.
• Securitatea din Cluj-Napoca este pusă sub controlul armatei şi a for-
ţelor revoluţionare.
• În continuare, Teodor Brateş anunţă că la Sibiu ,,armata nu mai are
muniţie şi trupele de Securitate continuă să atace unităţile militare… se
trage şi la spitalul judeţean de către trupele de securitate împotriva
armatei noastre, care este acum cu adevărat a poporului”409. Pe ace-
eaşi linie, Petre Popescu revine şi cere: ,,Căpitanul Niculescu de la
Brazi… de la Ploieşti, să se îndrepte urgent spre Bucureşti, în faţa Te-
leviziunii, ostaşii săi să poarte brasarde tricolore”.
• Din partea Miliţiei, colonelul Ruşi (în uniformă, dar cu epoleţii
smulşi) anunţă că ,,Miliţia este alături de popor (cei din studio strigă
,,Ura!”, ,,Bravo!”, ,,Să trăiască”). Miliţia, Miliţia respectă poporul,
Miliţia apără poporul, apără ceea ce constituie rodul, rolul, sudorii
muncii lui creatoare”.
• George Marinescu informează că la Sibiu ,,se duc lupte intense la
Casa Armatei între Securitate şi Armată”, că ,,în jurul spitalului se
trage asupra maşinilor de salvare de către lunetiştii din Securitate şi
Miliţie”, că ,,lupte se duc pe strada Banatului, în zona aeroportului în
oraşul de jos”. Este urmat de Teodor Brateş care face cunoscut că ,,tot
în Sibiu unităţile militare cer ajutor de urgenţă, aviaţia, cine poate să
ajute ca să nu continue măcelul”410.
• Ora 15,20. După ce au apărut zvonuri despre forţe care îl apărau pe
Nicolae Ceauşescu, despre trupe de comando speciale şi terorişti, la
407
Semnalând faptul că ,,grupuri de cetăţeni dezordonaţi, dezorganizaţi devastează
magazine, sparg vitrine”, Ion Iliescu mai atrage atenţia că ,,ăsta nu-i semn bun pentru
schimbare, pentru transformările care au loc în ţară”, că trebuie ca ,,poporul să
acţioneze ca o forţă ordonată, organizată, să se vadă că aici se face ordine”.
408
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct..., vol. 1, p. 170.
409
Revoluţia română în direct, vol. I, Bucureşti, 1990, p. 47.
410
Ibidem p. 48.
176
22 decembrie 1989
Arad se vehiculează ştirea că apa oraşului este otrăvită, oamenii fiind

avertizaţi să nu consume apa de la robinet.
• Ora 15,23. La Cluj-Napoca se scandează ,,Ceauşescu împuşcat, pen-
tru sângele vărsat!”. Concomitent, de pe platforma unui autocamion,
cu o staţie de amplificare a armatei, un cetăţean face cunoscut că în di-
mineaţa zilei, în faţa Catedralei, s-a constituit un Comitet de acţiune.
Apoi vorbeşte despre un Comitet/Front Social-Democrat (preşedinte
Matei Boilă, preşedinte de onoare Doina Cornea) a cărui delegaţie urma
să se deplaseze după-amiază la Bucureşti. În continuare, Doina Cornea
se adresează astfel clujenilor: ,,Dragi prieteni, vreau să vă asigur de
toată dragostea mea… Vă rog să fiţi disciplinaţi, să fim cu toţii maturi,
ca să răspundem cu responsabilitate la ceasul acesta pe care noi putem
să-l pierdem. Tineretul şi-a dat viaţa şi, prin acte nesăbuite, prin vio-
lenţă putem să stricăm totul. V-aş ruga foarte mult să mergeţi spre ca-
sele dvs … V-aşi ruga foarte mult să nu mă ovaţionaţi, pentru că eu fac
nişte comparaţii cu altă familie şi…”411 .
• Orele 15,30. De la Televiziune, o parte din cei care se adresaseră po-
porului s-au îndreptat spre sediul C.C. al P.C.R. (Sergiu Nicolaescu,
Silviu Brucan ş.a.), iar alţii (Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican
Voiculescu, generalul Nicolae Militaru ş.a.) s-au deplasat mai întâi la
sediul Ministerului Apărării Naţionale.
• Orele 15,30-17,00. Întors de la Timişoara, generalul Ştefan Guşă de-
clară la Televiziune că ,,s-a făcut o crimă cu generalul Milea”, că în
oraşul de pe Bega ,,lucrurile s-au liniştit”, toate unităţile fiind în ca-
zărmi. În continuare, şeful Marelui Stat Major face apel la ,,raţiunea
militarilor”, cerându-le ,,să intre imediat în cazărmi şi să nu asculte
decât ordinele armatei”, să-şi reia activităţile de pregătire militară pen-
tru ,,apărarea ţării”. În finalul intervenţiei ordonă: ,,Toată lumea în ca-
zărmi”, şi asigură că ,,Nimeni nu va trage un glonţ”412.
• După alte câteva intervenţii, pe post apare şi Alexandru Bârlădeanu,
fost militant al partidului comunist, unul din semnatarii ,,scrisorii celor
6”, care se opusese politicii economice promovate de Nicolae Ceau-
şescu, care apreciază că Partidul Comunist Român ,,s-a făcut incapabil
să guverneze”, că ,,printre sutele de mii de membri de partid există şi
oameni cinstiţi”, care trebuie ,,să se unească acuma cu tot poporul, să
sprijine această mişcare de eliberare care e o sărbătoare dăruită de
Crăciun”. Cere apoi tuturor să arate că ,,suntem un popor civilizat, care
ştie să-şi croiască viitorul fără brutalităţile, fără violenţele care au ca-
racterizat conducerea de până azi”413.
• Generalul Romeo Câmpeanu, locţiitorul şefului Inspectoratului Gene-
ral al Miliţiei, aflat la comanda instituţiei, informează că a dat deja or-
din ca ,,toate efectivele să se retragă în unităţi, să nu se facă nici un fel
de uz de armă şi de forţă”. Dă asigurări că Miliţia va participa în conti-
411
Apud Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct, vol. 3, p. 220.
412
413
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei române în direct, vol. 1, p. 194-195.
177
nuare la ,,menţinerea ordinei şi disciplinei”, urmând a purta pe mâna

stângă tricolorul, şi cere ,,să nu se intre în unităţile noastre”.
• Teodor Brateş transmite: ,,Aflăm că mulţi securişti şi-au dezbrăcat
hainele lor şi se dedau la jafuri. Asta ca să compromită poporul… Nu
putem admite aşa ceva... Se spune că elementele acestea duşmănoase,
securiştii, au otrăvit apa de la Sibiu, la Timişoara”.
• Locotenent-colonelul Gheorghe Stan, din Securitate, face apel la co-
legii săi să nu folosească armele şi să le depună pentru că ,,nu e nevoie
de masacru”.
• Florin Filipoiu, revoluţionar de la baricada ridicată la ,,Intercon-
tinental” în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, anunţă că a consti-
tuit gruparea Dreptatea socială, care militează pentru: abolirea pe viitor
a oricărei forme de cult al personalităţii; eliberarea deţinuţilor politici;
încetarea exporturilor de alimente şi virarea acestora pe piaţa internă;
desfiinţarea magazinelor nomenclaturii; reducerea consumului electric
al marilor consumatori industriali şi renunţarea la economii de curent
pe spatele populaţiei; încetarea spionării populaţiei de către Securitate;
deplasarea liberă în interiorul şi exteriorul ţării; independenţa tele-
viziunii, libertatea presei, a cuvântului, desfiinţarea cenzurii, libertatea
artelor; permisiunea de circulaţie a automobilelor în fiecare duminică;
renunţarea la raţionalizarea benzinei; crearea unui nou sistem de
distribuţie a alimentelor către populaţie; revenirea la orarele normale în
serviciile publice; acordarea de libertăţi economice micilor proprietari
şi ţăranilor; încetarea sistemului de condiţionări în aprovizionarea ţăra-
nilor; excluderea învăţământului politico-ideologic din şcoli şi facultăţi;
renunţarea la criminala politică demografică şi liberalizarea avorturilor;
încetarea demolării satelor; dreptul la libera asociere; comisii de an-
chetă care să investigheze abuzurile foştilor potentaţi; crearea unor co-
misii de anchetă care să revizuiască istoria patriei; denumirea ţării –
Republica România; crearea unei comisii de specialişti care să redac-
teze Constituţia ţării, care va garanta că niciodată vreo dictatură nu va
mai conduce România; numirea de specialişti la conducerea ministere-
lor; alegeri libere.
• Teodor Brateş, cu rezerva privind autenticitatea informaţiei, anunţă că
Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost prinşi şi sunt la Târgovişte.
• Din nou, generalul Ştefan Guşă ordonă tuturor unităţilor militare din
ţară să intre în cazărmi şi să nu deschidă foc ,,în nici un fel de situaţie
împotriva oamenilor”. Comandanţii sunt rugaţi să ia ,,măsuri de pază şi
apărare a obiectivelor militare, a tuturor obiectivelor care pot perturba
activitatea normală în ţară”. Cere cetăţenilor să deblocheze străzile,
pieţele pentru ,,a putea să reluăm cursul normal al vieţii, aproviziona-
rea populaţiei, aprovizionarea copiilor, a şcolilor, pentru ca totul să-şi
reia viaţa normală”. Lasă să se înţeleagă că unităţile militare vor inter-
veni pentru ,,aprovizionarea populaţiei şi pentru apărarea unor
obiective”.
178
22 decembrie 1989
În acest sens, cere populaţiei să lase căile de comunicaţie deblocate414.

• Teodor Brateş anunţă că, la Sibiu, ,,Securitatea continuă să tragă în
Armată”415.
• Nifon Ploeşteanu face cunoscut că ,,Biserica Ortodoxă strămoşească
se află alături de noi, întregul popor, ca întotdeauna în istoria lui bimi-
lenară… la suferinţe şi la datorii”. Cheamă la ,,frăţietate, la înţelegere
şi linişte”.
• Teodor Brateş insistă pe evenimentele de la Sibiu, unde ,,continuă să
se tragă în armată” şi roagă ,,încă o dată, în numele tuturor, unităţile
militare din apropiere să acţioneze, să oprească acest măcel”. Apoi se
referă la ,,anumite elemente ceauşiste din fosta Miliţie”, care ,,încearcă
să se apropie de capitală, să… organizeze o contralovitură. Aşa… Ar-
mata… Am auzit punctul de vedere al generalilor. Să treacă la acţiune!
Aceasta este voinţa poporului! Toţi cei care pot, să acţioneze, ca să nu
se întâmple iarăşi o nenorocire! Asta este, acesta este imperativul mo-
mentului actual! Acestea sunt lucrurile fundamentale! Ne vom sfătui, ne
vom înţelege asupra punctelor de program. Nu astea trebuie să le re-
zolvăm aici în clipa aceasta”416.
• Inginerul Coman, sibian, după cum se declară, cere şi el sibienilor să
împiedice Securitatea ,,să mai tragă în Armată” şi anunţă că apa din
oraş a fost otrăvită.
• Un ziarist de la ,,Scânteia”, cotidianul P.C.R., anunţă că din acel mo-
ment ziarul se va numi ,,Scânteia Poporului” (unii din studio cer să se
numească ,,Adevărul”).
• Petre Mihai Băcanu informează că a ieşit recent din închisoare, fiind
arestat cu un an în urmă pentru că a scos ziarul ,,România”, ,,organ al
alianţei pentru restructurare, reconstrucţie şi redresare”.
• Cazimir Ionescu propune ,,un minut de reculegere… în întreaga
ţară… pentru fraţii, părinţii, prietenii noştri călcaţi de tancuri şi îm-
puşcaţi”. Apoi cere să se organizeze ,,în fiecare oraş, în fiecare sat,
comitete cetăţeneşti, care să menţină ordinea şi să asigure trecerea
paşnică de la dictatura feudală a ceauşeştilor la un regim democratic
popular”, să se apere ,,obiectivele industriale şi toate instituţiile care
vă vor aparţine de-acum încolo cu adevărat”, să se organizeze
,,apărarea tuturor bunurilor obşteşti în timpul nopţii”, să se împiedice
,,actele de furt şi vandalism”. Cere cetăţenilor să fie ,,foarte atenţi la
actele de diversiune care ar putea fi puse la cale de rămăşiţele dictatu-
rii ceauşiste”. Anunţă că ,,este în curs organizarea unui guvern provi-
zoriu care va conduce ţara numai până la alegerile libere” şi că se va
elabora ,,un program de măsuri inedite, acordându-se prioritate pro-
blemelor noastre vitale, aprovizionarea cu alimente, asigurarea cu en-
ergie electrică, transportul şi toate celelalte necesare vieţii care ne-au
lipsit până acum”. Cere reprezentanţilor poporului şi ministerelor ,,să
414
415
Ibidem, p. 56
416
Ibidem, p. 58.
179
se prezinte alături de noi pentru stabilirea unui Comitet care să hotă-

rască măsurile urgente necesare pentru ca destabilizarea ţării să nu fie
posibilă”. Face apel la disciplină pentru a evita anarhia. Apoi se referă
la Armată şi anunţă: ,,Se vor lua măsuri imediate pentru depolitizarea
definitivă a Armatei. Nici o celulă de partid în Armată! Nici o Armată
nu aparţine nici unui partid. Armata aparţine numai poporului, se pune
în slujba poporului şi hotărârile se iau numai de către forurile de con-
ducere ale poporului care-i dau direcţia de acţiune”. Se referă şi la
,,Miliţia populară, ca singurul organ învestit să vegheze la păstrarea
drepturilor cetăţeneşti”, care va fi bine controlată pentru a nu se mai
face nici un abuz. Face apel la ,,discernământ”, la ,,spiritul de drep-
tate” al cetăţenilor şi aminteşte faptul că manifestanţii au pătruns în
curtea Televiziunii cu sprijinul Securităţii, care ,,ne-a deschis braţele, s-
a purtat frumos şi mulţumită ei suntem aici”. Militează pentru separa-
rea puterilor în stat. Apoi face un apel către toţi românii: ,,Aveţi încre-
dere în oamenii pe care îi are ţara! Am ajuns în feudalism datorită pro-
stiei ridicate la nivel de lege şi de stat! Promovaţi inteligenţa! Promo-
vaţi gândirea liberă! Sprijiniţi-vă pe cadrele pe care ţara le-a creat!
Sprijiniţi-vă pe oamenii pe care noi i-am împins în şcoală… Avem ne-
voie de intelectualii noştri”. În final, cere să se facă un jurământ că ,,se
vor lua toate măsurile pentru ca niciodată pe pământul României să nu
mai fie posibilă instaurarea vreunui sistem dictatorial oricât de mic şi
la orice nivel incipient ar fi el, orice embrion de dictatură va fi stârpit
în faşă!”417.
• Teodor Brateş se referă la pericolul care planează asupra personalului
şi studiourilor Televiziunii: ,,Am auzit că au pus bombe, aici la televizi-
une, să sărim în aer. O să fim şi noi toţi, cei de faţă victimele terorii”.
• Generalul în rezervă Nicolae Doicaru se adresează personalului Mi-
nisterului de Interne şi atrage atenţia: ,,Băgaţi bine de seamă ce faceţi,
cum acţionaţi în aceste clipe deosebit de importante pentru naţiunea
noastră. S-a terminat cu dictatura. S-a terminat cu toată activitatea
mârşavă de minciună şi neadevăruri. Este timpul să treceţi prin filtrul
minţii voastre calitatea de cetăţean român, de oştean, de securist şi să
nu faceţi nici un fel de acte nedemne împotriva poporului. Predaţi ar-
mele. Am văzut şi aţi ascultat ce-a vorbit Ion Iliescu, ce-a vorbit, din
partea Armatei, Militaru, ascultaţi aceste îndemnuri, ca din partea unui
oştean, a unui român care mi-am pus sufletul şi totul pentru ţară şi de
aici înainte, atât cât puterile mă vor ţine, voi face la fel”418.
• Colonelul Apostolescu, şeful Serviciului de Informaţii al Departa-
mentului Securităţii Statului, face apel la generalul Iulian Vlad să or-
done tuturor cadrelor Securităţii ,,să ia toate măsurile ca să prevină
producerea unor catastrofe pentru economia naţională şi pentru vieţile
omeneşti”. Cere tuturor ofiţerilor de informaţii din Securitate ,,să-şi
417
Ibidem p. 60-61.
418
Ibidem, p. 62-63.
180
22 decembrie 1989
pună toată capacitatea, toate eforturile, în slujba poporului, să slu-

jească cauza acestui popor şi interesele lui”.
• Căpitanul Mihai Lupoi revine cu informaţii ,,din partea Comitetului
Apărării Naţionale” şi anunţă că ,,din cauza situaţiei create s-au luat
nişte măsuri speciale pentru a se putea controla şi apăra Televiziunea,
sediul Comitetului Central, sediul Palatului R.S.R. şi Telefoanele”. În
acest scop, face cunoscut că Armata va trimite transportoare blindate şi
trupe de paraşutişti, care ,,nu au scop ofensiv” şi care ,,vor purta dra-
pele tricolore”. Cere ca populaţia să le creeze condiţii pentru ca acestea
să-şi ocupe dispozitivele de apărare.
• Imediat, Teodor Brateş anunţă: ,,Numai că trebuie atenţie, că primim
o informaţie, coloane blindate se îndreaptă, detaşamente de terorişti,
acei antiterorişti… aceste detaşamente criminale se îndreaptă spre clă-
direa Radioteleviziunii”. Apoi continuă: ,,Securiştii acuma să-şi răs-
cumpere vina în faţa poporului şi să apere această instituţie care este
acum cu adevărat a poporului”. Acelaşi lucru îl cere şi Miliţiei.
Referindu-se la Armată, precizează: ,,şi mai puţine vorbe din partea
Armatei şi mai multe fapte. Acuma se verifică ceea ce faceţi419. Popula-
ţiei îi cere să formeze ,,detaşamente de autoapărare pe cartiere, pe
unităţi, pe întreprinderi, pe instituţii, în aşa fel încât să nu se producă
dezordine”. După puţin timp, referindu-se la detaşamentele ,,acestea de
terorişti”, cărora le solicită ,,să plece, să se oprească, pentru că nu vor
scăpa de mânia poporului”.
• Cerând să nu se întrerupă emisia Televiziunii anunţată de Teodor
Brateş, datorită supraîncălzirii aparatelor, Costin Ţugui anunţă panicat:
,,Spre Televiziune se înaintează cu 2.000… de tero … antiterorişti …
brigade antiteroristă… ajutaţi-ne, ajutaţi-ne, să ne apere Armata, să ne
apere cineva!”. La scurt timp, Teodor Brateş revine din Studioul 5:
,,Teroriştii se îndreaptă spre Televiziune, armata să-şi facă datoria. Să
anunţe radioul din 5 în 5 minute şi să informeze ce se întâmplă… şi ce
se va întâmpla în continuare... Întrerupem pentru o oră, nu s-a întâm-
plat nimic, nu intraţi în panică. Televiziunea este încă în mâna popo-
rului şi sperăm că aşa va fi şi în continuare. Deci să ne urmăriţi peste o
oră”.
• După mai puţin de o oră, Televiziunea îşi reia emisia, Petre Popescu
anunţând că în cursul serii se va întruni ,,Comitetul de Salvare Naţio-
nală pentru a stabili primele măsuri privind menţinerea ordinii în peri-
oada de trecere de la dictatură la democraţie”.
• Teodor Brateş anunţă că reprezentanţii Ministerului Apărării Naţio-
nale declară că ,,se angajează să slujească interesele poporului şi nu-
mai interesele poporului, să promoveze o adevărată politică de pace şi
colaborare, nu declarativă, ci o politică de fond, care să contribuie la
întărirea păcii, nu la cultul personalităţii, nu la proslăvirea celui care a
constituit şi constituie o ruşine pentru naţiunea noastră”. Mai face cu-
419
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct, vol. 1, p. 407.
181
noscut că şi AGERPRES-ul a precizat că ,,nu mai are nevoie de împu-

terniciri speciale, de vize speciale din partea cenzurii pentru a trans-
mite ştiri false, luări de poziţii şi atitudini naţionale lipsite de orice
bază reală”, că ,,îşi va face datoria şi va informa în mod real, cinstit şi
civilizat, întreaga politi … opinie publică internă şi internaţională asu-
pra tuturor evenimentelor care se vor desfăşura în România şi în
lume”.
• Petre Popescu transmite un mesaj din partea Comitetului de Salvare
Naţională care ,,se adresează tuturor cetăţenilor patriei, români, ma-
ghiari, germani şi de alte naţionalităţi să nu dea curs provocărilor de
orice fel şi să acţioneze în deplină unitate în numele intereselor su-
preme ale naţiunii”.
• Poziţia Bisericii Ortodoxe Române este prezentată de către Patriarhul
Teoctist, care spune: ,,Dragii mei, nu se putea ca biserica noastră stră-
moşească, prin noi, ierarhii ei, să nu fie de faţă în aceste clipe măreţe
din istoria poporului român. De aceea, exprimându-mi totala noastră
adeziune faţă de acest moment măreţ, fac apel la ierarhii, preoţii şi
credincioşii Bisericii Ortodoxe Române să colaboreze, să dea urmare
tuturor îndrumărilor comitetelor locale, pentru că lucrarea care stă în
faţă, în vederea aplicării actelor care se desăvârşesc în aceste clipe,
acte istorice din viaţa poporului nostru, să meargă la bun sfârşit”420.
• Peste puţin timp legătura se comută în Piaţa Palatului şi în balconul
Comitetului Central, unde vorbeşte Dumitru Mazilu, care prezintă în
sinteză principalele obiective ale Platformei-program a Forumului Ci-
vic, pe care le va relua ceva mai târziu în acelaşi loc421.
• Ora 16,00. Sosit la Ministerul Apărării Naţionale, Ion Iliescu (împre-
ună cu Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Constantin Ispas, Mihai
Montanu, generalul Nicolae Militaru ş.a.422) este primit de către genera-
lul Victor Stănculescu423, care în aprecierea lui Gelu Voican Voiculescu
,,a dat raportul în faţa cabinetului”, în poziţie de drepţi424 şi recunoscut
ca lider de către cei prezenţi425. Apoi, Ion Iliescu prezintă o sinteză asu-
420
Ibidem, Trilogia Revoluţiei române, vol. 1, p. 255.
421
,,Clio.1989”, I, nr. 1-2/2005, p. 196.
422
Generalul Victor Atanasie Stănculescu a afirmat în 1991 că la Ministerul Apărării
Naţionale a apărut ,,o echipă plină de coeziune, în care fiecare părea că are atribuţii
bine precizate”. ,,Fermi, gravi, responsabili – continua generalul – aveau în ochi acea
neclintire şi decizie a celor ce-şi asumau destinele unei mari misiuni”. La Gelu Voican
Voiculescu l-a atras ,,privirea hotărâtă, pătrunzătoare, aproape sfredelitoare şi ţinuta
quasimilitară” (Dorian Marcu, Moartea Ceauşeştilor dezvăluită de Gelu Voican
Voiculescu şi Victor Atanasie Stănculescu, Editura Excelsior S.A., Bucureşti, 1991, p.
13).
423
,,Acest prim contact între civili şi generali, la ei acasă - consemnează Sergiu
Nicolaescu - dă «avantaj» grupului Ion Iliescu faţă de grupul activiştilor din sediul
C.C. Acest fapt poate crea comentarii” (Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 173).
424
,,Postura lui – mai relevă Gelu Voican Voiculescu – ilustra dorinţa ca Iliescu să-l
accepte ca ministru al Apărării. Stănculescu îl trata pe Iliescu ca deja preşedinte... N-
avea curajul să vorbească nici unul dintre generali”.
425
Referindu-se la această decizie, Ion Iliescu avea să declare: ,,Mi-am dat seama că
182
22 decembrie 1989
pra noii situaţii politice din ţară, în condiţiile vidului de putere rezultat
după fuga lui Nicolae Ceauşescu din Comitetul Central, şi propune con-
stituirea unui organism provizoriu (în cadrul discuţiilor s-a sugerat ca
acesta să se numească Partidul Poporului, Partidul Democrat, Partidul
Revoluţiei, Frontul Renaşterii Naţionale, Acţiunea Democrată-Româ-
nia, fără să se ia o decizie definitivă), care să-şi asume prerogativele
puterii de stat şi administrative şi a unui Comandament militar unic, din
care să facă parte generalii Guşă, ca şef (acesta cere închiderea frontie-
relor şi revenirea grănicerilor la armată), Ghiţă şi Câmpeanu, care să
asigure restabilirea ordinii426.
• Între timp, generalul Nicolae Eftimescu îl informează pe ministrul un-
gar al Apărării, Karpati, că generalul Victor Stănculescu asigură condu-
cerea armatei, că evenimentele se află deja sub conducerea Frontului
Apărării (Salvării) Naţionale427, cu sprijinul ,,întregii armate”, şi că,
dacă doreşte să acorde ajutor românilor, să facă apel la ,,populaţia ma-
ghiară să se abţină de la orice manifestări duşmănoase” la adresa Ro-
mâniei.
• La Bucureşti, apare primul număr al ziarului, ,,Libertatea” (fost
,,Informaţia Bucureştiului”).
• La Timişoara, armata preia sediul Securităţii.
• În urma înţelegerilor avute cu directorii de întreprinderi din munici-
piul Constanţa, armata instituie pază militară asupra obiectivelor civile
(împreună cu Gărzile patriotice şi revoluţionarii). Concomitent, se reia
acţiunea de patrulare pe străzile oraşului.
• Ora 16,30. Dumitru Mazilu este readus de forţele de Securitate în Bu-
cureşti. La scurt timp, va fi aclamat de populaţie şi dus la Comitetul
Central, în jurul său constituindu-se un nucleu de tineri revoluţionari428.
• Acţiunea diversionistă începe să se manifeste în Cluj-Napoca prin
lansarea a numeroase informaţii, ştiri etc. Zvonuri şi informaţii false în-
cep să circule şi la Brăila429.
singura instituţie pe care ne puteam sprijini, în condiţiile acelea, era Armata. Acolo
exista şi reţeaua specială de telefonie, care acoperea întreg teritoriul României”
(Marele şoc în finalul unui secol scurt…p. 188). La rându-i, generalul Victor
Stănculescu a consemnat: ,,I-am acordat încredere, acesta a fost de fapt adevărul, nu i-
am spus concret: «Ia comanda şi apucă-te de treabă», dar l-am lăsat să-şi dea drumul
să meargă pe ce voia el, deci nu a fost o «te numesc şi ai grijă să faci de acum
înainte… nu ştiu ce»” (Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips, p. 59).
426
În acel moment, la Ministerul Apărării Naţionale se mai aflau şi reprezentanţi ai
Ministerului de Interne: generalul Ghiţă, comandantul trupelor de Securitate-Miliţie,
colonelul Raţiu, locotenent-colonelul Stan, adjunctul şefului Direcţiei II (vecinul
generalului Nicolae Militaru). Din partea Ministerului Apărării Naţionale, la discuţii au
participat generalii Victor Stănculescu, Ştefan Guşă, Mihai Chiţac, Gheorghe Logofătu,
Iosif Rus, Nicolae Eftimescu, Dafinescu ş.a.
427
La acea oră nu se anunţase public constituirea Frontului Salvării Naţionale, însă Ion
Iliescu, care propusese deja constituirea Frontului, se afla la Ministerul Apărării
Naţionale.
428
Teodor Brateş, Trilogia revoluţiei Române, vol. 1, p. 151.
429
Lansări de paraşutişti, deplasarea spre Brăila a unui tren cu trupe de Securitate,
183
• La Sibiu, după încetarea focului asupra clădirii Securităţii judeţene, o

parte dintre securişti încearcă să scape printr-un geam de la parter însă
sunt reperaţi de manifestanţi, care-i agresează şi-i predau Şcolii militare
de ofiţeri activi ,,Nicolae Bălcescu”, unde sunt depuşi în sala de sport;
majoritatea cadrelor au fost supuse unui tratament violent, unele trebu-
ind a fi spitalizate.
• Fapte grave se produc şi în judeţul Harghita, unde plutonierul Gabi
Dănăilă, şeful postului de Miliţie din Zetea, este ucis în propria locuinţă
cu propria armă de care a fost deposedat. Plutonierul Alexandru Copre,
şeful postului de Miliţie din Căpâlniţa, este grav lovit şi el în propriul
apartament (aşa fiind spartă de agresori cu topoarele) şi salvat, în final,
de către preotul catolic şi medicul din comună (ulterior victima a decla-
rat că agresorii s-au exprimat astfel: ,,S-a terminat cu autorităţile ro-
mâne!”. Pentru a se salva, căpitanul Iosif Florea, şeful formaţiunii T.F.
Ciceu (molestat, alături de alte cadre din sediu) face uz de armă şi îm-
puşcă pe cel care îl atacase pe la spate430.
• Ora 17,00. Generalul Nicolae Eftimescu îl întreabă telefonic pe gene-
ralul G.N.Bociaev dacă sunt concentrări de trupe sovietice la graniţa cu
România.
• Ora 17,40. Generalul Karpati, ministrul ungar al Apărării, asigură pe
generalul Nicolae Eftimescu că nu s-au făcut şi nu se fac nici un fel de
concentrări de trupe la graniţa cu România, că armata ungară salută ac-
ţiunea armatei române şi că Ministerul Apărării din Ungaria era gata să
acorde sprijin în orice domeniu, că la Televiziunea ungară va vorbi
chiar în acea zi primul-ministru, Nemeth, care va sublinia faptul că sa-
lută schimbările din România şi va face apel la toţi ungurii să se abţină
de la orice acţiuni şi să colecteze un fond pentru ajutorare. În final,
afirmă că nu se va întreprinde nici o acţiune împotriva României431.
• Ora 17,45. Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt aduşi (din pădurea
Răţoaia432) de către un echipaj al Miliţei din Târgovişte la sediul
Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, unde sunt perchezi-
ţionaţi433 de militari şi revoluţionari. Cel mai vehement este Ilie
Ştirbescu, care îl întreabă de ce a ordonat deschiderea focului la Timi-
şoara împotriva oamenilor nevinovaţi, de ce a lăsat ,,poporul fără mân-
care, fără căldură, fără lumină”, de ce a ordonat ,,demolarea satelor şi
a oraşelor”, de ce ,, a luat pământul oamenilor de pe lângă case” etc.
concomitent cu grupuri de elicoptere şi coloane blindate cu terorişti, bombardarea

aeroportului Ianca, otrăvirea apei din oraş etc.
430
Parchetul Militar, p. 207.
431
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din decembrie 1989..., p.
223.
432
În perioada în care Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost reţinuţi în pădurea Răţoaia,
colonelul Andrei Kemenici (de la Armată) şi colonelul Gheorghe Dinu (de la
Securitate) îi căutau prin împrejurimile oraşului Târgovişte.
433
La Elena Ceauşescu au fost găsite medicamente, , ruj, oglindă, pieptene, fard etc, iar
la Nicolae Ceauşescu două agende, o batistă, două stilouri, un ceas etc. (Grigore
Cartianu, op. cit., p. 250).
184
22 decembrie 1989
Apoi, după mai multe scene tensionate, Nicolae şi Elena Ceauşescu au

fost transportaţi în cazarma UM 01417 (comandă de colonelul Andrei
Kemenici, care era şi comandantul garnizoanei434) şi puşi sub pază în
biroul locţiitorului pentru Servicii (ora 18,30)435. Informat de către An-
drei Kemenici, generalul Victor Stănculescu i-a cerut, succesiv: ,,Bine!
Ţine-i acolo şi mai luăm legătura. Oricum, păstrează secretul absolut,
să nu afle nimeni. Dar nimeni! Reţine-i cu orice risc!... Blocaţi-i acolo !
Răspunzi cu capul de ei. Îi aperi ca pe lumina ochilor şi ţii legătura cu
mine. Ai grijă, răspunzi cu capul !”. La răspunsul afirmatic al lui An-
drei Kemenici (,,Tovarăşe general, înainte de a muri ei, murim şi noi.
Nu-i dăm decât morţi!), Victor Stănculescu i-a ordonat: ,,Da, dacă va fi
cazul, recurgeţi la această metodă”436. Între timp, Andrei Kemenici437
este sunat şi de către Ion Iliescu, care îi spune: ,,Îi ţineţi până trimitem
noi pe cineva să-i ia de acolo!”.
Orele 17,30-20,00. În balconul Comitetului Central, Ion Iliescu, sosit
de la Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu Petre Roman, Gelu
Voican Voiculescu ş.a., se adresează mulţimii: ,,Dragi tovarăşi!...”438
Populaţia din Piaţa Palatului reacţionează negativ şi scandează ,,Fără
comunişti!”, Fără comunişti!”. Sergiu Nicolaescu intervine ,,cu o pre-
zenţă de spirit remarcabilă” (,,Oameni buni, nu judecaţi greşit”) - cum
avea să aprecieze mai târziu Gelu Voican Voiculescu - şi ,,a întors lu-
crurile”439.
Ion Iliescu revine: ,,Dragi concetăţeni! Dictatura a căzut...”. Populaţia
îl aplaudă440. Apoi continuă: ,,Încă două vorbe. Stimaţi concetăţeni.
434
Pentru a nu fi văzuţi de revoluţionari, care manifestau pe străzi scandând ,,Ole, ole,
Ceauşescu nu mai e! ”, cei doi au fost puşi jos, pe podeaua autoturismului ARO
(condus de colonelul de Securitate Gheorghe Dinu) şi mascaţi de către maiorul Ion
Boboc şi plutonierul Constantin Paisie.
435
În perioada în care au stat sub stare de arest în incinta UM 01417 din Târgovişte,
Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost mutaţi, pentru motive de securitate personală, în mai
multe locuri, într-un T.A.B., care se deplasa periodic în incinta unităţii.
436
437
Deoarece nu a făcut public faptul că Nicolae şi Elena Ceauşescu se aflau în unitatea
sa, colonelul Andrei Kemenici a fost făcut trădător de către colonelul Alexe, care
preluase conducerea judeţului Dâmboviţa şi ameninţat că va plăti pentru acest lucru
(Grigore Cartianu, op. cit., p. 268).
438
Sergiu Nicolaescu (deoarece mulţimea i-a rostit de nenumărate ori numele,
cunoscutul regizor a cerut: ,,Nu!, ,,Nu!”, ,,Nu!”. De aici înainte să nu mai strigăm, să
nu mai ovaţionăm niciodată un nume, atunci când vrem să fim bucuroşi că vedem pe
cineva, pe care-l iubim, să strigăm România, România”), Alexa Visarion şi Petre
Roman îşi asumă fiecare iniţiativa atragerii atenţiei lui Ion Iliescu să nu mai folosească
vechea formulă de adresare.
439
Referindu-se la acest episod, Sergiu Nicolaescu avea se relateze: ,,I-am dat un cot şi
cred că n-a ţinut minte . «Ce dracu te-a apucat, domnule? De unde tot scoţi tovarăşii
ăştia? Ce dracului?». Atunci a fost un moment cheie, în urma căruia el se putea
compromite. Dacă îl lăsam să vorbească aşa cum începuse, ar fi fost sfârşitul său
politic”.
440
În 2004, Gelu Voican Voiculescu a apreciat că ,,altfel, Iliescu ar fi avut soarta lui
Verdeş, pierdea tot, dispărea de pe scenă. În momentul în care a strigat: ,,Fără
comunişti ! ”... massa, Alex, massa !... toate acestea s-au speriat. Una era să-l schimbe
185
Procesul început este ireversibil. Practic, Securitatea nu mai există

(populaţia strigă ,,Uraaa!”). Organele Ministerului de Interne au
trecut în subordinea armatei. De aceea, vă rugăm… de acuma avem o
singură forţă de ordine publică: Armata şi organele de ordine publică
ale Ministerului de Interne subordonate Armatei (din nou se scandează
,,Uraaa!”, ,,Armata e cu noi!”)”.
• Generalul Ştefan Guşă reconfirmă faptul că ,,armata în întregime, în
toată ţara, este alături de popor, este a poporului”, că ,,toate unităţile
sunt în cazărmi”, că în toate oraşele este ,,linişte”. Cere ca populaţia
să-i ajute pe militari ,,să se deplaseze unde au misiunile”. Apoi, după
ce declară că ,,armata va fi cu noi întotdeauna şi cu dumneavoastră”
(mulţimea scandează ,,Sibiu!”, ,,Sibiu!”).
• Petre Roman cere şefului Marelui Stat Major să jure, şi Ştefan Guşă
face acest lucru. Viitorul prim-ministru insistă: ,,Jurăm să apărăm în-
totdeauna interesele… spuneţi treaba asta”.
• Ion Iliescu anunţă: ,,Ne vom retrage acum pentru a constitui Consiliul
Frontului Eliberării Naţionale... Salvării Naţionale. Vom lua măsuri de
organizare, deocamdată provizorie, a organizării, a conducerii, a ad-
ministraţiei publice, la nivel central şi la nivel local, în toate judeţele.
Fac apel către toţi cetăţenii şi către organele administraţiei locale ca
să asigure o bună funcţionare în sprijinul intereselor cetăţenilor. Fac
apel şi la dumneavoastră, care aţi participat atât de activ ca în toate
unităţile unde vă aflaţi să asiguraţi buna desfăşurare a activităţii în zi-
lele următoare. Scopul nostru este ca să construim o nouă structură a
puterii politice. Practic s-au lichidat structurile vechi: partid, guvern şi
aşa mai departe (mulţimea scandează ,,Jos comunismul”). Facem apel
la sprijinul şi înţelepciunea dumneavoastră, pentru perioada următoare
de organizare. Vom avea nişte structuri provizorii care să asigure
funcţionarea noastră ca societate. Să pregătim alegeri libere, să… o
viaţă în care poporul să fie realmente factorul de decizie, factorul de
conducere al vieţii publice… (mulţimea scandează ,,Libertate! Liber-
tate!”). Ceauşescu, precum ştiţi, a fugit cu-n elicopter din Capitală…
Avem ştiri că a fost prins în jurul Târgoviştelui… va fi… când ştirea va
fi confirmată o s-o facem publică… (mulţimea scandează ,,Uraaa!”) va
fi arestat, supus judecăţii publice!” (mulţimea cere: ,,şi pe ea! şi pe
ea!” - să fie judecată)441.
• În Piaţa Palatului din Bucureşti se deschide foc de diversiune (în jurul
orei 18,00) fără să rezulte, iniţial, morţi şi răniţi442. Mulţimea scan-
pe Ceauşescu şi alta sistemul” (Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie,

Editura RAO, 2004, p. 193).
441
442
Sergiu Nicolaescu consideră că deschiderea focului a fost ordonată de către un şef al
Securităţii sau că a fost o acţiune dusă de străini cu scopul de a împrăştia manifestanţii
şi de a se prelua puterea. În acest sens întreabă retoric: ,,De cine putea fi luată această
hotărâre, decât de cei aflaţi în sediul C.C. Şi care erau incomodaţi de revoluţionari?”
(Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 172 şi 439). La rându-i, Gelu Voican
Voiculescu apreciază că focul s-a declanşat după ce Iliescu a vorbit în piaţă şi s-a strigat
186
22 decembrie 1989
dează: ,,Nu plecăm!, Nu plecăm!”.

• UM 01060 primeşte (în jurul orei 18,00, conform jurnalului acţiunilor
de luptă) ,,misiunea de luptă pentru apărarea fostul sediu al CC al PCR
şi Palatul Republicii, nimicirea elementelor din acele sedii şi punerea
acestora la dispoziţia organelor superioare”443.
• La microfonul din balconul Comitetului Central, luminat din când în
când de reflectoare, se perindă numeroşi vorbitori. Se face apel la li-
nişte, ordine, la evitarea panicii. Tinerii din balcon, urmaţi de mulţimea
din Piaţă, cântă ,,Trei culori!”. Inginerul Şerban de la Primăria Capita-
lei propune ca ziua de 22 decembrie să devină ziua naţională a Româ-
niei, iar stadionul 23 august să se numească ,,22 decembrie”. Un tânăr
flutură pe marginea balconului un tricolor mare. Un altul prezintă
exemplarul nr. 1 al ziarului ,,Libertatea” şi citeşte din el. Altul exclamă:
,,Doamne! Am trăit şi ziua asta”. Mulţimea cântă ,,Ole, ole, ole, olee…
Ceauşescu nu mai eee…”. Alte voci indică de unde se trage. Bogdan
Popovici cere mulţimii să facă loc unui camion militar, anunţând că
,,soldaţii nu mai au muniţii”. După ce un tânăr anunţă că ,,postul de
Radio cere ajutor”, cel care citise din ,,Libertatea” propune: ,,Să mer-
gem la postul de Radio să le dăm ajutor”, apoi anunţă: ,,Iaşul cere
ajutor”. Bogdan Popovici îndeamnă: ,,O coloană să plece din Piaţă
către postul de Radio” (o parte din cetăţeni se îndreaptă spre sediul
Radiou-ului). Se scandează ,,Armata e cu noi!”. Actorul Ernest Maftei
citeşte un ,,manifest pentru Mircea Dinescu” pe care l-a scris ,,acu
două luni”. În timp ce unii strigă ,,Se trage!, ,,Se trage!”, alţii îl în-
deamnă: ,,Mai zi, mai zi, tataie”. Ernest Maftei continuă: ,,Nu vă speri-
aţi! Armata e cu noi, n-are cine să ne mai facă ceva!”. Voci: ,,Nu ple-
căm!”, ,,Armata e cu noi!”, ,,Armata să ia măsuri!”, ,,Uite tancurile!”,
,,Li-ber-ta-te!, Li-ber-ta-te!” (se aud împuşcături mai dese), ,,Nu ple-
căm!”, ,,Românii nu sunt laşi!”, ,,Se trage de pe Palat!”, ,,Staţi liniştiţi,
că intervine armata!”, E armata, trage în Palat!” (focurile de armă se
înteţesc), ,,Armata trage!”, ,,Nu plecaţi!”, ,,Nu fugiţi!”, ,,Nu fugim!”
(împuşcăturile se mai răresc, devin izolate)444.
• În continuare, acţiunile teroriste se extind în Bucureşti şi în toată ţara,
în special în zonele industriale şi în cele care se aflau sisteme de apărare
antiaeriană, aeroporturi, asupra obiectivelor militare, inclusiv asupra
clădirii Ministerului Apărării Naţionale, Televiziunii şi Radiodifuziunii.
Ele vor fi însoţite, în special pe timp de noapte, cu războiul electronic şi
diversiunea psihologică. Pe ecranele instalaţiilor radar, cu precădere din
vestul României, apar diferite ,,ţinte aeriene”, numărul acestora cres-
când simţitor spre miezul nopţii. Tragerile executate de către artileria
antiaeriană asupra lor rămân fără nici un rezultat.
• În clădirea Comitetului Central, Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Ro-
,,Fără comunişti!” (Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie, Editura RAO,
Bucureşti, 2004, p. 193).
443
Sinteza …,p. 131.
444
187
man, Nicolae Militaru, Gelu Voican Voiculescu, Mihai Montanu ş.a.

discută despre constituirea viitorului organism de stat. Ion Iliescu preci-
zează că trebuie să fie constituit un ,,Consiliu al Salvării Naţionale”.
Petre Roman propune ca noua structură să se numească Frontul Unităţii
Populare, alţii Frontul Democraţiei Naţionale. Generalul Nicolae Mili-
taru insistă pentru denumirea de Frontul Salvării Naţionale, spunând că
acesta ,,acţionează de 6 luni”445. După ce Nicolae Militaru precizează
că acesta trebuia să fie ,,organ de partid şi de stat”, Petre Roman rep-
lică: ,,Nu de partid şi de stat, în nici un caz. Asta sună ca dracu”. În
momentul în care se pune problema desemnării persoanei care să con-
ducă Frontul, Petre Roman şi Nicolae Militaru îl propun pe Ion Iliescu,
dar Silviu Brucan precizează: ,,Nu cred că merge o singură persoană”.
După un schimb de replici între Silviu Brucan şi Petre Roman referitor
la desemnarea persoanei care urma să semneze Proclamaţia (şi a con-
ducătorului F.S.N.)446, se trece la discutarea altei probleme.
• În ceea ce priveşte programul noii structuri, după mai multe discuţii în
contradictoriu şi după ce s-a apelat la o variantă elaborată de Apostoiu
şi Nicolcioiu (considerată de către Petre Roman ca ,,ceva absolut impo-
sibil, între supremul ridicol şi monstruos”)447, se decide ca în vederea
elaborării ,,mesajului către ţară” să se apeleze la ,,Proclamaţia” în 10
puncte elaborată deja de Dumitru Mazilu. Modificată parţial de către
Silviu Brucan, Ion Iliescu şi de alţi câţiva, ,,varianta” Mazilu448 a fost
apoi actualizată şi completată (cu preambul etc.), devenind Comunica-
tul nou-constituitului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale.
• Din sediul Comitetului Central, la ,,sugestia cuiva” - cum a afirmat în
faţa Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie
1989, la 16 decembrie 1994 - Ion Iliescu vorbeşte la telefon cu amba-
sada sovietică din Bucureşti, informând despre ,,caracterul mişcării”,
despre începerea structurării ,,...unui cadru organizat al unor noi struc-
turi de stat”, precum şi pentru ,,asigurare, ca să se evite orice fel de
posibile dorinţe de «sprijin frăţesc», pe care nimeni din noi nu-l
dorea”449.
445
În realitate acela nu avea nici o legătură cu cei care discutau în acel moment această
problemă.
446
Din acest punct de vedere interesante sunt următoarele replici: Ion Iliescu: ,,Aveţi
dreptate, trebuie să personalizăm cumva acest lucru”; Petre Roman: …condus de Ion
Iliescu. Am hotărât acolo treaba asta… Fiţi atenţi: adică cine semnează?; Nicolae
Militaru: Consiliul Frontului Salvării Naţionale condus de Ion Iliescu; Petre Roman:
Adică ce, tovarăşe Iliescu, vă declinaţi răspunderea acum?; Ion Iliescu: Nu, dragă;
Petre Roman: Păi, atunci; Silviu Brucan: Nu cred că merge o singură persoană (Apud
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române, vol. 1, p. 273).
447
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române, vol. 1, p. 267-274.
448
449
Referindu-se la acest lucru, Ion Iliescu a precizat mai târziu următoarele: ,,Da, am
vorbit la telefon cu Ambasada sovietică, în primul rând pentru că am vrut să liniştesc
orice nedumeriri în legătură cu cine suntem şi ce reprezintă Frontul Salvării Naţionale,
ca să cunoască şi conducerea statului vecin şi să nu ne trezim cu alte încurcături sau
tendinţe de a ne veni în ajutor fără să fie nevoie şi să evităm asemenea lucruri. Deci
188
22 decembrie 1989
• După plecarea ,,grupului” Iliescu din balconul Comitetului Central, în

Piaţa Palatului se scandează numele lui Corneliu Mănescu, apoi din
balcon vorbeşte Dumitru Mazilu, care propune să se păstreze un minut
de reculegere pentru ,,toţi martirii neamului, martirii Timişoarei, mar-
tirii Capitalei, martirii ţării… pentru toţi ce-au suferit… pentru morţii
noştri” (în acest timp mulţimea din Piaţa Palatului se reculege, unii ce-
tăţeni având în mâini lumânări aprinse). Apoi arată că ,,avem datoria să
ne organizăm” şi propune ca steagul ţării să fie ,,cel care a fost dintot-
deauna, fără nici un fel de semn”. Declară că România ,,n-a fost nicio-
dată comunistă” şi cere ,,să terminăm cu toţi cei care au slujit tira-
nia”450, să se împiedice ,,arderea documentelor care dovedesc crimele
şi fărădelegile săvârşite de tiran”, să fie păzite aeroporturile pentru ca
Nicolae Ceauşescu ,,să nu scape” (în balcon şi în Piaţă se scandează
,,Libertate!, ,,Libertate!”), să se solicite întregii lumi ,,sprijinul necesar
să obţinem şi să consolidăm ,drepturile noastre seculare, drepturile
românilor la libertate şi demnitate”. Solicită: ,,Să se termine cu min-
ciuna… Să ne ridicăm pentru libertate, să ne apărăm ţara, să fim
puternici şi să mergem până la capăt, dar să fim neviolenţi. Să nu lă-
săm pe criminali să revină la locurile cheie ale ţării. Să apărăm Televi-
ziunea! Să apărăm Radioul! Să apărăm sediile centrale ale ţării!”.
Propune ca a doua zi, la ora 12,00, ,,să bată clopotele neamului, toate
clopotele în toate bisericile, maşinile să claxoneze”. În continuare pro-
pune un program politic coerent şi radical: organizarea de alegeri libere
,,cel târziu în anul viitor”, separarea puterii legislative, executive şi ju-
decătoreşti în stat, alegerea liderilor politici pentru unul sau cel mult
două mandate, restructurarea economiei naţionale pe ,,criteriile efici-
enţei”, reorganizarea învăţământului, trecerea presei, radioului şi tele-
viziunii în mâinile poporului, respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor,
fără deosebire de naţionalitate, punerea politicii externe şi a comerţului
exterior în slujba poporului. Apoi declară: ,,Obiectivul nostru principal
să fie OMUL. OMUL să fie respectat. Noi să fim cei care să ne bucu-
răm de demnitatea că trăim pe acest pământ. Să fim mândri, să fim
mândri că suntem români!... Victoria este în mâinile voastre”. În final,
conchide: ,,Să avem şi noi un forum al naţiunii, fro… Forum cetăţenesc
Nici un alt titlu nu ne trebuie. Cetăţeanul trebuie să fie în centrul
acestui forum, Forumul Cetăţenesc Naţional. Victorie!”451.
• În continuare, într-o scurtă intervenţie, actorul Ernest Maftei, în nu-
mele Comitetului provizoriu (nu spune care - n.a.) afirmă: ,,S-a întâm-
plat o revoluţie ca niciodată… ţara toată e liberă. Ce am câştigat să
păstrăm prin disciplină. Armata ne-a salvat. Urez noroc întregii ţări…
şi să aveţi noroc”.
• Este urmat la microfon de alţi vorbitori, majoritatea necunoscuţi, care
era vorba de o oportunitate politică” (Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia

Română din Decembrie 1989..., p. 473)
450
Revoluţia Română în direct, vol. I, Bucureşti, 1990. p. 87-89.
451
Comunicarea a fost primită de către colonelul Mircea Dumitru.
189
îşi exprimă doleanţele, fac propuneri diverse, anunţă constituirea a dife-

rite comitete. Mulţi sunt incoerenţi. Se strigă: ,,Se trage!”, ,,Nu se
trage!”… şi totuşi, se trage, din ce în ce mai intens. Mulţimea e decisă
să rămână în Piaţă şi scandează: ,,Nu plecăm acasă!”, ,,Să acţioneze
armata!”, ,,Armata e cu noi!”.
• Între timp, Televiziunea reia emisia din Studioul 4, de unde generalul
în rezervă Nicolae Tudor informează că trupele de securitate conduse
de generalul Ghiţă sunt ,,toate loiale poporului”, însă există şi ,,alte
trupe ale fostei conduceri, subţiri, puţine la număr, dar înrăite, care
acţionează în diferite focare”452.
• Pe stradă, situaţia devine dramatică, tancurile armatei trăgând unele în
altele (un tanc aparţinând UM 01060 din Bucureşti deschide focul asu-
pra unui T.A.B din UM 01220 tot din Bucureşti, cu toate că acesta avea
o inscripţie specifică M.Ap.N), rezultând 2 morţi şi 2 răniţi453.
• În interiorul C.C. al P.C.R. sunt ucise sau rănite numeroase persoane
din cauza tragerilor executate în interiorul clădirii. ,,Date fiind particu-
larităţile constructive ale clădirii – se menţionează în Sinteza aspecte-
lor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar – şi nu în ulti-
mul rând lipsei de experienţă în desfăşurarea unor acţiuni de luptă în
asemenea condiţii, s-au creat premisele altor disfuncţionalităţi: necu-
noaşterea parolelor iniţiale ori ulterioarelor schimbări ale acestora
(frecvente); necunoaşterea modificărilor survenite în amplasarea unor
subunităţi pe scările interioare şi holuri, precum şi în încăperi. Pe clă-
dirile mai înalte din zona centrală s-au urcat militari şi civili, fără a se
cunoaşte între ei, fiecare având convingerea că celălalt este «terorist».
Astfel, de la etajele superioare ale clădirii palatului Telefoanelor (unde
se aflau militari) se executa foc spre partea superioară a hotelului
,,Union” (unde se aflau civili şi militari), spre Poliţia capitalei (unde se
aflau militari). Sau, de exemplu, dinspre hotelul ,,Lido” (civili) spre
hotelul ,,Ambasador” (militari), ori spre Agenţia de Turism (Eva) unde,
de asemenea, se aflau militari. În blocurile din zonă au pătruns apoi cu
misiunea de «scotocire» diverse echipe mixte formate din civili şi mili-
tari care au deschis focul la întâmplare, rănind sau chiar omorând lo-
catari nevinovaţi”.
452
În 2004, întrebat de Alex Mihai Stoenescu cine au fost teroriştii, Gelu Voican
Voiculescu a declarat: ,,Pe măsură ce trece timpul încep din ce în ce mai mult să cred că
fenomenul terorist a aparţinut Armatei... Dacă Securitatea voia să facă măcel, făcea
măcel. Armata a creat fenomenul terorist cu scop de diversiune pentru a întreţine o
situaţie ameninţătoare care să dea posibilitatea să slujească noua putere... Mi-au spus
oamenii de la armată că Ceauşescu, după atentatul asupra lui Reagan, a înfiinţat o
structură secretă şi a dat-o la Armată. El îşi pierduse încrederea în Securitate, îşi
pierduse încrederea după fuga lui Pacepa şi a organizat structura paralelă. Era formată
din ofiţeri în rezervă, dar încă în putere, oameni cu experienţă, activişti de partid, care
se intitulau «grupe de luptă». Aveau case zidite în interiorul cărora erau depozite de
arme, muniţie, hrană” (Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie, Editura
RAO, Bucureşti, 2004, p. 192, 200).
453
Sinteza…, p. 132.
190
22 decembrie 1989
• Ora 18,30. Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt transferaţi de la sediul

Securităţii din Târgovişte la sediul UM 01417, comandată de colonelul
Andrei Kemenici.
• Ora 18,40. Generalul G.N. Bociaev transmite telefonic pentru gene-
ralul Nicolae Efitimescu454 comunicarea generalului Moiseev, şeful
Marelui Stat Major al armatei sovietice, că la graniţa sovieto-română, în
zona Iaşi, nu se fac concentrări de trupe şi că nu se intenţionează desfă-
şurarea de activităţi militare în zonă, dar că sunt gata să acorde sprijin
în orice domeniu455. Peste 15 minute, generalul sovietic revine cu
precizarea că, dacă românii mai doreau o confirmare, se puteau adresa
direct Marelui Stat Major al armatei sovietice.
• Ora 19,30. Colonelul Andrei Kemenici raportează generalului Victor
Stănculescu despre arestarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Primul-
adjunct al ministrului Apărării Naţionale ordonă întărirea măsurilor de
pază şi luarea de măsuri pentru dezinformare în ceea ce priveşte locul
de reţinere.
• Comandantul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului
ordonă deschiderea focului asupra tuturor ţintelor aeriene nenotificate
care zburau deasupra teritoriului României456. După ce se ajunge la con-
cluzia că ţintele aeriene erau imitate, se ordonă încetarea lansării de ra-
chete, executându-se doar trageri cu artileria şi mitralierele antiaeriene
numai pe ţinte observate aerian.
• Sistemul de cercetare prin radiolocaţie al Divizii de artilerie antiaeri-
ană din Timişoara este pus în stare de alertă maximă ca urmare a identi-
ficării unui număr mare de ţinte aeriene care se deplasau spre graniţele
României. După ce dispăreau de pe ecranele staţiilor de radiolocaţie în
proximitatea frontierei acestea apărea în interior, de regulă în apropie-
rea aerodromurilor, unităţilor de rachete şi artilerie antiaeriană457.
• Ora 20,00. Televiziunea continuă să transmită ştiri şi informaţii despre
evenimentele eroice şi dramatice care se petrec în ţară, redactorii şi per-
sonalul care asigurau emisia lucrând într-o stare permanentă de tensi-
une, în condiţiile în care în curte şi împrejurimi teroriştii execută foc
454
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie 1989…, p.
223.
455
Viorel Domenico, Ceauşescu la Târgovişte, 22-25 decembrie 1989, Bucureşti, 1999,
p. 125.
456
101 Până la 25 decembrie 1989 au fost executate 52 ieşiri avion-vânătoare – numai
în 5 cazuri s-au descoperit cu ajutorul radiolocatoarelor una sau mai multe ţinte –, 26
ieşiri elicopter şi trageri de artilerie şi mitraliere antiaeriene, au fost lansate 53 de
rachete antiaeriene de diferite tipuri, dintre care 60% au explodat la ,,ţinte”, ,,ceea ce
demonstrează – conform aprecierii autorilor unui document al Procuraturii din 1999 –
existenţa unor obiecte zburătoare sau faptul că s-a executat bruiaj eficace asupra
focoaselor radio ale rachetelor, provocându-se explozia acestora”.
457
Institutul Central pentru Tehnică Militară a apreciat că aceste forţe nu aparţineau
sistemului naţional de apărare al României ,,caracteristicile tehnice ale mijloacelor
existente în cadrul armatei române excluzând posibilitatea desfăşurării unor asemenea
acţiuni de către forţele destinate luptei radio-electronice în interiorul ţării” (Parchetul
Militar, p. 203).
191
intens asupra instituţiei. Deseori se transmit informaţii neverificate des-

pre conflicte şi lupte între Armată şi Securitate, despre acţiuni care în
realitate nu aveau loc (aruncarea în aer a depozitelor de sânge, otrăvirea
apei în diferite oraşe, minarea diferitelor obiective, atacarea studenţilor
din Grozăveşti de către trupele de securitate etc.), majoritatea puse pe
seama securiştilor. Se cheamă populaţia în zona obiectivelor atacate
(noaptea), care erau înconjurate de numeroase forţe ale Armatei (la Ra-
dio, Televiziune etc). Se cere diferitelor unităţi militare din Bucureşti să
treacă la acţiune, se solicită deplasarea a numeroase unităţi militare spre
Capitală. Se fac apeluri a căror semnificaţie avea să fie percepută abia
mai târziu.
• La etajul XI al Televiziunii române, unde se aflau deja Ion Iliescu,
Silviu Brucan, Dan Marţian, Petre Roman şi alţii, ajunge şi Dumitru
Mazilu, întâmpinat astfel de Silviu Brucan: ,,Unde umbli, domnule? Noi
avem nevoie de Paltforma-program, iar dumneata nu eşti de găsit”458.
Se trece la completarea textului lui Dumitru Mazilu de către Silviu Bru-
can, Ion Iliescu etc. (şi a listei cu persoanele din componenţa Consiliu-
lui Frontului Salvării Naţionale, care a fost prezentată mai târziu la Te-
leviziune de către Ion Iliescu)459.
• La Timişoara demonstraţia maraton din piaţa Operei continuă neîntre-
458
Referindu-se la acest lucru, Silviu Brucan menţionează următoarele în lucrarea De la
capitalism la socialism şi retur: ,,Apoi am înlocuit în text Forumul Cetăţenesc cu
Frontul Salvării Naţionale. La punctul 5, privitor la agricultură, am scris: sprijinirea
micii proprietăţi ţărăneşti şi oprirea distrugerii satelor, la punctual 8 am înlocuit
cuvintele care mi s-au părut prea tehnice cu fraza: În acest scop vom pune capăt
exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere,
acordând prioritate satisfacerii nevoilor de căldură şi lumină ale oamenilor, iar la
punctul 9, privitor la politica externă, am adăugat: integrându-se în procesul de
constituire a unei Europe unite, casă comună a tuturor statelor europene. Vom respecta
angajamentele internaţionale ale României, în primul rând pe cele privitoare la
Tratatul de la Varşovia. În sfârşit, am şters: Aşa să ne ajute Dumnezeu, deoarece ne
adresam întregii populaţii a ţării, şi nu numai creştinilor… Ulterior (după ce textul a
fost citit la Televiziune – n.n..), la sugestia juriştilor, s-a adăugat un paragraf cu
caracter politico-juridic privind demiterea tuturor organelor vechi ale Puterii şi
instituirea unei Puteri la nivel central şi local”. La rându-i, în cartea cu caracter
memorialistic Revoluţia furată, Dumitru Mazilu consemnează următoarele: ,,Şi mai
mult smulgându-mi-o din mână, o luă şi-i adăugă o nouă pagină pe care scrisese:
«Preşedintele Consiliului este Ion Iliescu». «Bine, dar Ion Iliescu n-a fost ales nici
măcar membru în noul organ… Cum poate fi dânsul preşedinte?» – am comentat eu.
«Ei, asta-i bună. E revoluţie… Cine mai ştie pe cine a ales. Şi în definitiv noi îl
considerăm pe Ion Iliescu cel mai indicat să fie preşedinte. El este deja noul
conducător. Acesta este un lucru indiscutabil”.
459
Constantin Bebe Ivanovici consemnează, în lucrarea Cui îi este frică de adevăr,
următoarele, în legătură cu acest lucru: ,,Lista despre care vorbim s-a făcut din
«mers». Fiecare dintre cei prezenţi rostea câte un nume, ceilalţi se pronunţau, iar
domnul Dan Marţian îl trecea pe o foaie, exact foaia cu care domnul Iliescu s-a
prezentat în studioul 4… Îmi amintesc că, aproape în acelaşi timp, domnii Iliescu şi
Mazilu au rostit numele Doinei Cornea. Silviu Brucan l-a propus pe Lászlo Tökes. Cu
toţii am fost de acord să-l trecem pe Mircea Dinescu şi pe Ion Caramitru. Când s-a
ajuns cam la 30 de persoane, unii au cerut să se încheie lista. Ion Iliescu şi Petre
Roman au insistat ca lista să rămână deschisă”.
192
22 decembrie 1989
rupt. Se distribuie manifeste cu Proclamaţia Frontului Democratic Ro-

mân, sub titlul ,,A căzut tirania”, în patru limbi, iar către ora 12.00,
înainte de fuga dictatorului, se prezintă Rezoluţia finală a Adunării po-
pulare din Timişoara cu privire la instaurarea adevăratei democraţii şi
libertăţi în România460. Comandantul garnizoanei Timişoara ordonă
dislocarea a cinci tancuri în Piaţa Operei pentru a participa la acţiunea
de neutralizare a diversioniştilor din zonă şi a contribui la apărarea noii
puteri revoluţionare, care îşi stabilise comandamentul în sediul Operei;
alte două tancuri sunt plasate în faţa Consiliului Judeţean, iar trei la
comandamentul Diviziei mecanizate. Ulterior, efectivele au fost supli-
mentate, iar municipiul Timişoara a fost împărţit pe zone de responsa-
bilităţi militare.
• La Arad continuă să se intensifice zvonurile şi ştirile false (atacarea
sediului Inspectoratului Ministerului de Interne, a Poştei etc.; apropie-
rea de oraş, pe valea Mureşului, a elicopterelor; deplasarea spre Arad,
de la Timişoara, a unei coloane de securişti; minarea podului C.F.R. de
peste Mureş etc.).
• Ora 20. Ajuns la Buzău (de la Iaşi), la comandamentul Armatei 2,
Constantin Olteanu află că se făceau pregătiri intense pentru trimiterea
a două regimente la Bucureşti. Întrebând cine a ordonat acest lucru, ge-
neralul Ion Dândăreanu, comandantul Armatei, răspunde: ,,Executăm
ordinele comandantului suprem”. ,,Care comandant suprem – replică
Olteanu -, că nu mai e nici un comandant suprem?”. ,,Păi, avem o notă
telefonică, primită pe la prânz, semnată de generalul Ilie Ceauşescu.
Încolo nu mai avem nimic”.
• Ora 20,55. Din partea ministrului ungar al Apărării se revine cu preci-
zarea făcută la orele 20,30 că a doua zi puteau fi oferite 500 000 de
conserve de carne şi se întreabă care este situaţia la Bucureşti. Genera-
lul Nicolae Eftimescu răspunde că alimentele puteau fi trimise la Timi-
şoara, prin punctul de frontieră Nădlac, că în Bucureşti ,,se dau lupte
mari la Ministerul Apărării Naţionale între unităţi ale Armatei şi cele
ale Ministerului de Interne”461.
• Ora 21,00. La Cluj-Napoca, forţe necunoscute execută atacuri armate
asupra obiectivelor importante din municipiu, lansează informaţii des-
pre acţiuni agresive antiromâneşti de către unele grupuri de etnici ma-
ghiari din Satu Mare, Carei, Arad, Târgu Mureş, Miercurea Ciuc.
• La Brăila, comandantul garnizoanei ia măsuri pentru pregătirea unor
unităţi militare din Focşani şi Râmnicu Sărat în vederea deplasării, la
ordin, spre Bucureşti.
• La Braşov se constituie C.J.F.S.N., condus de generalul Ion Florea.
• Ora 21,07. În judeţul Hunedoara este descoperită o ţintă aeriană care
zbura la joasă înălţime. Asupra ei se deschide foc de artilerie antiaeri-
460
În unele lucrări momentul prezentării Rezoluţiei este menţionat după fuga
dictatorului. În orice caz, documentul a fost întocmit pînă în ora 12,00.
461
224.
193
ană, fără a fi nimicită. Numeroase situaţii asemănătoare aveau să se în-

tâmple în continuare, chiar dacă s-au lansat şi rachete.
• Ora 21,45. Unităţile de artilerie antiaeriană din zona Târgovişte sunt
trecute în ,,starea de pregătire de luptă nr. 1”, cu ordin expres de a
deschide foc asupra ţintelor aeriene neanunţate, care ar fi intrat în spa-
ţiul lor de acţiune.
• Ora 22,00. Televiziunea din Bucureşti îl prezintă telespectatorilor pe
Nicu Ceauşescu, fiul cel mic al lui Nicolae Ceauşescu, prim-secretar al
Comitetului Judeţean de Partid Sibiu, care fusese prins, agresat şi în-
junghiat la unul dintre ,,filtrele” care controlau pătrunderea în Bucu-
reşti462.
• Sirenele din Timişoara anunţă alarma aeriană. Pe radiolocatoare apar
ţinte aeriene neanunţate. Avioanele şi elicopterele, dotate cu muniţie de
război, sunt ridicate în aer, dar se constată că ţintele nu erau reale. ,,Pe
coordonatele indicate prin radio - relevă Vasile Marcu, pilot de elico-
pter - existau ţinte cu sisteme de lumini şi semnalizare asemănătoare
unor elicoptere. Am încadrat ţinta şi am raportat… Mi s-a ordonat fără
nici o ezitare să deschid foc… Am tras în plin… ţinta a dispărut. După
circa două secunde adversarul a reapărut trăgând în mine. Mă aştep-
tam să îmi facă praf aparatul, dar nici gând”. O asemenea situaţie bi-
zară s-a repetat de nenumărate ori, atât în situaţia elicopterului coman-
dat de Vasile Marcu, cât şi în alte zeci şi sute de situaţii care aveau să
fie înregistrate în continuare pe aproape întreg teritoriul ţării463.
• Asupra unităţilor militare din Reşiţa se deschide foc real şi simulat cu
armament individual; apărătorii ripostează.
• Coşmarul dezinformărilor se declanşează şi în oraşul Lugoj.
,,Telefonul – relevă Nicolae Toma – suna mereu să ne atenţioneze că
vom fi atacaţi de terorişti”464.
• Ora 23,00. Ion Iliescu prezintă la Televiziune Comunicatul către ţară
al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Documentul (cel mai im-
portant de până atunci al Revoluţiei române) menţiona că scopul Fron-
tului Salvării Naţionale consta în ,,instaurarea democraţiei, libertăţii şi
demnităţii poporului român”, că din acel moment ,,se dizolvă toate
structurile de putere ale clanului Ceauşescu”, guvernul ,,se demite”,
Consiliul de Stat şi instituţiile sale ,,îşi încetează activitatea”, întreaga
putere în stat fiind preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale,
căruia i se vor subordona Consiliul Militar Superior (acesta coordona
întreaga activitate a Armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne),
462
Înainte de a fi prezentat telespectatorilor, Nicu Ceauşescu a fost urcat la etajul XI al
Televiziunii, unde, după propria-i mărturie, Ion Iliescu ar fi spus: ,,Haideţi să
continuăm comunicatul, iar el să fie ţinut de armată”. Deoarece starea sănătăţii s-a
înrăutăţit, a fost dus la Spitalul Militar Central, unde a fost operat.
463
Sergiu Nicolaescu consideră că războiul electronic putea fi dus numai de către
,,unităţi speciale, care, pentru a acoperi tot teritoriul României, nu puteau aparţine
decât unei ţări vecine” (Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 97).
464
194
22 decembrie 1989
precum şi toate ministerele şi organele centrale (,,în actuala lor struc-

tură”). În teritoriu urmau să se constituie consilii judeţene, orăşeneşti şi
comunale ale Frontului Salvării Naţionale, ca ,,organe ale puterii lo-
cale”, cu misiunea de a asigura ,,aprovizionarea populaţiei cu alimente,
cu energie electrică, cu căldură şi apă, pentru asigurarea transportu-
lui, a asistenţei medicale şi a întregii reţele comerciale”. Ordinea pu-
blică urma să fie asigurată de către Miliţie împreună cu comitetele ce-
tăţeneşti.
Ca program, Frontul Salvării Naţionale propunea poporului român
următoarele: abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi
statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; or-
ganizarea de alegeri libere; separarea puterilor în stat - legislativă, exe-
cutivă şi judecătorească - şi alegerea tuturor conducătorilor politici
pentru unul sau, cel mult, două mandate; restructurarea întregii econo-
mii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei; eliminarea
metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centrali-
zată şi promovarea liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tu-
turor sectoarelor economice; restructurarea agriculturii şi sprijinirea mi-
cii producţii ţărăneşti; reorganizarea învăţământului potrivit cerinţelor
contemporane pe baze democratice şi umaniste; eliminarea dogmelor
ideologice; promovarea adevăratelor valori ale umanităţii; eliminarea
minciunii şi imposturii şi statornicirea criteriilor de competenţă şi justi-
ţie în toate domeniile de activitate; aşezarea pe baze noi a dezvoltării
culturii naţionale; trecerea presei, radioului şi televiziunii în ,,mâinile
poporului”; respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale
şi asigurarea deplinei lor egalităţi în drepturi cu românii; promovarea
unei politici externe care să servească bunei vecinătăţi, prieteniei şi pă-
cii în lume, care să se integreze în ,,procesul de construire a unei Eu-
rope unite, casă comună a tuturor popoarelor continentului”; respecta-
rea angajamentelor internaţionale ale României (,,în primul rând, cele
privitoare la Tratatul de la Varşovia”); promovarea unei politici in-
terne şi externe ,,subordonate nevoilor şi intereselor dezvoltării fiinţei
umane”, respectarea deplină a ,,drepturilor de deplasare liberă”; resta-
urarea societăţii civile; garantarea ,,triumfului democraţiei, libertăţii şi
demnităţii tuturor locuitorilor ţării”. Concomitent, în numele Consili-
ului Frontului Salvării Naţionale, a cărui componenţă avea să fie anun-
ţată la scurt timp465, s-a propus ca în viitor ţara să se numească România
465
În ordinea anunţată la Televiziune, Consiliul Frontului Salvării Naţionale avea
următoarea componenţă: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Lászlo Tökes,
Dumitru Mazilu, Dan Deşliu, generalul Ştefan Guşă, generalul Victor Stănculescu,
Aurel Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan,
Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu
Voican Voiculescu, Dan Marţian, căpitan Mihail Lupoi, generalul Voinea, căpitanul de
rangul 1 Emil Dumitrescu, Vasile Neacşa, Cristina Ciontu, Marian Baciu, Bogdan
Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negruţiu, Gheorghe Manole, Vladimir Ionescu, Adrian
Sârbu, Constantin Cârjan, Domokós Géza, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă,
Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu şi Ion Iliescu. După ce a
195
şi s-a anunţat că un comitet de redactare a unei noi Constituţii ,,va în-

cepe să funcţioneze imediat”466.
• După prezentarea Comunicatului către ţară al C.F.S.N., în redacţia
Studioului 4 al Televiziunii Române Libere soseşte un text intitulat Re-
zoluţia finală de la Timişoara467 prin care se făcea cunoscut că Aduna-
rea Populară a tuturor locuitorilor din Banat şi din alte părţi ale ţării,
adunaţi între 15-22 decembrie 1989 la Timişoara, declară instituirea
adevăratei democraţii şi libertăţi pe întreg cuprinsul ţării şi hotărăşte:
demiterea din toate funcţiile de partid şi de stat a lui Nicolae şi Elena
Ceauşescu, precum şi a tuturor membrilor de familie, tragerea lor la
răspundere în cadrul unui proces judecat de o instanţă competentă, con-
form procedurilor legale; identificarea celor dispăruţi şi a cadavrelor
celor ucişi; eliberarea şi reabilitarea deţinuţilor şi dizidenţilor politici;
instituirea unui guvern provizoriu şi preluarea conducerilor locale de
stat de către cei mai competenţi cetăţeni; organizarea de alegeri libere şi
democratice; înfăptuirea unui regim ,,cu adevărat democratic”; separa-
rea activităţii politice de activitatea de stat; restabilirea legăturilor di-
plomatice şi consulare cu toate statele care au suspendat şi întrerupt
această activitate etc. În finalul documentului se făcea cunoscut că Ad-
unarea Populară de la Timişoara salută ,,cu entuziasm patriotic” în-
treaga populaţie a ţării şi ostaşii ,,bravei noastre armate”, se închină
,,cu smerenie în faţa memoriei eroilor care şi-au vărsat sângele pentru
înfăptuirea idealurilor noastre” etc. Şi decide ,,instituirea noului PAR-
LAMENT al ţării, în care să fie reprezentată toată naţiunea română şi
care să fie împuternicit să ia toate măsurile necesare în interesul între-
gii naţiuni”468.
• Între timp, în contextul în care Televiziunea, la fel ca şi alte nume-
roase instituţii fundamentale ale ţării erau atacate de către terorişti,
Victor Ionescu face apel la populaţie să intervină pentru a sprijini for-
ţele armate. În acest sens, declară: ,,În această noapte, nimeni nu are
voie să doarmă în România. Trebuie să fim în stradă pentru a preveni
actele ostile. Noaptea este favorabilă trădătorilor şi duşmanilor popo-
rului. Ieşiţi în stradă, stimaţi români! Vă aşteptăm să ne apăraţi şi pe
noi ca să apărăm împreună democraţia, România, şi să evităm ca pe
viitor să se mai instaureze dictaturi teroriste”. Un apel similar face
pentru apărarea Radio-ului crainicul Petre Popescu.
• După prezentarea la Televiziune a Comunicatului către ţară, în Bucu-
reşti sunt difuzate manifeste cu conţinut mobilizator. Unul dintre ele
prezentat componenţa C.F.S.N. (majoritatea dizidenţilor incluşi nu fuseseră consultaţi),

Ion Iliescu a făcut cunoscut că ,,lista rămâne deschisă”, aşteptându-se propuneri din
partea ,,tuturor categoriilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins”.
466
,,Caietele Revoluţiei”, nr. 2/2005, p. 19-21. Ulterior, unele prevederi ale Comunica-
tului către ţară au fost modificate sau completate.
467
Redactată în aceeaşi zi de Radu I. Motica, doctor în drept.
468
Ion Iliescu, Revoluţia trăită, Editura Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate,
Bucureşti, 1995, p. 125-128; vezi şi „Clio.1989”, I, nr. 1-2/2005, p. 201-201.
196
22 decembrie 1989
avea următorul conţinut: ,,Cetăţeni şi cetăţene! Ostaşi! Revoluţia popo-

rului român, care a înlăturat cea mai odioasă dictatură din istoria ţă-
rii, a învins! Glorie veşnică celor care s-au jertfit pentru cauza victoriei
revoluţiei! Trăiască eroicul popor român! Trăiască brava sa armată!
Să urmăm, cu încredere, îndemnurile Consiliului Frontului Salvării
Naţionale! Executaţi cu fermitate ordinele Consiliului Militar Supe-
rior!”.
• În Arad, elemente diversioniste deschid foc de armă automată asupra
sediului noii structuri revoluţionare şi a altor instituţii importante din
oraş, provocând primele victime şi multă panică (au început să sune si-
renele, să se tragă clopotele bisericilor. În Piaţa, mulţimea continua însă
să scandeze: ,,Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!”.
• Ora 23,25. Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului recon-
firmă ordinul privind trecerea la starea de alarmă a unităţilor de artilerie
antiaeriană, cu precizarea că focul se va deschide cu toate mijloacele
asupra oricăror ţinte aeriene care vor apărea în zona de la nord de râul
Mureş.
• Ora 23,30. La Sibiu, până aproape de miezul-nopţii au fost predate
Şcolii Militare de Ofiţeri Activi ,,Nicolae Bălcescu” circa 120 de per-
soane (cadre militare şi personal civil) aparţinând Ministerului de In-
terne469. La scurt timp, la sediul şcolii militare au fost aduse şi
armamentul şi muniţia rămase în sediile Ministerului de Interne după ce
manifestanţii au pătruns în ele470.
• Spre miezul nopţii, Televiziunea comută emisia în Piaţa Palatului,
unde se petrec evenimente dramatice. Se trage, inclusiv de pe tancuri,
cu mitralierele, şi se scandează: ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Jos comunismul!”,
,,Nu se trage în popor!”. Pe ecranele televizoarelor apare partea superi-
oară a zidului Palatului Regal ciuruit de gloanţe şi incendiat. Se scan-
dează: ,,Fără violenţă!”, ,,Nu mai trageţi!”, ,,Opriţi focul! Sunt milita-
rii noştri sus” (pe Palat – n.a.), ,,Elemente criminale, coborâţi, predaţi-
vă!”. Din balconul Comitetului Central, Ion Caramitru încearcă să facă
ordine: ,,Opriţi focul!, ,,Opriţi focul!, Staţi liniştiţi. Armata să pună fa-
rurile pe Palat… Să se facă o delegaţie din partea armatei ca să-i
captureze. Nu mai trageţi. Armata e cu noi… Singura şansă este să vă
predaţi. Liniştiţi-vă, nu aveţi nici o şansă. Piaţa e înconjurată de ar-
mată, de tancuri, de tunuri, de mitraliere, de oameni cu mâinile goale,
liniştiţi-vă. Adunaţi-vă, puneţi-vă pe două rânduri, coborâţi, veţi fi
preluaţi de armată, care vă va garanta integritatea corporală…. Liniş-
tiţi-vă. N-avem nevoie de panică. Revoluţia am câştigat-o. E păcat.
Dumnezeu e cu noi!... Nu mai trageţi cu armele. Trebuie să dansăm, să
ne bucurăm… Nu ne trebuie răzbunare fizică... Armata să meargă cu
469
Ulterior, la sediul şcolii ,,Nicolae Bălcescu” au mai fost aduse 469 persoane
considerate a fi suspecte (unele având asupra lor armament şi muniţie).
470
Expertiza balistică a constatat că majoritatea armamentului prezenta urme vizibile de
scrum şi zgură produse în urma executării focului. Concomitent, în sediile Securităţii şi
Miliţiei au fost găsite multe tuburi provenite de la muniţia trasă.
197
tancurile spre Palat, să se îndrepte spre el. Nu mai trageţi cu nimic…

S-ar putea să fie oameni de-ai noştri care s-au refugiat acolo. Nu ştim
exact. Să se îndrepte acolo carele blindate şi oameni care să-i preia…
Nu mai trageţi… Toţi ochii lumii şi ai Europei sunt îndreptaţi asupra
noastră. Nu mai trebuie să se audă gloanţe. Liniştiţi-vă. E nevoie de
ordine. Numai aşa vom putea să răzbim… Nu mai trageţi. E inutil…
Trebuie să ne păzim libertatea… Lumea trebuie să ştie că România-i o
ţară civilizată, cu trecut istoric, cu spirit, cu umor… Nu vă mai jucaţi
cu armele… N-avem nevoie de crime… Trebuie să avem grijă de acest
Palat al nostru. În el este Muzeul de Artă (în Piaţă se trage intens) Nu
mai trageţi. Opriţi focul, este inutil… Ofiţeri, trimiteţi reprezentanţi să
păzească muzeul nostru. Să nu uităm că suntem o ţară civilizată. Nu
avem nevoie nici de crime, nici de devastări. E însemnul vieţii noastre,
moştenirea din străbuni. Palatul nostru, averea noastră… E momentul
să cântăm, Să dansăm. Deşteaptă-te române… Fraţilor, aveţi grijă de
Muzeul nostru (focul se înteţeşte) Nu mai trageţi, de ce trageţi militari?
Nu mai trageţi. Aveţi oamenii voştri în Palat. Nu mai trageţi… În Palat
sunt numai soldaţi ai armatei noastre. Nu trageţi… Opriţi focul, opriţi
focul… Periclitaţi viaţa soldaţilor noştri…”. În continuare, alţi vorbi-
tori, mai mult sau mai puţin coerenţi, mai calmi sau mai colerici, fac
apel la ordine, la încetarea focului. Se scandează ,,Ole, ole ole,
Ceauşescu nu mai e!”, ,,Trăiască România Liberă!”, ,,Libertate!”,
,,Timişoara, Timişoara!”, ,,Bucureşti, Bucureşti!”. În timp ce se trag
rafale de foc automat, în centrul Pieţii Palatului se face o horă spontană,
se cântă ,,Hora Unirii!”, se propune un moment de reculegere pentru
cei care s-au jertfit pentru libertate, dar focurile continuă471. În final, o
parte a Palatului Regal avea să fie distrusă, la fel ca şi Biblioteca Cen-
trală Universitară.
• Noaptea. În Bucureşti, ziaristul francez Jean Louis Calderon este stri-
vit de şenilele unui tanc.
• În zona Piaţa Moghioroş, militari din UM 01210 şi UM 01270 au des-
chis foc asupra autoturismului în care se afla Vasile Giurcanu şi l-au
ucis. Cu acelaşi prilej a fost rănit Ilie Georgescu472. Asemenea greşeli
inadmisibile aveau se produseseră şi aveau să se repete în numeroase
alte locuri din Bucureşti şi din ţară.
• La Constanţa se intensifică zvonurile despre existenţa şi acţiunea unor
grupuri teroriste, contaminarea apei potabile, încercări de distrugere a
unor lucrări de artă, obiective economice, acţiuni de minare a unor nave
în rada portului, încercări de debarcare a unor forţe importante, distru-
gerea platformelor de foraj maritim etc. Ca urmare, artileria antiaeriană
deschide foc asupra unor mijloace aeriene, care survolau portul Midia
la circa 6 000 de metri altitudine. La rându-le, dragoarele maritime şi
vânătoarele de submarine trag asupra unor ţinte navale nenotificate şi
471
472
Sinteza…, p. 149.
198
22 decembrie 1989
necunoscute.
• În Piaţa Operei din Timişoara elemente neidentificate deschid foc şi
rănesc 5 persoane.
• La Târgovişte, Nicolae Ceauşescu, aflând că armata asculta ordinele
generalului Ştefan Guşă, izbucneşte: ,,Să nu executaţi ordinele lui
Guşă!. E un trădător, la Timişoara nu mi-a executat ordinele. N-a fost
în stare să stăpânească situaţia. A trădat. Executaţi ordinele lui Stăn-
culescu, el este ministrul vostru, am semnat decretul de numire azi-di-
mineaţă”. Când află despre Ion Iliescu devine deja coleric, adresându-
se Elenei Ceauşescu: ,,Vezi? Ţi-am spus să-l termin şi tu ai zis că-i sufi-
cient să-l mărginalizez”. După ce a început să se tragă asupra unităţii
militare în care se afla, Nicolae Ceauşescu a cerut lui Ion Boboc să facă
rost de un blindat pentru a se deplasa la Voineşti, în zona Câmpulung.
I-a promis bani, grade şi tot ce vrea473.
Casa Albă prezintă poziţia faţă de evenimentele din România printr-o
Declaraţie, citită de Marlin Fitzwater, purtătorul de cuvânt: ,,O povară
teribilă a unei domnii dictatoriale a căzut de pe umerii poporului ro-
mân. S.U.A. sunt alături, în bucuria lor, de poporul român, căruia i se
alătură în speranţa acestuia spre o tranziţie paşnică spre democraţie.
Deplângem pierderile de vieţi omeneşti, tragice şi fără nici un rost din
ultima săptămână şi cerem să se pună capăt oricăror acte de violenţă.
S.U.A. salută hotărârea reprezentanţilor guvernului român de a ordona
o încetare a represiunii brutale şi de a pune capăt dictaturii lui Ceau-
şescu. Sperăm că guvernul român va răspunde acum, cât se poate de
repede, la dorinţele poporului spre schimbări democratice şi că se va
angaja pe drumul unei tranziţii paşnice. Tragedia de la Timişoara nu
va fi uitată niciodată! Această tragedie va servi ca o aducere aminte
permanentă a aspiraţiilor fundamentale ale unui popor, care nu pot fi
distruse prin forţa armelor. S.U.A. sunt gata, aşa cum au fost întot-
deauna, de a stabili relaţii bune cu România. Dacă România merge pe
drumul unei adevărate democraţii, S.U.A. se angajează să sprijine pu-
ternic România şi să-i dea tot ajutorul posibil. Sperăm că în curând
România se va alătura celorlalte ţări din Centrul şi Răsăritul Europei,
ţări care au deschis drumul unei noi ere de colaborare între Răsărit şi
Apus”474.
Lawrence Eagleburger din Departamentul de Stat al S.U.A., întrebat ce
este de făcut în continuare, răspunde: ,,Cred că, în primul rând, trebuie
să aşteptăm câteva zile până ce forţele libertăţii din România se orga-
nizează. Apoi ne vom putea consulta cu aceste forţe pentru a vedea cum
le putem ajuta”475.
Allan Green jr., ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, declară la radio
473
Grigore Cartianu, op. cit., p. 261, 272, 284-285.
474
Prezentată la radio ,,Europa Liberă”, la ora 19,00, de către Neculai Constantin
Munteanu.
475
E un început în tot sfârşitul…, p. 443.
199
,,România”: ,,S.U.A. salută cu bucurie vestea că regimul brutal al lui

Ceauşescu a fost răsturnat, ca urmare a luptei curajoase şi de durată a
poporului român. Nutrim speranţa că veţi continua pe drumul acestei
victorii în momentele de grea cumpănă prin care treceţi când sunteţi
supuşi încă unei crunte represiuni. Vom căuta şi vom încerca să spriji-
nim, cât se poate mai bine, un popor hotărât să păşească pe calea unor
reforme politice şi economice. S.U.A. sprijină calea spre reforme de-
mocratice, dar şi apărarea drepturilor omului. Guvernul S.U.A. se an-
gajează să sprijine România prin trimiterea de medicamente, alimente
şi altele, de îndată ce situaţia se stabilizează, astfel încât guvernul nos-
tru şi noul dumneavoastră guvern să cadă de acord asupra celor ce
sunt de primă necesitate. Cetăţenii americani doresc, de asemenea, să
ofere ajutoare, eu însumi contribuind cu un ajutor de 25 000 de dolari.
Casa Albă este gata să sprijine guvernul democratic al României”476.
David Funderburk, fostul ambasador al S.U.A. în România, îşi ex-
primă, într-un mesaj adresat prin intermediul postului de radio ,,Europa
Liberă”, înainte de căderea regimului Ceauşescu, solidaritatea cu popo-
rul român: ,,Iubiţi prieteni români, am auzit ce s-a întâmplat în Timi-
şoara, Arad, Braşov, Iaşi, Bucureşti şi-n alte oraşe din România. Din
America suntem în solidaritate cu activitatea voastră pentru libertate,
demnitate, drepturile omului. Poporul american, inclusiv românii ame-
ricani, au grijă de oamenii din România. Trebuie să ştiţi că recent au
avut loc demonstraţii în oraşele: Cleveland, Washinghton, New York,
Los Angeles, Huston, Chicago şi altele. Eu cred că clopotul libertăţii o
să sune pentru libertatea poporului român în anul 1990. În 1990, cred
că vom putea spune: «Bine ai venit Libertate!». Vă urez un «Crăciun
fericit» şi «La mulţi ani!». Să vă ajute Dumnezeu!”477.
François Mitterand, preşedintele Franţei, declară, la coborârea din avi-
onul care-l aducea din R.D.G.,: ,,Românii sunt liberi! Europa respiră
uşurată; aceasta este o veste bună pentru noi toţi”.
Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii, anulează titlul de înaltă distincţie
,,Bath” în gradul de cavaler al Marii Cruci, acordat în 1978 lui Nicolae
Ceauşescu, şi anunţă că va trimite înapoi decoraţia pe care i-a înmânat-
o Ceauşescu în acel an.
Margaret Thatcher, prim-ministrul Marii Britanii, îi felicită pe români
(pe care-i consideră ,,adevăraţi eroi”) pentru curajul de care au dat do-
vadă, apreciază că ei participă la unul din cele mai importante capitole
ale istoriei lor şi îşi exprimă speranţa că noua conducere a României
,,va urma exemplul celorlalte ţări şi va efectua alegeri libere în ţară”.
Douglas Hurd, ministrul britanic de Externe, apreciază înlăturarea lui
Nicolae Ceauşescu drept ,,o veste excelentă” pentru România şi Estul
Europei, exprimându-şi, în acelaşi timp, regretul că acest lucru s-a pe-
trecut după ,,o baie de sânge”. ,,Acum - a mai apreciat diplomatul bri-
476
Ibidem, 443-444.
477
Ibidem, p. 441-442.
200
22 decembrie 1989
tanic - esenţialul este să se pună capăt violenţei şi să se instaureze un

dialog între diferitele grupări politice, în scopul de a se crea instituţii
libere”.
Papa Ioan Paul al II-lea îşi exprimă ,,oroarea” în legătură cu violen-
ţele comise de autorităţile române împotriva manifestanţilor şi lansează
un apel în favoarea unor schimbări radicale, bazate pe respectarea
drepturilor omului.
Mario Soares, preşedintele Portugaliei, declară că ,,întreaga opinie pu-
blică respiră cu uşurare, ca urmare a căderii dictatorului Ceauşescu şi
a clicii sale” şi apreciază că ,,libertatea, atât de des încătuşată, triumfă
la Bucureşti şi în întreaga Românie”.
Carlos Andres Perez, preşedintele Venezuelei, salută înlăturarea lui Ni-
colae Ceauşescu şi subliniază că aceasta dovedeşte că ,,nimic nu poate
împiedica popoarele să avanseze spre democraţie”, că evenimentele
din România ,,se înscriu pe linia valului de libertate din Europa de Est,
a evoluţiei, pe care nimeni nu o poate opri”.
M.S. Gorbaciov, secretarul general al P.C.U.S., informează Congresul
Deputaţilor Poporului despre evenimentele din România şi supune spre
aprobare următorul mesaj adresat poporului român: ,,În acest moment
de cotitură pentru soarta României, Congresul Deputaţilor Poporului
al U.R.S.S. îşi afirmă sprijinul hotărât faţă de cauza dreaptă a popo-
rului român. Îi asigurăm pe cetăţenii României de sentimentele tradiţi-
onale de prietenie şi bună vecinătate şi reafirm dorinţa sinceră de co-
laborare strânsă în interesele socialismului şi păcii”. Primit cu apla-
uze, textul a fost aprobat în unanimitate.
I.P. Aboimov, adjunctul ministrului de Externe sovietic, declară - îna-
intea înlăturării lui Nicolae Ceauşescu - următoarele ambasadorului
român, Ion Bucur: ,,Noi respingem hotărât declaraţiile privind campa-
nia antiromânească ce s-ar desfăşura în U.R.S.S., nemaivorbind de
acuzaţia potrivit căreia, chipurile, acţiunile împotriva României ar fi
planificate în cadrul Tratatului de la Varşovia. Asemenea afirmaţii sunt
neîntemeiate şi absolut inacceptabile. La fel de absurde sunt şi decla-
raţiile unor persoane oficiale române despre intenţiile pe care le-ar
avea U.R.S.S., de a efectua o intervenţie în România”.
Vadim Perfiliev, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovie-
tic, declară agenţiei ,,Reuters”: ,,Nu avem nici o îndoială că poporul
român, care arată suficientă înţelepciune pentru a păstra calmul şi sta-
bilitatea, în ciuda evenimentelor dramatice, va crea condiţiile unei vieţi
normale”478.
Comunitatea Economică Europeană omagiază, printr-un Comunicat,
curajul, jertfa şi victoria poporului român, transmite condoleanţe
cetăţenilor familiilor victimelor represiunii şi face cunoscut că aşteaptă
de la noua conducere a României să adopte o politică de respectare
a acordurilor de la Helsinki privind cooperarea şi securitatea
478
Ibidem, p. 387.
201
europeană.
Guvernul R.D.G. felicită poporul român pentru victoria obţinută împo-
triva dictaturii, exprimă condoleanţe pentru numărul mare de victime şi
face cunoscut că românii puteau să conteze pe sprijinul solidar al ger-
manilor.
Guvernul Olandei îşi exprimă ,,gândurile şi sentimentele de simpatie
faţă de toţi cei care au suferit în România” şi se angajează să sprijine
procesul de schimbare din România ,,în toate domeniile posibile”.
Prim-ministrul, Ruud Lubbers, face cunoscut că Executivul de la Haga
a deblocat 87000000 de florini (44000000 dolari) pentru ajutorarea
statelor din Estul Europei în 1990.
Guvernul iugoslav salută cursul spre democraţie şi libertate în care s-a
angajat poporul român.
• Crucea Roşie din Iugoslavia anunţă că va oferi sprijin Crucii Roşii din
România.
Guvernul canadian primeşte cu bucurie vestea înlăturării lui Nicolae
Ceauşescu şi anunţă că a suspendat măsurile luate cu o zi înainte împo-
triva regimului de la Bucureşti.
Guvernul polonez condamnă acţiunile represive din România împotriva
manifestanţilor, apreciază că în viitor se va ,,deschide un capitol nou în
istoria României, ţară cu care Polonia are vechi tradiţii de relaţii pri-
eteneşti” şi anunţă că este gata să acorde ajutor medical.
Petăr Mladenov, preşedintele Consiliului de Stat al Bulgariei, declară
unui corespondent al agenţiei bulgare BTA: ,,Cu sinceră şi adâncă uşu-
rare am primit vestea înlăturării regimului Ceauşescu. Această ştire a
urmat după zile de îngrijorare şi nelinişte, de condamnare şi repulsie,
provocate de reprimarea sângeroasă, plină de cruzime, a poporului
român, ridicat la luptă pentru libertate şi democraţie, la o luptă care a
adus mii de victime omeneşti. Ne plecăm în faţa celor care au murit
pentru ca în România să sosească o zi a bucuriei, o bucurie pentru
toată Europa. Îi felicităm pe fraţii noştri români care l-au răsturnat pe
tiran şi păşesc pe calea înnoirii democratice a societăţii. Sunt convins
că evenimentele de vineri deschid calea spre stabilirea unor relaţii ac-
tive şi fructuoase, de colaborare şi a unei prietenii sincere între Bulga-
ria şi România”479.
Manfred Wörner, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, afirmă
că ,,N.A.T.O. a aflat cu bucurie despre căderea regimului Ceauşescu”,
că din acel moment se poate spune că ,,idealurile de libertate şi de de-
mocraţie prevalează peste tot în Europa centrală şi răsăriteană” şi îşi
exprimă speranţa că ,,România va înainta în mod paşnic în direcţia in-
staurării unei democraţii autentice”.
Enrique Baron Crespo, preşedintele Parlamentului European, salută
sfârşitul dictaturii în România şi îşi exprimă ,,profunda satisfacţie pen-
tru faptul că poporul român a reuşit să pună capăt unui sistem dictato-
479
Ibidem, p. 390-391.
202
22 decembrie 1989
rial” şi îşi exprimă speranţa că ,,această nouă etapă va conduce la un

proces de instaurare a democraţiei, care, prin intermediul organizării
de alegeri libere, să asigure, în sfârşit, respectarea drepturilor funda-
mentale ale acestui popor ce a suferit prea mult”.
Jacques Delors, preşedintele Comisiei C.E.E., consideră înlăturarea lui
Nicolae Ceauşescu drept ,,un lucru formidabil” şi apreciază că ,,e o zi
de sărbătoare!”, că ,,nu există un motiv să facem discriminări la
adresa României”.
Hans-Dietrich Genscher, ministrul de Externe al R.F.G., declară că po-
porul român a obţinut ,,o mare victorie împotriva unui regim al dispre-
ţului faţă de oameni” şi a anunţat ,,în spiritul solidarităţii” măsuri ime-
diate de ajutorare.
Rita Sissmuth, preşedintele Bundestag-ului vest-german, apreciază:
,,Dictatura brutală din România, bastion al stalinismului, care încălca
flagrant drepturile omului, a fost răsturnată”.
Otto Lambsdorff, preşedintele Partidului Liber-Democrat din R.F.G.,
consideră răsturnarea lui Ceauşescu drept ,,o binecuvântare pentru Ro-
mânia”.
Alois Mock, ministrul de Externe al Austriei, îşi exprimă speranţa că, în
viitor, în România vor fi iniţiate reforme economice şi politice şi că vor
fi respectate drepturile omului.
Uffe Ellemann Jensen, ministrul de Externe al Danemarcei, apreciază
că vestea înlăturării lui Nicolae Ceauşescu este ,,o ştire minunată”.
Fernando Ordonez, ministrul de Externe al Spaniei, declară că Româ-
nia este ultima ţară membră a Tratatului de la Varşovia în care pătrunde
libertatea.
Giani de Michelis, ministrul de Externe al Italiei, îşi exprimă admiraţia
pentru lupta curajoasă a poporului român, profundul regret pentru nu-
meroasele victime înregistrate şi dă asigurări de solidaritate pe viitor.
Pertti Asio, ministrul de Externe al Finlandei, exprimă, în numele gu-
vernului de la Helsinki, speranţa că evenimentele din România vor
evolua pe o cale paşnică.
• Crucea Roşie din Finlanda anunţă că este pregătită să acorde Româ-
niei sânge şi personal medical, valoarea ajutorului fiind estimată la 1
000 000 de mărci finlandeze.
Vaclav Havel adresează poporului român următoarea telegramă: ,,În
numele revoluţiei noastre, mă adresez tuturor cetăţenilor români cu
rugămintea de a nu răspunde violenţei prin violenţă şi cruzimii prin
cruzime. La manifestaţiile cu mii de participanţi de la noi s-a scandat
deseori lozinca: «Noi nu suntem cum sunt ei»”!”.
Bruno Kreisky declară că ,,simte o imensă uşurare în legătură cu înlă-
turarea lui Ceauşescu” pe care-l aseamănă cu un ,,tiran a cărui bruta-
litate se afla la limita demenţei”. Fostul cancelar al Austriei atrage în
acelaşi timp atenţia asupra necesităţii împiedicării unui ,,îngrozitor răz-
boi civil, fiindcă ura trebuie să fie imens de mare”.
Gyula Horn, ministrul de Externe al Ungariei, afirmă: ,,Noi suntem in-
203
teresaţi într-o schimbare cu adevărat democratică din partea Româ-

niei! Accentuez şi pe această cale, că suntem dispuşi să reglementăm
relaţiile noastre cu România pe baze noi, în spiritual bunei vecinătăţi.
Deci, să reglementăm relaţiile ungaro-române, inclusiv problemele
privitoare la restabilirea drepturilor maghiarilor din România… Gu-
vernul ungar îşi asumă responsabilitatea faţă de destinul maghiarilor
din România şi de acum înainte, aşa cum a făcut-o şi în trecut. Guver-
nul nu va subordona această responsabilitate nici unui alt interes
politic”480.
Lech Walesa, liderul ,,Solidarităţii”, declară că a intuit căderea lui Ni-
colae Ceauşescu: ,,N-a fost nici o surpriză pentru mine să aud despre
răsturnarea lui Ceauşescu”481.
Prezidiul Partidului Socialist Ungar îşi exprimă speranţa că înlăturarea
lui Nicolae Ceauşescu va fi urmată de instaurarea democraţiei în Ro-
mânia şi de apropierea firească între unguri şi români.
Academia de ştiinţe a Greciei o exclude pe Elena Ceauşescu din rândul
membrilor săi.
Confederaţia Internaţională a Sindicatelor Libere (CISL) salută
,,victoria poporului şi a oamenilor muncii români asupra dictaturii
sângeroase a lui Ceauşescu”. John Vanderveken, secretarul general al
organizaţiei, declară că CISL este gata să sprijine constituirea în Româ-
nia a sindicatelor libere şi independente.
La Chişinău, în seara zilei, se aprind mii de lumânări în piaţa din faţa
Catedralei. După slujba, celebrată de protoiereul Petre Buburuz, în piaţă
se desfăşoară un miting al Frontului Popular, participanţii ţinând şi un
minut de reculegere în memoria victimelor din România.
Mihai Botez, profesor universitar american de origine română, declară
următoarele, la o masă rotundă organizată de radio ,,Europa Liberă”:
,,Ca toată lumea, sunt şi eu extrem de emoţionat de ce s-a întâmplat!
Eu unul aş îndrăzni să spun - este un superb cadou de Crăciun, pe care
l-a primit poporul român şi aş spune aşa, dacă n-ar fi fost cucerit cu
atâta sânge şi cu atâta suferinţă! Sunt pur şi simplu entuziasmat de cu-
rajul pe care l-au arătat încă o dată compatrioţii noştri şi cred că
odată cu, cum să spun, cu plecăciunea noastră foarte adâncă în faţa
celor care au luptat şi, chiar în faţa celor care au pierit, trebuie să
aducem şi speranţa în ceva mai bine, pentru că greul, de fapt, de acum
începe!”.
Dinu C. Giurescu, prof. univ. dr., istoric, transmite din S.U.A., prin ra-
dio ,,Europa Liberă”: ,,Sunt extrem de rare momentele când o naţiune
întreagă poate fi fericită. Astăzi, 22 decembrie 1989, trăim o zi extra-
ordinară!.. Azi, în zori, când am văzut la televiziunea americană câteva
imagini ale Televiziunii române şi am auzit «Deşteaptă-te române!»,
emoţia a fost maximă! O naţie întreagă, cu toţii, încercăm să revenim
480
Ibidem, p. 450.
481
Ibidem, p. 431.
204
22 decembrie 1989
la o viaţă normală şi firească. E un simţământ de bucurie şi de spe-

ranţă pe care eu nu-l pot descrie în cuvinte! Da, chiar astăzi, cu respect
şi recunoştinţă, istoria consemnează în cartea cea mare şi veşnică a
neamului, cele făptuite de cetăţenii României. Ei deschid acuma calea
spre libertate. Forţele întunericului şi ale robiei se agaţă disperate de
putere, uneori. Dar, în această zi, daţi-mi voie să rostesc: Să trăiască
România! Trăiască libertatea! Aşa să ne ajute Dumnezeu!”482.
Televiziunea din Belgrad transmite în direct evenimentele din România,
conectându-se, din proprie iniţiativă, la programul Televiziunii române.
BTA, agenţia bulgară de presă, transmite că înlăturarea lui Nicolae Cea-
uşescu va reprezenta o nouă pagină în istoria Peninsulei Balcanice, că
normalizarea relaţiilor dintre statele din zonă este aşteptată cu nerăb-
dare, că bulgarii se adresează românilor cu cuvintele: ,,Vă salutăm!”.
La rându-le, agenţiile de presă TASS (URSS), Taniug (Iugoslavia),
MTI (Ungaria), APA (Austria), MENA (Egipt) etc. informează pe larg
despre evenimentele din România.
482
Ibidem, p. 361-362
205
23 decembrie 1989
• Orele 0,05-0,30. Comandamentul Armatei 4 din Cluj-Napoca pri-

meşte mai multe informaţii referitoare la descoperirea unor ţinte aeriene
în spaţiul Ungariei şi în zona oraşelor Satu Mare, Oradea, Dej etc. Sub-
unităţile de artilerie antiaeriană execută foc, ţintele dispărând apoi de pe
ecranele radiolocatoarelor. Majoritatea acestor informaţii, ca şi despre
debarcarea unui desant aerian în zona aeroportului Satu Mare, s-au do-
vedit a fi false.
• Ora 0,15. Persoane neidentificate deschid foc asupra UM 01417 din
Târgovişte, unde se aflau Nicolae şi Elena Ceauşescu, rănind patru
militari.
• Ora 0,35. Forţe militare din Focşani se deplasează, la ordin, spre Bu-
cureşti.
• Ora 1,00. Considerând că în hotelul ,,Parc” din Arad (unde se aflaseră
generalii Nuţă şi Mihalea cu mai mulţi colaboratori) se afla un cuib de
terorişti, o echipă mixtă formată din luptători anti-teroristă, cadre mili-
tare şi revoluţionari se deplasează în zonă. În timp ce echipa anti-tero-
ristă se afla în clădire, de afară s-a deschis foc asupra hotelului, fapt
care a determinat pe alţi militari din dispozitiv (inclusiv din cazarma
UM 01380 aflată în apropiere) să deschidă foc. ,,Scotocirea clădirii –
se concluzionează în Sinteza Parchetului Militar – nu a condus la iden-
tificarea unor elemente teroriste”483. Concomitent, se execută foc de
armă automată (până dimineaţa) din podul Palatului Culturii asupra se-
diului Comitetului Provizoriu al Consiliului F.S.N. Personalul din sediu
intră în panică şi trage la orice zgomot. Intense schimburi de focuri se
desfăşoară şi între militarii din dispozitivul de apărare al aeroportului
Arad.
• Ora 1,14. La Aeroportul Arad se primeşte ordinul U.M. 01942 Timi-
şoara, cu următorul conţinut: ,,Tot ce zboară în spaţiul aerian este ina-
mic”. Ca urmare, se intensifică activitatea de cercetare aeriană şi teres-
tră în timp ce zona Aeroportului este atacată în mod repetat de elemente
diversioniste rămase neindentificate. Concomitent, celelalte unităţi mi-
litare din oraş sunt supuse unui flux de informaţii false referitoare in-
clusiv la apropiate atacuri aeriene dinspre Deva. Pentru identificarea
atacatorilor se constituie echipe mixte, din militari şi revoluţionari, dar
fără rezultat.
• Ora 1,15. În Bucureşti, în faţa Ministerului Apărării Naţionale, se
produce un alt tragic incident, soldat cu cinci morţi şi opt răniţi, victime
fiind de această dată militari ai Academiei Militare Tehnice, chemaţi în
483
Sinteza …, p. 211.
206
23 decembrie 1989
ajutor. Concomitent, pe lacul Mangalia, o şalupă de remorcare şi

salvare aparţinând UM 01232A, care patrula spre a depista scafandrii
sau eventuale ambarcaţiuni ,,teroriste”, este atacată cu foc de diferite
categorii de armament tras de pe numeroasele formaţiuni de marină din
zonă. În urma schimbului de focuri a fost ucis maistrul militar principal
Dumitru Stan. Ulterior s-a invocat faptul că şalupa nu a răspuns cores-
punzător la semnalele de recunoaştere484.
• Ora 1,45. La Arad, în clădirea asediată a Consiliului F.S.N. începe un
nou schimb violent de focuri.
• Ora 2,30. Din diferite zone din centrul Braşovului se deschide foc ne-
controlat (iniţial fără comandă) spre diferite obiective (blocuri, hoteluri,
case, poduri etc.), unde se observă foc la gura ţevii sau unde se presu-
pune că există terorişti. ,,Din cercetări – se menţionează în Sinteza Par-
chetului Militar – a reieşit că s-a executat foc în direcţia de unde fie-
care trăgător percepea sau presupunea că se trage, fără a şti însă cine
se află acolo. După acest criteriu este lesne de înţeles că în foarte scurt
timp s-au înregistrat în zona centrală a oraşului zeci de morţi şi de ră-
niţi. Militarii în termen audiaţi au recunoscut că, îngroziţi, au executat
foc asupra a tot ce mişca în apropierea lor, aşa încât numărul răniţilor
a crescut cu trecerea timpului. Persoanele surprinse de foc au căutat
să-şi asigure scăparea ascunzându-se iluzoriu după tufişuri, boscheţi,
trunchiurile copacilor din parcul central, alţii târându-se spre străzile
laterale, iar alţii, încercând să fugă în momentele de acalmie, cădeau
victime de focul ce se deschidea asupra lor”485. După declanşarea focu-
lui, în clădirile Poştei Centrale, Consiliului Municipal, hotelului
,,Capitol”, hotelului ,,Parc”, corpului ,,N” al Institutului Politehnic, li-
ceul ,,Unirea” etc. au pătruns militari şi civili înarmaţi, care au ocupat
poziţii în poduri şi au executat foc spre zonele unde se producea acest
lucru, determinând reacţia acestora şi extinderea focarelor de confrun-
tare din Braşov. Situaţia a fost agravată de înarmarea civililor cu arma-
ment şi muniţie de la gărzile patriotice şi de la UM 010107 Bartolomeu.
Unul dintre civili a aruncat grenade pe strada republicii, spre clădirea
,,Modarom”. Ca urmare, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 în
zona centrală a Braşovului au fost ucise 39 de persoane (10 militari) şi
rănite 82 (35 militari). În aprecierea Parchetului Militar, panica popula-
ţiei din Braşov a fost întreţinută şi de prezenţa elicopterelor deasupra
municipiului. Situaţia nu s-a calmat nici în zilele următoare când ,,s-a
ajuns a se trage în oricine îşi manifesta curiozitatea de a ridica vreun
colţ de perdea să privească pe fereastră, în cei ce îndrăzneau să iasă
pe balcoane sau pe acoperişurile blocurilor etc.”486. Ca urmare au mai
fost ucise alte 27 persoane şi rănite încă 54. Pentru ,,apărarea” diferi-
telor obiective din oraş, sunt înarmaţi din nou luptătorii Gărzilor Patri-
otice (ora 2,40). La ora 3,30, se consolidează dispozitivul militar din
484
Ibidem, p. 214.
485
Ibidem, p. 172-173.
486
Ibidem, p. 180.
207
jurul C.J.F.S.N., făcându-se apel şi la o companie de Securitate şi la

două A.B.I.-uri (ora 4,45). Schimbul de focuri se diminuează odată cu
ivirea zorilor.
• Ora 2,40. În zona Reşiţa, în apropierea dispozitivelor de rachete anti-
aeriene, apar ţinte aeriene. Aparatele electronice indică faptul că rache-
tele lansate au lovit ţintele, însă nu au fost găsite urme.
• Ora 3,00 .... La Craiova, pe fondul panicii, lipsei de cooperare între
formaţiunile militare, tragerilor executate la întâmplare etc. se produc
victime umane, în special în zona unităţilor militare din strada Caracal
şi cartierul Valea Roşie. Zvonurile despre trăgătorii de elită aflaţi pe
blocurile de 9 şi 10 etaje de vis-a-vis şi unele trageri executate în zonă
de persoane neidentificate au dus la deschiderea necontrolată a focului
şi la producerea de victime umane.
• Radiolocatoarele UM 01456 Craiova semnalează apariţia unor grupuri
de elicoptere asupra cărora se execută foc intens fără a fi lovită vreo
,,navă” (cu toate că electronic s-a semnalat doborârea a 5-6 elico-
ptere)487.
• La Eforie Sud, de dispozitivul de apărare al unei subunităţi din UM
01727 Constanţa (în zona staţiei de Televiziune) se apropie ,,în forma-
ţie de luptă, târâş şi în salturi” o altă subunitate din UM 012123 Man-
galia, trimisă sa apere şi ea obiectivul. Tragedia se produce în momen-
tul în care un soldat din dispozitivul de apărare a făcut regulamentar uz
de armă împuşcând mortal pe căpitanul de rangul 3 Ion Servăianu488.
• Colonelul aviator Aristotel Popa primeşte ordin să aprindă (timp de 60
de minute) balizajul aeroportului militar din Bacău (ulterior i s-a spus
că acţiunea reprezenta semnalul de recunoaştere şi identificare a P.D.A,
necesar trupelor aeropurtate sovietice care urmau să sosească în ajutorul
revoluţionarilor din Bucureşti489.
• Ora 4,00. În Bucureşti, Petre Roman anunţă la televiziune că au fost
arestaţi Tudor Postelnicu şi Ion Dincă şi că ,,Iulian Vlad este alături de
noi, împreună cu generalul Guşă”. La rându-i, Gelu Voican Voiculescu
apreciază: ,,Ion Iliescu, omul care catalizează încrederea naţiunii,
controlează situaţia şi coordonează rezistenţa
• Cu toate că Petre Roman dăduse asigurări că situaţia se afla sub con-
trol atât în ţară, cât şi în Capitală, prin Televiziune se cere cetăţenilor
din jurul Bucureştilor ,,să vină cu orice mijloace - cu căruţe, cu bici-
clete, motociclete, maşini, tractoare, cu ce au la îndemână - să vină cât
mai repede să ni se alăture în această mare luptă, să se alăture celor
care deocamdată şi întotdeauna acuma stăpânesc strada pentru a
opune această rezistenţă, pentru a frânge încercările acestea odioase,
criminale, care încearcă să sugrume în faşă revoluţia noastră, revolu-
ţia noastră cu adevărat democratică”.
487
Ibidem, p. 200.
488
Ibidem, p. 214.
489
Comandor (r.) aviator Dorin Ionescu, Revoluţia din Decembrie 1989 în context
internaţional (lucrare de disertaţie), Bucureşti, 2009, p. 134.
208
23 decembrie 1989
• Ora 4,30. În zona UM 01417 Târgovişte apar ţinte aeriene, cu caracte-

ristici de reflexie asemănătoare elicopterelor, asupra cărora artileria an-
tiaeriană deschide foc (a fost doborât un balon luminiscent).
• Ora 5,00. Consiliul Frontului Salvării Naţionale comunică prin Tele-
viziune că ,,Armata şi Securitatea cooperează pe deplin pentru a asi-
gura stabilitatea în ţară şi liniştea cetăţenilor noştri”.
• Ora 6,00. Televiziunea şi Radioul transmit declaraţiile generalilor
Ştefan Guşă şi Iulian Vlad490 prin care aceştia se adresau unităţilor din
subordine să se alăture Revoluţiei. ,,Armata şi poporul - precizează şe-
ful Marelui Stat Major - sunt stăpâni pe situaţie aproape în întreaga
ţară. Mai sunt cuiburi izolate de disperaţi care încearcă să ne distrugă
ceea ce am cucerit. Nu au reuşit şi nu vor reuşi. Toată populaţia să
treacă în linişte şi ordine la lucru, pentru a putea aproviziona cu cele
necesare copiii, bătrânii, femeile, întreaga populaţie. Să restabilim li-
niştea în aceste momente istorice, dar dificile. Vă rog să daţi dovadă de
mult patriotism, de dragoste de ţară. Să instaurăm cât mai repede cur-
sul nou al vieţii. Totul trebuie să reintre în normal cât mai repede. Ac-
ţionaţi împotriva celor care încearcă să spargă magazinele. Apăraţi
valorile noastre naţionale. Să acţionăm pentru a asigura liniştea ţării,
suveranitatea şi integritatea teritorială a României”. În continuare, dă
asigurări că ,,unităţile de Securitate, toate, au trecut de partea revolu-
ţiei şi ne-au ajutat şi ajută Armata”, că ,,Armata şi Securitatea vor ac-
ţiona împreună”, că ,,Securitatea a trecut în subordinea Armatei”, că
,,sunt oameni cinstiţi”. În final, cere ,,să se înceteze cucerirea sediilor
lor (ale Securităţii - n.n.) din diverse localităţi” şi atenţionează că în
caz contrar ,,pierdem într-un minut tot”491. La rându-i, generalul Iulian
Vlad face cunoscut: ,,În aceste momente istorice, Ministerul de Interne,
toate unităţile sale, împreună cu armata română, luptă cot la cot pentru
salvarea fiinţei noastre naţionale, a poporului român. Ministerul de In-
terne s-a desolidarizat de elementele clanului Ceauşescu. Fraţi români!
În aceste clipe hotărâtoare, să fim uniţi, să credeţi în noi. Ajutaţi-ne şi
nu vă vom trăda încrederea”.
• Ora 6,30. La aeroportul internaţional Otopeni, de lângă Bucureşti, se
produce o adevărată tragedie, fiind ucişi de către forţele Ministerului
Apărării Naţionale, care asigurau apărarea aeroportului, 37 de elevi
jandarmi de la Câmpina, trimişi în ajutor.
• În diferite zone ale ţării, artileria antiaeriană deschide foc asupra unor
ţinte aeriene, care reuşesc să iasă din zona de foc.
• La Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici primeşte un telefon anonim
prin care are anunţat că dacă nu predă, într-o jumătate de oră, pe
,,trădători”, cazarma va fi ştearsă de pe faţa pământului. La întrebarea
pe cine reprezenta cel care telefona s-a răspuns: ,,Trupele speciale. Vezi
490
Înregistrate în Comitetul Central, la cererea ,,Comandamentului” Revoluţiei de la
etajul XI al clădirii Televiziunii.
491
Daniela Veronica Guşă de Drăgan, Condamnat la adevăr. General Ştefan Guşă,
Editura RAO, Bucureşti, 2004, p. 24-25..
209
că n-avem chef de glumă. Aveţi la dispoziţie o jumătate de oră”. Peste

cinci minute pe cer au fost observate cinci ţinte aeriene, asemănătoare
elicopterelor, care nu au fost însă semnalate pe ecranele radarelor. Ime-
diat, tunurile antiaeriene au început să tragă. În final, reprezentantul
,,trupelor speciale” a revenit şi a atenţionat: ,,Ai crezut că glumim?
Asta-i doar începutul”. În realitate era vorba doar de o diversiune care
avea să isterizeze conducerea marii unităţi şi pe mulţi dintre militarii
din cazarmă, ca şi cu prilejul altor întâmplări similare. Semnificativă în
acest sens este declaraţia locotenentului-major Iulian Stoica referitoare
la schimbul de focuri dintre militarii din cazarmă şi ,,teroriştii” din clă-
direa Liceului Industrial de Petrol, situat de cealaltă parte a Bulevardu-
lui Castanilor: ,,La Comisia de anchetă din 1990 s-a constatat că toate
urmele de gloanţe sunt de la noi către ei. De la ei către noi nu există
nimic. Ne-am uitat cu foarte mare atenţie. Şi mai interesant este faptul
că pavilionul a fost parcă pictat din ordinul colonelului Kemenici, ca şi
cum at fi fost ciuruit de gloanţe. Se vede şi acum acest lucru până la un
anumit nivel, până unde a ajuns scara zugravului”. Faptul este confir-
mat şi de către colonelul Andrei Kemenici: ,,În timp ce Liceul era ciu-
ruit, făcut zob, clădirea cazărmii rămăsese aproape intactă. Erau câ-
teva gloanţe, dat invizibile din stradă. Orice trecător era liber să se
uite în stânga şi în dreapta. Şi ce spunea ? Că am tras ca zăpăciţii, fără
motiv. Şi atunci, ce-am zis? Să salvăm obrazul Armatei! Dăm nişte bi-
dinele şi rezolvăm imaginea Armatei!”. Dacă însăşi comandantul marii
unităţi recunoaşte acest lucru, nu putem să nu îi credem492. Tot la
Târgovişte, în aceeaşi dimineaţă, colonelul Andrei Kemenici ordonă
maiorilor Ion Mareş şi Ion Ţecu: ,,Ioane, tu îl execuţi pe Nicolae, tu o
execuţi pe Elena! În caz de pică cazarma”493.
• Dimineaţa. Acasă la Corneliu Coposu, unii membri (Ion Diaconescu,
Ion Puiu ş.a.) ai fostului Partid Naţional Ţărănesc, interzis în 1947, ela-
borează o Chemare către ţară, prin care se fac cunoscute principalele
,,crezuri” ale partidului condus de Iuliu Maniu (,,independenţa şi inte-
gritatea ţării, democraţie pluralistă, stat de drept şi respectarea strictă
a legalităţii, dreptate socială, renaştere naţională în spiritul moralei
creştine, economie de piaţă, separarea puterilor în stat şi libera ale-
gere a organelor de conducere”). În final - aşa cum precizează Ion Di-
aconescu în volumul 2 din lucrarea memorialistică După temniţă - do-
cumentul releva că ,,Partidul Naţional Ţărănesc sprijină ideile demo-
crate cuprinse în Proclamaţia Frontului Salvării Naţionale şi îşi ex-
primă disponibilitatea de a colabora cu toate formaţiunile care luptă
pentru restabilirea adevăratei democraţii”.
• La Televiziune, crainicul Petre Popescu citeşte un apel al fostului mi-
nistru de Interne, Tudor Postelnicu (arestat în acel moment) către tru-
pele de Securitate: ,,Încetaţi acţiunile cu caracter terorist şi să stabiliţi
492
Grigore Cartianu, op. cit., p. 285-286, 289; Vezi şi Viorel Domenico, Ceauşescu la
Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 1999.
493
Ibidem, p. 290 (mărturia lui Ion Mareş din 21 aprilie 2008).
210
23 decembrie 1989
modalităţi efective de predare, împreună cu comandanţii voştri, cu co-

lonelul Pavelescu. Cine îşi permite să continue aceste acte de terorism
va fi pedepsit fără cruţare. Este ultimul avertisment pe care vi-l mai
dau pentru a vă salva viaţa...”494.
• La circa o oră după transmiterea apelului lui Tudor Postelnicu, colo-
nelul Pavelescu intervine personal la Televiziune, declarând că este
,,consternat” de declaraţia fostului ministru de Interne, care ,,poartă
mari răspunderi pentru toate cele petrecute în aceste momente deose-
bite”, el fiind ,,răspunzător pentru acţiunile acestor bandiţi şi crimi-
nali, organizate minuţios, ca fostă slugă credincioasă a dictatorului”,
care ,,ponegreşte cu neruşinare forţele… vor… jertfa supremă a multor
militari din trupele MI, căzuţi la datorie în aceste clipe de cotitură din
istoria noastră. Prin aceasta, banditul încearcă să îndepărteze trupele
MI, forţele armate de popor, ca un ultim act de diversiune ce-l mai
poate face”. Ambele declaraţii sunt susceptibile de numeroase inter-
pretări.
• Acţiunile diversionist-teroriste continuă la Timişoara, executându-se
foc din zona Complexului studenţesc, Liceului de muzică, Spitalului
Central, blocului turn de lângă patinoar etc. Concomitent, persoane în-
armate, rămase neidentificate, execută foc din autovehicule aflate în
mers.
• La Arad, acţiunile diversionisto-teroriste se răresc. În stradă, din iniţi-
ativa cetăţenească, în special a tinerilor, la principalele intersecţii, pre-
cum şi la punctele de intrare în oraş, se formează puncte de control
(,,filtre” şi ,,cordoane”) care verifică şi controlează pe trecători, cei gă-
siţi cu armament asupra lor sau cu acte în neregulă fiind reţinuţi şi pre-
daţi armatei, care îi duce la Consiliul Judeţean al FSN şi la Cetate, apoi
la arestul Miliţiei. Concomitent, se verifică situaţia şi armamentul ca-
drelor de securitate, constatându-se că unii ofiţeri nu s-au prezentat la
sediu şi că unele arme au fost folosite recent495.
• La Buzău, reprezentanţi ai Armatei preiau sediul Inspectoratului Ju-
deţean al Ministerului de Interne.
• La Marea Neagră, vedete torpiloare şi elicoptere execută cercetare şi
supraveghere navală şi aeriană între Mangalia şi Neptun. Comanda-
mentul Marinei Militare ia măsuri speciale pentru apărarea platformelor
de foraj maritime - prin scoaterea în zonă a unor nave dragoare de radă
şi a unui vânător de submarine, - a porturilor Giurgiu, Brăila, Galaţi, a
complexului hidroenergetic Porţile de Fier I şi II. Dezinformarea conti-
nuă, însă, pe ecranele staţiilor de cercetare electronică, dar şi vizual fi-
ind observate numeroase ţinte (în zona portului Midia, oraşului şi lacu-
lui Mangalia, rada portului Constanţa, Tuzla, la sud de Sfântu Gheorghe
etc) asupra căror se execută intense trageri cu artileria antiaeriană de la
bordul navelor de luptă.
494
Teodor Brateş, Trilogia revoluţiei Române în direct, vol. 2, p. 240.
495
211
• În Bucureşti acţiunea diversionist-teroristă ia amploare.

• Pierderile de vieţi omeneşti se datorează şi lipsei de coordonare între
militarii diferitelor structuri militare. Concludent în acest sens este situ-
aţia înregistrată pe strada Moş Adam (unde se afla locuinţa Marioarei
Agache, sora lui Nicolae Ceauşescu). Bănuindu-se că acolo s-ar afla
persoane suspecte (deşi casa fusese verificată), militari din UM 02666,
UM 02652 şi UM 01315 au fost trimişi spre zona respectivă, deschi-
zând foc unii asupra altora (chiar cu tunul şi cu mitraliera de pe un
tanc). A rezultat uciderea a 4 persoane şi rănirea altor 12 (din care 3
militari şi 9 civili). În aceeaşi zi, militarii s-au împuşcat între ei (în
unele locuri s-a luptat tanc cu tanc, sau tanc cu T.A.B) şi în zona Pieţei
13 Septembrie, strada Rombului, strada Mărgeanului, şoseaua Antiaeri-
ană, tot din Bucureşti, în majoritatea locurilor rezultând victime. Tot pe
şoseaua Antiaeriană militarii au deschis foc asupra civililor care dedu-
seseră curs apelurilor făcute prin Televiziune şi Radio de a se deplasa la
unităţile militare din zonă pentru a se înarma. Unii civili au fost împuş-
caţi în locuinţe, ca urmare a tirurilor trase de unităţile militare din zonă
sau a focurilor de armă izolate496.
• Ora 7,00. La Televiziunea română (inclusiv în incintă) continuă lupte
grele între terorişti şi forţele militare care o apărau.
• O parte a conducerii C.F.S.N.497, în frunte cu Ion Iliescu, se depla-
sează, cu cele două blindate trimise de către generalul Victor Stăncu-
lescu, la sediul Ministerului Apărării Naţionale.
• La Buzău, după ce întreabă pe generalul Ion Dândăreanu dacă cineva
de la Bucureşti ştie despre prezenţa sa la comandamentul Armatei 2,
Constantin Olteanu primeşte răspunsul că ştie generalul Victor Stăncu-
lescu, care i-a recomandat ,,Să fie gazdă bună”498.
• Ora 8,15. Marele Stat Major sovietic informează că la graniţa sovieto-
română nu se desfăşoară nici un fel de acţiuni militare.
• Ora 10,30. La Televiziune, crainicul George Marinescu transmite:
,,Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada sovietică, care ne-
a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să
trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce
poporul român a cucerit”. La scurt timp, la Radio, Gabriela Neagu face
cunoscut: ,,Suntem informaţi că, prin intermediul Ambasadei Uniunii
Sovietice, s-a cerut ajutor armatei sovietice, întrucât teroriştii au apelat
la elicoptere prin intervenţioniştii străini”499. Deşi nici unul din crainici
nu a precizat cine a cerut ajutorul sovietic şi în ce împrejurare, ştirea a
produs multă emoţie în rândul poporului român, care nu dorea nici o
intervenţie străină, mai ales sovietică, şi a fost preluată imediat de nu-
meroase agenţii străine, care au interpretat-o în mod divers, unele
496
Sinteza..., p. 155-157.
497
Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, Mihai Ispas ş.a.
498
Până la 31 decembrie 1989, Constantin Olteanu a fost reţinut la Buzău sub pază
militară pentru... ,,a fi apărat de terorişti”, aşa cum i s-a spus.
499
Apud Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct, vol. 2, p. 249.
212
23 decembrie 1989
transmiţând, la rându-le, că sovieticii au oferit deja ajutor militar ime-

diat românilor.
• Ora 11,40. Unele documente militare, conţin informaţii extrem de in-
teresante, referitoare la tranzitarea teritoriului românesc de către elico-
ptere sovietice pe direcţia Bucureşti, Centrul de Instrucţie al Aviaţiei
Militare de la Comandamentul Aviaţiei Militare de la Bacău primind
(ora 11,50) chiar indicaţia : ,,Nu se trage, nici dacă aterizează”. Stu-
diul documentelor de arhivă va trebui să confirme sau nu dacă aceste
consemnări au fost reale, sau a fost vorba de crearea unor situaţii con-
fuze care să creeze incidente.
• Prânz. Generalul Nicolae Eftimescu întreabă, la telefon, pe şeful Ma-
relui Stat Major al armatei sovietice, ,,dacă s-ar putea conta pe un
eventual ajutor militar sovietic împotriva teroriştilor”. Generalul
Moiseev răspunde că o asemenea problemă poate fi discutată numai în-
tre cele două guverne, român şi sovietic500.
• La Buzău, persoane neidentificate deschid foc din jurul Poştei centrale
şi Palatului Comunal, precum şi din diferite mijloace auto asupra mili-
tarilor aflaţi în dispozitiv de pază; asemenea focuri se execută şi din pă-
durea Crâng, din Cimitirul Eroilor şi din diferite blocuri.
• La Televiziune se anunţă că la Universitatea Bucureşti ,,s-au format
comitete de păstrare a ordinii şi de apărare a patrimoniului universi-
tar”. Pentru buna desfăşurare a acestora se face apel ,,către toţi studen-
ţii acestei instituţii care se află în Capitală, de a se prezenta imediat la
Universitate, fiecare dintre ei la secretariatul facultăţii de care
aparţin”.
• La Târgovişte, Nicolae Ceauşescu, aflând că în fruntea armatei se află
generalul Nicolae Militaru, izbucneşte, din nou: ,,Cine ??? Păi, asta-i
agent KGB, e omul ruşilor! ”. Se înfurie şi când aude iar de Ion Ili-
escu şi se adresează Elenei Ceauşescu: ,,Tu nu m-ai lăsat, din cauza ta
se întâmplă asta... Nu m-ai lăsat să-i termin, ai să vezi că ne termină el
pe noi!”. Replici dure are şi Elena Ceauşescu despre Mircea Dinescu:
,,Cine e poetul ăla?. Ce să caute el acolo? E dement!”. Şi despre Ser-
giu Nicolaescu: ,,Ai văzut? I-am dat voie să plece, a avut paşaport să
meargă în străinătate, a avut mână liberă de la noi... nenorocitul..., ne-
recunoscătorul..., un stricat ! Cu toate târfele în patul lui... !. Pe mâna
cui a ajuns ţărişoara asta!”.
• După-amiază. Având în vedere ,,constituirea în Capitală, a Frontului
Salvării Naţionale”, Comitetul Frontului Democratic Român din Timi-
500
Referindu-se la cererea privind ajutorul militar sovietic, Constantin Sava şi
Constantin Monac semnalează în lucrarea Revoluţia română din Decembrie 1989
retrăită prin documente şi mărturii (p. 224) faptul că intervenţia generalului Nicolae
Eftimescu s-a produs ,,din cabinetul ministrului Apărării Naţionale, la indicaţia
preşedintelui Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a primului-ministru (acesta
din urmă nu fusese desemnat în acel moment - n.n.) şi în prezenţa altor reprezentanţi
din conducerea frontului”, traducerea fiind efectuată de ,,colonelul Mircea Dumitru”.
Ion Iliescu a negat întotdeauna că ar fi cerut să se facă o asemenea cerere către
sovietici.
213
şoara decide afilierea la programul Frontului Salvării Naţionale şi inte-

grarea în cadrul acestuia; concomitent, anunţă şi noua componenţă a Bi-
roului Executiv al Comitetului Frontului Salvării Naţionale din Timi-
şoara: Lorin Fortuna - preşedinte; Claudiu Iordache - vicepreşedinte;
Mihaela Munteanu - secretară; Ştefan Iovan şi Petrişor Morar -
membri501.
• În Bucureşti, se anunţă, printr-un manifest, constituirea Partidului
Creştin Naţional Ţărănesc, care se declară continuator al principiilor
lui Iuliu Maniu.
• În cursul zilei, la Sibiu, din clădirile aflate în jurul comandamentelor
şi unităţilor militare (inclusiv din autoturisme care circulau prin zonă)
se execută foc, înregistrându-se victime dintre militari şi civili. Ca ur-
mare, Şcoala Militară ,,Nicolae Bălcescu” organizează patrule cu opt
T.A.B.-uri. Schimburile de focuri continuă şi în cursul nopţii. Conco-
mitent, unitatea de elicoptere execută misiuni de cercetare a spaţiului
aerian al municipiului Sibiu502.
• La Arad se intensifică din nou atacurile teroriste, deschizându-se foc
asupra sediului Consiliului local al FSN (din podul Băncii de vis-a-vis),
asupra cazărmii UM 01286 din Gai (dintr-o Dacie Combi de culoare
albă). Replica militarilor atacaţi a determinat reacţii similare în alte
zone ale oraşului503.
• În timpul mitingului organizat la Sfântu Gheorghe, populaţia scan-
dează ,,Libertate!”, ,,Jos comunismul!” etc. Concomitent, se organi-
zează noile structuri de conducere ale F.S.N.
• Pentru nimicirea unei ţinte aeriene semnalate la Marea Neagră se ri-
dică în aer un avion de cercetare-interceptare.
• Ca urmare a necoordonării dintre formaţiunile militare aflate în zona
gării Constanţa şi a tragerilor la întâmplare, în după-amiaza zilei şi
seara sunt împuşcate mai mulţi civili, între care Păun Stanca, Achif
Deveriş, Aidun Sali504. În zona gării Constanţa este împuşcat mortal
Păun Stanca din comuna Independenţa în timp ce traversa liniile căii fe-
rate.
• Ora 13,30. Revenit din sediul Comitetului Central la sediul Ministe-
rului Apărării Naţionale, generalul Ştefan Guşă discută şi el cu genera-
lul Moiseev, căruia îi comunică faptul că în calitatea sa de şef al Mare-
lui Stat Major al armatei române nu a solicitat şi nu va solicita vreun
ajutor militar sovietic505. Apoi discută şi cu generalul Karpaty, ministrul
ungar al Apărării, şi cu şeful Marelui Stat Major al armatei bulgare.
• Ora 13,45. În cadrul acţiunii de capturare a ,,teroriştilor” din hotelul
,,Parc” din Arad, asupra clădirii se execută foc de pe un TAB şi se trag
501
,,Caietele Revoluţiei”, nr. 2/2006, p. 28.
502
Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 328-329.
503
Ibidem, p. 356.
504
Parchetul Militar, p. 215.
505
Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie 1989 ..., p.
225 (a tradus colonelul Mircea Dumitru).
214
23 decembrie 1989
chiar trei lovituri de AG 7. În final sunt găsiţi şi reţinuţi doar doi ofiţeri
de la emisiunea ,,Pentru Patrie” a Ministerului Apărării Naţionale.
• Ora 14,00. La Radio Bucureşti, Gheorghe Ghelmez anunţă:
,,Ambasada sovietică din Bucureşti a negat, într-o convorbire telefon-
ică avută cu Agenţia spaniolă EFE, că ar fi oferit ajutor militar noilor
autorităţi române. Un funcţionar al ambasadei a precizat că s-a vorbit
cu noul guvern din România numai despre «asistenţă materială sovie-
tică» – a relatat agenţia spaniolă de presă”506.
• Ora 15,00. Pe fondul unei stări generale de confuzie, agravată de zvo-
nuri şi suspiciune, în staţia CFR Blaj, luptători aparţinând gărzilor pa-
triotice şi civili înarmaţi împuşcă mortal, din eroare, pe Petru Boar507.
• Ora 16,25. Colonelul Mircea Dumitru comunică508 generalului
Pănescu, reprezentantul armatei române în Statul Major al Forţelor Ar-
mate Unite, că noul ministru al Apărării este generalul Nicolae Militaru
şi precizează că despre acest lucru să fie informaţi comandantul şef şi
şeful Marelui Stat Major al Forţelor Armate Unite509.
• Ora 17,00. La Buzău, elemente teroriste atacă UM 02233, iar la ora
21,55, comandamentul Armatei 2. Noaptea se deschide foc încrucişat
asupra altui dispozitiv militar dinspre garniturile de tren de marfă, ga-
rate în Triaj, din biserica din Cimitirul Eroilor şi dinspre Fabrica de
Confecţii.
• Orele 17,15. La Brăila, persoane rămase neidentificate deschid foc
asupra unor obiective militare şi civile importante. Concomitent, se
constată intervenţii în reţelele telefonice şi radio militare (în special ale
comandamentelor). Acţiunile teroriste continuă şi noaptea asupra Con-
siliului Militar Judeţean, Consiliului Judeţean al F.S.N. (dinspre blocul
Romarta, hotelul Tineret, Casa Agronomului, P.T.T.R. etc), în special
la apariţia militarilor şi a subunităţilor militare.
• Orele 17,30. Dumitru Popa, ambasadorul român la Belgrad, infor-
mează că în cursul zilei a prezentat oficial Secretariatului Federal pen-
tru Afacerile Externe al R.S.F. Iugoslavia, în baza indicaţiilor primite, o
declaraţie prin care colectivul ambasadei ,,se solidarizează cu Consiliul
Frontului Salvării Naţionale şi sprijină programul acestuia”, precum şi
declaraţia similară a ,,colectivului de lucrători din Ministerul Afacerilor
Externe”. Milovoic Maksici, locţiitorul secretarului federal pentru Afa-
cerile Externe al R.S.F. Iugoslavia, a exprimat ,,admiraţia şi simpatia
autorităţilor iugoslave Consiliului Frontului Salvării Naţionale din
România” şi ,,convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare ro-
mâno-iugoslave au o perspectivă foarte bună”. Apoi a adăugat:
,,România poate conta pe Iugoslavia, pe sprijinul şi ajutorul său; Iugo-
slavia nu este numai o ţară vecină, ci şi o ţară prietenă, de nădejde”.
506
507
Parchetul Militra, p. 219.
508
Din ordinul generalului Nicolae Eftimescu.
509
225.
215
Anterior făcuse cunoscut că ţara sa era pregătită ,,să acorde imediat

ajutor în medicamente, instrumente sanitare şi alimente”.
• Ora 19,00. Informaţii diverse, corelate cu datele cercetării radioteh-
nice, conturează la Marea Neagră o operaţie navală de anvergură. Ca
urmare, în Mare sunt scoase din nou unele nave de luptă, care execută
foc asupra unor obiective maritime ce s-au dovedit apoi a fi fost
false510.
• Ora 19,50. În zona centrală a municipiului Brăila, un stupid incident
de tragere, generează deschiderea necontrolată, spontană, a focului de
către militarii din dispozitivul Prefecturii, soldată cu uciderea a 9 civili
şi rănirea altor 19 din rândul manifestanţilor511.
• Seara. Referindu-se la terorişti, Ion Iliescu declară următoarele la Te-
leviziune: ,,Datorită acţiunilor criminale ale unor bande de terorişti in-
struiţi special pentru luptă împotriva maselor populare şi apărarea
dictatorului, activitatea noastră, a Consiliului, nu s-a putut desfăşura
normal în cursul acestei zile. Am fost nevoiţi să dăm prioritate acţiuni-
lor coordonate de luptă împotriva teroriştilor. Existenţa acestor grupe
de terorişti, a unor indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime
fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în
rândul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului antipo-
pular al dictaturii Ceauşescu, care a făcut enorm de mult rău poporului
şi care nu a economisit mijloace, mijloace enorme şi acţiuni gândite,
ordonate pentru construirea unor asemenea unităţi de represiune…
Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale ale grupelor de terorişti
care vor să destabilizeze societatea noastră este o ultimă zvârcolire a
acestei creaţii monstruoase a dictaturii antipopulare. De fapt, trebuie
să vă spunem că nu este vorba de un număr mare de elemente teroriste,
dar acestea sunt special instruite şi dotate pentru acţiuni de acest gen…
Ei sunt civili. De multe ori caută să creeze confuzie, şi-au pus şi bande-
role ca să fie confundaţi cu oamenii din formaţiunile de apărare orga-
nizate de cetăţeni şi să creeze confuzie. Împuşcă din orice poziţie”.
Apoi face cunoscut că în funcţia de ministru al Apărării Naţionale a fost
numit generalul Nicolae Militaru (ajutat de generalii Ştefan Guşă şi
Victor Stănculescu, ca prim-adjuncţi), că Nicolae şi Elena Ceauşescu au
fost arestaţi şi se află sub pază militară, la fel ca şi Ilie şi Nicu Ceau-
şescu, Ion Dincă, Tudor Postelnicu, Emil Bobu ş.a., că s-a acţionat
pentru buna desfăşurare a activităţilor economice şi că au fost eliberaţi
deţinuţii politici.
• În Arad, un TAB aparţinând UM 01380 deschide foc asupra unui ABI
în care se afla un echipaj al Miliţiei şi un civil, provocând moartea unui
510
Ca urmare a intenselor măsuri de supraveghere şi control maritime a fost identificat,
la 8 km est Tuzla, un remorcher maritim sovietic, care tracta un distrugător sovietic
dezafectat. A stat în zonă până la 26 decembrie 1989, ora 15,00 ( Sergiu Nicolaescu,
Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 412).
511
Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar…, p. 224.
216
23 decembrie 1989
ofiţer şi rănirea altor 3 persoane512.

• Ora 20,00. Elicopterul în care se aflau sub stare de arest513 generalii
Constantin Nuţă, adjunct al ministrului de Interne şi şef al Inspectora-
tului General al Miliţiei, şi Mihalea Velicu, locţiitorul său, decolat de la
Deva la ora 19,35, este doborât în urma unor focuri executate de la
sol514.
• Ora 21,30. Gărzile Patriotice, devenite Gărzi Naţionale, sunt subor-
donate Consiliilor Judeţene ale Frontului Salvării Naţionale, primind
misiunea să participe la asigurarea pazei întreprinderilor, instituţiilor şi
obiectivelor, să constituie împreună cu Armata şi Miliţia patrule mixte
pentru prevenirea actelor de vandalism şi terorism, pentru asigurarea
ordinii publice etc.
• Ora 23,00. În timpul unei discuţii tensionate pe care a o are cu Sergiu
Nicolaescu (în sediul Ministerului Apărării Naţionale), generalul Ştefan
Guşă scoate din buzunarul vestonului carnetul roşu de partid şi spune:
,,Uniforma militară o datorez acestui partid. Eu datorez totul acestui
partid şi voi rămâne credincios partidului”.
• In urma unei informaţii referitoare la o posibilă arestare a grupului de
civili aflaţi în sediul Ministerului Apărării Naţionale, Sergiu Nicolaescu
a fugit din clădire şi din incinta Ministerului (prin cimitirul militar
Ghencea), după ce a stabilit un ,,cod” cu Ion Iliescu în vederea eliberă-
rii civililor din sediu, în situaţia în care militarii i-ar fi arestat.
• Ora 23,30. Două A.B.I.-uri aparţinând USLA, chemate în sprijin la
ordinul generalului Nicolae Militaru, sunt distruse de către proiectilele
tancurilor care asigurau apărarea Ministerului Apărării Naţionale, cei
mai mulţi dintre membrii echipajelor fiind ucişi515.
• Ciprian Bărbieru din Bucureşti este ucis în autoturismul personal, la
pasajul Lujerului, de focul încrucişat al militarilor şi membrilor gărzilor
patriotice din zonă516.
• Noaptea. Pe ecranele radiolocatoarelor unităţilor militare din zona
Timişoarei apar 365 de ţinte aeriene517.
• După ce au primit informaţia că pe Bulevardul Ghencea din Bucureşti
vor trece două autoturisme ,,Dacia 1 300” (furate) care transportau tero-
rişti, militarii din zonă deschid foc şi împuşcă mortal pe Marioara An-
ghel, care conducea autoturismul proprietate personală, şi pe fiica
acesteia, Cătălina Anghel, de 3 ani)518. Tot în Capitală, Toma Poenaru,
somat de un militar (în apropierea Oficiului poştal nr. 2) lasă, la un
512
Ibidem, p. 211.
513
Cu cătuşe la mâini şi legaţi cu sfoară de bancheta din spate a elicopterului.
514
Cei doi generali au murit carbonizaţi, la fel ca şi membrii echipajului.
515
În zilele următoare, cadavrele celor ucişi au fost lăsate în stradă şi profanate de către
trecători, cei ucişi fiind consideraţi terorişti.
516
Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar…, p. 151.
517
518
Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar…, p. 143-
144.
217
moment dat mâinile în jos, şi este împuşcat mortal519.

• În faţa Palatului Administrativ din Târgovişte, Cornelia Danciu este
rănită de o rafală trasă dintr-un elicopter care survola zona.
M.S. Gorbaciov informează participanţii la cel de-al II-lea Congres al
Deputaţilor Poporului al U.R.S.S. despre ultimele evenimente din Ro-
mânia, menţionând că în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 situaţia
s-a înrăutăţit mult520, că reprezentanţii C.F.S.N. au declarat că doresc
dezvoltarea colaborării cu U.R.S.S., că România va respecta obligaţiile
asumate de către conducerea anterioară, inclusiv pe cele referitoare la
Tratatul de la Varşovia. Precizează că organe guvernamentale şi orga-
nizaţii obşteşti din Uniunea Sovietică analizează modalităţile de acor-
dare de ajutoare (medicamente, în special) pentru poporul român, în
acest scop contactându-se şi celelalte ţări din Tratatul de la Varşovia.
Totodată, face cunoscut că una dintre clădirile reprezentanţei comerci-
ale a U.R.S.S. la Bucureşti a fost atacată cu focuri de armă, fiind rănit
un cetăţean sovietic, producându-se şi un incendiu.
Vadim Perfiliev, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovie-
tic, declară: ,,Uniunea Sovietică este gata să ofere nemijlocit şi efectiv
poporului român şi noii conduceri ajutor umanitar pentru a contribui
la înlăturarea urmărilor tragicelor evenimente care au avut loc în ulti-
mele zile. (…) Oamenii sovietici sunt solidari cu poporul român în în-
deplinirea idealurilor de libertate, democraţie şi suveranitate”521.
Guvernul sovietic elaborează o Declaraţie (difuzată şi de Agenţia
TASS) în care se arată: ,,Informaţiile care sosesc din România demon-
strează că poporul român a rupt în mod hotărât cu regimul autoritar şi
a pornit pe drumul înnoirii democratice a ţării. A fost creat Frontul
Salvării Naţionale, care uneşte în rândurile sale forţele progresiste ale
ţării. Consiliul Frontului care s-a creat şi-a asumat întreaga putere şi
s-a adresat poporului cu apelul de a susţine programul pe care l-a pro-
clamat privind adânci transformări. În ţară, cu participarea activă a
celor ce muncesc, are loc procesul de formare a noilor structuri ale
puterii. Adversarii schimbărilor revoluţionare încearcă să opună re-
zistenţă, neezitând în faţa folosirii armelor şi fără a lua în considerare
victimele în rândul populaţiei paşnice. Oamenii sovietici sunt solidari
cu poporul român, care apără idealurile libertăţii, democraţiei şi dem-
nităţii naţionale.
Guvernul U.R.S.S. susţine eforturile Consiliului Frontului Salvării
Naţionale, îndreptate spre instaurarea în ţară a liniştii şi ordinii.
519
Ibidem, p. 149.
520
Conform unei ştiri Agerpres din 24 decembrie 1989, M.S. Gorbaciov a precizat că
,,Frontul Salvării Naţionale a apreciat că în legătură cu lipsa de muniţie este necesar
ajutor de peste hotare. Cu toate acestea, şeful Marelui Stat Major al armatei române a
precizat ulterior că armata controlează situaţia din ţară şi nu are nevoie de nici un
ajutor”.
521
218
23 decembrie 1989
Uniunea Sovietică este gata să acorde poporului român, noii conduceri

a ţării, un ajutor umanitar neîntârziat şi efectiv pentru lichidarea
urmărilor evenimentelor tragice din ultimele zile”522.
Agenţia TASS, referindu-se la situaţia din România şi la numărul mare
de victime, transmite: ,,U.R.S.S. nu poate rămâne indiferentă şi cere să
se pună capăt atacurilor teroriste”.
Moscova. În faţa Ambasadei române au loc două demonstraţii de soli-
daritate cu poporul român, la una dintre ele un preot oficiind o slujbă
religioasă în memoria victimelor.
• Asociaţia ,,Memorial” predă o scrisoare la Ambasadă în care se preci-
zează: ,,Exprimând voinţa a mii de moscoviţi, vă rugăm să transmiteţi
poporului român felicitările noastre cu prilejul înlăturării regimului ti-
ranic al lui Ceauşescu. Ruşine celor care au ucis oameni paşnici! Cre-
dem în viitorul democratic al României! Forţele democratice din
U.R.S.S. sunt cu dumneavoastră!”. Comunitatea Economică Europeană
face din nou cunoscut: ,,Pentru ca România să-şi poată urma propriul
destin, Comunitatea Europeană şi membrii săi îşi reafirmă solemn in-
tenţia de a acorda ajutor imediat poporului român”523.
Guvernul Cehoslovaciei recunoaşte C.F.S.N. în calitate de ,,unic şi re-
prezentativ guvern al poporului român” şi retrage ordinul ,,Leul Alb”,
clasa I, cu colan, acordat lui Nicolae Ceauşescu.
Guvernul Ungariei propune întrunirea Consiliului de Securitate al
O.N.U. Şi declară că ,,urmăreşte cu grijă şi compasiune luptele grave
care se duc pentru crearea României democratice”, că va respecta in-
tegritatea teritorială a României.
Guvernul Australiei decide să ofere României medicamente în valoare
de 40.000 de dolari.
Guvernul Turciei îşi exprimă satisfacţia faţă de căderea regimului Cea-
uşescu.
Guvernul Olandei apreciază răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu drept
,,sfârşitul unei dictaturi anihilate” şi face cunoscut că va sprijini cu
toate forţele ,,procesul de schimbări din România”.
Guvernul Japoniei condamnă reprimarea brutală a demonstranţilor din
România şi apreciază acţiunile regimului dictatorial de înăbuşire a vo-
inţei poporului român dornic de libertate ca o sistematică încălcare a
drepturilor omului.
Ingvar Carlsson, ministrul de Externe al Suediei, declară că ,,eveni-
mentele din ultimele zile au demonstrat cum o mişcare populară poate
răsturna un regim, oricât de brutal ar fi el”.
Brian Mulroney, prim-ministrul Canadei, este ,,foarte fericit” de înlătu-
rarea lui Nicolae Ceauşescu şi consideră că acesta trebuie judecat de
,,un juriu format din cetăţeni români”.
Gyula Horn, ministrul de Externe ungar, anunţă că Ungaria recunoaşte
522
Ioan Chiper, Documente privind poziţia conducerii U.R.S.S. faţă de revoluţia
română (23-24 decembrie 1989, în Clio 1989, nr. 1-2/2005, p. 206.
523
E un început în tot sfârşitul…, p. 399.
219
Consiliul Frontului Salvării Naţionale ,,ca reprezentant unic al puterii

de stat”.
Gareth Evans, ministrul de Externe al Australiei, declară că înlăturarea
lui Nicolae Ceauşescu constituie un frumos cadou de Crăciun oferit po-
porului român.
Franz Vranitzky, cancelarul federal al Austriei, felicită poporul român
şi apreciază că pentru întreaga Europă, prin căderea regimului brutal
din România, ziua de 22 decembrie 1989 va fi ,,o zi istorică”. La
rându-i, cancelarul Josef Riegler, cere tuturor forţelor democratice să
ajute reconstrucţia din România.
René Felber, ministrul elveţian de Externe, anunţă că întregul Corp el-
veţian de intervenţie este pregătit pentru a acţiona în România în caz de
catastrofă.
Ministerul de Externe al Chinei anunţă - prin purtătorul de cuvânt - că
în China se urmăresc cu atenţie evenimentele din România pe care le
consideră o problemă internă a ţării şi îşi exprimă speranţa că nu vor fi
afectate raporturile prieteneşti dintre cele două ţări.
Ministerul de Externe al Cehoslovaciei salută victoria poporului român
împotriva dictaturii, relevă că acest lucru deschide ,,calea spre demo-
cratizarea ţării” şi dă asigurări că poporul român ,,poate să se bazeze
pe deplin pe sprijinul şi solidaritatea poporului cehoslovac”.
Ministerul de externe al Tunisiei exprimă dorinţa ca poporul român să
triumfe în lupta pe care o duce pentru lichidarea consecinţelor regimu-
lui dictatorial.
Arnaldo Forlani, secretarul naţional al Partidului Democrat Creştin Ita-
lian, îşi exprimă încrederea că transformările democratice din România
pot fi realizate pe cale paşnică.
Acchille Occhetto, secretarul general al Partidului Comunist Italian, îşi
manifestă bucuria faţă de prăbuşirea regimului condus de Nicolae Cea-
uşescu şi omagiază ,,pe toţi cei ce s-au împotrivit dictatorului, care prin
violenţă a menţinut un regim ce a călcat în picioare, odată cu liberta-
tea, orice idee privind socialismul”.
Neil Kinnok, liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, afirmă că
înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu este cel mai frumos dar de Crăciun
pentru poporul român şi un triumf pentru libertate.
Yehudi Menuhin, preşedintele de onoare al Societăţii ,,George Enescu”
din Berlinul occidental, îşi declară solidaritatea cu poporul român şi îşi
anunţă intenţia de a susţine la Ateneul Român, un concert pentru oma-
gierea victimelor din România.
Horst Jager, primarul oraşului Gera din R.D.G., constituie sub
patronajul său un Comitet cetăţenesc pentru sprijinirea locuitorilor
Timişoarei.
Crucea Roşie din Austria trimite un prim transport de medicamente şi
aparatură specială pentru tratarea răniţilor grav.
Episcopul românilor greco-catolici din S.U.A. transmite un mesaj prin
radio ,,Europa Liberă”: ,,Dragii mei fraţi şi surori români, vă aduc
220
23 decembrie 1989
salutul românilor greco-catolici din America!... Pot să vă spun că aici

e numai şiroi de lacrimi de bucurie pentru întorsătura aceasta… ca
trăsnetul din ceruri, în favoarea luptătorilor care s-au luptat de dumi-
nica trecută pentru eliberarea României din partea comuniştilor. (…)
Azi putem nădăjdui că rugăciunile noastre, jertfele noastre şi persecu-
ţiile credincioşilor noştri aduc o lumină nouă în România, cu speranţa
că biserica noastră va fi restabilită, cum va fi şi guvernul restabilit, un
guvern care va fi după voia poporului. Ne vom ruga pentru acei care s-
au luptat în săptămâna aceasta pentru eliberarea României, care şi-au
jertfit viaţa pentru o cauză aşa de justă şi dreaptă. Voi cere bunului
Dumnezeu să-i odihnească în pace, o pace pe care o merită aşa de
mult”524.
Presa. Cea vest-germană (,,Nordsse Zeitung”, ,,Franckfurter
Rundschau”, Deister und Weserzeitung”, ,,Badische Zeitung” etc) pu-
blică numeroase articole referitoare la regimul condus de Nicolae Ceau-
şescu şi la perspectiva ce se deschide poporului român. ,,Augsburger
Allegemeine” atrage atenţia că ,,libertatea şi democraţia nu răsar din
noi vărsări de sânge, ci din drept şi respectarea demnităţii umane”.
• Spaţii mari evenimentelor din România acordă şi presa est-germană
(,,Berliner Zeitung”, ,,Junge Welt” etc).
• La fel, presa franceză (,,Liberation”, ,,Le Figaro” etc.). ,,Le
Quotidien de Paris” consemnează: ,,Istoria va reţine că un popor înfo-
metat, aservit şi, mai presus de orice, dezarmat, a reuşit singur să pună
capăt uneia dintre dictaturile cele mai crunte ale acestui sfârşit de se-
col. România nu şi-a încheiat însă drumul său şi nici nu a înlăturat toţi
demonii. Ceea ce era mai curajos s-a făcut, dar nu şi ceea ce este mai
dificil. Rămâne să se dea viaţă unei ţări însângerate, România trebuie
să-şi recapete viaţa”.
• În Anglia, ,,Times” relevă: ,,Poporul român, cel mai izolat, cel mai
oprimat şi cel mai nefericit din ţările Pactului de la Varşovia, a rede-
venit stăpân pe destinul său şi a pus capăt tiraniei lui Ceauşescu”. Ar-
ticole despre România inserează şi ,,Independent”, ,,The Mirror”,
,,Daily Star”, ,,Guardian” etc.
• În Suedia, ,,Dagens Nyhter” apreciază: ,,Acţiunea hotărâtă a româ-
nilor împotriva unui sistem atât de cumplit a încununat această ima-
gine a anului libertăţii, fără precedent în epoca noastră”.
• La Viena, ,,Die Presse” conchide: ,,Prăbuşirea lui Ceauşescu încheie
procesul de transformări din ţările răsăritene”.
• În Italia, ,,Corriere della sera” consideră căderea regimului din Ro-
mânia ca ,,actul final al revoluţiei din 1989”.
• ,,Gazeta”, ziarul ,,Solidarităţii” din Polonia, consemnează în editori-
alul intitulat sugestiv România este liberă: ,,Românii au plătit pentru li-
bertatea lor şi pentru democraţie un preţ teribil. Ei au dovedit însă, fă-
când-o, că în Europa nu există popoare mai puţin europene decât al-
524
Ibidem, p. 362-363.
221
tele, dispuse să accepte domnia răului”. Apoi, editorialistul conchide:

,,Fraţi români, aţi înfăptuit mai mult decât şi-ar fi putut imagina ci-
neva… Omenirea se închină în faţa măreţiei voastre”.
• ,,Tribune de Geneve”, din Elveţia, face cunoscut că familia Ceauşescu
ar dispune de 400.000.000 dolari în aur în bănci din Zürich, în timp ce
România ar avea oficial în băncile elveţiene numai 70.000 000 dolari.
Conform aceluiaşi cotidian, românii aflaţi în exil în Elveţia ar fi între-
prins un demers pe lângă deputatul socialist Moritz Leuenberger,
rugându-l să adreseze Băncii Naţionale elveţiene şi guvernului federal
cererea ca aceste fonduri să fie blocate.
• Ziarul kuweitian ,,Al Rai Al Aam” salută răsturnarea lui Nicolae Cea-
uşescu şi apreciază că ,,Istoria a dovedit că libertatea este adânc anco-
rată în conştiinţa popoarelor şi nu poate fi suprimată prin forţă”.
Agenţiile de presă străine continuă să informeze despre situaţia din
România.
• France Presse informează despre lupta armatei române împotriva
,,acţiunilor grupurilor fanatice” şi prezintă principalele puncte ale Co-
municatului către ţară al C.F.S.N.
• Taniug oferă date despre lupta armatei împotriva teroriştilor, însă
dezinformează făcând public faptul că în primele zile ale revoluţiei au
fost ucise cu foc de armă automată 4.632 de persoane sau cu baioneta,
sau că ulterior ar fi fost arestaţi 13.200 de oameni, dintre care au fost
împuşcaţi imediat 7.614.
222
24 decembrie 1989
24 decembrie 1989
• Ora 1,20. Unităţi militare din Caransebeş sunt trimise în sprijinul tru-
pelor din Reşiţa şi Haţeg.
• Orele 1,30-2,48. Subunităţi de rachete şi artilerie antiaeriană de la
Floreşti execută trageri pentru combaterea unor ţinte aeriene care se de-
plasau dinspre vest şi sud-vest. Deşi s-au primit indicaţii că majoritatea
acestora au fost lovite, nu s-a găsit nici o urmă.
• Ora 2,00. Persoane neidentificate incendiază depozitul de carburanţi
al UM 01074 Craiova, fiind împuşcaţi mortal patru militari şi răniţi alţi
trei.
• Ora 3,00. Un detaşament militar care se îndrepta spre Bucureşti este
atacat la intrarea de nord a oraşului Buzău.
• Dimineaţa. Situaţia din municipiul Timişoara se menţine tensionată
datorită acţiunilor diversionist-teroriste asupra obiectivelor militare, cu
precădere, chiar dacă numărul acestora a scăzut simţitor. Pentru depis-
tarea teroriştilor se constituie echipe speciale în compunerea cărora in-
tră şi ofiţeri de Securitate şi revoluţionari.
• O situaţie asemănătoare se constată şi în Cluj-Napoca şi împrejurimi,
unde generalul Iulian Topliceanu participă la o şedinţă a Consiliului Ju-
deţean al F.S.N., condusă de actorul Dorel Vişan, prilej cu care se pun
bazele unui sistem unic de pază militară a sediului.
• La Brăila, în mod surprinzător, fostul prim-secretar al Consiliului Ju-
deţean de Partid (P.C.R.) este instalat în funcţia de şef al C.J.F.S.N.
• La Târgovişte, persoane neidentificate deschid foc asupra cazărmii
UM 01417; doi militari sunt răniţi, unul decedând ulterior.
• Ora 8,00. În zona Brăila, pe malul stâng al Dunării (km 172), se des-
chide foc asupra unei vedete grănicereşti aflată în misiune de patrulare.
Concomitent, efective din UM 01763, UM 01294, UM 01267, UM
01478, UM 01481 şi UM 012043 procedează la ample acţiuni de
,,scotocire » a blocurilor din apropiere, asupra cărora s-a tras rezultând
4 morţi din rândul civililor (3 ucise în locuinţe şi una pe scara blocului)
şi 3 răniţi din rândul militarilor. Acţiunile de verificare ,,nu s-au soldat
cu capturarea de elemente diversioniste ori materiale folosite de aceş-
tia (simulatoare, armament, elemente de muniţie etc)” – aşa cum se
precizează în Sinteza Parchetului Militar525.
• Ora 10,00. Generalul A.C. Gaponenko, reprezentantul comandantului
suprem al Forţelor Armate Unite în România, solicită să fie primit de
către ministrul Apărării, generalul Nicolae Militaru526.
525
526
A fost primit abia la 27 decembrie 1989.
223
• În Bucureşti, maiorul Florică Murariu din UM 02317 este împuşcat

mortal (în zona Parcul Moghioroş) deoarece a lăsat brusc mâinile în jos,
în timp ce fusese oprit pentru control de către una din numeroasele
echipe care se constituiseră în Capitală în acele zile527.
• Spre prânz. Prin faţa cazărmii din Târgovişte, unde erau reţinuţi Ni-
colae şi Elena Ceauşescu, manifestanţii scandează: ,,Ole, Ole, Ceau-
şescu nu mai e!”, ,,Ceauşescu, Anul Nou, îl va face în cavou!”,
,,Moarte dictaturii!” etc. Înţelegând, poate, altceva, Nicolae Ceauşescu
încearcă să ia pătura de la geam şi să deschidă fereastra (aflată la circa
25 de metri de stradă), spunând căpitanului Ion Boboc: ,,Când mă vor
vedea vor înceta mascarada... Trebuie să spun poporului că ţara e tră-
dată!”. A urmat o busculadă între cei doi, în cursul căreia Nicolae Cea-
uşescu a căzut şi s-a rănit, pierzând şi sânge528. Ca urmare, pentru scurt
timp, căpitanul Ion Boboc a fost înlocuit cu locotenentul-major Iulian
Stoica, căruia Nicolae Ceauşescu i-a promis ,,un milion de dolari şi
orice grad şi funcţie în armata română” dacă îl duce în zona Voineşti,
unde se afla Punctul de Comandă de Armată pentru situaţii de război al
Armatei 1.
• Ora 12,00. Televiziunea română transmite Comunicatul Consiliului
Frontului Salvării Naţionale prin care se aprecia că, din punct de vedere
militar, ,,situaţia din Capitală şi în judeţele ţării se află sub control”,
că armata şi trupele Ministerului de Interne ,,desfăşoară operaţii de
soluţionare grabnică a problemelor ce mai există încă pentru neutrali-
zarea cuiburilor de terorişti care, din instinct demenţial, continuă să
ţină mâna pe trăgaci”, că societatea românească se află ,,angajată ire-
versibil pe drumul revoluţiei şi democraţiei”. După ce cere ,,să înceteze
de îndată, definitiv, orice acţiuni individuale pentru răzbunări ab-
surde”, C.F.S.N.-ul face cunoscut că ,,există un consens naţional: toate
păturile populaţiei, întreaga armată, întreaga miliţie şi unităţile trupe-
lor de interne sunt de partea Revoluţiei”. Apoi precizează: ,,Revoluţia a
triumfat definitiv. Să facem tot ce ţine de puterile noastre pentru apro-
pierea acelui timp şi bucuriei depline. Uniţi vom învinge!”529.
• Ziua. Prin decizia C.F.S.N., unităţile Ministerului de Interne, inclusiv
Securitatea, sunt integrate în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
• În ajunul Crăciunului, reprezentanţii Patriarhiei transmit, prin Televi-
ziune, un mesaj către credincioşi prin care se făcea cunoscut: ,,Biserica
Ortodoxă Română – care de-a lungul secolelor a împărtăşit soarta po-
porului român atât la dureri, cât şi la bucurii – se află alături de el şi
în aceste momente cruciale şi îşi exprimă întregul ei ataşament faţă de
programul şi acţiunile FSN menite să asigure triumful libertăţii şi dem-
nităţilor tuturor fiilor patriei… Suntem hotărâţi să ne reconstruim
sanctuarele istorice strămoşeşti – biserici şi mânăstiri – victime ale
buldozerelor tiranului Ceauşescu, să zidim noi biserici în atâtea şi
527
528
Viorel Domenico, Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 1999.
529
224
24 decembrie 1989
atâtea cartiere de unde ele au dispărut şi unde nu ni s-a dat voie să

construim. Se vor serba în linişte şi bucurie sfintele noastre sărbători
creştineşti şi vom da clerului şi credincioşilor noştri apa cea vie a cu-
vântului lui Dumnezeu, potrivit aşteptărilor lor… Înălţându-ne cugetul
către bunul Dumnezeu, îl rugăm cu căldură să întărească cu harul Du-
hului Sfânt voinţa şi simţirea celor ce acum luptă cu preţul vieţii pentru
deplina biruinţă a libertăţii şi democraţiei pe pământul românesc. Aşa
să ne ajute Dumnezeu!”530.
• La Sibiu, continuă focurile izolate, în special în zona de dislocare a
unităţilor militare. Petru Băeşan este rănit în locuinţa sa de un proiectil
tras din elicopter. Cad victime şi din rândul militarilor, soldatul Cătălin
Niţă fiind împuşcat mortal în timp ce se afla în dispozitivul de apărare.
• La Constanţa, persoane neidentificate atacă cu foc de armament indi-
vidual, de pe blocuri şi din zone verzi, obiective militare şi civile, pre-
cum şi patrule aflate în misiune; rezultă răniţi.
• SUA se oferă (prin Corneliu Bogdan) să acorde protecţie şi azil politic
lui Nicolae Ceauşescu şi Elenei Ceauşescu531.
• Ora 15,00. Virgil Măgureanu prezintă la televiziune un comunicat
prin care se anunţă că C.F.S.N. decide ,,adoptarea unor măsuri excep-
ţionale, imperios necesare momentului actual”: ,,1. O încetare com-
pletă şi imediată a focului pe întreg teritoriul ţării. Oricine va încălca
această dispoziţie se va face vinovat de crimă împotriva poporului ro-
mân, fiind pasibil de cea mai promptă şi necruţătoare pedeapsă. Să nu
mai fie vărsată nici o picătură de sânge! Totodată, orice act de vanda-
lism, de distrugere, precum şi răzbunările personale se situează în
afara legii, pătând nobleţea revoluţiei noastre. Vinovăţia dictatorului şi
a foştilor lui lachei, în faţa istoriei şi a legilor, va fi stabilită de tribu-
nale, care vor hotărî cu toată severitatea sancţiunile cuvenite pentru
acţiunea de distrugere a ţării. 2. Armata este singura deţinătoare a ar-
melor, braţul ferm al apărării intereselor poporului. Toţi cei care au
intrat în aceste zile, în posesia armamentului şi munţilor, indiferent de
împrejurări, trebuie să le predea de urgenţă cel mai târziu până luni,
25 decembrie, ora 17,00. Cei care nu se vor supune acestor prevederi
se vor face vinovaţi de încălcarea gravă a legalităţii, fiind pedepsiţi cu
cea mai mare severitate. 3. Unităţile MI se vor integra M.Ap.N., care
preia comanda unică asupra trupelor şi mijloacelor de luptă ale ţării.
Organele de Miliţie şi Pompierii îşi păstrează toate atribuţiile specifice
pe care trebuie să le exercite cu toată fermitatea. 4. Conducerile şi toţi
oamenii muncii sunt chemaţi să asigure protecţie unităţilor economice,
comerciale, sanitare, de învăţământ, ştiinţă şi cultură. Societatea ro-
mânească trebuie să funcţioneze normal, prin contribuţia devotată a fi-
530
Ibidem, p. 325.
531
Într-un interviu acordat în 2004 lui Alex Mihai Stoenescu, Gelu Voican Stoenescu a
precizat: ,,Dar tu ştii că şi Ceauşescu se afla sub protecţia americanilor? Ne-au cerut
să nu-i executăm, iar eu am aflat că li se oferise azil” (Alex Mihai Stoenescu,
Interviuri despre revoluţie, Editura RAO, Bucureşti, 2004, p. 200)
225
ecăruia dintre noi. De asemenea, facem apel la toţi cetăţenii, să spri-

jine organele de ordine în asigurarea integrităţii localurilor ambasa-
delor şi imunitatea diplomaţilor. 5. Organismele noilor structuri ale
democraţiei trebuie să-şi înceapă urgent activitatea de refacere a ţării,
constituindu-se ferm, intrând imediat în subordinea Consiliului şi adop-
tând, împreună cu acesta, măsuri de ordin politic, social, administrativ
şi economic, absolut necesare primelor etape ale reconstrucţiei. Fie ca
primul nou an liber să aducă în România, o dată cu bucuria eliberării,
liniştea şi calmul care ne vor permite asumarea tuturor răspunderilor
care-şi afirmă demnitatea. Consensul naţional, conlucrarea forţelor
creatoare ale ţării, a tuturor categoriilor sociale de orice naţionalitate
constituie condiţia vitală şi garanţia înfăptuirii obiectivelor fundamen-
tale ale procesului revoluţionar în România”532.
• În cursul zilei, Gelu Voican Voiculescu aprobă şi semnează docu-
mentul intitulat Măsuri de organizare a acţiunilor de contracarare a ac-
tivităţii grupurilor teroriste prin care se dispunea ,,trecerea imediată la
verificarea şi selecţionarea individuală a cadrelor USLA susceptibile
să fie folosite, operativ, la acţiunile de contracarare a grupurilor tero-
riste”533, în fiecare grupă antiteroristă urmând a fi încadraţi şi militari
din Ministerul Apărării Naţionale, precum şi luarea de ,,măsuri similare
pentru personalul destinat pazei demnitarilor” etc.534
• Ora 17,00. Dispozitivele unităţilor militare din judeţul Hunedoara
sunt atacate iar, cu foc, la circa 1-2 ore, de către terorişti (până la ora
24,00), înregistrându-se pierderi în rândul militarilor.
• Din nou, în cazarma din Târgovişte, unde erau reţinuţi Nicolae şi
Elena Ceauşescu intervine o situaţie de criză. Relatează căpitanul Ion
Boboc, cel care se afla cu cei doi în clădirea comandamentului: ,,S-a
tras dinspre liceul de vizavi spre unitate. În acel moment s-a dezlănţuit
focul concentrat din interiorul clădirii. Era un vacarm de nedescris. O
hărmălaie şi o debandadă perfectă. Se trăgea de pe holuri, din birouri,
din dormitoare, de sus. Un ecou înfiorător. Iar eu, fiind în interior
aveam impresia că se duc lupte pe hol, că au intrat teroriştii în Co-
mandament. De fapt nu auzeam decât zgomotele din interior. Din afară
nu se trăgea. În acest momente, comandantul trece în fugă şi spune:
532
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct, vol. 3, p. 264-265.
533
Extrem de interesantă privind problema teroriştilor din timpul Revoluţiei din
decembrie 1989 este relatarea colonelului Remus Ghergulescu, fostul comandant al
Batalionului 404 cercetare din Buzău, după care teroriştii făceau parte din: ,,Luptătorii
din Reţelele ,,R” şi ,,S”, prima a Armatei, iar cea de-a doua a Securităţii. Aceste două
reţele secrete, de existenţa cărora ştiau extrem de puţini oameni, au fost activate ca o
ultimă soluţie. Această decizie nu se putea lua decât dacă exista pericolul real al unei
invazii, ori, pur şi simplu, pentru a fi scoase din luptă şi apoi, dacă mai era cazul să
urmeze invazia. Este de notat că acţiunea acestor luptători s-a declanşat concomitent
cu războiul electronic şi dezinformările din reţelele telefonice, de transmisiuni şi
Televiziune” (apud Dorin Ionescu, op. cit., p. 125).
534
Apud Alex. Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere, 1989-1991. Prima
guvernare Petre Roman, Editura RAO, Bucureşti, Bucureşti, 2006, p. 105-106.
226
24 decembrie 1989
«Cade Comandamentul!... Omorâţi-i şi veniţi pe poziţie!... Salvaţi-vă

cum puteţi!...». Şi a dispărut!”535.
• Ora 17,30. În municipiul Timişoara, un detaşament de militari de la
Buziaş, întărit cu luptători din gărzile patriotice, organizează filtre pen-
tru anihilarea eventualelor atacuri teroriste.
• Seara. Ion Iliescu semnează Hotărârea de constituire a Tribunalului
Militar Excepţional, cu misiunea de a proceda ,,de urgenţă la judecarea
faptelor comise de CEAUŞESCU NICOLAE ŞI CEAUŞESCU ELENA”,
considerate a fi fost ,,deosebit de grave”. Documentul mai menţionează
că Tribunalul urma să judece cauza ,,în conformitate cu prevederile le-
gale rămase în vigoare, în ce priveşte procedura şi dreptul material
penal”, că va fi alcătuit ,,în componenţa stabilită de legea pentru orga-
nizarea judecătorească în vigoare”, urmând a se ,,asigura întocmai
dreptul de apărare a făptuitorilor”536. În mod concret, de organizarea
procesului şi îndeplinirea sentinţei de condamnare la moarte (care a fost
stabilită înainte de proces)537 s-a ocupat generalul Victor Stănculescu.
• Ora 19,00. La Televiziune, Petre Popescu prezintă noul drapel al Ro-
mâniei (tricolorul fără stemă).
• La Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici îşi informează colaborato-
rii că în noaptea care urmează cazarma va fi atacată şi ca urmare a decis
să ducă la Bucureşti pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, cu o coloană blin-
dată. În acest sens, l-a informat şi pe generalul Victor Stănculescu, care
nu a fost de acord şi i-a ordonat să aştepte ordine de la el. Cu toate
acestea, Andrei Kemenici cere să se continue pregătirile de plecare.
• Noaptea. Ca urmare a înarmării populaţiei cu armament (pe bază de
buletin sau legitimaţie de serviciu), în municipiul Sfântu Gheorghe se
execută intense trageri cu arme de foc, inclusiv de către militarii UM
01048 (asupra blocului de locuinţe din faţa cazărmii şi în lunca Oltului)
în baza presupunerilor că în acele zone s-ar afla terorişti.
• Pentru prima dată sunt atacate şi unităţile militare din Caransebeş.
Militarii reacţionează cu foc, neînregistrându-se victime. Deoarece un
autobuz nu a oprit la somaţie, în zona Piaţa Moghioroş din Bucureşti,
militari din UM 01270 Focşani deschid foc ucigând pe Constantin An-
drei şi rănind alţi 5 pasageri538.
• La Târgovişte, după ce ordonase pregătire coloanei de blindate care să
transporte pe Nicolae şi Elena Ceauşescu la Bucureşti, colonelul Andrei
Kemenici cere din nou împuşcarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, apoi
,,dispare” câteva ore prin unitate, după ce constată că cele două TAB-
uri dispăruseră din faţa Comandamentului. De această dată locotenen-
tului-major Iulian Stoica. ,,Personal – relatează acesta în 1994, faţa
Comisiei ,,Decembrie 1989” – am avut unele dubii în privinţa coman-
dantului unităţii pentru misiunea pe care mi-a ordonat-o. Am fost acu-
535
Apud Viorel Domenico, Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 1999.
536
537
În acest sens a insistat mai ales Gelu Voican Voiculescu; Ion Iliescu a ezitat.
538
227
zat de trădare în dimineaţa zilei de 25 decembrie. Mi se ordonase să-i

ucid pe Ceauşeşti, fără judecată, în 24 spre 25 decembrie. Colonelul
Kemenici mi-a ordonat asta. Totul s-a întâmplat când a fost canonada
dintre noi şi liceu. A venit la mine, care eram pe hol, şi mi-a spus: «Am
pierdut tot! Vin şi ne ia. Treci şi trage un încărcător într-unul şi un în-
cărcător în celălalt!». Şi a plecat. A doua zi mi-a spus că am trădat. Pe
25 dimineaţa. Nu am executat ordinul şi bine am făcut. Un ofiţer a de-
clarat că a avut ordin să tragă în mine. A spus că l-a întors cu trans-
portorul cu mitraliera spre geam, unde erau cei doi, şi dacă aude foc
de armă în birou, să deschidă focul cu mitraliera de 14,5 milimetri”539.
Referindu-se la comportarea, cel puţin ciudată, pe care a avut-o în
noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, Andrei Kemenici avea să rela-
teze, fără să convingă însă: ,,Din seara de 22 decembrie, TAB-urile n-
au lipsit de la cele două intrări. M-am îngrozit. În acelaşi timp, dinspre
Gară s-a dezlănţuit foc asupra unităţii. Atunci mi-am zis: «Gata! Asta e
trădare!». Şi nu mai ştiu cum, dar din momentul acela m-am pierdut.
Am luat-o razna traversând curtea interioară, spre poziţia de tragere,
de unul singur, pentru a căuta TAB-urile... Eram singur, zăpăcit...
Parcă drogat. Totul se învârtea cu mine. Totul se rotea. Trăiam o halu-
cinaţie parcă. Mă rătăcisem în cazarma pe care o cunoşteam ca-n
palmă. Trăiam acolo de 26 de ani şi totuşi nu mă mai orientam, mă
pierdusem. Nu mai ţin minte ce era în capul meu. Ţin minte doar fuga,
fuga disperată spre cea de-a doua centură a unităţii. Alergam spre oa-
meni, alergam în întuneric... Ca răspuns la focurile dinspre Gară, în
Comandament începuse să se tragă. Nu mă puteam întoarce. Gloanţele
îmi vâjâiau pe la ureche. Aveam impresia că eu sunt cel vizat, alerga-
sem ca un câine hăituit, printre gloanţe. Eu, comandantul unităţii,
alergând ca un evadat. În sufletul meu era disperare, spaimă... Lângă o
remiză văd un TAB. Mă gândeam să mă întorc cu el la Comandament,
dar acolo se trăgea, n-aveam sorţi de izbândă, aşa că mi-am continuat
drumul, în TAB, spre poziţia de tragere”540. Acolo a ordonat
plutonierului Constantin Stoican să-i împuşte pe Nicolae şi Elena Ceau-
şescu. ,,«Mă – rememorează Constantin Stoican -, tu ştii cine-i în TAB-
ul ala?». Să spun, să nu spun ? Ce-am auzit şi eu... Dar nu sunt sigur.
Şi-mi spune: «Dacă vrei să intri în istorie, te duci şi-i împuşti pe amân-
doi!»”541. În TAB-ul respectiv se mai aflau căpitanul Ion Boboc şi
locotenentul-major Iulian Stoica.
• La Bucureşti, în sediul Ministerului Apărării Naţionale, în baia minis-
trului, cu apa de la chiuvetă curgând, membrii noii echipe politico-mi-
litare care asigura conducerea ţării, decid soarta lui Nicolae şi Elena
Ceauşescu: înfiinţarea unui Tribunal Militar Excepţional, o judecată
539
Grigore Cartianu, op. cit., p. 291-292; Viorel Domenico, Ceauşescu la Târgovişte,
Editura Ion Cristoiu, 1999.
540
Apud Grigore Cartianu, op. cit., p. 314.
541
Ibidem, p. 294.
228
24 decembrie 1989
sumară, condamnarea la moarte şi execuţia imediată prin împuşcare542.

Papa Ioan Paul al II-lea, referindu-se la situaţia din România, apreci-
ază că grava tensiune dintre popor şi putere provoacă îngrijorare.
George Bush, preşedintele Statelor Unite ale Americii, adresează popo-
rului român un mesaj, prezentat la Televiziune, la ora 15,00, de amba-
sadorul Allan Green jr.: ,,O îngrozitoare povară pare să se fi ridicat de
pe umerii poporului român, povara unui regim dictatorial. Statele
Unite împărtăşesc bucuria naţiunii române şi sunt alături de ea în spe-
ranţa unei tranziţii paşnice spre democraţie. Regretăm pierderile tra-
gice şi fără sens din ultima săptămână şi dorim ca violenţele să înce-
teze. Statele Unite salută decizia reprezentanţilor Guvernului României
de a ordona încetarea brutală a represiunilor poliţieneşti şi a aduce un
sfârşit paşnic dictaturii Ceauşescu. Sperăm că Guvernul român se va
mobiliza rapid pentru a răspunde cererilor poporului român în favoa-
rea schimbărilor democratice şi că se va dedica el însuşi unei trans-
formări paşnice. Tragedia Timişoarei nu va fi niciodată uitată. Ea ne
va servi drept o paşnică amintire, că aspiraţia spre drepturile umane
fundamentale nu mai poate fi înăbuşită prin forţa armelor. Statele
Unite sunt pregătite, aşa cum au fost întotdeauna, pentru relaţii mai
bune cu România. Dacă România păşeşte pe calea unei sincere reforme
democratice, Statele Unite promit sprijinul şi asistenţa lor puternică.
Sperăm că România va însoţi, în curând, celelalte ţări din centrul şi
sudul Europei, care au pătruns într-o nouă epocă, a cooperării între
Est şi Vest”543.
Departamentul de Stat al S.U.A. anunţă că Washingtonul consideră
C.F.S.N. ca ,,o expresie a voinţei democratice a poporului român şi
cheamă toţi românii să susţină acest guvern” şi că S.U.A. ,,îşi consultă
aliaţii şi alte state, inclusiv Uniunea Sovietică, cu privire la situaţia din
România”544.
James Baker, Secretarul de Stat al S.U.A., face cunoscut, în cadrul unei
emisiuni de televiziune N.B.C., că ,,Statele Unite (care invadaseră cu
puţin timp înainte statul Panama pentru îndepărtarea de la putere a
dictatorului Noriega - n.a.) nu ar obiecta dacă Pactul de la Varşovia ar
găsi necesar să intervină în România”.
542
Gelu Voican Voiculescu a propus să fie făcuţi scăpaţi de sub escortă şi omorâţi
(,,cum s-a făcut cu Zelea Codrenu”, după propria-i mărturisire din 30 mai 1994). Sergiu
Nicolaescu a propus ,,metoda Mussolini” : ,,Mi-l daţi mie într-o maşină. Eu opresc,
părăsesc maşina, oamenii se ocupă de mine, iar alţii îl omoară pe Ceauşescu. E simplu
ca bună ziua”. Categoric a fost şi Silviu Brucan, care i-a declarat lui Victor
Stănculescu: ,,Dacă ăsta rămâne ca monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le
pară rău la un moment dat şi să se întoarcă împotriva noastră”. Referindu-se la poziţia
adoptată de către Ion Iliescu, Siviu Brucan, avea să declare la 4 februarie 1994: ,,Aş
defini poziţia lui Iliescu în felul ăsta: a fost de acord fără să fie ferm şi hotărât în
această chestiune”.
543
544
E un început în tot sfârşitul…p. 444.
229
Allan Green jr. urează poporului român ,,un Crăciun fericit, cel mai
bun An Nou, aşa cum n-aţi mai avut de multă, multă vreme”.
Guvernul francez recunoaşte ca autoritate legală în România numai
Consiliul Frontului Salvării Naţionale.
Roland Dumas, ministrul francez de Externe, declară că Franţa este
dispusă să intervină în România dacă i se va cere.
Jacques Chirac, fost prim-ministru al Franţei, îşi exprimă simpatia şi
solidaritatea cu poporul român.
Guvernul cehoslovac, reunit în şedinţă extraordinară, îşi exprimă spriji-
nul pentru lupta poporului român pentru libertate şi democraţie şi dis-
ponibilitatea de a acorda ajutoare materiale.
Guvernul ungar recunoaşte C.F.S.N. ca reprezentant şi apărător al pute-
rii în România.
• La fel procedează şi guvernul norvegian.
Guvernul suedez decide alocarea sumei de 20 000 000 de coroane, ca
ajutor pentru România, în medicamente şi produse alimentare. Fonduri
de solidaritate strâng şi Crucea Roşie suedeză şi organizaţia religioasă
Stelele speranţei. Concomitent, la Stockholm, Göteborg şi Malmö au
loc demonstraţii în cadrul cărora participanţii îşi exprimă sprijinul şi
solidaritatea faţă de transformările care aveau loc în România.
Guvernul thailandez apreciază, prin purtătorul de cuvânt, că înlăturarea
de la putere a lui Nicolae Ceauşescu reprezintă ,,un nou pas” spre re-
forme democratice în Europa de Est.
Nikolai Rîjkov, prim-ministrul sovietic, declară agenţiei TASS:
,,Trebuie sprijinite prefacerile care au loc în România. Ar trebui acor-
dat ajutor eventual medical şi în alimente”545.
I.P. Aboimov, adjunctul ministrului de Externe al Uniunii Sovietice,
primeşte pe ambasadorul S.U.A. la Moscova, Jack Matlock, care apre-
ciază546 că ,,în opinia conducerii americane, Uniunea Sovietică şi Sta-
tele Unite ar trebui să continue schimbul de opinii cu privire la eveni-
mentele din România”, unde situaţia era ,,foarte incertă”. Referindu-se
la ,,luptele dintre forţele securităţii de stat şi unităţile armatei” şi la
creşterea numărului de răniţi din rândul populaţiei civile, ambasadorul
american arată ,,semnificaţia pozitivă a faptului că opiniile Uniunii So-
vietice şi ale Statelor Unite au coincis în legătură cu necesitatea de a
acorda sprijin grupului care încearcă să conducă România şi să înde-
plinească voinţa poporului român”. Apoi, Jack Matlock declară că
S.U.A. ,,au acordat atenţie convingerii exprimate de Uniunea Sovie-
tică, potrivit căreia intervenţia militară este în afara discuţiei”, că ele
,,au primit cu egal interes declaraţia guvernului sovietic în legătură cu
disponibilitatea sa de a acorda imediat asistenţă umanitară poporului
român” şi face cunoscut că partea americană ,,ar fi extrem de interesată
să afle părerea U.R.S.S. asupra evenimentelor din România, ca şi opin-
545
Ibidem, p. 460-461.
546
Conform Notei întocmite de diplomatul sovietic.
230
24 decembrie 1989
ia U.R.S.S. cu privire la căile cele mai eficiente de a sprijini poporul

român şi noua conducere din România”. I.P. Aboimov răspunde că Un-
iunea Sovietică menţine ,,contactul cu reprezentanţii noii conduceri
româneşti, chiar dacă numai prin telefon”, pe care o informează despre
,,demersurile” referitoare la acordarea de ,,asistenţă umanitară popula-
ţiei române”, că ,,în repetate rânduri” s-au cerut informaţii ,,noii con-
duceri a României cu privire la nevoile urgente pe care le au”547, dar
că: ,,Nu am primit un răspuns clar la întrebarea noastră. Se pare că
Consiliul Frontului nu are, încă, o idee clară în legătură cu această
problemă”.
La rându-i, ambasadorul american informează că Statele Unite ale
Americii ,,caută soluţii optime pentru a acorda asistenţă României”548
şi arată că, ,,dacă partea sovietică dezvoltă unele idei în legătură cu
acest subiect, partea americană este foarte interesată să fie ţinută la
curent”. În continuare, Jack Matlock întreabă dacă ,,posibilitatea unei
asistenţe militare sovietice pentru Frontul Salvării Naţionale din
România este cu totul exclusă” şi ,,ce ar face Uniunea Sovietică dacă o
atare solicitare ar fi făcută din partea Frontului”. Înainte de a primi
răspunsul, face cunoscut că, ,,în condiţiile date, implicarea militară a
Uniunii Sovietice în problemele româneşti ar putea să nu fie privită în
contextul «doctrinei Brejnev»”. I.P. Aboimov răspunde că Uniunea
Sovietică nu are în vedere ,,nici măcar teoretic un asemenea scenariu”,
conducerea de la Kremlin fiind ,,împotriva oricărui amestec în
problemele interne ale altui stat” şi că intenţionează să urmeze această
linie ,,cu fermitate şi fără nici o deviere”. Apoi sugerează, cu ironie, că
partea americană putea considera ,,doctrina Brejnev” ca un cadou din
partea sovieticilor şi atrage atenţia că Uniunea Sovietică ,,a fost şi încă
mai este împotriva convocării Consiliului de Securitate pentru a dis-
cuta situaţia din România”. La insistenţa lui Jack Matlock de a afla
care ar fi poziţia Moscovei ,,în cazul în care însuşi Frontul Salvării
Naţionale ar cere convocarea Consiliului de Securitate”, I.P. Aboimov
răspunde că sovieticii nu sunt pregătiţi să ia în considerare ,,o atare
virtuală posibilitate”549.
Roland Dumas, ministrul de Externe al Franţei, declară la televiziune că
,,toţi cei motivaţi de situaţia din România simt nevoia de a lupta”. Prin
urmare, consideră că trebuia ,,răsturnat principiul neintervenţiei pentru
a fi apărate drepturile omului”, situaţia din România impunând
,,introducerea acestei noţiuni în arsenalul juridic internaţional”. Preci-
zează că Franţa va aproba o intervenţie a Uniunii Sovietice şi a statelor
547
I.P.Aboimov menţionează în Nota întocmită după discuţia cu J.Matlock că în oraşele
sovietice de la graniţa comună cu România au fost constituite spitale pentru a primi
răniţi din România, că un prim transport, evaluat la 500 000 de ruble (11 automotoare)
a fost deja trimis pe calea ferată.
548
Alimente, medicamente şi ,,logistica transportului acestor ajutoare”.
549
337-340.
231
membre ale Tratatului de la Varşovia în România (eventual sub forma

unei brigăzi internaţionale), fiind de acord chiar să i se alăture550.
Propunerea este susţinută şi de James Baker.
Jacques Chirac, primarul Parisului, declară că preşedintele François
Mitterand (şi preşedinte în exerciţiu al C.E.E.) trebuia ,,să solicite
U.R.S.S. să trimită armatei române material militar împreună cu ţările
membre al C.E.E”.
• La Ministerul Afacerilor Externe din Paris se constituie ,,o celulă de
criză” pentru situaţia din România, ministrul Roland Dumas discutând
cu alte personalităţi franceze despre modul în care Franţa putea ajuta
poporul român551.
Biserica română din Paris oficiază, în memoria victimelor tragicelor
evenimente din România, o slujbă religioasă la care participă miniştri şi
alte oficialităţi franceze.
Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, se opune cererii făcute de
Forumul Democrat Ungar de a intra în legătură cu Frontul Salvării Na-
ţionale în vedere trimiterii în România ,,a unor unităţi internaţionale
antiteroriste”552
Radio Budapesta transmite că ministrul ungar al Apărării, Ferenc
Kárpáthy, este ,,în contact permanent cu conducerea militară română”,
că generalul Nicolae Militaru ,,a adresat poporului şi guvernului ma-
ghiar mulţumiri pentru sprijinul deja acordat şi pentru disponibilitatea
de a sprijini în continuare”.
Wilfried Martens, primul-ministru belgian, face cunoscut că guvernul
pe care îl conducea a recunoscut oficial F.S.N. ca ,,autoritate legală” în
550
551
Petre Gigea, ambasadorul român la Paris, informează că ,,mulţi cetăţeni francezi de
origine română cer să vină în România pentru a lupta ca voluntari” şi sugerează ca
autorităţile române competente să acorde jurnalistului francez de la postul de
televiziune ,,Le Cinq”, Jean Louis Calderon, ucis în Bucureşti, titlul simbolic de
,,cetăţean de onoare al României”.
552
Referindu-se la acest lucru, diplomatul ungur avea să consemneze ulterior
următoarele: ,,La 24 decembrie 1989 am fost sunat de la televiziunea ungară că a sosit
o scrisoare de la FDU, semnată de Antall Jozef şi Jeszenszky Geza, prin care se solicita
să se aducă la cunoştinţa telespectatorilor, printre altele, o cerere adresată guvernului
Ungariei de a intra în legătură cu deja cunoscutul FSN, oferindu-i serviciile Republicii
Ungaria pentru organizarea şi punerea sub comanda superioară a României a unor
unităţi internaţionale antiteroriste. În cazul în care România va fi de acord, s-ar putea
solicita unor ţări membre ale Tratatului de la Varşovia şi NATO să trimită unităţi
militare în România. M-am enervat cumplit şi, după încercări telefonice îndelungate,
am dat de Jeszenszky Geza , exprimându-mi nemulţumirea că n-a respectat înţelegerea
noastră anterioară privind consultarea în legătură cu orice declaraţii publice referi-
toare la situaţia din România. Am încercat să-l conving că o asemenea propunere este
o nebunie, dar interlocutorul repeta mereu că nu are împuternicire de retragere a
scrisorii. Am fost obligat să intru în studioul televiziunii, unde m-am opus ca scrisoarea
FDU să fie citită şi transmisă pe post. Nu avea nici un rost să cerem să fie angajate
cele două blocuri militare, trebuia să ne gândim şi la ziua de mâine, pentru că nici
Dumnezeu nu-i mai spală pe conducătorii unei revoluţii dacă ajung la putere cu sprijin
străin”.
232
24 decembrie 1989
România şi îşi exprimă speranţa că acesta ,,va putea să controleze com-

plet situaţia”553.
Fidel Castro, şeful statului cubanez, autorizează trimiterea de urgenţă
în România a unui ajutor umanitar constând din 22 de tone de medica-
mente, instrumente medicale şi alimente necesare populaţiei.
Franz Vranitzky, cancelarul federal al Austriei, anunţă crearea unui
fond de ajutor de urgenţă pentru România.
Alois Mock, ministrul de Externe al Austriei, precizează că Austria in-
tenţionează să acorde României ajutor material şi asistenţă în planul re-
glementării relaţiilor internaţionale.
Jon Baldvin Hannibalsson, ministrul de Externe al Islandei, îşi exprimă
satisfacţia pentru faptul că România urmează calea democraţiei.
Yaacov Tsur, ministrul israelian al Sănătăţii, anunţă că în Israel au fost
constituite comitete de solidaritate cu poporul român.
Andrzei Kosinjan-Kamvsz, ministrul polonez al Sănătăţii şi Asigurărilor
Sociale, adresează societăţii poloneze apelul de a acorda ajutor umani-
tar poporului român. Chemarea are ecou, la punctul de recoltare a sân-
gelui de la Lublin oferindu-se circa 200 de litri. Concomitent, la filia-
lele Crucii Roşii poloneze sosesc medicamente, bani, diferite obiecte,
daruri diverse şi se prezintă medici care doresc să participe la ajutorarea
românilor.
Jan Ornogurski, prim-vicepreşedinte al guvernului cehoslovac, apreci-
ază la un miting care a avut loc la Bratislava, referindu-se la eveni-
mentele din România, că se formează un nou fel de internaţionalism, a
cărui bază o constituie calităţile general-umane şi drepturile omului.
Alexander Dubcek îşi exprimă, la rându-i, încrederea în victoria popo-
rului român.
Ministerul Apărării din Bulgaria trimite în România un spital de cam-
panie, fiind gata să expedieze şi alte materiale medicale.
Wojciech Jaruzelski declară la radio: ,,Tragedia poporului român pro-
voacă printre polonezi sentimente de îngrijorare profundă, de indig-
nare şi de condamnare a tuturor vinovaţilor. Sprijin deplin mişcarea
care năzuieşte spre renaşterea democratică a României frăţeşti! Mă
solidarizez cu iniţiativele umanitare şi cu acţiunile care sprijină ajuto-
rul ce se va acorda poporului român încercat de atâtea suferinţe tra-
gice”554.
Lech Walesa, preşedintele ,,Solidarităţii” declară: ,,Poporul român me-
rită să fie sprijinit” şi cheamă guvernul polonez să adreseze un apel
pentru ,,a se acorda României un ajutor de urgenţă”.
Uffe Ellemann-Jensen, ministrul danez de Externe, condamnă acţiunile
represive ale dictaturii Ceauşescu şi îşi exprimă solidaritatea cu poporul
român. Apoi anunţă că s-a pus la dispoziţia Crucii Roşii daneze suma
de 8 000 000 coroane pentru ajutorarea poporului român.
553
554
Ibidem,p. 433.
233
Ali Akbar Velayati, ministrul iranian de Externe, declară că Iranul este

solidar cu ,,cauza poporului român” şi afirmă că împreună cu preşe-
dintele ţării a exprimat în faţa lui Nicolae Ceauşescu ,,nemulţumirea în
legătură cu evenimentele din România”.
Regele Mihai I adresează, prin radio ,,Europa Liberă”, un mesaj către
poporul român: ,,În vâltoarea prin care trecem - cu veşti când minu-
nate, când înspăimântătoare, - gândul mă duce la noi toţi, dragii mei
compatrioţi, care înfruntaţi bestialele atacuri şi care pregătiţi astfel vi-
itorul liber, democratic al patriei noastre. Gândul mă duce mai cu
seamă la cei tineri. Din avântul vostru, al tinerilor a pornit lupta pen-
tru descătuşarea neamului şi dacă ea a devenit îngrozitor de sânge-
roasă nu e vina voastră, ci a călăilor care puseseră ei cătuşele pe care
le credeau ţintuite pe veci. Sunt mândru de voi! Prin voi, cu voi şi pen-
tru voi, ţara noastră va fi din nou liberă, din nou democratică şi din
nou respectată în lume şi respectuoasă legilor lumii! Am contacte cu
căpetenii ale naţiunilor care acum îmi ascultă, în fine, rugăminţile de a
ne veni în ajutor prin toate mijloacele de care dispun. Eu şi întreaga
mea familie ne rugăm pentru voi, tinerii luptători care salvaţi patria de
foştii ei călăi! Luaţi contact cu mine dacă aveţi sugestii a-mi da pentru
a vă veni în ajutor! Dumnezeu să vă ocrotească! Deviza noastră: «Nihil
sine Deo» - «Nimic fără Dumnezeu», să ne călăuzească pe toţi! Tră-
iască România liberă, România pe care o făuriţi! În această seară de
Crăciun, ţin să vă spun ce am în suflet, să vă spun cât de mult vă admir
şi cât îmi sunteţi de dragi!”555.
Eugen Ionesco, Marguerite Duras, Emil Cioran, Costas-Gavras, Alain
Touraine, Jean Lacouture şi alţi 5 intelectuali francezi cer ,,statelor
democratice ale comunităţii internaţionale să vină în ajutor poporului
român prin toate mijloacele adecvate - umanitare, medicale, alimen-
tare” - şi solicită autorităţilor franceze ,,să ia iniţiativa de a propune o
asistenţă comună a tuturor ţărilor, inclusiv Uniunea Sovietică, care şi-
au afirmat solidaritatea cu poporul român”.
Congresul Mondial Românesc îşi exprimă, prin intermediul postului de
radio ,,Europa Liberă”, ,,solidaritatea cu toţi cei care astăzi şi-n zilele
trecute au îndrăznit să-şi ia soarta în propriile lor mâini şi să încerce
să zdruncine din temelii dictatura criminalului Ceauşescu”.
Biserica Evanghelică din Berlin îşi exprimă consternarea şi revolta faţă
de asasinarea demonstranţilor paşnici din România şi cere convocarea
Consiliului de Securitate pentru a dezbate această situaţie, precum şi a
Consiliului Mondial al Bisericilor.
Comitetul Internaţional de Cruce Roşie dă publicităţii un Comunicat
prin care anunţă că numeroase societăţi naţionale de Cruce Roşie (din
Canada, Danemarca, Norvegia, Polonia, Suedia, Elveţia, Marea Brita-
nie, Cehoslovacia, Iugoslavia, Olanda etc.) s-au mobilizat pentru a veni
în sprijinul României.
555
Ibidem, p. 343.
234
24 decembrie 1989
Universitatea Carolină din Praga, studenţii şi feroviarii cehoslovaci

participă la efortul comun de ajutorare a poporului român.
Agenţia de presă nord-coreană ACTC transmite pentru prima dată o
ştire despre evenimentele de la Timişoara din 17 decembrie 1989 pe
care o califică drept ,,puci antiguvernamental”.
Presa. ,,Rabotniceskovo Delo”, ,,Trud” din Bulgaria etc. consacră nu-
meroase articole situaţiei din România, sub titluri precum: Tragedia şi
triumful poporului român, Sinceră simpatie, solidaritate şi sprijin pen-
tru libertatea României, România iese de sub puterea întunericului etc.
• ,,Poporul român - se menţionează în ,,Politica” din Iugoslavia - a
confirmat că dorea ceea ce alţii aveau - şi anume democraţie, o viaţă
mai bună, siguranţa traiului, iar aceste idealuri sunt mai tari decât cea
mai puternică armă”. La rându-i, ,,Borba” consemnează că ,,exemplul
românesc a demonstrat în practică faptul că orice respingere a refor-
melor, în orice condiţii, este plătită în mod obligatoriu cu sângele po-
porului”. Informaţii despre România se întâlnesc şi în ,,Rude Pravo”,
,,Prace”, ,,Lidova Demokracie”, ,,Mlada Fronta” - în Cehoslovacia,
,,Svenska Dagbladet”, ,,Dagens Nyheter”, ,,Aftonbladet”, ,,Expressen”
- în Suedia, ,,Al-Bayan” - în Dubai etc.
235
25 decembrie 1989
• Ora 3,30. La unitatea militară din Târgovişte, unde se afla reţinut Ni-
colae Ceauşescu, se prezintă colonelul Ştefan Gheorghe, din Direcţia de
Informaţii a Armatei, care înmânează un plic sigilat colonelului Andrei
Kemenici (fără destinatar, expeditor sau indicativ) şi cere ca acesta să
fie deschis decât după plecarea sa din unitate. În plic se aflau în că două
plicuri mai mici: unul cu medicamente (câteva fiole roz de insulină şi
cu ace de unică folosinţă556) pentru Nicolae Ceauşescu (care suferea de
diabet) şi altul cu un bilet cu următorul conţinut: ,,Când a plecat a uitat
să-şi ia medicamentele. Dacă nu le foloseşte imediat este în pericol să
intre în comă. I le preda-i (plicul) personal”. Nedumerit şi temător,
Kemenici ia legătura viceamiralul Ştefan Dinu care confirmă trimiterea
plicului cu medicamente, fiind întrebat în dimineaţa zilei, de mai multe
ori (de către generalii Nicolae Militaru şi Victor Stănculescu) dacă i s-a
administrat insulina lui Nicolae Ceauşescu557. În condiţiile în care deci-
zia de judecare şi condamnare la moarte a lui Nicolae Ceauşescu fusese
deja luată, misiunea încredinţată colonelului Ştefan Gheorghe, în miez
de noapte, este cel puţin suspectă, cu atât mai mult cu cât în aceeaşi zi,
acelaşi colonel a sosit la Târgovişte, împreună cu completul de jude-
cată, intrând din nou în posesia medicamentelor.
• Ora 7,30. Colonelul Andrei Kemenici este informat că de la Bucureşti
va sosi o Comisie care va prelua pe Nicolae şi Elena Ceauşescu.
• Ora 8,00. La sediul Ministerului Apărării Naţionale încep să sosească
cei desemnaţi să se deplaseze la Târgovişte pentru judecarea lui Nicolae
şi Elena Ceauşescu..
• La Bucureşti, generalul Ştefan Guşă este înlocuit de la conducerea
Marelui Stat Major cu generalul Vasile Ionel, care este reactivat558.
556
Mărturiile despre folosirea sau nu a fiolelor nu sunt concludente. Colonelul Andrei
Kemenici spune că Nicolae Ceauşescu a confirmat că sunt bune, dar că a refuzat să i se
administreze de către medicul unităţii (a cerut să i se injecteze de către medicul său
personal). Viceamiralul Ştefan Dinu precizează însă că un ac a fost găsit folosit.
557
Ulterior, generalul Ştefan Guşă a precizat că fiolele respective fuseseră aduse de la
Spitalul Elias din Bucureşti, de la medicii Iulian Mincu şi Georgescu, şi că trimitea lor
la Târgovişte a fost ordonată de generalul Nicolae Militaru (Grigore Cartianu, op. cit.,
p. 315-322).
558
Decizia privind demiterea generalului Ştefan Guşă a fost luată în seara zilei de 24
decembrie 1989. Referindu-se la cauzele acesteia, Ion Iliescu a precizat, la 16
decembrie 1994, în faţa Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din
decembrie 1989, că generalul Ştefan Guşă era ,,depăşit” de evenimente, ,,obosit” şi
,,probabil complexat de situaţiile prin care trecuse”, nu mai avea ,,capacitatea de
analiză necesară şi nici nu avea forţa necesară ca să prezinte încredere pentru o
conducere coerentă”. În plus, a prezentat ,,o informare asupra situaţiei militare cu un
tablou panicard, din care nu se vedea o gândire coerentă asupra stării de lucruri şi ce
236
25 decembrie 1989
• În Bucureşti, colonelul Remus Ghergulescu, comandantul

Batalionaului 404 cercetare din Buzău, aflat în misiune la sediul Mi-
nisterului Apărării Naţionale, se deplasează în cimitirul militar Ghencea
pentru a găsi ,,măcar o urmă” de terorişti, căci în ziua anterioară se tră-
sese după ei din tancuri, transportoare blindate şi chiar din elicoptere şi
avioane. Nu a găsit nimic, care să indice prezenţa ,,inamicului”. În
schimb cimitirul arăta ,,de parcă ar fi fost arat”.
• Şi totuşi, în Bucureşti continuă să fie ucişi oameni nevinovaţi. În jurul
orei 10, în apropierea cimitirului Eroilor Italieni, Aurel Postelnicu, aflat
în zonă, lângă automobilul său, este ucis de militari din UM 01246.
• La fel se petrec lucrurile la Brăila, unde subunităţi din UM 01346 şi
UM 01297 din oraş, sprijinite de tancuri din UM 01314 Galaţi, reiau
acţiunile de ,,scotocire” a zonei adiacente UM 01030 şi execută ,,foc
încrucişat asupra unor locuinţe în care se bănuia existenţa unor ele-
mente teroriste”. Rezultă 6 răniţi559.
• Orele 12,10. Cele două elicoptere PUMA 92, pilotate de maiorul
Cristian Mateiciuc şi de căpitanul Mircea Militaru, decolează spre Târ-
govişte din Complexul sportiv Ghencea. În acest timp, colonelul Andrei
Kemenici a primit următorul ordin de la generalul Mocanu, coman-
dantul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului: ,,Tragi în
tot ce zboară! Din informaţiile pe care le am unitatea va fi atacată de
elicoptere. Ordin: Se doboară tot!”. O informaţie asemănătoare a pri-
mit şi din partea generalului Iosif Rus, comandantul Aviaţiei Militare:
,,E interdicţie totală de zbor. Nu zboară nimic, nicio aeronavă proprie !
Tot ce este în era este inamic!”. Informat de către generalul Victor
Stănculescu că spre unitatea sa se îndreaptă două elicoptere, colonelul
Kemenici a revocat ordinul de deschidere a focului şi s-a liniştit când a
văzut semnul de recunoaştere stabilit (o ,,eşarfă” galbenă de 3-4 metri
lungime şi un metru lăţime) fluturând sub unul dintre elicoptere. După
ce a coborât jos din elicopter (orele 13,00), generalul Victor Stăncu-
lescu a stabilit locul unde urma să aibă loc împuşcare lui Nicolae şi a
Elenei Ceauşescu, a desemnat trei paraşutişti (pe căpitanul Ionel Bo-
ieru, plutonierul Dorin Cârlan şi sergentul-major Octavian Gheorghiu)
care să facă parte din plutonul de execuţie, precizându-le că trebuie să
tragă foc automat (30 de cartuşe) din poziţia ,,de la şold”, a stabilit lo-
cul în care urma să aibă loc ,,procesul” şi alte ,,detalii”. În acest timp,
căpitanul medic Liviu Verdeş (sosit de la Bucureşti cu completul de ju-
decată) şi locotenentul-major Florin Olteanu (medicul unităţii) au veri-
anume trebuia întreprins” şi a solicitat să se ceară, prin Televiziune, populaţiei

Capitalei ,,să părăsească străzile, să se retragă toţi în case şi în întreprinderi” pentru
ca armata să poată face ordine. Ion Iliescu a considerat acest lucru ca fiind ,,o mare
gafă, o mare greşeală politică”, deoarece ,,revoluţia a fost înfăptuită de oamenii care
au ieşit în stradă”, care putea fi interpretat ca ,,un semnal că armata vrea să pună
mâna pe putere”. Generalul Ştefan Guşă a declarat în repetate rânduri că a fost
marginalizat. După Sergiu Nicolaescu, generalul Ştefan Guşă ,,nu se uita la Iliescu”, cu
era ,,cu Verdeţ”.
559
237
ficat starea de sănătate a celor inculpaţi, iar generalul Nicolae Militaru

se interesa mereu dacă ,,s-a terminat”.
• Orele 13,20. La Târgovişte, Tribunalul Militar Excepţional560, începe
să ,,judece”561 şi acuză pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu de genocid
(64 000 de morţi), subminarea puterii de stat, a economiei naţionale şi
acte de diversiune (prin organizarea de acţiuni armate împotriva popo-
rului şi a puterii de stat, infracţiunea de distrugere de bunuri obşteşti,
prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe)562. În final,
îi condamnă la ,,pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii”.
După retragerea completului de judecată, Nicolae Ceauşescu exclamă:
,,Ce nedreptate s-a făcut!..., I-am avut lângă noi ! ... Aşa se întâmplă !”
şi recită: ,,Murim mai bine-n luptă cu gloria deplină, decât să fim sclavi
încă pe vechiu` nost` pământ..”. Ambii refuză să fie legaţi la mâini şi
îşi exprimă dorinţa de a muri împreună : ,,Împreună am luptat, să mu-
rim împreună!. Dacă vreţi să ne omorâţi, ne omorâţi pe amândoi, îm-
preună, nelegaţi!”563. Lângă zidul destinat execuţiei, Nicolae Ceau-
şescu a strigat: ,,Moarte trădătorilor! Trăiască Republica Socialistă
România, liberă şi independentă! Moartea mă va răzbuna!”. Apoi a în-
ceput să cânte din Internaţionala: ,Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii/ Voi
osândiţi de foame .... ”, până a fost secerat de rafalele trase de plutonul
de execuţie (la fel ca şi Elena Ceauşescu), la ora 14,50. După execuţie,
trupurile le-au fost învelite în foi de cort şi urcate într-unul din elicopte-
rele cu care sosise completul de judecată şi transportate la Bucureşti,
unde au fost abandonate în zona sportivă Ghencea (a doua zi au fost
duse la morga Spitalului Militar Central, după care - la 30 decembrie -
au fost înmormântate în cimitirul Ghencea.
• La ora 20,45, populaţia României este informată despre judecarea,
condamnarea şi execuţia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu printr-un co-
municat prezentat la televiziune de către crainicul Petre Popescu.
• În dreptul pasajului de cale ferată de la Brădeşti (est Craiova), unde se
560
Completul de judecată este format din colonelul de justiţie Gică Popa - preşedinte,
colonelul de justiţie Ioan Nistor - judecător, maiorul de justiţie Dan Voinea - procuror
militar, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Condrea şi locotenentul
Ion Zamfir - asesori populari; plutonierul-major Jan Tănase - grefier. Din oficiu au fost
desemnaţi ca avocaţi ai apărării Nicolae Teodorescu şi Constantin Lucescu. În sala de
,,judecată” s-au mai aflat generalul Victor Stăculescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil
Măgureanu (ca reprezentanţi ai Frontului Salvării Naţionale), maiorul de justiţie
Mugurel Florescu, colonelul Ion Baiu ş.a.
561
Referindu-se la condiţiile în care a fost organizat procesul, Ion Iliescu a precizat:
,,Mereu ne-au întrebat ziariştii străini dacă n-ar fi fost mai bine să nu fi făcut procesul
în graba respectivă. Sigur că era mai bine... Sigur că multe judecăţi se pot face după”
(Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluţia Română din Decembrie 1989...p. 474-
475).
562
În timpul procesului, Nicolae Ceauşescu nu a recunoscut Tribunalul Militar
Excepţional, afirmând că este preşedinte al Republicii Socialiste România şi că, în
conformitate cu prevederile Constituţiei, nu putea răspunde decât în faţa Marii Adunări
Naţionale.
563
238
25 decembrie 1989
constituise un filtru militar, apare (la ora 4,30-5,00) o coloană formată

din opt autoturisme înmatriculate în U.R.S.S., care nesupunându-se so-
maţiei de a se opri, au fost atacate cu foc, fiind blocate şase dintre ele
(majoritatea ocupanţilor, ca şi două autoturisme au reuşit să fugă). La
scurt timp, o altă coloană, formată tot din autoturisme sovietice, a fost
dirijată spre Bucureşti, pe o rută ocolitoare.
• La Sibiu (ca şi în alte oraşe ale ţării), deşi focurile executate de trăgă-
tori izolaţi scad mult în intensitate, continuă totuşi acţiunile încadrate în
războiul psihologic. Din 22 decembrie 1989 în oraş au fost distruse în
totalitate sau parţial mai multe imobile, între care cele aflate la nr. 5, 7,
11, 15A, 17, 17A, 21, 27 de pe strada Ştefan cel Mare, nr. 2 - strada
Negoiu, nr. 47 - strada Moldovanu, Grădiniţa de copii şi clădirile de la
nr. 24, 18, 20, 14, 42, 16, 2, 8 - strada Gheorghe Gheorghiu-Dej, nr. 3 -
strada Oituz, blocul nr. 9 - strada Armata Roşie, clădirea Policlinicii cu
plată, clădirile Miliţiei şi Securităţii etc. ,,Cercetările efectuate ulterior
– conchide Parchetul Militar – nu au condus la concluzia că din imobi-
lele distruse s-ar fi efectuat trageri cu arme de foc asupra unităţilor
militare, neexistând nici o probă în acest sens”.564. În oraş se constituie
un Comandament Militar Judeţean, cu misiunea de a contribui, împre-
ună cu F.S.N., la reintroducerea ordinii în judeţ şi municipiu.
• Tragerile continuă şi în municipiul Sfântu Gheorghe.
• În judeţul Hunedoara sunt atacate din nou unităţile militare. Conco-
mitent, se semnalează ţinte aeriene luminoase, însă nu se mai deschide
foc asupra lor.
Eduard Şevardnadze, ministrul de Externe al U.R.S.S., consideră su-
gestia statelor occidentale de a interveni în România ca fiind, ,,dacă nu
sinistră, cel puţin stupidă”, acest lucru transformându-l pe Nicolae
Ceauşescu în martir565.
I.P. Aboimov prezintă într-o conferinţă de presă declaraţia Ministerului
Afacerilor Externe sovietic din care rezultă că Uniunea Sovietică urmă-
reşte cu cea mai mare atenţie evoluţia evenimentelor din România, că
guvernul sovietic are legături permanente şi de consultanţă cu guver-
nele statelor participante la Tratatul de la Varşovia şi cu cele ale altor
state, toate sprijinind înnoirile revoluţionare din România şi activitatea
Frontului Salvării Naţionale, şi precizează - aşa cum informa a doua zi
ambasadorul român la Moscova, Ion Bucur - că ,,este de dorit să fie
evitată orice formă de acţiune colectivă care ar putea aminti de prac-
tica trecutului”. Apoi, răspunzând întrebărilor puse de ziarişti, preci-
zează: ,,U.R.S.S. a declarat că nu intervine în treburile interne ale altui
stat, fie că este vorba de un stat aliat sau de alt stat. U.R.S.S. nu numai
că a enunţat un asemenea principiu, dar îl şi respectă. Partea sovietică
cunoaşte declaraţia făcută de secretarul de Stat al S.U.A. în legătură
564
Sinteza…, p. 192.
565
Eduard Şevardnadze, Opţiunea mea, Bucureşti, Editura Presa naţională, 2003, p. 9.
239
cu problema amestecului în treburile interne ale altui stat. Este necesar

să se dea dovadă de precauţie deosebită, nu numai în acţiuni, dar şi în
declaraţii”. Întrebat dacă s-a discutat cu aliaţii posibilitatea unei inter-
venţii militare în România, adjunctul ministrului de Externe răspunde
că nu s-a examinat această problemă. Referindu-se la legăturile directe
cu Frontul Salvării Naţionale, el a făcut cunoscut că, de la început, s-au
stabilit contacte cu acesta prin Ambasada URSS, iniţiatorul fiind
,,Consiliul Frontului” care a arătat că are nevoie doar de ,,sprijin poli-
tic”. Cu acelaşi prilej mai precizează că M.S. Gorbaciov nu a avut până
în acel moment nici un contact cu reprezentanţii românilor, că Uniunea
Sovietică porneşte de la recunoaşterea C.F.S.N. (chiar dacă formal, gu-
vernul sovietic nu făcuse acest lucru până în acel moment) şi că întâlni-
rea consultativă a miniştrilor de Externe ai Tratatului de la Varşovia nu
mai era necesară.
Guvernul R.F.G. recunoaşte oficial C.F.S.N., considerându-l reprezen-
tant legitim al poporului român.
Consiliul Federal elveţian ,,aprobă” noua conducere din România re-
prezentată de C.F.S.N.
Michel Rocard, prim-ministrul francez, declară la radio că Franţa va
continua ajutorul umanitar destinat României, dar că ,,exclude orice
amestec militar”.
Lech Walesa, preşedintele ,,Solidarităţii”, declară din nou: ,,În Româ-
nia mor oameni… mor de mâna indivizilor din fostul aparat represiv,
care apărau puterea totalitară şi privilegiile legate de respectiva pu-
tere. Poporul României s-a ridicat împotriva vărsării de sânge, împo-
triva dictaturii crunte şi josnice a lui Ceauşescu. Suntem solidari cu
poporul român! Făcând această declaraţie de solidaritate, afirm că
suntem gata să acordăm ajutor familiilor celor ucişi. Opinia publică
internaţională este zguduită de proporţiile crimelor. Dar declaraţiile
sunt insuficiente! Se impune adoptarea celor mai ferme hotărâri. Popo-
rul român merită să fie sprijinit. În calitate de creştin, laureat al pre-
miului Nobel şi preşedinte al «Solidarităţii», chem guvernul ţării noas-
tre să adreseze în Consiliul de Securitate O.N.U. apelul de a se acorda
României un ajutor de urgenţă”566.
Ministrul de Externe albanez informează Ambasada română de la Ti-
rana că Albania respectă dreptul poporului român de a-şi soluţiona el
însuşi, în patria sa, propriile probleme, în deplină libertate, independ-
enţă şi suveranitate.
Alois Mock, ministrul de Externe al Austriei, declară următoarele la
mitingul care se desfăşoară la Viena în sprijinul Revoluţiei române:
,,România nu luptă numai pentru sine, ci şi pentru libertate şi demo-
craţia noastră, a tuturor”.
Pertti Paasio, ministrul de Externe al Finlandei, face cunoscut că gu-
vernul Finlandei speră că situaţia din România va evolua paşnic, cu
566
240
25 decembrie 1989
respectarea dorinţelor, drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

ale poporului.
Wolfang Meyer, purtătorul de cuvânt al guvernului est-german, face cu-
noscut că R.D.G. a recunoscut Consiliul Frontului Salvării Naţionale.
Uniunea Ziariştilor bulgari îşi exprimă sprijinul cel mai fierbinte faţă
de lupta eroică a poporului român.
,,Le Temps” (Tunisia) consemnează în editorialul Martirii românilor:
,,Curajul poporului român merită întreaga consideraţie a oamenilor
iubitori de dreptate şi libertate. Trebuie neutralizate forţele răului
pentru ca speranţa să renască şi ca eroicul popor român să-şi vindece
rănile şi să se ridice pentru consolidarea cuceririlor sale de libertate şi
democraţie”.
241
26 decembrie 1989
• La scurt timp după miezul nopţii (25 spre 26 decembrie 1989, ora
1,30), la Televiziunea română se prezintă un rezumat (5 minute şi 16
secunde) al casetei cu procesul lui Nicolae şi Elena Ceauşescu din care
lipsea însă execuţia. Ca urmare a reacţiei populare şi a unora din re-
dactorii televiziunii, în perioada următoare a fost difuzat un rezumat
mai mare în care apăreau şi unele momente ale execuţiei.
• Acţiunile teroriste, care provocaseră mai multe pierderi de vieţi ome-
neşti decât cele datorate acţiunii forţelor represive de până la 22 decem-
brie 1989, se diminuează ca intensitate. Având în vedere faptul că ele
continuau, CFSN decide: ,,1. În Capitală şi toate judeţele ţării se insti-
tuie tribunale militare extraordinare care vor judeca toate cazurile de
acte teroriste. 2. Judecarea va urma o procedură de urgenţă, iar exe-
cutarea sentinţelor se va face imediat. 3. Elementele teroriste care
până joi, 28 decembrie 1989, ora 17,00, nu vor preda armele şi muniţia
aflate asupra lor, vor fi judecate şi condamnate de aceste tribunale ex-
traordinare, conform procedurii de urgenţă”567.
• Consiliul Frontului Salvării Naţionale emite primele decrete prin care
se abrogă unele dintre legile referitoare la acordarea de titluri şi ordine
ale României lui Nicolae şi Elena Ceauşescu; înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Consiliului Apărării; sistematizarea teritoriului şi localită-
ţilor urbane şi rurale; normele de adresare în relaţiile dintre cetăţeni;
obligaţia activiştilor de partid, de stat şi ai organizaţiilor de masă şi ob-
şteşti, a cadrelor din conducerea unităţilor socialiste, a specialiştilor din
agricultură, din alte domenii de activitate de a locui în localităţile în
care îşi desfăşoară activitatea; participarea cu părţi sociale a oamenilor
muncii din unităţile economice de stat la constituirea fondului de dez-
voltare economică568; programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei;
reglementarea întreruperii sarcinii; schimbarea domiciliului din alte lo-
calităţi în oraşe declarate de lege oraşe mari; regimul maşinilor de mul-
tiplicat şi al maşinilor de scris etc569.
• Ion Iliescu declară într-un interviu publicat în ,,Le Monde”: ,,Nu am
cerut ajutor militar Uniunii Sovietice. Suntem în contact permanent cu
Ministerul sovietic al Afacerilor Externe. Acesta - ca şi noi - consideră
că ajutorul militar nu este necesar. În această privinţă, părerea noastră
coincide cu părerea sovieticilor”.
• Prin decrete ale Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Petre Roman
567
568
Se precizează că restituirea părţilor sociale reţinute până în acel moment urma să se
facă eşalonat, în următorii 3 ani, începând cu 1 ianuarie 1990.
569
Istoria României în date, Bucureşti, 2003, p. 747.
242
26 decembrie 1989
este numit în funcţia de prim-ministru al guvernului provizoriu, gener-

alul Nicolae Militaru este reactivat şi numit în funcţia de ministru al
Apărării Naţionale, iar Departamentul Securităţii Statului, Comanda-
mentul Trupelor de Securitate şi alte organe din subordinea Ministeru-
lui de Interne570 sunt trecute în componenţa Ministerului Apărării
Naţionale. Concomitent, trupele de grăniceri se reintegrează în cadrul
Ministerului Apărării Naţionale571.
• La Televiziunea Română apare Doina Cornea, care afirmă că ceea ce
s-a întâmplat în România a fost ,,un miracol sau un dar al lui Dumne-
zeu”.
• În Piaţa Palatului din Bucureşti se desfăşoară un miting, dezavuat de
către C.F.S.N. Din balconul fostului Comitetul Central diverşi vorbitori
se pronunţă împotriva comunismului. Alţii anunţă înfiinţarea Partidului
Democrat Român, care militează pentru ,,eliminarea, pentru totdeauna,
a rolului conducător al Partidului Comunist Român”, pentru pluralism
politic, dreptul la liberă exprimare, respectarea drepturilor omului, ega-
litatea în drepturi a tuturor cetăţenilor etc. Dan Iosif dă jos de pe acope-
rişul sediului o parte din inscripţia ,,Trăiască Partidul Comunist Ro-
mân”, iar Dumitru Dincă propune să se păstreze ,,pentru eroi, pentru
fraţii noştri care au căzut un minut de reculegere”.
• Din iniţiativa unui grup de tineri, printre care Marian Munteanu, Mi-
hai Gheorghiu, Marian Mierlă, Mugur Vasiliu ş.a., la Bucureşti se con-
stituie Frontul Democratic Studenţesc, transformat peste câteva zile în
Liga Studenţilor.
• Datorită înrăutăţirii condiţiilor de navigaţie, Comandamentul Marinei
Militare decide (ora 9,00) să readucă în porturi majoritatea navelor
aflate în Mare (cu excepţia celor care asigurau protecţia platformelor de
foraj şi a porturilor).
• La Constanţa numărul atacurilor teroriste se reduce, tensiunea din
municipiu atenuându-se în zilele următoare.
• În timpul acţiunilor de scotocire din judeţeul Hunedoara se deschide
foc asupra patrulelor, fiind împuşcat în cap un militar şi răniţi doi lup-
tători ai Gărzilor Patriotice.
• La Cluj-Napoca se desfăşoară înhumarea eroilor Revoluţiei căzuţi la
21 decembrie.
Yang Shangkun, şeful statului chinez, îşi schimbă poziţia faţă de eve-
nimentele revoluţionare din estul Europei şi declară: ,,Noi respectăm
alegerea făcută de popoarele est-europene, indiferent de sistemul so-
cial pe care şi-l aleg”572.
Jambân Batmunh, secretarul general al CC al Partidului Revoluţionar
570
În structura Ministerului de Interne au rămas Inspectoratul General al Miliţiei, Co-
mandamentul Pompierilor, Direcţia Generală a Arhivelor Statului şi Direcţia
Penitenciarelor, cu toate unităţile din subordine.
571
572
243
Mongol, preşedintele Marelui Hural, declară: ,,Republica Populară

Mongolă îşi exprimă solidaritatea cu poporul român, salută şi sprijină
eforturile Frontului Salvării Naţionale care încearcă să stabilizeze si-
tuaţia ţării şi să depăşească situaţia complexă creată pentru a apăra
interesele fundamentale ale poporului”.
244
27 decembrie 1989
27 decembrie 1989
• La Bucureşti se desfăşoară prima şedinţă plenară a Consiliului Fron-

tului Salvării Naţionale. Ion Iliescu prezintă în sinteză activitatea Con-
siliului, Dumitru Mazilu dă citire proiectului de lege privind constitui-
rea, organizarea şi funcţionarea C.F.S.N. Au loc discuţii şi dezbateri. Se
alege Biroul Executiv al C.F.S.N., a cărui componenţă va fi publicată în
următoarea formulă în ,,Monitorul Oficial”: Ion Iliescu - preşedinte573,
Dumitru Mazilu - prim-vicepreşedinte, Cazimir Ionescu, Király Károly
- vicepreşedinţi, Dan Marţian - secretar, Bogdan Teodoriu, Vasile Ne-
acşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu -
membri574. Concomitent se constituie următoarele Comisii de lucru ale
CFSN: Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică, Comisia
pentru agricultură, Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile
omului, Comisia pentru tineret, Comisia pentru politică externă, Comi-
sia pentru cultură, Comisia pentru ştiinţă şi învăţământ, Comisia pentru
mediu şi echilibru ecologic, Comisia pentru minorităţile naţionale, Co-
misia pentru administraţie locală, Comisia organizatorică şi colectivul
de împuterniciţi ai consiliului, Colectivul pentru relaţiile cu publicul şi
mijloacele informaţiei de masă575.
• Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează: ,,Numele ţării este
România. Forma de guvernământ a ţării este Republică. Drapelul ţării
este tricolorul tradiţional al României, având culorile aşezate vertical
în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roşu”.
Prin acelaşi decret sunt stabilite atribuţiile Frontului Salvării Naţionale
şi ale preşedintelui acestuia, numărul membrilor CFSN (145), se preci-
zează că denumirea de ,,Miliţie” se schimbă în ,,Poliţie” şi se mai pre-
cizează încă o dată că ,,sunt şi rămân dizolvate toate structurile de pu-
tere ale fostului regim dictatorial”576.
• La Brăila, la scurt timp după miezul nopţii, se produce un schimb de
focuri între militari ai UM 02043 şi militari ai unei grupe de cercetare
din UM 01294, consideraţi ,,elemente diversioniste” infiltraţi în cămi-
nul de nefamilişti, dar care se aflau acolo pentru îndeplinirea unei misi-
uni secrete. La scurt timp, tot din ,,eroare” au mai fost ucise 7 persoane
(5 militari în termen) şi rănite alte 10. Sugestive pentru situaţia de la
Brăila sunt concluziile Parchetului Militar: ,,În timpul anchetelor desfă-
573
Deoarece toţi membrii C.F.S.N. îl considerau şi până atunci pe Ion Iliescu ca fiind
preşedintele C.F.S.N., nu a avut loc nici o discuţie în legătură cu nominalizarea sa în
această funcţie.
574
575
Ibidem, p. 46.
576
Ibidem, p. 48-49
245
şurate nu s-au obţinut mijloace de probă materiale referitoare la acţiu-

nile unor elemente terorist-diversioniste (simulatoare de foc, armament
sau elemente de muniţie, echipament electronic etc.), care să permită o
concluzie cu privire la apartenenţa şi identificarea ori măcar întocmi-
rea unor variante de anchetă credibilă, referitoare la acţiuni de provo-
care a forţelor armate. În Brăila s-au desfăşurat ample acţiuni militare,
care, după cum am văzut, au angrenat efective numeroase şi au condus
la un apreciabil consum de muniţie (peste 150 000 de cartuşe, zeci de
lovituri A.A). Se poate aprecia că stabilirea cât mai exactă a modului
de declanşare a evenimentelor de la Brăila este legată nu numai de ac-
tivitatea desfăşurată de unităţile militare de luptă antiaeriană, cu de în-
săşi C.A.A.T.”577.
• La Braşov (ora 10,00) se ordonă retragerea tuturor forţelor militare în
cazărmi (inclusiv a trupelor de Securitate).
Casa Albă anunţă că preşedintele George Bush a transmis un mesaj de
felicitare lui Ion Iliescu. Telegrame de salut aveau să trimită şi alte per-
sonalităţi ale lumii.
Guvernul spaniol îşi exprimă solidaritatea cu Frontul Salvării Naţionale
din România şi simpatia faţă de lupta populaţiei pentru a-şi dobândi li-
bertatea.
Iordania, Venezuela, Argentina, R.P.D. Coreană, San Marino, Indone-
zia etc. recunosc C.F.S.N. şi noul guvern român.
Franz Vranitzky, cancelarul austriac, declară: ,,Austria recunoaşte noul
for executiv şi este dispusă să sprijine România în mod activ, pentru ca
noul guvern să-şi poată îndeplini sarcinile”.
Raul Manglapus, ministrul filipinez de Externe, face cunoscut că gu-
vernul Filipinelor recunoaşte guvernul provizoriu din România ,,creat
în urma revoluţiei care a pus capăt regimului Ceauşescu”.
,,Magyar Hirlap” consemnează: ,,Cei care şi-au asumat răspunderea
pentru salvarea patriei şi-au asumat, probabil, cea mai mare povară
din istoria României. Este un bun augur şi faptul că Frontul Salvării
Naţionale şi poporul român au convenit că este necesar nu numai să
înlăture definitiv tirania şi să edifice o viaţă nouă şi liberă, dar şi să re-
zerve minorităţilor naţionale un loc cuvenit în această viaţă nouă”.
577
Sinteza..., p. 235-236.
246
28 decembrie 1989
28 decembrie 1989
• Consiliul Frontului Salvării Naţionale face, prin Televiziune, ,,un apel

călduros tuturor să se pună capăt actelor de vendetă şi să se realizeze o
reconciliere naţională”. În continuare se precizează: ,,Nu aprobăm
acele manifestări teroriste care sunt organizate împotriva unor comu-
nişti sau a altor elemente ale vechiului regim. Apelăm la populaţie ca
asemenea acte să fie oprite în folosul convieţuirii normale a tuturor
cetăţenilor României. Apelăm călduros la toţi cetăţenii ţării să evite ex-
cesele de violenţă care ar dezonora revoluţia noastră. Promovarea de-
mocraţiei, a libertăţii şi demnităţii, aceste minunate obiective ale re-
voluţiei noastre, se poate şi trebuie să se facă prin mijloace paşnice,
într-un climat de reconciliere a tuturor forţelor societăţii noastre”.
• Se înfiinţează Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (preşe-
dinte: Corneliu Coposu), prin fuziunea Partidului Naţional-Ţărănesc cu
Partidul Creştin Naţional Ţărănesc (creat la 22 decembrie 1989); oficial
se va înscrie la 7 ianuarie 1990.
• Se constituie Comitetul provizoriu al Uniunii Scriitorilor, în următoa-
rea componenţă: Mircea Dinescu-preşedinte; Ana Blandiana, Dan Deş-
liu, Ştefan Augustin Doinaş, Domokos Géza, Octavian Paler, Eugen
Simion, Stelian Tănase, Dan Hăulică-purtător de cuvânt, precum şi Sin-
dicatul Liber al Studenţilor din Politehnică.
• La Sibiu se constituie Forumul Democratic German din România.
• La Brăila, unităţile militare încep să fie retrase în cazărmi.
• La Viena, Marin Ceauşescu, fratele mai mare al lui Nicolae Ceauşescu
şi şeful Agenţiei Economice a României în Capitala Austriei, este găsit
spânzurat în subsolul Ambasadei.
• În Cehoslovacia, Alexander Dubcek este ales preşedinte al Adunării
Federale.
Ministrul de Externe indian face cunoscut că guvernul Indiei ,,salută cu
căldură înaintarea României spre un sistem de valori mai uman şi libe-
ral”.
Ali Atlas, ministrul indonezian de Externe, declară: ,,Indonezia recu-
noaşte pe deplin dreptul suveran al poporului român de a stabili forma
şi sistemul de guvernare pe care le doreşte”.
George Marchais, secretarul general al Partidului Comunist Francez,
,,salută” schimbările care au avut loc în România şi declară că doreşte
ca ,,această ţară să avanseze spre democraţie şi progres social”.
247
29 decembrie 1989
• Prin Decret al C.F.S.N. se abrogă actele normative referitoare la asi-

gurarea suprafeţelor locative care se află temporar în România, modul
în care cetăţenii români pot să presteze servicii în favoarea persoanelor
juridice străine, apărarea secretului de stat şi a modului de stabilire a
relaţiilor cu străinii etc.
• 29 decembrie 1989. Gelu Voican Voiculescu elaborează un Punctaj de
probleme privind modalităţile de depistare şi reţinere a teroriştilor ră-
maşi în libertate (înaintat primului-ministru Petre Roman) în care se
preciza că ,,dictatorul Nicolae Ceauşescu a organizat acest aparat de te-
roare şi eventuală salvare personală din timp” pregătit de către
,,specialişti străini după un plan complex”. Cu acelaşi prilej se cerea
,,anchetarea de urgenţă de către organele specializate ale Ministerului
Apărării Naţionale, în prezenţa şi cu concursul organelor Procuraturii
Militare, a persoanelor asupra cărora există prezumţia că deţin date
despre existenţa şi organizarea grupurilor de terorişti”.
• Gelu Voican Voiculescu elaborează un Punctaj de probleme privind
modalităţile de depistare şi reţinere a teroriştilor rămaşi în libertate
(înaintat primului-ministru Petre Roman) în care se preciza că
,,dictatorul Nicolae Ceauşescu a organizat acest aparat de teroare şi
eventuală salvare personală din timp” pregătit de către ,,specialişti
străini după un plan complex”. Cu acelaşi prilej se cerea ,,anchetarea
de urgenţă de către organele specializate ale Ministerului Apărării
Naţionale, în prezenţa şi cu concursul organelor Procuraturii Militare,
a persoanelor asupra cărora există prezumţia că deţin date despre
existenţa şi organizarea grupurilor de terorişti”.
• În Cehoslovacia, Václav Havel este ales preşedinte al Republicii, care
va lua ulterior denumirea de Republica Federativă Cehă şi Slovacă.
Lech Walesa declară: ,,Îi sprijin pe români în lupta lor dreaptă, vom
sprijini cu toate forţele poporul român şi îl vom ajuta”.
Paul Schlueter, ministrul danez de Externe, face cunoscut că guvernul
Danemarcei a decis să recunoască noul guvern român şi că se va strădui
să contribuie la ,,demararea cu succes a activităţii lui”.
Ministrul japonez de Externe declară că Japonia a recunoscut ,,noul gu-
vern revoluţionar din România” şi că va acorda ,,sprijin deplin dezvol-
tării României”.
,,La Repubblica” (Italia) consemnează: ,,Nu ne-a fost dat niciodată să
asistăm la o revoluţie în direct, cu succesul pe care l-a avut ea în ulti-
mele zile. Revolta poporului român a fost urmărită moment cu moment
de milioane şi milioane de persoane din întreaga lume. Imagini emoţi-
248
29 decembrie 1989
onante, adesea tragice, cuvinte de speranţă, mărturii pasionante. Tele-

viziunea română a arătat propriului popor ce înseamnă să câştigi li-
bertatea”.
,,Rhein Zeitung” (R.F.G.) conchide: ,,1989 ar fi putut fi anul revoluţii-
lor paşnice. Nu a fost să fie aşa. Din perspectivă politică, revoluţia ro-
mână completează familia popoarelor care prin forţe proprii şi-au cu-
cerit libertatea, eliberându-se de sub nemiloasa dictatură”.
249
30 decembrie 1989
• Silviu Brucan solicită cu insistenţă arestarea conducerii Securităţii.

Iniţial, Ion Iliescu şi Petre Roman se opun578.
• La Bucureşti se constituie Sindicatul Liber al Studenţilor Economişti.
• Un Grup de iniţiativă constituit din membri ai P.C.R. dă publicităţii,
prin Televiziune (la ora 19,32), o declaraţie prin care salută ,,victoria
Revoluţiei populare” care ,,a răsturnat dictatura odioasă a clanului
Ceauşescu, regimul despotic care aproape un sfert de veac a încătuşat
energia şi potenţialul creator al poporului român, a înăbuşit gândirea
liberă, a călcat în picioare libertatea şi drepturile umane elementare,
regim căruia i-au căzut victime zeci de mii de oameni nevinovaţi, inclu-
siv comunişti”. După ce apreciază că ,,dictatura perechii Ceauşescu şi
a acoliţilor ei a subordonat în întregime activitatea partidului ambiţii-
lor lor personale, a golit de conţinut idealurile socialismului, denatu-
rând valorile sale fundamentale”, Grupul de iniţiativă face cunoscut că
aderă la Platforma-program a C.F.S.N., cheamă pe ,,toţi membrii cin-
stiţi ai partidului, buni patrioţi, să sprijine din toată fiinţa lor Revoluţia
populară, consolidarea noii puteri de stat şi înfăptuirea obiectivelor
programului Frontului”, recunoaşte că ,,în sumbra perioadă a dictatu-
rii, P.C.R. s-a compromis în faţa poporului şi a istoriei”, declară că se
disociază ,,de tot ce a reprezentat această aberantă şi odioasă dicta-
tură” şi o condamnă cu ,,indignare”. Apoi, după ce îşi reproşează că nu
au acţionat ,,din timp pentru a curma escaladarea dictaturii şi
samovolniciei”, membrii grupului conchid: ,,Este dreptul şi datoria
celor care împărtăşesc ideile unui socialism modern, contemporan, în-
temeiat pe libertate, democraţie şi dreptate socială, să se constituie
într-o formaţiune politică, să participe în cadrul noilor structuri poli-
tice la viitoarele alegeri libere”. În acest sens, au făcut ,,apel la toţi
membrii P.C.R. să sprijine convocarea, în termenul cel mai scurt, a
unui congres extraordinar al partidului, care să hotărască autodizolva-
rea P.C.R. şi să predea în mâinile poporului român, prin C.F.S.N., în-
tregul patrimoniu al partidului”579.
• În Polonia, Parlamentul aboleşte rolul conducător al P.M.U.P. şi eli-
mină din Constituţie clauzele care definesc ţara drept ,,stat socialist şi
popular.
578
Argumentându-şi poziţia, Petre Roman avea să declare ulterior: ,,N-avean nevoie de
inamici în plus, pentru moment, fiindcă lucrurile se îndreptau spre o normalizare”.
579
Teodor Brateş, Trilogia Revoluţiei Române în direct, vol. 3, p. 132
250
31 decembrie 1989
31 decembrie 1989
• Prin Decret al Consiliului Frontului Salvării Naţionale se stabilesc

criteriile de constituire, organizare şi funcţionare ale Guvernului Româ-
niei, ca ,,organ suprem al administraţiei de stat” şi răspunzător ,,în faţa
Consiliului Frontului Salvării Naţionale”580.
• Decretul – lege nr. 8 privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor
politice şi a organizaţiilor obşteşti din România prevede că ,,pentru re-
alizarea unei societăţi cu adevărat democratice în România, pentru
asigurarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi în-
făptuirea pluralismului politic”, Consiliul Frontului Salvării Naţionale
decretează: ,,În România este liberă constituirea partidelor politice, cu
excepţia partidelor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii
de stat şi de drept în România. Nici o altă îngrădire pe motive de rasă,
naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice nu
poate împiedica constituirea şi funcţionarea partidelor politice”. Con-
form art. 2 ,,scopurile partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti tre-
buie să se întemeieze pe respectul suveranităţii, independenţei şi inte-
grităţii naţionale, al democraţiei, în vederea asigurării libertăţilor şi
drepturilor cetăţenilor şi afirmării demnităţii naţiunii române. Mijloace
de realizare a scopurilor partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti
trebuie să fie în conformitate cu ordinea de stat şi de drept din Româ-
nia”. Nu puteau face parte din partidele politice ,,cadrele militare şi
personalul civil din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de In-
terne, judecătorii, procurorii şi diplomaţii, precum şi personalul ope-
raţional al Radioteleviziunii Române Libere”581. Pentru a putea fi înre-
gistrat, fiecare partid sau organizaţie obştească trebuia ,,să-şi prezinte
statutele de organizare şi funcţionare, programul politic, să-şi declare
sediul şi mijloacele financiare de care dispune şi să facă dovada că are
cel puţin 251 de membri”582.
• La insistenţa lui Silviu Brucan generalii Iulian Vlad583, Stamatoiu584,
Bucurescu, care asigurau conducerea Securităţii, sunt reţinuţi/arestaţi la
sediul Ministerului Apărării Naţionale. Cu acelaşi prilej a mai fost reţi-
580
581
Publicat în ,,Monitorul oficial » la 3 ianuarie 1990.
582
583
Referindu-se la momentul arestării, generalul Iulian Vlad avea să rememoreze: ,,Am
fost încadrat de grupa de soldaţi, luat între baionete, introdus într-un TAB unde am stat
circa o jumătate de oră”.
584
Anticipându-şi soarta, generalul Stamatoiu s-a adresat astfel generalului Ştefan
Alexie: ,,Noi ne-am făcut datoria, că dacă nu ne-o făceam, acum ne duceam la
Ceauşescu, nu la ei, printr-o baltă de sânge”.
251
nut şi generalul Vasile, şeful Direcţiei Contrainformaţii Militare.

• În ajunul Anului Nou, Ion Iliescu aduce ,,un profund omagiu tuturor
celor ce s-au sacrificat pentru cauza Revoluţiei, tuturor celor ce au
participat activ la asaltul şi înlăturarea dictaturii”. Cu acest prilej,
anunţă abolirea pedepsei cu moartea, sistarea exporturilor de alimente
şi a lucrărilor de investiţii costisitoare (Canalul Dunărea-Bucureşti, sis-
temul hidroenergetic Dunăre-Jiu-Argeş, Casa Poporului etc.), realizarea
unor importuri de bunuri de consum, acordarea către membrii C.A.P. a
unor loturi de folosinţă personală de până la 5 000 metri pătraţi etc585.
În final, face cunoscut că FSN va acţiona pentru ,,promovarea
democraţiei în toate sferele vieţii sociale”, pentru promovarea
,,pluralismului politic”, pentru ,,o conlucrare cu adevărat frăţească în-
tre toate naţionalităţile care convieţuiesc pe teritoriul României”, pen-
tru respectarea tuturor obligaţiilor internaţionale, pentru ,,o largă des-
chidere în lume, înlăturând toate îngrădirile impuse de vechiul regim,
dezvoltând activ colaborarea, în primul rând cu ţările europene, dar şi
cu restul statelor lumii”.
585
Istoria României în date, Bucureşti, 2003, p. 747.
252
1990 – 1991
1990 – 1991
2 ianuarie 1990. În România se constituie Asociaţia Foştilor Deţinuţi

Politici din România (A.F.D.P.R.) - organizaţie apolitică -, avându-l ca
preşedinte pe Constantin Ticu Dumitrescu586.
3 ianuarie 1990. Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează (prin
Decretul nr. 2) că ,,adunările publice sunt autorizate, ca modalitate de
manifestare a libertăţii de opinie şi expresie, precum şi de organizare a
participării cetăţenilor la viaţa publică a ţării”. În pieţe şi alte spaţii
deschise acestea puteau avea loc ,,numai după înregistrarea acestora
de către organizatori, la organele poliţiei din localitatea unde urmează
a avea loc adunarea, cu cel puţin 48 ore înainte”, organizatorii fiind
obligaţi ,,să ia toate măsurile care se impun pentru a asigura desfăşu-
rarea acesteia în mod paşnic, cu evitarea oricărui act de violenţă sau
dezordine”.
4 ianuarie 1990. În cadrul unei conferinţe de presă, Silviu Brucan de-
clară: ,,În ceea ce priveşte P.C.R., este dreptul membrilor acestuia să se
întâlnească, să organizeze un congres, să-şi caute o identitate nouă şi
un nume nou pentru partid; este şi acesta dreptul lor. Noi vom saluta
prezenţa în alegeri a comuniştilor, ba chiar dorim să avem un aseme-
nea adversar”.
• ,,Monitorul Oficial” publică Decretul referitor la amnistierea infracţi-
unilor politice şi privative de libertate şi la graţierea unor pedepse -
toate de până la trei ani.
5 ianuarie 1990. Se reorganizează Academia Română (preşedinte:
acad. Mihai Drăgănescu).
6 ianuarie 1990. Se amnistiază infracţiunile politice săvârşite după 30
decembrie 1947.
7 ianuarie 1990. Se aboleşte pedeapsa cu moartea. La un miting desfă-
şurat în incinta Institutului Politehnic Bucureşti, Marian Munteanu pre-
zintă programul de acţiune al Ligii Studenţilor.
8 ianuarie 1990. Tribunalul Municipiului Bucureşti autorizează funcţi-
onarea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, condus de Cor-
neliu Coposu (P.N.Ţ.-C.D.). Se liberalizează regimul paşapoartelor şi
al călătoriilor în străinătate. Prin reorganizarea Agerpres-ului, se
înfiinţează Agenţia română de presă - Rompres.
9 ianuarie 1990. Prin decret al C.F.S.N., ziua de 12 ianuarie este decla-
rată zi de doliu naţional, oraşele Timişoara şi Bucureşti sunt declarate
oraşe-martir, iar Piaţa Palatului devine Piaţa Revoluţiei.
586
Pentru cronologia evenimentelor politice din România vezi pe larg: Istoria României
în date, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 747-760.
253
11 ianuarie 1990. Se înregistrează oficial Partidul Mişcarea Ecologistă

din România (preşedinte: Toma George Maiorescu).
• În baza aprobării lui M.S. Gorbaciov, subunităţi ale Armatei şi Secu-
rităţii sovietice pătrund în Lituania în sprijinul ,,Comitetului de salvare
naţională” (aripa radicală a comuniştilor lituanieni), înconjurând De-
partamentul Apărării, Casa presei etc. şi luând sub pază centrala telefo-
nică.
Apoi în noaptea de 12 spre 13 ianuarie tancuri sovietice au înconjurat
clădirea Televiziunii din Vilnius, în timp ce formaţiuni KGB au luat-o
cu asalt. În urma ciocnirilor cu populaţia au fost ucişi 14 civili şi un
militar din cadrul subunităţii speciale ,,Alfa” a KGB şi circa 500 de ră-
niţi587. O situaţie gravă s-a înregistrat şi în Letonia (la Riga), la 20
ianuarie 1990.
12 ianuarie 1990. Zi de doliu naţional.
• În Bucureşti, în Piaţa Victoriei, demonstranţii cer guvernului organi-
zarea de alegeri libere sub egida O.N.U., scoaterea P.C.R. în afara le-
gii588, judecarea în procese publice a colaboratorilor lui Nicolae Ceau-
şescu589, declararea opţiunii politice a membrilor Consiliului Frontului
Salvării Naţionale etc. Se reînfiinţează oficial Partidul Social-Democrat
Român (preşedinte, Radu Cunescu).
12-15 martie 1990. În cadrul celui de-al III-lea Congres extraordinar al
Deputaţilor Poporului, M.S. Gorbaciov este ales în funcţia de preşe-
dinte al URSS cu 1 329 voturi pentru (contra au fost 495 de deputaţi).
Cu acelaşi prilej, deputaţii au decis să se modifice art. 6 din Constituţie
care definea PCUS drept ,,forţa conducătoare şi îndrumătoare a socie-
tăţii sovietice, nucleul sistemului său politic”. În noua formulare, arti-
colul respectiv recunoştea şi dreptul altor partide politice, organizaţii de
masă şi obşteşti de a participa la elaborarea politicii statului sovietic şi
la conducerea lui590.
15 ianuarie 1990. Se reînfiinţează oficial Partidul Naţional-Liberal,
condus de un Comitet de iniţiativă constituit din Radu Câmpeanu, I.V.
Săndulescu şi Dan Amedeo Lăzărescu.
16 ianuarie 1990. Se înfiinţează oficial Partidul Ecologist Român (pre-
şedinte: Otto Weber).
• În Bulgaria are loc o Masă Rotundă, televizată, între Putere şi
Opoziţie.
17 ianuarie 1990. Doina Cornea apreciază în ,,România Liberă”:
,,Privitor la partidul comunist, respectând principiile democraţiei, nu
cred că este bine să i se ia acest drept, cu condiţia ca el să întrunească
251 de adepţi adevăraţi, şi nu de oportunişti. Democraţia trebuie dusă
până la capătul consecinţelor ei logice”.
587
Vasile Buga, op. cit., p. 83.
588
În seara aceleeaşi zile s-a emis decretul, care va fi anulat însă la 18 ianuarie 1990.
589
Primul proces a început la 27 ianuarie 1990.
590
Vasile Buga, Apusul unui imperiu. URSS în epoca Gorbaciov, 1985-1991, Bucureşti,
2007, p. 59.
254
1990 – 1991
18 ianuarie 1990. Prin decret al C.F.S.N., patrimoniul fostului P.C.R.

trece în proprietatea statului.
• Patriarhul Teoctist îşi anunţă retragerea la pensie din motive de sănă-
tate591.
19 ianuarie 1990. Se constituie Societatea ,,Timişoara”, care îşi pro-
pune ,,promovarea şi susţinerea unei reale democraţii”.
20 ianuarie 1990. Grupurile reformiste din P.C.U.S. cer o evoluţie mai
accelerată spre pluralism politic.
23 ianuarie 1990. C.F.S.N. decide transformarea Frontului Salvării Na-
ţionale în partid şi participarea la alegeri. Se admite să se solicite obser-
vatori ai ONU la alegeri.. Protestând faţă de această hotărâre, Doina
Cornea îşi dă demisia din C.F.S.N.592
• Se înfiinţează Partidul Socialist Liberal (preşedinte: Niculae Cer-
veni)593.
24 ianuarie 1990. Se adoptă noul imn al României: ,,Deşteaptă-te ro-
mâne”.
• Exprimându-şi nemulţumirea faţă de participarea Frontului Salvării
Naţionale la alegeri, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, Par-
tidul Naţional-Liberal şi Partidul Social-Democrat cer formarea unui
guvern provizoriu din reprezentanţi ai partidelor politice, foşti dizidenţi,
reprezentanţi ai tineretului etc.
• Prin Decretul nr. 39, Consiliul Frontului Salvării Naţionale stabileşte
că ,,în scopul garantării desfăşurării normale a activităţilor economice
şi sociale, asigurării ordinii şi liniştii publice, adunările publice pot fi
organizate numai în condiţiile stabilite prin Decretul-Lege nr. 2 din 3
ianuarie 1990 şi cu respectarea măsurilor prevăzute în prezentul de-
cret-lege”, de regulă ,,în zilele nelucrătoare ori în afara programului
de lucru”. Prin art. 2 se stabilesc locurile de desfăşurare a adunărilor
publice: ,,în municipiul Bucureşti, adunările publice se vor organiza, de
regulă, în Parcul Libertăţii, Parcul Tineretului, Parcul Operei Române
şi Parcul Titan. La cererea organizatorilor, Primăria municipiului Bu-
cureşti va putea stabili şi alte locuri de desfăşurare a adunărilor pu-
blice, cu respectarea prevederilor prezentului decret-lege. Primăriile
judeţene vor stabili în termen de 5 zile locurile de desfăşurare a adună-
rilor publice, care vor fi aduse la cunoştinţa cetăţenilor prin orice mij-
loace de publicitate. La stabilirea acestor locuri se va avea în vedere
evitarea perturbărilor de orice fel ale activităţilor economice, de apro-
vizionare şi transport, ale siguranţei circulaţiei, funcţionării normale a
instituţiilor publice, de învăţământ, cultură şi sănătate. Organizarea
adunărilor publice nu poate avea loc în apropierea gărilor, aeroportu-
rilor, spitalelor, obiectivelor militare, a unităţilor economice care au
591
Va reveni asupra deciziei la 4 aprilie 1990.
592
În perioada următoare acelaşi lucru îl vor face şi Ana Blandiana, Mircea Dinescu,
Ion Caramitru.
593
La 29 aprilie 1992 se va tranforma în Partidul Naţional Liberal - Convenţia Demo-
cratică.
255
instituţii, utilaje şi maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare”.

Prin alte articole, Decretul mai precizează că adunărilor publice pot fi
organizate şi la ,,sediile partidelor politice şi ale celorlalte organizaţii
obşteşti constituite potrivit legii”, că grupurile de participanţi ,,se vor
deplasa la locurile stabilite pentru desfăşurarea acestora numai pe tra-
seele stabilite de organele locale ale administraţiei de stat, împreună
cu organele poliţiei”, precum şi pedepsele care urma a fi aplicate orga-
nizatorilor dacă încălcau prevederile legale.
26 martie 1990. Prin Decretul nr. 181, Consiliul Provizoriu de Uniune
Naţională decretează înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii care
are ca scop ,,obţinerea de date şi informaţii referitoare la activitatea
serviciilor de spionaj, a organizaţiilor extremist-teroriste îndreptate
împotriva României, a elementelor cu intenţii de a organiza şi desfă-
şura acţiuni de diversiune şi atentat, de subminare a economiei naţio-
nale, de destabilizare a ordinii de drept”. Pentru întreaga activitate
acesta răspundea în faţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională iar,
după alegerile de la 20 mai 1990, în faţa Parlamentului, potrivit nor-
melor stabilite de acesta. Directorul594 Serviciului Român de Informaţii
urma să prezinte periodic rapoarte cu privire la principalele probleme
rezultate din activitatea specifică şi răspundea nemijlocit la interpelările
referitoare la activitatea desfăşurată. Ca organ central al administraţiei
de stat, Serviciul Român de informaţii funcţiona, până la alegerile din
20 mai 1990, în subordinea directă a preşedintelui Consiliului Provizo-
riu de Uniune Naţională iar, după alegeri în cea a preşedintelui Româ-
niei. Prin ,,măsuri specifice”, Serviciul Român de Informaţii trebuia să
asigure ,,apărarea secretului de stat şi prevenirea scurgerii de date sau
informaţii nedestinate publicităţii”, iar cu aprobarea preşedintelui Con-
siliului Provizoriu de Uniune Naţională, Serviciul Român de Informaţii
putea stabili relaţii cu organisme similare din străinătate.
27 ianuarie 1990. La Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti începe
procesul în care sunt inculpaţi Tudor Postelnicu, Emil Bobu, Ion Dincă
şi Manea Mănescu, acuzaţi de genocid595.
28 ianuarie 1990. La Bucureşti, se desfăşoară un miting organizat de
P.N.Ţ.-C.D., P.N.L. şi P.S.D., în cadrul căruia se protestează faţă de
hotărârea F.S.N. din 23 ianuarie de a participa la alegeri. Concomitent,
se cere autodizolvarea F.S.N.
• Se înfiinţează Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.
29 ianuarie 1990. La Bucureşti, simpatizanţii F.S.N. organizează con-
tramanifestaţie (replică la cea a opoziţiei), la care participă şi circa 5
000 de mineri sosiţi/aduşi din Valea Jiului; sediile partidelor din opozi-
ţie şi ale unor ziare care criticau guvernul sunt atacate şi devastate.
• Se înfiinţează Partidul Democrat Agrar din România.
594
Numit prin decret şi având rang de ministru, acesta nu putea face parte din rândul
ofiţerilor activi.
595
La 2 februarie 1990, cei patru demnitari comunişti au fost condamnaţi la detenţie pe
viaţă şi confiscarea averii. În următorii trei ani au fost eliberaţi pe motive de sănătate.
256
1990 – 1991
3 februarie 1990. După ce în ianuarie Parlamentul bulgar a abolit rolul

conducător al partidului comunist, care şi-a luat numele de Partidul So-
cialist Bulgar (condus de Alexander Lilov), Andrei Lukanov este numit
prim-ministru; Petăr Mladenov, păstrează funcţia de preşedinte al Re-
publicii.
5 februarie 1990. C.F.S.N. emite Decretul-Lege privind organizarea şi
desfăşurarea de activităţi economice pe baza liberei iniţiative (între-
prinderi mici, cu cel mult 20 de lucrători etc).
6 februarie 1990. Frontul Salvării Naţionale se înscrie ca partid politic
la Tribunalul Municipiului Bucureşti (preşedinte: Ion Iliescu)596.
7 februarie 1990. În urma propunerii făcute de M.S. Gorbaciov (5 fe-
bruarie), Plenara C.C. al P.C.U.S. adoptă decizia privind renunţarea la
rolul conducător al partidului.
9 februarie 1990. În urma unor intense confruntări politice, în România
se constituie Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), ca
organ legislativ şi al puterii de stat, cu misiunea de a conduce ţara până
la alegerile din 20 mai.
• Populaţia Lituaniei se pronunţă (prin plebiscit) în proporţie de 90%
pentru independenţă.
12 februarie 1990. Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Ar-
matei (C.A.D.A., constituit la începutul lunii597) dă publicităţii un Apel
în 13 puncte prin care ia în dezbatere statutul, rolul şi funcţiile armatei
în statul de drept598. Concomitent, se cere aflarea adevărului referitor la
participarea şi rolul armatei în Revoluţia din decembrie 1989, schimba-
rea generalului Nicolae Militaru din funcţia de ministru al Apărării Na-
ţionale, numirea unui ministru civil etc599.
13 februarie 1990. Este ales Biroul Executiv al C.P.U.N., format din
Ion Iliescu - preşedinte, Ion Caramitru, Cazimir Ionescu, Király Károly,
Radu Câmpeanu, Ioan Mânzatu - vicepreşedinţi, Dan Marţian - secretar
şi 14 membri.
18 februarie 1990. În Piaţa Victoriei din Bucureşti are loc o amplă de-
monstraţie antiguvernamentală în cadrul căreia elemente turbulente pă-
trund în sediul guvernului. A doua zi, circa 4 000 de mineri din Valea
Jiului sosesc din nou în Capitală, în sprijinul Executivului.
19 februarie 1990. În cadrul unei emisiuni televizate, Boris Elţîn acuză
pe M.S. Gorbaciov de manifestări dictatoriale şi-i cere demisia.
22 februarie 1990. În cadrul şedinţei extraordinare a Societăţii, Timi-
şoara”, George Şerban prezintă textul unei Proclamaţii, însuşită de
participanţi600.
596
În iulie 1990, preşedinte al F.S.N. a devenit Petre Roman.
597
Gelu Voican Voiculescu apreciază: ,,CADA a fost înfiinţată de CI-işti... Îi băgasem
într-o cameră şi lucram cu ei. Am lucrat tot timpul cu ei, dirijând lucrurile” (Alex
Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie, Editura RAO, Bucureşti, 2004, p. 198).
598
Istoria României în date, p. 750.
599
Vartan Arachelian, op. cit., p. 170-180.
600
La 8 martie 1990 acelaşi text a fost citit în şedinţa C.P.U.N. Timiş şi respins; a doua
257
24-25 februarie 1990. La Moscova şi în alte mari oraşe de pe teritoriul

sovietic au loc mari manifestaţii de protest faţă de situaţia din U.R.S.S.
Februarie 1990. Sub presiunea societăţii civile şi a Partidului Demo-
cratic Mongol, constituit la sfârşitul anului 1989, regimul de la Ulan
Bator legalizează opoziţia şi permite, în iulie 1990, desfăşurarea pri-
melor alegeri pluripartite. Pentru a se adapta cursului vremii îşi schimbă
denumirea în Partidul Democrat Naţional.
3 martie 1990. ,,România Liberă” publică unele declaraţii făcute de Ion
Dincă ziaristului I. Socaciu în Spitalul închisorii Jilava. Referindu-se la
supravegherea strictă de către Securitate, chiar şi a celor care se aflau în
anturajul lui Nicolae Ceauşescu, fostul demnitar comunist a precizat:
,,Telefoanele ne erau supravegheate. Fiecare aveam doi aghiotanţi re-
partizaţi de Securitate sub pretextul protecţiei dar care, în fapt, ne spi-
onau zi şi noapte. De mulţi ani nu mai aveam prieteni. Nimeni nu venea
în casa mea. În schimb, cei doi «aghiotanţi» veneau la mine ca la ei
acasă”. Întrebat dacă a încercat să discute cu Nicolae Ceauşescu despre
situaţia catastrofală a economiei româneşti şi a populaţiei, interlocutorul
a răspuns: ,,M-am mulţumit să discut acest lucru cu Dăscălescu, uneori
şi cu Ştefan Andrei şi Ludovic Fazekas, dar nu în birouri, ci afară, pe
culoare sau în parc pentru a nu fi interceptaţi. Ne-am exprimat doar
îngrijorarea, dar ne-am temut să ridicăm aceste probleme în faţa dic-
tatorului. Am avut, înainte de Congresul al XIV-lea, intuiţia că ceva se
va întâmpla. Şi această intuiţie a devenit realitate”. Referindu-se la
rolul Elenei Ceauşescu, Ion Dincă a spus reporterului: ,,Începând din
1981, rolul ei în «conducerea» statului a devenit hotărâtor. Problemele
guvernului nu mai erau rezolvate de guvern şi de primul ministru, ci de
«ea». Ajunsese ca «ea» să aibă ultimul cuvânt şi în discuţiile cu «el»
din Comitetul Politic Executiv. De multe ori Ceauşescu evita să se
confrunte cu «ea», mai ales când avea accese de răutate şi furie. As-
censiunea ei a fost concepută doar pe linie ştiinţifică, dar ulterior a îm-
brăţişat şi «politicul». Îmi aduc aminte că «urcuşul» a început cu pri-
lejul aniversării a 65 de ani de viaţă, când Comitetul Politic Executiv a
vrut să-i ofere pe tavă titlul de academician. La şedinţa omagială s-a
propus să i se acorde titlul de academician, ca o recompensă a «acti-
vităţii sale ştiinţifice». S-a găsit cineva – respectiv Janos Fazekas -,
care a spus că el nu este de acord şi se va abţine de la vot. Rezultatul?
A doua zi, Constantin Dăscălescu i-a cerut să facă cerere de ieşire la
pensie. Şi a ieşit”. Întrebat apoi care a fost momentul care i-a schimbat
cursul vieţii, fostul demnitar comunist a răspuns: ,,Am greşit când m-am
înscris în partid. Cu ruşine mă voi gândi la acest partid. Nu l-am as-
cultat pe tata atunci când mi-a spus să nu mă bag în politică. Acest
partid din care am făcut parte a fost total compromis. Nu se mai poate
pune problema existenţei sale. Cei care vor să-l reactiveze nu au nici o
zi a fost însă aprobat în şedinţa Consiliului Municipal Timişoara. În final, Proclamaţia a

fost lansată la 11 martie 1990 în Piaţa Operei din Timişoara.
258
1990 – 1991
şansă. În ce mă priveşte, niciodată nu m-aş mai înscrie în acest par-

tid”. Chiar dacă a apreciat că tratamentul din închisoare a fost cores-
punzător, Ioan Dincă a declarat că viaţa din detenţie i-a distrus moralul
şi a conchis: ,,Aş fi preferat să fiu condamnat la moarte. Ar fi fost o pe-
deapsă meritată”.
4 martie 1990. Boris Elţîn este ales deputat încă din primul tur de scrutin al
alegerilor pentru Congresul Deputaţilor Poporului din R.S.F.S. Rusă.
7 martie 1990. Completul de judecată condus de maiorul Gheorghe
Ciobotaru decide punerea în libertate a celor patru ofiţeri aghiotanţi ai
lui Nicolae şi Elena Ceauşescu (Florian Raţ, Aurel David, Marian Con-
stantin Rusu şi Paulică Tănasi). Referindu-se la acest lucru, ziaristul
Victor Dinu conchidea a doua zi în ,,România Liberă”: ,,S-a dat o sen-
tinţă dreaptă, într-un dosar care iniţial era plin de lacune. S-a confir-
mat pe întregul parcurs că s-a renunţat la acrobaţia juridică practicată
cândva în scopul de a scoate cu orice preţ nişte ţapi ispăşitori. Ne
place să reafirmăm că acum, după Revoluţie, libertatea şi dreptatea
socială sunt pe punctul de a învinge. O dovadă o constituie şi sentinţa
din acest proces, prin care au fost achitaţi cei patru inculpaţi, ale căror
fapte s-au situat dincolo de limita infracţionalului”(,,România Liberă”
din 8 martie 1990). Cu siguranţă ziaristul avea dreptate însă numai cei
patru ştiu ce au simţit şi prin ce au trecut până la pronunţarea sentinţei.
9 martie 1990. Profitând de slăbiciunea puterii centrale de la Moscova,
Gruzia adoptă o declaraţie de suveranitate, fiind urmată de Lituania (11
martie), Estonia (30 martie), Letonia (4 mai), Rusia (12 iunie),
Uzbechistan (20 iunie), RSS M oldovenească (23 iunie), Ucraina (16
iulie), Bielorusia (27 iulie) etc., dar şi de autorităţile locale din Trans-
nistria, Anhazia, Osetia de Sud, Nahorno-Karabah, ultimele nefiind re-
cunoscute de autorităţile Republicilor respective. Referindu-se la decla-
raţia de suveranitate a Rusiei, M.S.Gorbaciov avea să aprecieze că
aceasta ,,a bătut primul cui în coşciugul statului unional”.
11 martie 1990. La Timişoara, în cadrul unei ample manifestaţii, orga-
nizată de societăţile ,,Timişoara”, ,,Europa” şi Confederaţia ,,16 de-
cembrie”, se adoptă o Proclamaţie, care prin punctual 8 cere să se in-
terzică (prin viitoarea lege electorală) foştilor activişti de partid şi ofi-
ţeri de securitate dreptul de a candida pentru primele trei legislaturi. Se
mai solicită ca foştilor activişti comunişti să nu li se permită să candi-
deze la funcţia de preşedinte al României.
• Parlamentul lituanian se pronunţă pentru restabilirea independenţei,
schimbarea denumirii statului în Republica Lituania şi încetarea valabi-
lităţii Constituţiei URSS pe teritoriul Republicii. Ca urmare a tensionă-
rii relaţiilor între conducerile de la Vilnius şi Moscova, a presiunilor
politice şi sancţiunilor economice, conducerea lituaniană şi-a retras în
perioada următoare deputaţii din Sovietul Suprem al URSS şi au decis
revenirea la Constituţia din 1938601.
601
259
14 martie 1990. În Uniunea Sovietică se acceptă revizuirea Constituţiei.

M.S. Gorbaciov este ales preşedinte al Congresului Deputaţilor Popo-
rului (în fapt preşedinte al U.R.S.S.), Legea cu privire la ,,starea de ur-
genţă” conferindu-i prerogative aproape nelimitate.
15 martie 1990. Se înfiinţează Partidul de Uniune Naţională al Româ-
nilor din Transilvania602.
15-20 martie 1990. La Târgu Mureş, pe fondul sărbătoririi de către ma-
ghiarii din zonă a 142 de ani de la izbucnirea revoluţiei de la 1848 din
Ungaria, a sosirii a numeroşi maghiari din Ungaria pentru a-şi sărbători
în România ziua naţională, precum şi a provocării a numeroase inci-
dente care au lezat sentimentele naţionale ale românilor (profanarea
unor monumente istorice, arborarea însemnelor de stat ungare, înlocui-
rea inscripţiilor cu denumirea în limba română a localităţilor, manifes-
tări de separatism etnic în şcoli în defavoarea românilor etc.) au loc
confruntări violente între români şi etnicii maghiari din zonă, soldate cu
morţi şi răniţi.
18 martie 1990. C.P.U.N.-ul adoptă Legea privind alegerea Parlamen-
tului şi a Preşedintelui ţării.
• În R.D.G. se desfăşoară primele alegeri libere, care sunt câştigate de
gruparea Alianţa pentru Germania (40,9% din voturi). Ca urmare, la 12
aprilie se formează un guvern de coaliţie (creştin-democraţi, liberali şi
social-democraţi) în frunte cu Lothar Maziére (foştii comunişti obţin
doar trei posturi ministeriale).
25 martie 1990. Alegerile parlamentare din Ungaria sunt câştigate de
Forumul Democrat Maghiar, care formează un guvern de coaliţie
(prim-ministru: József Antáll) la care participă şi reprezentanţi ai Parti-
dului Micilor Proprietari şi Partidului Creştin Democrat, care este in-
vestit de Parlament la 23 mai. Göncz Árpád (fost deţinut politic) devine
primul preşedinte al Ungariei democrate.
26 martie 1990. În România se înfiinţează Serviciul Român de Infor-
maţii (S.R.I.; director: Virgil Măgureanu), subordonat preşedintelui
României şi supus controlului parlamentar, cu principala misiune de a
veghea şi contribui la asigurarea securităţii naţionale.
4 aprilie 1990. Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională instituie
,,ajutorul de şomaj, ca parte integrantă a sistemului de asigurări soci-
ale de stat” pentru ,,persoanele apte de muncă în vârstă de 16-55 ani
femeile şi 16-60 ani bărbaţii care nu sunt încadrate în muncă şi nu au
surse de venit, situaţie confirmată de organe competente”. În acest
scop, începând cu 1 mai 1990, urma să se constituie fondul de şomaj,
care trebuia acordat de la 1 iulie 1990 în următorul cuantum: 50 la sută
din salariul minim pe economie pentru absolvenţii diferitelor forme de
învăţământ şi pentru persoanele cu o vechime în muncă de până la 1 an;
50 la sută din salariul mediu obţinut în ultimele trei luni pentru persoa-
602
La 26 august 1992 şi-a schimbat denumirea în Partidul Unităţii Naţionale Române,
care şi-a încetat activitatea la 9 septembrie 2000.
260
1990 – 1991
nele cu o vechime în muncă de peste 1 an; 50 la sută din veniturile ob-

ţinute în ultimele 3 luni, ale persoanelor prevăzute la art. 4 lit. B. din
Decret.
7-8 aprilie. În România are loc prima Conferinţă Naţională a F.S.N. în
cadrul căreia Ion Iliescu este ales preşedinte al partidului şi candidat la
funcţia supremă în stat la viitoarele alegeri.
11 aprilie 1990. Guvernul român se opune vizitei în ţară a fostului su-
veran, regele Mihai I, motivând că acest lucru ar tulbura echilibrul vieţii
politice.
20 aprilie 1990. Cehoslovacia ia denumirea de Republica Federativă
Cehă şi Slovacă. Alegerile legislative din iunie vor fi câştigate de Fo-
rumul Civic.
22 aprilie 1990. În Bucureşti, o parte din participanţii la un miting or-
ganizat de Partidul Naţional-Ţărănesc Creştin-Democrat ocupă Piaţa
Universităţii pe care o declară ,,zonă liberă de neocomunism” sau
,,kilometrul 0 al democraţiei” (la 29 aprilie). În continuare, în zonă au
loc mitinguri de protest antiguvernamental şi antiprezidenţial. La 26
aprilie se publică o Declaraţie între ale cărei prevederi se află şi punctul
8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Unii dintre manifestanţi intră în
greva foamei. La 12 iunie, Procuratura Generală cere Ministerului de
Interne să ia măsuri pentru ,,încetarea abuzurilor contra legalităţii”
comise în zona Pieţii Universităţii.
28 aprilie 1990. În funcţia de preşedinte al Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldoveneşti este ales Mircea Snegur. Printr-un amendament la Con-
stituţie, deputaţii de la Chişinău decid ca noul drapel al Republicii să fie
identic cu cel românesc.
Aprilie 1990. Opoziţia din Slovenia (Opoziţia Democrată din Slovenia -
D.E.M.O.S) câştigă alegerile legislative (acelaşi rezultat îl va obţine şi
opoziţia din Croaţia - Uniunea Democrată Croată (în mai) -, şi din
Bosnia-Herţegovina (în decembrie acelaşi an).
• În Serbia, comuniştii, în frunte cu Slobodan Miloşevici, reuşesc să-şi
menţină poziţiile.
• După ce, în ianuarie 1990, comuniştii albanezi încercaseră să stopeze
mersul reformei în ţară, în aprilie, Plenara a X-a a C.C. al P.M.A.
adoptă unele măsuri menite a îmbunătăţi drepturile omului.
5 mai 1990. Malurile Prutului sunt unite în mod simbolic printr-un pod
de flori.
7 mai 1990. Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Na-
ţională abordează numeroase probleme. La începutul şedinţei, Radu
Câmpeanu se referă la ,,incidentele foarte grave de la Brăila” din 5 mai
1990 în cursul cărora apreciază că s-a urmărit suprimarea sa fizică şi
face apel să se facă ,,tot ce ne stă în putinţă ca asemenea acţiuni să nu
mai fie posibile”. La rându-i, Ion Caramitru cere ca dialogul cu repre-
zentaţii protestatarilor din Piaţa Universităţii ,,să fie deschis, fără nici
un fel de partieprie, pentru a se ajunge la o liniştire a acestei situaţii,
261
care după părerea mea are implicaţii destul de grave”603. Cunoscutul

actor solicită, de asemenea, preşedintelui C.P.U.N. ,,să aprobe un alt
dialog, în altă ordine de idei, cu câţiva reprezentanţi ai intelectualită-
ţii604, dintre cei mai importanţi, care doresc să vină şi să ia contact cu
domnia sa, în problemele de strategie, necesare în acest moment isto-
ric”605. Răspunzând, Ion Iliescu precizează că este de acord cu ce a
spus Radu Câmpeanu, dezaprobând ,,orice escaladări ale violenţei”. În
legătură cu cele spuse de Ion Caramitru declară că ,,sunt două chestiuni
asupra cărora nu avem ce dialoga şi ce discuta, pentru că sunt hotărâri
definitive ale C.P.U.N.: data ţinerii alegerilor şi Legea electorală pen-
tru că punctul 8 afectează un articol al Legii electorale, care a fost dez-
bătută, s-a deliberat îndelung asupra acestor chestiuni şi ea a fost
adoptată de C.P.U.N. N-avem ce să dialogăm pe această temă. Aceasta
este în fond esenţa acestor aşa-zise «condiţii»”. În continuare, preşe-
dintele C.P.U.N. repetă unele precizări făcute în Declaraţia din vinerea
precedentă: ,,1. Regret în mod sincer folosirea cuvântului «golan» la
adresa celor din Piaţa Universităţii. Informaţiile de care dispuneam la
ora când am folosit termenul nu erau măgulitoare pentru unii din or-
ganizatorii disimulaţi ai demonstraţiei, dar rămâneau incomplete în
raport cu ansamblul manifestanţilor. Oricum, termenul a fost şi rămâne
regretabil. 2. În dialogul iniţiat am exprimat clar că nu pot constitui
obiect de negociere nici data alegerilor, nici prevederile Legii electo-
rale – asupra cărora C.P.U.N. s-a pronunţat fără echivoc. Întâlnirea de
marţi trebuie să ducă la eliminarea tensiunii politice apărute în centrul
Bucureştiului, la restaurarea legalităţii şi ordinii, şi la crearea unui
climat civilizat, absolut necesar pentru desfăşurarea normală a campa-
niei electorale. În ceea ce mă priveşte mi se pare evident că dialogul de
marţi lipseşte de motivaţii logice continuarea demonstraţiei, ale cărei
consecinţe se fac simţite mai curând în dificultăţile circulaţiei decât în
argumentaţia politică. 3. În cursul deplasărilor în diferite judeţe ale ţă-
rii, am constatat că toată lumea este dornică să înceteze starea de ten-
siune, să se intre în normalitate, prin respectarea bazei legale a alege-
rilor din 20 mai – legea electorală şi a autorităţii singurelor instituţii
care exercită puterea în stat – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţio-
nală şi, subordonat acestuia, Guvernul. Orice contestare a Legii elec-
603
În textul original, apar câteva modificări – corectări, făcute cu creion. În varianta
finală, textul luării de cuvint a lui Ion Caramitru arată astfel: ,,Dialogul trebuie să fie
deschis, fără nici un fel de părtinire, pentru a se ajunge la o liniştire a actualei situaţii,
care după părerea mea are implicaţii destul de grave, dată fiind apartenenţa socială
diversă a celor ce participă la această manifestaţie care durează deja de două
săptămâni”.
604
Cu Gabriel Liiceanu, Ion Augustin Doinaş, domnul Gabriel Andreescu, Andrei
Pleşu, Dan Hăulică şi Ion Caramitru.
605
După modificări, cerinţa lui Ion Caramitru este următoarea: ,,să aprobe un alt dialog,
în altă ordine de idei, cu câţiva reprezentanţi ai intelectualităţii, dintre cei mai
importanţi, care doresc să vină şi să ia contact cu domnia sa în problemele de strategie,
pentru acest moment istoric”.
262
1990 – 1991
torale şi a autorităţii C.P.U.N. poate duce numai la anarhie şi haos.

Trebuie să fim conştienţi că numai desfăşurarea în condiţii normale şi
de siguranţă a campaniei electorale, ca şi a alegerilor propriu-zise,
poate aduce ţării, nouă tuturor, împlinirea dezideratelor de libertate şi
democraţie. Ne desolidarizăm, fără echivoc şi fără umbre de reţinere,
de orice act care impietează asupra climatului pe care-l vrem instaurat
în aceste zile, indiferent de culoarea politică a acelui care-l tulbură. Nu
escaladarea violenţei, ci lupta de idei, confruntarea dintre programe,
dialogul deschis (polemic, dar civilizat) sunt o bază corectă pentru
victoria în alegeri a celor cu adevărat reprezentativi, cu adevărat ca-
pabili să-şi asume uriaşa răspundere de a lua în mâini cârma ţării. Fa-
cem un apel stăruitor către toţi cetăţenii ţării, indiferent de convingeri
şi opţiuni politice, să dovedească în toate împrejurările legate de desfă-
şurarea campaniei electorale o atitudine demnă, civilizată, să respingă
în mod hotărât orice formă de violenţă, verbală sau fizică, din partea
oricui ar veni, împotriva persoanelor, partidelor sau grupărilor care îşi
fac cunoscute opţiunile şi programele proprii. Nu violenţei şi intole-
ranţei! Să asigurăm tuturor formaţiunilor politice participarea la cam-
pania electorală într-un climat negrevat de ură şi patimi, să judecăm
ideile, opţiunile şi programele şi să ne apropiem de urne calmi şi res-
ponsabili!” .
10 mai 1990. Invocând faptul că ,,revendicările juste ale grupurilor in-
dependente care manifestează în Piaţa Universităţii şi în alte oraşe ale
ţării, revendicări sprijinite de adeziunea a peste 4 500 000 de susţină-
tori, n-au căpătat până în prezent nici un răspuns rezonabil din partea
Guvernului” şi faptul că ,,la demersul partidului nostru către conduce-
rea provizorie a ţării de a se pune capăt valului de teroare şi de a se
amâna data alegerilor, s-a dat un răspuns nedrept şi arogant prin care se
încearcă trecerea responsabilităţi pentru rezolvarea gravelor probleme
amintite în sarcina acestui consiliu lipsit de eficienţă şi controlat antide-
mocratic de preşedintele F.S.N.”, Partidul Naţional Ţărănesc-creştin şi
democrat îşi retrage reprezentanţii săi din Consiliul Provizoriu de Uni-
une Naţională.
11 mai 1990. Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională decretează (De-
cretul nr. 137) că ,,foştii cetăţeni români care, înainte de data de 22 de-
cembrie 1989, au pierdut cetăţenia română din diferite motive, o pot re-
dobândi la cerere, în baza unei declaraţii autentificate, în străinătate, la
reprezentanţele diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în
ţară la Notariatul de Stat al municipiului Bucureşti, chiar dacă au o altă
cetăţenie şi nu îşi stabilesc domiciliul în România”.
20 mai 1990. Alegerile parlamentare din România sunt câştigate de
Frontul Salvării Naţionale (66,31% în Adunarea Deputaţilor şi 67,02%
în Senat)606.
606
U.D.M.R. a obţinut 7,23% la Adunarea Deputaţilor şi 7,20% la Senat, Partidul
Naţional-Liberal 6,41%, respectiv 7,06%, P.N.Ţ.-C.D. 2,56%, respectiv 2,50%, P.S.D.
1,05%, respectiv 0,9%.
263
Alegerile prezidenţiale sunt câştigate de Ion Iliescu cu 85,07%607.

29 mai 1990. În U.R.S.S., Boris Elţîn este ales preşedinte al Sovietului
Suprem al Republicii Ruse. La 7 iunie, Parlamentul Rusiei va decide că
legea rusă are prioritate faţă de legea sovietică.
10 iunie 1990. În urma alegerilor din Bulgaria, Partidul Socialist (fost
comunist) obţine 52,7% din voturi. Opoziţia refuză să participe la gu-
vernare, în timp ce populaţia iese din nou în stradă şi-l propulsează la
conducerea ţării pe Jelio Jelev, în locul lui Petăr Mladenov, obligat, la 6
iulie, să demisioneze.
13-15 iunie 1990. În dimineaţa zilei de 13 iunie, trupe ale Poliţiei inter-
vin în forţă şi încearcă să degajeze Piaţa Universităţii din Bucureşti de
ultimii grevişti ai foamei. Sunt efectuate arestări. Sunt atacaţi şi studen-
ţii refugiaţi în Institutul de Arhitectură. Se scandează lozinci anticomu-
niste şi antiprezidenţiale. Au loc confruntări între manifestanţi şi forţele
de ordine, alături de care acţionează şi persoane care scandează:
,,I.M.G.B. face ordine!”. În cursul zilei se produc violenţe, manifestan-
ţii atacând şi incendiind sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de In-
terne şi S.R.I. Seara, ocupă sediul Televiziunii, emisiunea fiind între-
ruptă pentru un timp. Noaptea, forţele de ,,ordine” restabilesc calmul în
oraş. La 14 iunie, dimineaţa devreme, în Bucureşti sosesc peste 10 000
de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte şi lanţuri, care sunt îndru-
maţi spre Piaţa Universităţii, care este ,,curăţată” cu multă brutalitate.
Concomitent, sunt devastate sedii ale unor instituţii din centrul Capita-
lei şi ale unora dintre partidele politice din opoziţie. Ţara şi lumea în-
treagă sunt consternate. Imaginea şi reputaţia României pe plan inter-
naţional sunt grav afectate. Înainte de reîntoarcerea minerilor în Valea
Jiului, Ion Iliescu le mulţumeşte pentru ce au făcut în Bucureşti608.
15 iunie 1990. Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei
este desfiinţat prin decizia Consiliului Militar Superior al Ministerului
Apărării Naţionale sub învinuirea că a făcut jocul forţelor politice care
urmăreau destabilizarea ţării.
20 iunie 1990. Ion Iliescu rosteşte, în faţa Camerelor reunite ale Parla-
mentului, la Ateneul Român, jurământul de credinţă, ca preşedinte al
României: ,,Jur credinţă poporului român, idealurilor sale de libertate
şi prosperitate. Jur să respect legile ţării, să apăr democraţia, dreptu-
rile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea şi integritatea
teritorială a ţării”; cu acelaşi prilej este desemnat în funcţia de prim-
ministru Petre Roman.
28 iunie 1990. Prim-ministrul desemnat, Petre Roman, prezintă în faţa
Parlamentului componenţa guvernului şi Declaraţia-program, care îşi
propunea ca obiective principale trecerea la democraţie şi economia de
piaţă prin reforme politice, economice şi sociale.
2 iulie 1990. 114 deputaţi din Parlamentul din Kosovo adoptă o Con-
607
Radu Câmpeanu a obţinut 10,64% din voturi, iar Ion Raţiu 4,29%.
608
Istoria României în date…, p. 752-753.
264
1990 – 1991
stituţie prin care se proclamă egalitatea provinciei cu celelalte şase Re-

publici ale Federaţiei Iugoslave. Concomitent, se intensifică şi acţiunile
opoziţiei din Slovenia şi Croaţia. Situaţia se agravează prin alegerea lui
Slobodan Miloşevici în funcţia de preşedinte al Republicii Serbia şi a
consolidării poziţiei Partidului Socialist (fost comunist).
2-13 iulie 1990. Reales, în cadrul celui de-al XXVIII-lea Congres al
P.C.U.S. (ultimul din istoria partidului), în funcţia de secretar general
(în pofida opoziţiei grupării conservatoare), M.S. Gorbaciov atrage
atenţia că ,,a sosit sfârşitul monopolului PCUS asupra puterii » şi preci-
zează că acesta trebuia câştigat numai în urma unor alegeri libere. Cu
acelaşi prilej, Boris Elţîn (care fusese ales între timp preşedinte al Sovi-
etului Suprem al R.S.F.S. Ruse) anunţă că iese din PCUS şi părăseşte
ostentativ sala609.
23 iulie 1990. Se înfiinţează Partidul Naţional-Liberal-Aripa Tânără610.
27 iulie 1990. Parlamentul român decide ca ziua Naţională a Românei
să fie 1 decembrie.
Iulie 1990. În Albania, pe fondul a numeroase greve (la Kavaje, Vlore,
Berat etc) şi a situaţiei tensionate determinată de asaltul ambasadelor
occidentale (4 iulie), Ramiz Alia anunţă unele schimbări în societate şi
chiar intenţia de a transforma ţara într-un stat de drept.
8 august 1990. În România se adoptă Legea privind reoganizarea unită-
ţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, consi-
derată a fi primul act normativ cu care a început reforma611.
15 septembrie 1990. Sovietul Suprem al R.S.F.S. Ruse decide separarea
competenţelor Republicii de cele ale U.R.S.S.
21 septembrie 1990. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti îl acuză pe
Nicu Ceauşescu (fiul fostului şef al statului) de instigare la omor deose-
bit de grav şi-l condamnă la 20 de ani închisoare etc612.
3 octombrie 1990. La aproape un an de la căderea zidului Berlinului are
loc unificarea Germaniei, urmată la 2 decembrie de primele alegeri
pan-germane postbelice şi de restabilirea Capitalei la Berlin (1991).
Octombrie 1990. Petre Roman cere sovieticilor să îşi retragă agenţii din
România, estimaţi a fi între 25 000 – 30 000613.
17 octombrie 1990. Premierul Nikolai Rîşkov recunoaşte că Uniunea
Sovietică ,,devine necontrolabilă, se află în pragul prăbuşirii”.
25 octombrie 1990. Ismail Kadare, scriitor naţional albanez, autor al
Tobelor ploii, cere azil politic în Franţa, motivându-şi gestul prin faptul
că în Albania ,,nu există posibilitatea unei opoziţii legale”.
609
610
La 21 februarie 1993 şi-a schimbat denumirea în Partidul Liberal 1993, apoi, la 14
iunie 1997, a fuzionat cu PNL-CD, constituind Partidul Liberal, care la 7 septembrie
1998 a fuzionat prin absorbţie în Partidul Naţional Liberal.
611
În realitate, procesul de privatizare şi restructurare a economiei avea să dureze mulţi
ani.
612
Din motive de sănătate, Nicu Ceauşescu a fost eliberat la 20 noiembrie 1992.
613
265
4 noiembrie 1990. Pentru prima dată după 1967, la Skhora, în Albania,

se ţine o slujbă religioasă.
6 noiembrie 1990. În România se înfiinţează Alianţa Civică (A.C.), or-
ganizaţie a societăţii civile, care se pronunţă pentru economia de piaţă
şi reformă financiară, în general, pentru valorile europene. La congresul
din iulie 1991 a decis să constituie Partidul Alianţa Civică (P.A.C.).
15 noiembrie 1990. Cu prilejul demonstraţiei prilejuite de aniversarea a
trei ani de la revolta de la Braşov, Asociaţia ,,15 Noiembrie” organi-
zează o mare demonstraţie şi adoptă o Proclamaţie prin care ziua de 15
noiembrie este declarată ,,Zi naţională de luptă împotriva comu-
nismului”.
9 decembrie 1990. Devenit preşedinte al Poloniei, Lech Walesa insti-
tuie pe lângă Preşedinţie un Consiliu Consultativ, alcătuit din repre-
zentanţi ai tuturor partidelor politice, inclusiv ai celui comunist.
10 decembrie 1990. După ce autorităţile de la Tirana promiseseră în
iulie acelaşi an reprivatizarea parţială a agriculturii, studenţii ies în
stradă (la 9 decembrie) şi cer reforme. Ramiz Alia acceptă să pună ca-
păt monopolului politic al P.M.A. şi permite înfiinţarea partidelor poli-
tice (11 decembrie 1990). La 12 decembrie, un grup de intelectuali,
printre care şi Sali Berisha, va înfiinţa Partidul Democratic, cu un pro-
gram anticomunist. În următoarele luni vor mai lua fiinţă partidele Re-
publican, Ecologist, Agrar, Social-Democrat, al Unităţii Naţionale etc.
La 21 decembrie 1990, este îndepărtată statuia lui I.V. Stalin de pe bu-
levardul cu acelaşi nume din Tirana. La scurt timp (28 decembrie) se va
înfiinţa o comisie pentru elaborarea unei legi a presei în baza căreia vor
apărea primele publicaţii ale opoziţiei, se vor elibera ultimii deţinuţi
politici (ianuarie 1991), se va recunoaşte dreptul la grevă.
15 decembrie 1990. La Bucureşti, P.N.Ţ.C.D., P.N.L., U.D.M.R.,
P.S.D.R. şi Partidul Ecologist Român înfiinţează Convenţia Naţională
pentru Instaurarea Democraţiei.
17 decembrie 1990. Congresul al IV-lea al Deputaţilor Poporului al
URSS adoptă măsurile propuse de M.S. Gorbaciov (la 17 noiembrie,în
cadrul şedinţei Sovietului Suprem) privind reorganizarea puterii execu-
tive: dizolvarea Consiliului de Miniştri şi înlocuirea sa cu un Cabinet de
Miniştri aflat sub controlul şefului statului; desfiinţarea Consiliului Pre-
zidenţial şi înlocuirea sa cu un Consiliu de Securitate; introducerea
funcţiei de vicepreşedinte al U.R.S.S. Cu acelaşi prilej, ministrul de
Externe, Eduard Şevarnadze a atenţionat : ,,Se apropie dictatura... Îmi
dau demisia. Fie ca acesta să fie contribuţia mea, protestul meu împo-
triva ofensivei dictaturii”. Pronunţându-se pentru menţinerea URSS şi
transformarea acesteia într-un stat confederativ democratic, Congresul a
adoptat hotărârea Cu privire la concepţia generală a noului Tratat uni-
onal şi modalitatea de încheiere a acestuia şi a decis organizarea (12
martie 1991) a unui referendum pe întregul teritoriu al Uniunii Sovie-
tice. Evenimentele ulterioare au dovedit că nu toate Republicile mai
erau dispuse să facă parte din URSS (inclusiv Rusia, care s-a pronunţat
266
1990 – 1991
pentru constituirea unei Comunităţi a Statelor Suverane, pe baza unei

Confederaţii).
20 decembrie 1990. În Bulgaria, sub presiunea străzii, premierul An-
drei Lukanov este înlocuit cu Dimităr Popov, care formează primul gu-
vern de opoziţie de după cel de-al doilea război mondial, cu misiunea
principală de a pregăti alegerile parlamentare şi prezidenţiale din mai
1991.
23 decembrie 1990. Referendumul din Slovenia, care urmărea obţinerea
independenţei Republicii, este considerat ,,neconstituţional” de către
preşedinţia iugoslavă. Tensiunea avea să se agraveze în urma Rezoluţi-
ilor adoptate (februarie 1991) de către Parlamentele din Slovenia şi
Croaţia.
25 decembrie 1990. Regele Mihai I, împreună cu membrii familiei re-
gale, încearcă să revină în ţară cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. În
timp ce se îndrepta spre Curtea de Argeş este întors din drum şi obligat
să se întoarcă în Elveţia, invocându-se faptul că nu avea pe paşaport
viza română de intrare în ţară.
28 decembrie 1990. Guvernul albanez înfiinţează o Comisie pentru o
nouă Lege mass-media, la 5 ianuarie 1991 apărând primul ziar al Opo-
ziţiei (,,Relindja Democratie”). În ianuarie 1991 vor fi eliberaţi deţinuţii
politici.
10 ianuarie 1991. În România, guvernul decide liberalizarea exportu-
rilor şi importurilor, precum şi stimularea întreprinderilor care desfă-
şoară operaţii de export. În perioada următoare se vor adopta acte nor-
mative referitoare la: fondul funciar pentru refacerea proprietăţii private
asupra pământului (20 februarie), a doua etapă a liberalizării preţurilor
şi tarifelor (29 martie), înfiinţarea şi funcţionarea caselor de schimb
valutar (4 iulie), privatizarea societăţilor comerciale (14 august) etc.
11 ianuarie 1991. În baza aprobării lui M.S. Gorbaciov, subunităţi ale
Armatei şi Securităţii sovietice pătrund în Lituania în sprijinul
,,Comitetului de salvare naţională” (aripa radicală a comuniştilor litua-
nieni), înconjurând Departamentul Apărării, Casa presei etc. şi luând
sub pază centrala telefonică. Apoi în noaptea de 12 spre 13 ianuarie
tancuri sovietice au înconjurat clădirea Televiziunii din Vilnius, în timp
ce formaţiuni KGB au luat-o cu asalt. În urma ciocnirilor cu populaţia
au fost ucişi 13 civili şi un militar din cadrul subunităţii speciale ,,Alfa”
a KGB614.
20 februarie 1991. La Tirana, zeci de mii de cetăţeni, care doreau re-
forme adevărate, demonstrează contra guvernului. Ciocnirile cu forţele
de ordine se soldează cu victime.
9 martie 1991. Boris Elţîn critică dur stările de lucruri din Uniunea So-
vietică: ,,Nu ne trebuie o Uniune în forma existentă în prezent. Nu ne
trebuie un asemenea centru uriaşi şi birocratic… Şase ani de când a în-
ceput perestroika ne-au convins că vom distruge aceste sistem, că păşim
614
267
cu adevărat spre transformări democratice.. Aceasta s-a dovedit a fi o

minciună”.
17 martie 1991. În cadrul Referendumului menit să stopeze tendinţele
de descentralizare ale Uniunii Sovietice, alegătorii sunt solicitaţi să răs-
pundă la întrebarea: Consideraţi necesară menţinerea URSS ca federa-
ţie înnoită a republicilor suverane egale în drepturi, în cadrul căreia
vor fi garantate pe deplin drepturile şi libertăţile omului indiferent de
naţionalitate?”,,Da” sau ,,Nu”?. În conformitate cu decizia Sovietului
Suprem al RSFS Ruse din 7 februarie 1991, alegătorii ruşi au trebuit să
se pronunţe, în plus, şi dacă apreciază ca necesară instituirea funcţiei de
preşedinte ale acestei republici (ales prin vot universal). Din cei 80%
din cetăţenii prezenţi la vot (mai puţin cei din Lituania, Letonia, Esto-
nia, RSS Moldovenească, Gruzia şi Armenia unde nu au fost organizat
referendumul), 76,4% s-au pronunţat pentru menţinerea Uniunii Sovie-
tice într-o formă înnoită615.
31 martie 1991. Tratatul de la Varşovia îşi încetează existenţa în mod
oficial (protocolul va fi semnat la Praga, la 1 iulie 1991).
Martie 1991. Alegerile din Albania sunt câştigate de către partidul co-
munist, care obţine 64,5% din voturi616, în timp ce Ramiz Alia este ales
preşedinte al ţării; Fatos Nano este reconfirmat în funcţia prim-ministru
(fusese numit la 20 februarie 1991 în urma unei ample manifestaţii
desfăşurate la Tirana). Instabilitatea politică se manifestă însă în
continuare.
24-25 aprilie 1991. În urma criticilor ce i-au fost adresate la Plenara CC
al PCUS, M.S. Gorbaciov declară că este dispus să-şi dea demisia din
funcţia de secretar general al Partidului. La propunerea Biroului Politic,
acestea va fi menţinut însă în funcţie.
4 iunie 1991. După greva generală (16 mai) se constituie un nou guvern
albanez (de ,,salvare naţională”) la care participă şi patru partide din
Opoziţie. La 13 iunie, comuniştii albanezi se vor transforma în socia-
lişti, care s-au pronunţat pentru economie de piaţă, privatizare, egalitate
în faţa legilor. În perioada următoare avea să fie desfiinţată poliţia poli-
tică (Sigurimi) şi demolată statuia lui Enver Hodja din Girokaster (lo-
calitatea de naştere).
12 iunie 1991. Boris Elţîn este ales preşedinte al R.S.F.S. Ruse; la 20
iulie a decis interzicerea celulelor de partid comuniste la locurile de muncă.
20 iunie 1991. Se înfiinţează Partidul România Mare (preşedinte: Cor-
neliu Vadim Tudor).
• Informat de primarul Moscovei despre posibilitatea unei lovituri de
stat pentru înlăturarea lui M.S. Gorbaciov, ambasadorul american la
Moscova, Jack Matlock, informează, la rându-i, autorităţile de la Was-
hington. Atrăgându-i-se atenţia, liderul sovietic declară că ,,nimeni nu-l
poate da jos”.
615
Vasile Buga, op. cit., p. 87-88.
616
În iunie 1992 şi-a luat denumirea de Partidul Socialist.
268
1990 – 1991
23 iunie 1991. În urma proclamării de către Slovenia şi Croaţia a

,,suveranităţii şi independenţei”, trupele blindate ale armatei federale
iugoslave pătrund în Slovenia, declanşându-se războiul civil, care a în-
cetat la 7 iulie 1991, în urma medierii Comunităţii internaţionale. Ra-
pid, războiul civil s-a extins şi în Croaţia, unde sârbii din Slavonia şi
din Kajna îşi proclamaseră deja autonomia. În final, la 8 octombrie,
Croaţia şi Slovenia au fost recunoscute ca state independente. În urma
proclamării suveranităţii Bosniei-Herţegovina (16 octombrie), pe terito-
riul acesteia aveau să se proclame trei ,,republici autonome sârbe” şi să
se declanşeze pentru mai mulţi ani războiul civil, finalizat în octombrie
1995 prin acordul de la Dayton.
30 iunie 1991. La Budapesta are loc ultima sesiune a C.A.E.R. în cadrul
căreia se adoptă protocolul privind desfiinţarea organizaţiei.
1 iulie 1991. La Praga se semnează Protocolul de încetare a valabilităţii
Tratatului de la Varşovia. Din partea României, documentul este sem-
nat de Ion Iliescu.
30 iulie 1991. N.S. Gorbaciov, Boris Elţîn şi Nursultan Nazarbaev (pre-
şedintele Kazahstanului) discută despre viitoarele structuri ale viitoarei
Uniuni reformate. Referindu-se la înregistrarea convorbirii de către
KGB, Boris Elţîn avea să consemneze: ,,Poate această înregistrare a
devenit trăgaciul pe care s-a apăsat în august 1991”.
2 august 1991. M.S.Gorbaciov anunţă că noul Tratat unional este gata
pentru a fi semnat.
3 august 1991. M.S. Gorbaciov declară că în URSS există ,,o stare ex-
cepţională”, că erau necesare ,,măsuri excepţionale”, că trebuia
,,acţionat dur… până la capăt, până la starea excepţională”. A doua zi
(înainte de a decola spre Foros, în Crimeea) cere lui Ghenadii Ianaev ca
în caz de nevoie să acţioneze cu fermitate, dar să se evite vărsarea de
sânge. Conform afirmaţiilor lui Vladimir Kriuciov, a mai cerut antura-
jului său apropiat ,,să urmărească situaţia, să facă propuneri pentru
eventualitatea instituirii unor măsuri excepţionale dacă lucrurile din
Uniune vor merge mai rău decât se putea presupune”.
18 august 1991. O delegaţie condusă de vicepreşedintele Ghenadii
Ianaev, informează pe M.S. Gorbaciov (aflat la Foros, în Crimeea) să a
fost creat un Comitet de Stat pentru Starea Excepţională şi îi cere să
semneze decretul pentru instituirea stării excepţionale, sfătuindu-l toto-
dată: ,,Odihniţi-vă, vom face noi «treaba murdară», iar apoi dvs. vă
veţi putea întoarce”. Respingând ,,această propunere murdară”, M.S.
Gorbaciov a refuzat să-şi prezinte demisia (cerută de generalul
Varennikov), i-a făcut pe membrii delegaţiei ,,trădători” şi i-a înjurat
(conform versiunii liderului sovietic. Conform versiunii delegaţiei,
M.S.Gorbaciov s-a liniştit atunci când a primit asigurări că măsurile re-
feritoare la starea excepţională se răsfrângeau şi ,,asupra conducerii
ruse” şi că a conchis: ,,Să vă ia dracu, acţionaţi”)617.
617
269
19-22 august 1991. În noaptea de 18 spre 19 august, membrii Comite-

tului de Stat pentru Starea Excepţională, decid arestarea lui M.S. Gor-
baciov la reşedinţa sa de vară din Crimeea şi introducerea stării excep-
ţionale pe teritoriul URSS (pe o perioadă de 6 luni). La ora 3, Ghenadii
Ianaev, vicepreşedintele URSS, semnează decretul prin care preia pro-
vizoriu funcţia de preşedinte al Uniunii Sovietice ,,ca urmare a îmbol-
năvirii preşedintelui Gorbaciov”. În cursul zilei, mass-media difuzează
o declaraţie a noii conduceri sovietice în care se menţiona că măsurile
adoptate urmăreau depăşirea ,,crizei profunde şi multilaterale, a con-
fruntării politice, naţionale, civile, a haosului şi anarhiei care ameninţă
viaţa şi securitatea cetăţenilor Uniunii Sovietice, suveranitatea, inte-
gritatea teritorială a ţării”. Apelul către poporul sovietic (publicat în
aceeaşi zi) preciza că asupra URSS ,,s-a abătut un pericol de moarte”,
existând pericolul apariţiei ,,forţelor extremiste care au păşit pe calea li-
chidării URSS”, că politica promovată de M.S. Gorbaciov ,,a intrat în
impas”. Un caracter ,,liniştitor” s-a dorit a avea şi Apelul către şefii de
state şi guverne, precum şi Secretarului general al ONU prin care se
dădeau asigurări că măsurile luate erau provizorii şi că acestea ,,nu
afectează în nici un caz angajamentele asumate de Uniunea sovietică în
conformitate cu tratatele şi acordurile în vigoare”. Concomitent, Hotă-
rârea nr. 1 a Comitetului de Stat pentru Starea Excepţională prevedea
lichidarea tuturor structurilor de putere şi a formaţiunilor paramilitare
care acţionau contra Constituţiei şi a legilor URSS, sistarea activităţii
partidelor politice şi a organizaţiilor de masă şi obşteşti, instaurarea
controlului asupra mass-media (în aceeaşi zi au fost interzise unele pu-
blicaţii considerate indezirabile). La ora 10, forţe importante618 ale Mi-
nisterului Apărării au ocupat principalele căi de acces spre Kremlin.
Spre surprinderea puciştilor, Boris Elţîn (şi alţi lideri ruşi) se pronunţă
pentru sprijinirea lui M.S. Gorbaciov, instalându-se la sediul parlamen-
tului RSFS Ruse (,,Casa Albă”) de unde îşi asumă conducerea luptei
împotriva forţelor fidele ale autorilor loviturii de stat. Tot el adoptă mai
multe măsuri care se dovedesc decisive pentru eşuarea puciului: acuză
pe membrii Comitetului de Stat pentru Starea Excepţională de trădare şi
anulează măsurile acestuia pe teritoriul RSFS Ruse, convoacă parla-
mentul rus, trece trupele din Rusia sub comanda sa directă, emite ordine
pentru arestarea puciştilor etc. şi conduce în mod direct rezistenţa, pro-
fitând şi de trecerea de partea sa a unora dintre forţele militare de desant
aerian. Fermitatea cu care a acţionat Bors Elţîn, trecerea unor coman-
danţi militari de partea sa (inclusiv ai trupelor de desant paraşutare), dar
şi sprijinul masiv primit din partea moscoviţilor au creat (începând cu
20 august) o stare de panică în rândul puciştilor (unii s-au internat în
spital, alţii aveau să se sinucidă) şi au determinat pe ministrul Apărării
să ordone (20 august) retragerea trupelor din Moscova (chiar dacă per-
618
362 tancuri, 148 transportoare blindate, 140 maşini de luptă ale infanteriei, 430
camioane grele etc.
270
1990 – 1991
sonal nu părăsit Comitetului de Stat pentru Starea Excepţională). Chiar

dacă M.S.Gorbaciov s-a întors la Moscova (22 august) şi lovitura de
stat executată de complotişti a eşuat, aceasta a avut urmări importante
atât pentru liderul d ela Kremlin, cât şi pentru PCUS şi URSS. În apre-
cierea istoricului Rudolf Pihoia ,,URSS a murit cu adevărat în primele
zile după înăbuşirea puciului, deşi existenţa sa formală a continuat
până la sfârşitul lui decembrie 1991”. La rându-le, premierul interimar
Egor Gaidar că ,,moartea imperiului devenise pur şi simplu inevita-
bilă”, iar politologul Otto Laţis că ,,a distrus tot ce mai rămăsese din
fosta URSS..., a spulberat rămăşiţele speranţelor de succes ale încercă-
rilor lui Gorbaciov de a menţine ceva”.
21-22 august 1991. Republicile baltice (Lituania, Letonia şi Estonia) îşi
proclamă independenţa. La scurt timp sunt urmate de Ucraina – 24 au-
gust, RSS Bielorusă – 25 august, RSS Moldovenească – 27 august,
Azerbaidjan – 30 august, Uzbekistan şi Kirkizia – 31 august, Tadjikis-
tan – 9 septembrie, Armenia – 23 septembrie, Turkmenistan – 27 oc-
tombrie şi Kazahstan – 16 decembrie.
23 august 1991. Boris Elţân suspendă activitatea Partidului Comunist
din RSFS Rusă.
24 august 1991. M.S. Gorbaciov demisionează din funcţia de secretar
general al PCUS şi propune autodizolvarea partidului.
25 august 1991. Boris Elţân decide trecerea patrimoniului PCUS şi al
Partidului Comunist din RSFS Rusă în proprietatea statului. Apoi îşi
subordonează toate organele puterii executive ale URSS care funcţio-
nau pe teritoriul RSFS Ruse (29 august) şi îşi asumă funcţia de coman-
dant şef al Forţelor Armate ale URSS dislocate pe teritoriul RSFS Ruse
(30 august).
27 august 1991. Parlamentul României şi guvernul de la Bucureşti re-
cunosc independenţa Republicii Moldova, proclamată de parlamentul
de la Chişinău. ,,Deşteaptă-te române” devine imnul naţional al noului
stat.
• M.S. Gorbaciov declară că va demisiona şi din postul de preşedinte al
U.R.S.S., dacă aceasta se va destrăma.
2 septembrie 1991. În cadrul celui de-al V-lea Congres extraordinar al
Deputaţilor Poporului din URSS, preşedintele Kazahstanului, Nursultan
Nazarbaev, prezintă o Declaraţie elaborată de M.S. Gorbaciov (în cola-
borare cu conducerile a 10 republici unionale) prin care se cere semna-
rea de către Republicile interesate a tratatului cu privire la Uniunea
Statelor Suverane.
6 septembrie 1991. Consiliul de Stat al URSS recunoaşte independenţa
Lituaniei, Letoniei şi Estoniei.
25-27 septembrie 1991. Nemulţumiţi de modul în care li se soluţiona-
seră revendicările, minerii din Valea Jiului vin pentru a patra oară în
Bucureşti, unde iau cu asalt sediul guvernului şi cer demisia premieru-
lui Petre Roman, fapt anunţat la 26 septembrie, ora 12,30, de purtătorul
de cuvânt al Preşedinţiei (prim-ministrul consideră că şi-a depus man-
271
datul şi că nu a demisionat). În după-amiaza zilei de 26 septembrie mi-

nerii au pătruns şi în Camera Deputaţilor, apoi au atacat Televiziunea şi
au încercat chiar (la 27 septembrie) să pătrundă în forţă în Palatul Co-
troceni, unde se afla sediul Preşedinţiei. Au părăsit Capitala doar în
urma negocierilor dintre preşedintele Ion Iliescu şi Miron Cozma, lide-
rul minerilor.
Septembrie 1991. În pofida politicii dure duse de partidul comunist, în
Cuba se încearcă înfiinţarea unui sindicat independent. În luna
următoare, Fidel Castro va declara că multipartitismul este o
,,multiporcărie”, democraţia o ,,mizerie”, iar sistemul cubanez ,,cel mai
democratic din lume”.
1 octombrie 1991. Preşedintele Ion Iliescu îl desemnează pe Theodor
Stolojan pentru funcţia de prim-ministru.
11 octombrie 1991. În dezacord cu Boris Elţân, M.S.Gorbaciov insistă,
în prima şedinţă a Consiliului de Stat) pentru constituirea Uniunii Sta-
telor Suverane şi încheierea unui Acord economic. Sunt de acord însă
pentru menţinerea forţelor armate unite.
16-17 octombrie 1991. Theodor Stolojan prezintă Parlamentului com-
ponenţa guvernului şi programul de guvernare.
27 octombrie 1991. În Cecenia au loc alegeri parlamentare şi preziden-
ţiale în urma cărora se constituie un nou Parlament, iar generalul
Dudaev este ales preşedinte. Ca urmare, la 6 noiembrie 1991, preşe-
dintele Boris Elţân decretează starea excepţională, anulată la scurt timp,
dar reactualizată în decembrie 1994.
6 noiembrie 1991. Boris Elţân decide încetarea activităţii PCUS pe te-
ritoriul RSFS Ruse şi a Partidului Comunist din RSFS Rusă, le dizolvă
structurile organizatorice şi le confiscă patrimoniul.
2 noiembrie 1991. Datorită gravei situaţii economice din URSS,
M.S.Gorbaciov solicită acordarea de ajutoare externe.
14 noiembrie 1991. Insistând pentru un stat unional unitar (în cadrul
Uniunii Statelor Suverane), M.S.Gorbaciov declară: ,,Dacă vă trebuie
un general adus la nunţi să facă impresie, pentru a vă şterge picioarele
de el, nu v-aţi găsit omul”.
25 noiembrie 1991. Boris Elţîn cere examinarea textului Tratatului uni-
onal de către Sovietul Suprem al RSFS Ruse şi schimbarea denumirii
de ,,stat unional” în ,,Uniunea statelor”.
19 noiembrie 1991. În dezacord cu M.S. Gorbaciov, preşedintele
Ucrainei se pronunţă pentru o Uniune în care toate statele să fie egale în
drepturi, pentru ,,fără un centru politic”.
21 noiembrie 1991. În România, cu majoritate de voturi, Parlamentul
adoptă noua Constituţie a ţării, care prevedea că: ,,România este stat
naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Forma de guver-
nământ este Republica. România este stat de drept, democratic şi so-
cial, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, li-
bera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme şi sunt garantate”.
272
1990 – 1991
26 noiembrie 1991. După ce Petre Roman anunţă că F.S.N. retrage

sprijinul politic lui Ion Iliescu, urmează alte neînţelegeri în cadrul parti-
dului, soldate în martie 1992, la Convenţia F.S.N., prin realegerea lui
Petre Roman în fruntea F.S.N. şi constituirea de către gruparea care îl
susţinea pe Ion Iliescu a unui nou partid - Frontul Salvării Naţionale -
22 Decembrie, denumit ulterior Frontul Democrat al Salvării Naţionale
(F.D.S.N.).
1 decembrie 1991. Locuitorii Ucrainei se pronunţă (în cadrul unui refe-
rendum) în proporţie de 90,32% pentru independenţă. Peste câteva zile
(5 decembrie) Leonid Kravciuk noul preşedinte al satului ucrainean,
anunţă că Ucraina iese din Tratatul unional încheiat la 30 decembrie
1922.
3 decembrie 1991. K.G.B.-ul (480 000 de cadre în august 1991) îşi în-
cetează existenţa.
8 decembrie 1991. Constituţia României este supusă unui referendum
popular, fiind votată de către 77,3% dintre cetăţeni (opoziţia a boicotat
referendumul), 20,4% dintre cetăţeni au fost împotrivă (2,3% din voturi
au fost anulate).
• La Minsk, preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Belarus constituie Comuni-
tatea Statelor Independente (C.S.I.), deschisă ,,tuturor statelor din fosta
U.R.S.S.”. Astfel, Uniunea Sovietică îşi înceta existenţa ,,ca subiect de
drept internaţional şi realitate geopolitică». Revoltat, M.S. Gorbaciov
apreciază decizia drept o ,,lovitură de stat”, o ,,pagină neagră în istoria
Rusiei şi a Uniunii Sovietice”, apreciind că viitorul URSS trebuia solu-
ţionat ,,numai pe cale constituţională, cu participarea tuturor statelor
suverane şi cu luarea în considerare a voinţei popoarelor lor”. La
rându-i, Alexandr Ruţkoi a considerat decizia de la Minsk drept ,,crimă
de stat” şi a propus arestare celor care au înfăptuit un ,,complot ruşi-
nos”.
9 decembrie 1991. Nemulţumiţi de situaţia din ţară, albanezii ies din
nou în stradă şi cer înlăturarea de la putere a ultimilor comunişti. Eve-
nimentul avea să se împlinească la 22 martie 1992, când alegerile au
fost câştigate de Partidul Democrat (62% din voturi). Concomitent, Sali
Berisha va deveni, la 9 aprilie 1992, primul preşedinte necomunist al
Albaniei. Astfel, lua sfârşit şi ultimul regim comunist din Europa. 303
12 decembrie 1991. M.S.Gorbaciov anunţă că va demisiona în situaţia
în care ,,se va pune cruce Tratatului unional”.
18 decembrie 1991. Se înfiinţează Partidul Umanist Român (preşedinte:
Dan Voiculescu).
• Printr-un mesaj adresat participanţilor la reuniunea de la Alma-Ata,
M.S. Gorbaciov încearcă, fără succes, să menţină Uniunea Sovietică,
într-o formă înnoită.
21 decembrie 1991. Reprezentanţii a 11 state din fost URSS (Armenia,
Azerbaidjan, Bielorusia, Kazahstan, Kirkizia, Republica Moldova, Ru-
sia, Turkmenistan, Tadjikistan, Ucraina şi Uzbekistan) semnează De-
claraţia cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, în
273
care se menţiona expres că din acel moment Uniunea Sovietică ,,îşi în-
cetează existenţa”. Pentru coordonarea activităţii statelor componente
ale CSI, a fost constituit Consiliul şefilor de stat şi Consiliul şefilor de
guvern. Ulterior, în compunerea CSI a intrat şi Gruzia.
24 decembrie 1991. Locul URSS la ONU este preluat de Federaţia
Rusă căreia îi revine şi locul de membru permanent în Consiliul de Se-
curitate.
25 decembrie 1991. M.S. Gorbaciov renunţă la funcţia de comandant
suprem al forţelor armate în favoarea lui Boris Elţîn, apoi îşi anunţă
printr-o declaraţie televizată demisia din funcţia de preşedinte al Uniuni
Sovietice (oficial, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi-a în-
cheiat existenţa în noaptea de 31 decembrie 1991). La scurt timp, dra-
pelul roşu cu secera şi ciocanul avea să fie înlocuit cu drapelul tricolor
al Rusiei. Momentul marca încheierea unei epoci: aceea a destrămării
sistemului comunist şi a structurii statale care îl menţinuse timp de 74
de ani.
274
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
1. *** Armata română în Revoluţia din decembrie 1989, Editura

Militară, Bucureşti, 1998.
2. *** E un început în tot sfârşitul. Culegere selectivă din progra-
mele radiodifuzate în zilele de 15-25 decembrie 1989, Colecţia
Biblioteca Radio, Bucureşti, 1998.
3. *** De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu
în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO, Bucureşti, 2008.
4. *** Generalul Revoluţiei Române cu piciorul în ghips. Interviu-
fişe pentru un posibil roman (Dinu Săraru în dialog cu Victor
Atanasie Stănculescu), Editura RAO, Bucureşti, 2005.
5. *** Istoria României în date (coordonare: Dinu C. Giurescu),
Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
6. *** Istoria lumii în date, Editura Enciclopedică Română, Bucu-
reşti, 1972.
7. *** Marele şoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog
cu Vladimir Tismăneanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004.
8. *** Şase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în
decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie, vol. I, Bucureşti, 1995.
9. *** Revoluţia Română în direct, Bucureşti, 1990.
10. *** România. Retragerea trupelor sovietice. 1958 (coordonator:
prof. univ. dr. Ioan Scurtu), Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti, 1996.
11. *** Timişoara, 16-22 decembrie 1989, Editura Facla, Timişoara,
1990.
12. ABRUDAN, Paul, Sibiul în revoluţia din Decembrie 1989,
Editura Casa Armatei Sibiu, 1990.
13. ANDREESCU, Mihail, BUCUR, Ion, Revoluţia Română în
Bucureşti, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009.
14. ARACHELIAN, Vartan, În faţa dumneavoastră. Revoluţia şi per-
sonajele sale, Editura Nemira, Bucureşti, 1998.
15. BALINT, Costel, 1989. Timişoara în Decembrie, Editura Helicon,
Timişoara, 1992.
16. BRATEŞ, Teodor, Trilogia Revoluţiei Române în direct, vol. 1-3,
Editura Ager-Economistul, Bucureşti, 2004-2005.
17. BRUCAN, Silviu, Generaţia irosită. Memorii, Editura Universul
şi Calistrat Hogaş, Bucureşti, 1992.
18. BUGA, Vasile, Perestroika şi glasnosti – preludiul destrămării
URSS, în ,,Clio.1989”, I, nr. 1-2/2005, p. 79-102.
19. BUGA, Vasile, Apusul unui imperiu. URSS în epoca Gorbaciov,
1985-1991, Bucureşti, 2007.
275
20. CALAFETEANU, Ion (coordonator), Revoluţia Română din

decembrie 1989. Documente, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009.
21. CARTIANU, Grigore, Sfârşitul Ceauşeştilor. Să mori împuşcat ca
un animal sălbatic, Editura Adevărul, Bucureşti, 2010.
22. CESEREANU, Ruxandra, Decembrie 89. Deconstrucţia unei
Revoluţii, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
23. CONSTANTINIU, Florin, O lovitură de stat în decembrie 1989?,
în ,,Dosarele Istoriei”, IV, nr. 1/1999.
24. CONSTANTINESCU, Emil, Păcatul originar, sacrificiu
fondator, Ed. Minerva, Bucureşti, 2009.
25. CURTICEANU, Silviu, Mărturia unei istorii trăite, Editura
Albatros, Bucureşti, 2000.
26. DELETANT, Denis, România sub regimul comunist, Editura
Fundaţiei Academia Civică, Bucureşti, 2006.
27. DOMENICO, Viorel, Ceauşescu la Târgovişte, 22-25 decembrie,
Editura Ion Cristoiu, Bucureşti, 1999.
28. DUPLAN, Cristian, GIRET, Vincent, Viaţa în roşu, vol. 1-2,
1944-1968. Pionierii. Varşovia, Praga, Budapesta, Bucureşti,
Editura Nemira, 1997, vol. 3-4, 1968-1989. Nesupuşii, 2001.
29. FORTUNA, Lorin, Semnificaţia zilei de 20 decembrie 1989, în
„Caietele Revoluţiei“, nr. 5/2006.
30. GUŞĂ DE DRĂGAN, Daniela Veronica, Condamnat la adevăr.
General Ştefan Guşă, Editura RAO, Bucureşti, 2004.
31. ILIESCU, Ion, Revoluţie şi reformă, Editura Enciclopedică, Bucu-
reşti, 1994.
32. ILIESCU, Ion, Revoluţia trăită, Editura Redacţiei Publicaţiilor
pentru Străinătate, Bucureşti, 1995.
33. IONESCU, Ghiţă, Comunismul în România, Editura Litera, Bucu-
reşti, 1994.
34. IORDACHE, Claudiu, Iisus s-a născut la Timişoara. Decembrie
1989, Timişoara ,Editura Helicon, 1994.
35. IORDACHE, Claudiu, România pierdută, Bucureşti, Editura Irini,
1995.
36. IORDACHE, Claudiu, Balconul Operei, în „Caietele Revoluţiei“
nr. 5/2006.
37. MARCU, Dorian, Moartea Ceauşeştilor, Editura Excelsior, Bucu-
reşti, 1991.
38. MAZILU, Dumitru, Revoluţia furată. Memoriu pentru ţara mea,
vol. I, Editura Cozia, Bucureşti, 1991.
39. MAZILU, Dumitru în dialog cu Vasile Popa. Calvarul Virtuţii,
Timişoara, Editura Aura, 2002.
40. MIOC, Marius, Revoluţia din Timişoara. Aşa cum a fost şi falsifi-
catorii Revoluţiei, Editura Sedona, Timişoara, 1999.
41. MILIN, Miodrag, Timişoara, 15-21 decembrie 89, Timişoara,
1990.
42. MILIN, Miodrag, Timişoara în Revoluţie şi după, Editura
276
Bibliografie
Marineasa, Timişoara, 1997.

43. NICOLAESCU, Sergiu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989,
Editura All, Bucureşti, 2005.
44. NICOLAESCU, Sergiu, Revoluţia. Începutul adevărului. Un
raport personal, Editura Topaz, Bucureşti, 1995.
45. OLTEANU, Constantin, DUŢU, Alesandru, ANTIP, Constantin,
România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente.
Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005.
46. OŞCA, Alexandru, POPA, Vasile, România, o fereastră în cortina
de fier, Editura Vrantop, Focşani, 1997.
47. OŞCA, Alexandru, OROIAN, Teofil, NICOLESCU, Gheorghe,
POPA, Vasile, Tentaţia libertăţii. Operaţiunea ,,Sumava” - 1968,
Editura Militară, Bucureşti, 1999.
48. OŞCA, Alexandru (coordonator), 1989, an decisiv în istoria Euro-
pei, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2007.
49. OŞCA, Alexandru (coordonator), Revoluţia Română din
decembrie 1989 în Banat, Craiova, Editura Sitex, 2009.
50. PARISH, Thomas, Enciclopedia războiului rece, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2002.
51. PĂIUŞAN, Cristina, DORIN, Ion Narcis, Retegan Mihai, Regimul
comunist din România. O cronologie politică (1945-1989),
Editura Tritonic, Bucureşti, 2002.
52. POP, Adrian. Tentaţia tranziţiei. O istorie a prăbuşirii comunis-
mului în Europa de est, Editura Corint, Bucureşti, 2002.
53. RETEGAN, Mihai, 1968. Din primăvară până în toamnă, Editura
RAO, Bucureşti, 1998.
54. RETEGAN, Mihai, De la restructurare la destructurare.
Diplomaţi români şi evenimentele internaţionale de la sfârşitul
anului 1989, în ,,Clio.1989”, I, nr. 1-2/2005, p. 103-110.
55. ROGOJAN, Aurel, 1989. Dintr-o iarnă în alta... România în
resorturile secrete ale istoriei, Editura Proema, Baia Mare, 2009.
56. ROMAN, Petre, Libertatea ca datorie, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1994.
57. SAVA, Constantin, MONAC, Constantin, Revoluţia Română din
Decembrie 1989 retrăită prin documente şi mărturii, Editura Axi-
oma Editt, Bucureşti, 2001.
58. SAVA, Constantin, MONAC, Constantin, Adevăr despre
Decembrie 1989. Conspiraţie. Diversiune. Revoluţie..., Editura
Forum, Bucureşti, 1999.
59. SĂNDULESCU, S., Lovitura de stat a confiscat revoluţia
română, Editura Omega Press, Bucureşti, 1996.
60. SCURTU, Georgiana-Margareta, Pluripartitismul în România (de-
cembrie 1989 - mai 1990), în ,,Clio.1989”, I, nr. 1-2/2005, p. 133-
154.
61. SCURTU, Ioan, Istoria contemporană a României (1918-2005),
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
277
62. SCURTU, Ioan, Revoluţia Română din Decembrie 1989 în

context internaţional, Editura Enciclopedică, Editura Institutului
Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Bucureşti, 2005. Vezi şi
ediţiile în limbile: engleză, franceză (2009) şi spaniolă (2009).
63. SCURTU, Ioan (coordonator), Sfârşitul dictaturii. Bucureşti, 21-
25 decembrie 1989, Craiova, Editura Clio, 1990.
64. SCURTU, Ioan, 1989 - an revoluţionar în istoria Europei, în
,,Clio. 1989”, I, nr. 1-2/2005, p. 16-64.
65. SOULET, Jean-François, Istoria comparată a statelor comuniste
din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
66. STĂNESCU-STANCIU, Teodora, OŞCA, Alexandru, NEACŞU,
Gheorghe, Activitatea C.P.U.N. Documente, Ed. Mega, Cluj-
Napoca, 2009.
67. STOENESCU, Alex. Mihai, Istoria loviturilor de stat în România,
vol 4, partea I, ,,Revoluţia din decembrie 1989” - o tragedie
românească, Editura RAO, Bucureşti, 2004; partea a II-a,
,,Revoluţia din decembri.
68. STOENESCU, Alex. Mihai, Cronologia evenimentelor din
decembrie 1989, Ed. RAO, Bucureşti, 2009.
69. STOENESCU, Alex. Mihai, Interviuri despre Revoluţie, Editura
RAO, Bucureşti, 2004.
70. STOICA, Stan, România, 1989-2005. O istorie cronologică,
Editura MERONIA, Bucureşti, 2005.
71. ŞIMANDAN, Emil, Întrebătorul din Agora. În amintirea eroilor
martiri ai revoluţiei de la Arad, Fundaţia Culturală Ioan Slavici,
Arad, 2003
72. TĂNASE, Stelian, Miracolul revoluţiei, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1999.
73. TEODORESCU, Filip, Un risc asumat. Timişoara-decembrie
1989, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1992.
74. TINU, Radu, Timişoara... no comment!, Editura Paco, Bucureşti,
1995.
75. TISMĂNEANU, Vladimir (coordonator), Revoluţiile din 1989.
Între trecut şi viitor, Editura Polirom, Iaşi, 2005.
76. ZĂGREAN, Iosif, Revoluţionarii clujeni. Mit sau realitate?,
Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005.
77. ZĂRNESCU, Constantin, Revoluţia română din 17-22 decembrie
1989 (la Cluj-Napoca), Editura Eurograph, Cluj-Napoca, 2005.
278
Indice general
INDICE GENERAL
A BALLADUR, Eduoard, 128

BÂRLĂDEANU, Alexandru, 35, 56,
ABOIMOV, Ivan, 129, 148, 201,
177, 195
230, 231, 239
BARTOSK, Karel, 40
ACADEMIA ROMÂNĂ, 253
BASARABIA, 8, 19
ADAMEC, Ladislav, 13, 54, 60, 63,
BATMUNH, Jambîn, 51, 243
70, 73, 77
BAVARIA, 16
AFGANISTAN, 45, 46
BĂDILESCU, Nicolae, 117, 120,
AGACHE, Marioara, 212
123, 124, 132
AILENEI, Vasile, 154
BĂEŞAN, Petru 225
ALBA IULIA, 112, 141, 153
BĂLAN, Radu, 80, 82, 83, 84, 85,
ALBANIA, 7, 8, 9, 10, 11, 20, 21,
86, 88, 89, 91, 95, 104, 110, 121, 124
25, 28, 35, 49, 115, 240, 265, 266,
BĂNCII NAŢIONALE, 23, 222
268
BĂRBAT, Lepa, 97
ALDEA, Aurel 24
BĂRBAT, Vasile, 97
ALIA, Ramiz, 49, 74, 265, 266, 268
BĂRBIERU, Ciprian, 217
AMĂRIUCĂI, Dorel, 147
BEIJING, 46, 58, 59
AMIN, Hafizullac 45
BELGIA, 59
ANDREESCU, Gabriel, 66, 262
BERISHA, Sali, 266, 273
ANDROPOV, Juri, 49
BERLIN, 24, 42, 62, 64, 70, 234, 265
ANGHEL, Paul, 217
BESSON, Robert, 128
ANGLIA, 59, 221
BIELORUSIA, 259, 273
ANTÁLL, Jösef, 260
BIERUT, Boléslav, 23, 25
APOSTOIU, Dumitru, 188
BILAK, Vasile, 54
APOSTOL, Gheorghe, 56
BISTRIŢA, 88, 141
ARAD, 14, 91, 100, 102, 114, 119,
BLAGA, Grigore, 161
133, 136, 138, 139, 141, 147, 152,
BLANDIANA, Ana, 58, 66, 167,
153, 165, 169, 172, 176, 193, 197,
169, 195, 247, 255
200, 206, 207, 211, 214, 216
BLOT, Jacques, 114
ARMENIA, 268, 271, 273
BOAR, Petru, 215
ÁRPÁD, Göncz, 115, 260
BOBOC, Ion, 185, 199, 224, 226,
ASIA, 8, 26
228
ATANASIU, Gabriel, 86
BOBU, Emil, 82, 93, 94, 103, 104,
ATANASOV, Gheorghi, 51
121, 124, 133, 162, 216, 256
ATLAS, 247
BOCIAEV, G. N., 184, 191
AUSTRIA, 58, 62, 108, 205, 220,
BODNĂRAŞ, Emil, 19
233, 246
BOGDAN, Teodoriu, Corneliu, 195,
AZERBAIDJAN, 271, 273
225, 245
BOGZA, Geo, 58
B BOILĂ, Matei, 163, 177
BACIU, Marian, 195 BOROŞOIU, Petre, 120, 122, 123,
BAIA MARE, 141 127, 132
BAIU, Ion, 238 BORSICS, L., 119, 121, 160
BAKER, James, 71, 229, 232 BOSNIA, 22, 261
BAKU, 16 BOTEZ, Mihai, 51, 52, 204
279
BOUCHER, Richard, 149 BUGA, Vasile, 254, 259, 265, 267,
BRANDEMBURG, 52 268, 269
BRANDT, Willy, 44 BUHARIN, Nicolai Ivanovici, 18
BRAŞOV, 30, 52, 89, 96, 100, 101, BULGANIN, Nicolai Alexandrovici,
108, 110, 113, 133, 137, 138, 140, 28
141, 142, 143, 144, 153, 160, 163, BULGARIA, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13,
165, 169, 170, 173, 175, 193, 200, 20, 21, 22, 25, 28, 50, 51, 52, 56, 59,
207, 246, 266 61, 67, 68, 69, 72, 76, 77, 95, 108,
BRATEŞ, Teodor, 44, 45, 165, 167, 150, 202, 233, 235, 254, 264, 267
168, 174, 176, 177, 178, 179, 180, BURADA, Gheorghe, 133
181, 183, 188, 211, 212, 215, 224, BUSH, George, 58, 59, 61, 63, 71,
226, 229, 250 72, 74, 75, 131, 149, 229, 246
BRĂILA, 81, 100, 105, 145, 170, BUZĂU, 81, 104, 109, 112, 163,
183, 193, 211, 215, 216, 223, 237, 193, 211, 212, 213, 215, 223, 226,
245, 247, 261 237
BRĂTIANU, Dinu, 24 BUZIAŞ, 91, 97, 106, 227
BREJNEV, Leonid Ilici, 11, 12, 36, BYDOSZCZ, 29
38, 47, 48, 49, 50, 61, 231
BREMEN, 16 C
BRNO, 72
BROCEA, Darie, 126 C.A.E.R., 34, 35, 119, 269
CALDERON, Jean Louis, 198, 232
BRUCAN, Silviu, 52, 54, 55, 57,
169, 174, 177, 187, 188, 192, 195, CALFA, Marian, 77
212, 229, 245, 250, 251, 253 CÂMPEANU, Radu, 130, 163, 177,
183, 254, 257, 261, 264
BUCUR, Ion, 70, 129, 148, 201, 239
BUCURESCU, Gianu, 172, 251 CÂMPEANU, Romeo, 157
BUCURESCU, Valeriu, 195 CANADA, 42, 234
CÂNDEA, Virgil, 50
BUCUREŞTI, 3, 4, 7, 8, 12, 14, 15,
17, 20, 21, 27, 28, 30, 31, 33, 34, 36, CARAMITRU, Ion, 166, 171, 192,
39, 44, 45, 48, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 195, 197, 245, 257, 261, 262
CARANSEBEŞ, 82, 137, 141, 146,
58, 60, 61, 63, 68, 70, 72, 75, 77, 78,
79, 80, 83, 84, 85, 86, 89, 90, 91, 92, 152, 155, 223, 227
93, 95, 96, 100, 102, 104, 106, 109, CAREI, 193
112, 124, 125, 126, 129, 130, 131, CÂRJAN, Constantin, 195
132, 133, 137, 138, 139, 140, 142, CÂRLAN, Dorin, 237
CARLSSON, Ingvar, 219
144, 145, 146, 147, 148, 149, 151,
152, 153, 154, 156, 157, 158, 159, CÂRNEANU, Florea, 92
160, 162, 163, 165, 166, 167, 168, CARP, Dan, 122
CARP, Dando, 142
169, 170, 171, 173, 174, 175, 176,
177, 178, 182, 183, 186, 187, 188, CARP, Mircea, 77
189, 190, 191, 192, 193, 194, 196, CARTIANU, Grigore, 51, 57, 60, 73,
75, 82, 94, 104, 105, 137, 152, 153,
198, 199, 200, 201, 202, 206, 208,
209, 212, 213, 214, 215, 217, 218, 156, 165, 175, 184, 185, 199, 210,
223, 224, 225, 226, 227, 228, 232, 228, 236, 238, 265
CASTRO, Fidel, 34, 233, 272
236, 237, 238, 239, 242, 243, 245,
250, 252, 253, 254, 255, 256, 257, CEAUŞESCU, Elena 36, 41, 91, 93,
261, 263, 264, 265, 266, 271 94, 103, 105, 106, 109, 152, 153,
156, 161, 162, 165, 169, 173, 175,
BUDAPESTA, 13, 30, 32, 37, 41, 52,
53, 56, 57, 60, 61, 68, 70, 77, 95, 178, 184, 185, 190, 191, 196, 204,
102, 107, 115, 121, 124, 125, 164, 206, 213, 216, 224, 226, 227, 228,
236, 238, 242, 259
232, 269
280
Indice general
CEAUŞESCU, Ilie 90, 105, 111, 103, 105, 106, 110, 112, 121, 127,
119, 124, 152, 160, 161, 164, 193 179
CEAUŞESCU, Marin 60, 247 COMĂNESCU, Denisa, 107
CEAUŞESCU, Nicolae 11, 14, 36, CONSTANTINESCU, Miron, 31,
37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 45, 47, 48, 32, 35
49, 51, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 60, 61, CONSTANŢA, 30, 163, 164, 173,
62, 66, 67, 70, 74, 75, 76, 77, 78, 83, 183, 198, 208, 211, 214, 225, 243
84, 86, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, COPRE, Alexandru, 184
100, 103, 104, 105, 108, 121, 123, COREEA, 26, 40, 94
124, 125, 126, 127, 131, 133, 134, CORNEA, Doina, 52, 59, 66, 108,
136, 137, 138, 141, 144, 145, 146, 147, 153, 163, 169, 177, 192, 195,
147, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 243, 254, 255
156, 157, 158, 160, 162, 163, 164, COURIER, Dennis, 81
165, 168, 169, 170, 171, 173, 175, CRACOVIA, 44
176, 177, 183, 184, 189, 194, 199, CRAIOVA, 30, 85, 88, 154, 163,
200, 201, 202, 203, 204, 205, 212, 208, 223, 238
213, 219, 220, 221, 222, 224, 225, CREANGĂ, Mihai, 56
230, 234, 236, 238, 239, 247, 248, CRESPO, Enrique Baron, 202
254, 258 CRISTESCU, Gheorghe, 17, 18
CEAUŞESCU, Nicu 93, 96, 112, CRIŞAN, Mircea, 170
135, 136, 194, 216, 265 CROAŢIA, 22, 261, 265, 267, 269
CEHOSLOVACIA, 7, 8, 9, 10, 11, CUBA, 8, 25, 34, 35, 74, 94, 272
12, 20, 24, 25, 28, 37, 38, 39, 40, 41, CUGIR, 137, 141, 143, 146, 154
44, 45, 52, 54, 57, 60, 62, 63, 68, 69, CUNESCU, Sergiu, 254
70, 72, 73, 75, 76, 77, 94, 108, 150, CURRIE, Dennis, 81
234, 235, 247, 248, 261 CURTICEANU, Silviu, 93, 94, 145
CERNICK, Oldrich, 39 CZESLAW, Kiszczac, 54, 61
CHINA, 8, 10, 29, 33, 36, 40, 42, 45,
94, 220 D
CHIRAC, Jaque, 230, 232
DAN, Nicolae, 133
CHIŞ, Ioan, 118, 120, 121
CHIŞINEVSCHI, Iosif, 32, 35, 38 DÂNDĂREANU, Ion, 172, 193, 212
CHIŢAC, Mihai, 92, 101, 106, 127, DANEMARCA, 234
171, 183 DAVID, Aurel, 259
CHUNCIAO, Jang, 42 DĂNĂILĂ, Gabi, 118
DĂSCĂLESCU, Constantin, 76, 93,
CHURCHILL, Winston, 7, 20, 21, 22
CICEU, 184 94, 120, 121, 123, 124, 132, 133,
CIOBANU, Lina, 93, 94 162, 169, 258
DEHELEANU, Ion, 80, 88
CIOBOTARU, Gheorghe, 259
CIONTU, Cristina, 195 DEJ, 167, 206
CIORAN, Emil, 150, 234 DEJ, Gheorghe-Gheorghiu, 21, 24,
25, 26, 28, 29, 32, 34, 35, 36, 37, 239
CIPARIU, Timotei, 80, 81, 83, 85
CISNĂDIE, 146 DELORS, Jaques, 203
CIURA, Alexandru, 120 DEMPSEY, Judy, 115
DEŞLIU, Dan, 58, 195, 247
CLARK, Joe, 149
CLUJ, 14, 30, 88, 89, 109, 112, 119, DEVA, 112, 163, 206, 217
124, 136, 138, 140, 141, 142, 144, DEVERIŞ, Achif, 214
DIACONESCU, Gheorghe, 89, 91
145, 147, 155, 158, 160, 161, 163,
167, 169, 176, 183, 193, 206, 223, DIACONESCU, Ion, 210
243 DIACONESCU, Maior, 139
DIMITROV, Gheorghi, 22
COMAN, Ion, 90, 91, 92, 95, 101,
281
DINCĂ, Dumitru, 144, 243 201, 202, 204, 220, 221, 230, 234,
DINCĂ, Ion, 58, 93, 152, 162, 208, 259, 273
216, 256, 258, 259 EUSTAŢIU, Cornel, 120
DINESCU, Mircea, 108, 166, 167, EVANS, Gareth, 220
171, 174, 192
DINU, Gheorghe, 184, 185 F
DINU, Ştefan, 153, 162, 236, 259
F.S.N., 14, 188, 193, 195, 196, 206,
DJILAS, Milovan, 27, 46
DOBRÎNIN, Anatoli, 39 207, 208, 212, 214, 215, 218, 219,
DOICARU, Nicolae, 180 222, 223, 224, 225, 229, 230, 232,
239, 240, 243, 245, 246, 248, 250,
DOINAŞ, Ştefan Augustin, 58, 247,
262 253, 255, 256, 257, 261, 263, 273
DOMENICO, Viorel, 87, 191, 210, FABIUS, Laurent, 128
224, 227, 228 FÁZEKÁS, Iános, 31, 258
DPSCĂLESCU, Nicolae, 24 FELBER, René, 220
FENICI, Mihai, 31
DRAGOMIR, Aurel, 93, 96, 135,
143 FIERLINGER, Zdenk, 21
DRAGOMIR, Nicolae, 24 FILIPESCU, Radu, 52, 66
FITZWATER, Marlin, 149, 199
DRĂGĂNESCU, Mihai, 253
DRĂGHICI, Alexandru, 38 FLOREA, Avram, 31
DRĂGUŢ, Vasile, 50 FLOREA, Ion, 89, 92, 184, 193
FLOREA, Iosif, 182
DRESDA, 27, 63
DUBCEK, Alexander, 37, 38, 39, 40, FOCŞANI, 30, 193, 206, 227
54, 56, 233, 247 FORIŞ, Ştefan, 19
FORLANI, Arlando, 220
DUMITRESCU, Cico, 173
DUMITRESCU, Constantin-Ticu, FORTUNA, Lorin Ioan, 118, 119,
252 120, 123, 124, 127, 132, 134, 135,
214
DUMITRU, (colonel), 86, 114
DURAS, Marguerite, 234 FRANŢA, 64, 68, 76, 114, 128, 230,
231, 232, 240, 265
FRAUENDORFER, Helmuth, 115
E
FULTON, 22
EAGLEBURGER, Lawrence, 199 FUNDERBURK, David, 200
EDEN, Antony, 20
EFTIMESCU, Nicolae, 119, 121, G
157, 160, 183, 184, 193, 213, 215
EGIPT, 205 GAPONENKO, 162, 223
GARRAUD, Dominic, 115
EKATERINBURG, 16
ELISABETA A II-A, 200 GAVRAS, Costas, 234
ELŢÎN, Boris Nicolaevici, 257, 259, GDANSK, 29, 40, 44, 46, 48, 51, 54
GDYNIA, 40, 51
264, 265, 267, 268, 269, 270, 272,
274 GENSCHER, Hans-Dietrich, 71, 203
ELVEŢIA, 54, 59, 222, 234, 267 GEORGESCU (medic), 236
GEORGESCU, Ilie, 198
ENACHE, Ion, 175
ENLAI, Ciu, 42 GEORGESCU, Ion, 175
ESTONIA, 259, 268, 271 GEORGESCU, Theoharie, 11, 27,
29, 35, 38
EUROPA, 7, 8, 19, 21, 27, 42, 46,
52, 54, 56, 58, 63, 64, 66, 67, 68, 69, GERMANIA, 7, 10, 16, 19, 22, 55,
70, 71, 72, 74, 75, 76, 77, 79, 94, 71, 74, 94, 128, 260
GERÖ, Enrö, 30
107, 108, 113, 114, 115, 121, 127,
128, 130, 131, 149, 150, 199, 200, GÉZA, Domokoş, 195, 247
282
Indice general
GHELMEZ, Gheorghe, 215 HONECKER, Erich, 13, 40, 55, 64,
GHEORGHIEV, Kimon, 20 65
GHERGULESCU, Remus, 226, 237 HORN, Giula, 149, 203, 219, 232
GIEREK, Edward, 40, 46 HORTY, Mikloş, 17
GIGEA, Petre, 114, 149, 232 HOSSU, Iuliu, 24
GIURCANU, Vasile, 198 HOSU, Virgil, 85
GIURESCU, Dinu, C., 50 HRUŞCIOV, Nikita, 27, 28, 29, 33,
GLĂVAN, Gheorghe, 86 34, 35, 36
GOMA, Paul, 43 HURD, Douglas, 200
GOMULKA, Wladjslaw, 11, 29, 40 HUSÁK, Gustav, 13, 40, 41, 52, 72,
GORBACIOV,Mihail Sergheievici, 76, 77
12, 49, 50, 51, 53, 54, 55, 57, 58, 59,
61, 63, 64, 66, 70, 72, 73, 74, 75, 76, I
114, 125, 129, 148, 201, 218, 240,
254, 257, 259, 260, 265, 266, 267, IANAEV, Ghenadii, 269, 270
IARU, Florin, 106
268, 269, 270, 271, 272, 273, 274
GOSTIn, Marian, 158 IAŞI, 8, 14, 30, 41, 49, 64, 79, 81,
GOTTWALD, Klement, 9, 10, 22, 24 105, 111, 146, 154, 191, 193, 200
ILIESCU, Ion, 14, 41, 60, 152, 162,
GRECIA, 20
GREEN, Allan, 74, 199, 229, 230 169, 171, 173, 175, 176, 177, 180,
GRÖSZ, Károly, 53 182, 183, 185, 186, 187, 188, 192,
194, 195, 196, 199, 208, 212, 213,
GROZA, Petru, 9, 21, 24
GRUŞKO, Viktor, 69 216, 217, 227, 229, 236, 238, 242,
GRUZIA, 259, 268, 274 245, 246, 250, 252, 257, 261, 262,
264, 269, 272, 273
GUOFENG, Hua, 42
GUŞĂ, Ştefan, 81, 91, 92, 95, 98, 99, ILIEŞU, Petre, 106
101, 103, 109, 111, 112, 118, 121, IONEL, Vasile, 101, 144, 236, 237
IONESCO, Eugen, 114, 129, 150,
155, 172, 177, 178, 183, 186, 195,
199, 208, 209, 214, 216, 217, 236 234
GYORGY, Keleti, 114 IONESCU, Cazimir, 139, 179, 195,
196, 208, 226, 245, 257
GYSI, Gregor, 77
IONESCU, Dumitru, 89
IONESCU, Grigore, 50
H
IONESCU, Magdalena, 195
HAGA, 202 IONESCU, Vladimir, 195
HAJEK, Jiri, 43 IONIŢĂ, Ion, 49
HALLE, 63 IORDACHE, Claudiu, 84, 109, 118,
HANGWEN, Wang, 42 120, 123, 127, 132, 214
HANNIBALSSON, Jon Baldvin, 233 IORDĂCHESCU, Sorin, 118
HARGHITA, 184 IORGA, Eugenia, 195
HÂRJEU, Mihai, 152 IOSIF, Dan, 162, 243
HARKOV, 18 IOSIF, Kovacs, 133
HAROSA, 162 IOVAN, Ştefan, 214
HAVEL, Vaclav, 13, 41, 43, 52, 56, ISPAS, Constantin, 182
70, 72, 73, 203, 248 ISPAS, Mihai, 212
HĂULICĂ, Dan, 58, 247, 262 IUGOSLAVIA, 7, 8, 9, 10, 11, 20,
HELSINKI, 42, 56, 57, 67, 77, 113, 21, 22, 25, 27, 35, 81, 115, 118, 131,
129, 149, 201, 203 202, 205, 215, 234, 235
HERŢEGOVINA, 22, 261, 269 IVAN, Ştefan, 118, 120
HODJA, Enver, 22, 49, 268 IVANOVICI, Bebe, 192, 195
HOLOSTENKO, Vitali, 18
283
J KREMLIN, 11, 29, 49, 231, 270

KRENZ, Egon, 13, 64, 65, 71, 75, 77
JAGER, Horst, 220
KRIUCIOV, Vladimir, 269
JAKES, Milos, 13, 52, 64, 69, 72
KUN, Bélá, 17
JAPONIA, 42, 248
KURIN, Marius, 133
JARUZELSKI, Wojciech, 12, 47, 48,
KUTTL, 86
50, 54, 56, 59, 61, 233
KZESLAW, Kiszack, 54, 61
JASTRZEBIE, 46
JEBELEANU, Adriana, 120
L
JEBELEANU, Eugen, 120
JENA, 63 LACOUTURE, Jean, 234
JENSEN, Ellemen, 203, 233 LAKITELEK, 52
JILAVA, 147, 148, 151, 258 LAŢIS, Otto, 271
JIVKOV, Todor, 13, 25, 28, 50, 51, LĂZĂRESCU, Cezar, 254
66, 67 LEDARER, Jiri, 43
JUKOV, (mareşal) 28 LEIA, Sorin, 106
LEIPZIG, 27, 63, 66
K LENIN, Vladimir Ilici, 16, 18, 72
LETONIA, 254, 259, 268, 271
K.G.B., 36, 49, 69, 273
LEUENBERGER, Moritz, 222
KABUL, 45
LIICEANU, Gabriel, 262
KÁDÁR, Jánós, 11, 12, 30, 32, 50,
LITUANIA, 254, 259, 267, 268, 271
53, 58, 61
LODZ, 29
KADARE, Ismail, 265
LONDRA, 54, 57
KAGANOVICI, 28
LONEC, Alois, 69
KAMENEV, 18
LUBBERS, Roud, 202
KAMVSZ, Andrzei Kosînjan, 233
LUBLIN, 29, 233
KANYA, Stanislaw, 46, 47
LUCA, Vasile, 11, 23, 27, 29, 35
KARMAL, Babrak, 45
LUCESCU, Constantin, 238
KARPATI, (general) 183, 184
LUGANSK, 16
KAZAHSTAN, 271, 273
LUGOJ, 14, 91, 103, 126, 158, 163,
KAZAKIEVICI, Nicolai, 113
168, 194
KAZAN, 16
LUKANOV, Andrei, 257, 267
KEMENICI, Andrei, 184, 185, 190,
LUNGU, Anton, 100, 145
191, 209, 227, 236, 237
LUNGU, Corneliu Mihai, 30
KERENSKI, 16
LUNGU, Gheorghe, 119
KESZTHELYI, Gyla, 102
LUPOI, Mihai, 167, 168, 175, 180,
KIELCE, 29
195
KIEV, 76
KINNOK, Neil, 220
M
KIRKIZIA, 271, 273
KIROV, 18 MACEDONIA, 22
KISSINGER, Henri, 15 MACRI, Emil, 86, 88, 92
KÖBLÖŞ, Elek, 18 MADARÁSZ, Arpad, 115
KOHL, Helmuth, 58, 62, 64, 67, 74, MAGDEBURG, 63
102, 148 MAIORESCU, Toma George, 254
KORNE, Radu, 24 MALENKOV, 28
KOSTOV, Traiko, 11 MALTA, 71, 72, 75
KRAVCIUK, Leonid, 273 MALUŢAN, Vasile, 160, 162, 164,
KRECKOVIC, Sloboda, 118 165
KREISKY, Bruno, 203 MANGALIA, 207, 208, 211
284
Indice general
MANGLAPUS, Raul, 246 MILITARU, Nicolae, 172, 173, 175,
MANIU, Iuliu, 23, 24, 210, 214 177, 180, 182, 183, 187, 188, 213,
MANOLE, Gheorghe, 195, 245 215, 216, 217, 223, 232, 236, 237,
MÂNZATU, Ioan, 257 243, 257
MARCHAIS, George, 247 MILOŞEVICI, Slobodan, 60, 261,
MARCU, Dorian, 157, 182 265
MARCU, Ioan, 120, 121 MILUTIN, Luminiţa, 132
MARCU, Stan, 32 MINSK, 16, 273
MARCU, Vasile, 194 MIRCEA, Dumitru, 159, 213, 214,
MAREA BRITANIE, 19, 54, 68, 215
220, 234 MIRONOV, Alexandru, 166
MARINESCU, George, 165, 173, MITTERRAND, François, 59
176, 212 MIZIL, Paul Niculescu, 37, 93, 156
MARIUŢAC, Ivan, 106 MLADENOV, Petăr, 13, 61, 66, 67,
MARTENS, Wifried, 232 76, 202, 257, 264
MARTON, Florin, 120 MLYNAR, Zdenek, 69
MARŢIAN, Dan, 192, 195, 245, 257 MOCANU, Mircea (general) 160,
MATEI, Ilie, 91, 104, 106, 110, 124, 237
139, 153 MOCK, Alois, 108, 129, 203, 233,
MATLOCK, Jack, 230, 231, 268 240
MAZILU, Dumitru, 66, 114, 153, MODROW, Hans, 67, 77
169, 182, 183, 188, 189, 192, 245 MOGA, Ioachim, 112, 124, 136, 141,
MAZOVIECKI, Tadeus, 12 145, 163
MĂCELLARIU, Horia, 24 MOISEEV, 191, 213, 214
MĂGUREANU, Virgil, 225 MOLOTOV,Viaceslav Mihailovici,
MĂNESCU, Corneliu, 56, 169,188, 20, 28
195 MONAC, Constantin, 68, 74, 78, 89,
MĂNESCU, Manea, 56, 93, 94, 105, 92, 96, 98, 107, 111, 112, 119, 121,
156, 162, 165, 169, 188, 195, 256 125, 126, 145, 159, 160, 162, 184,
MENUHIN, Yehudi, 22 188, 191, 193, 213, 214, 215, 231,
MESSER, Zbigniev, 54 238
MEYER, Wolfang, 241 MONOR, 49
MIDIA, 198, 211 MONORAN, Ion, 83
MIERCUREA CIUC, 31, 137, 141, MONTANU, Mihai, 151, 171, 182,
193 187, 195
MIERLĂ, Marian, 195, 243 MONTREAL, 73
MIHAILOV, 161 MOSCOVA, 7, 9, 10, 11, 16, 18, 20,
MIHALACHE, Ion, 23, 24 21, 22, 25, 26, 28, 29, 30, 32, 34, 35,
MIHALEA, Velicu, 92, 206, 217 38, 45, 46, 47, 54, 57, 59, 62, 70, 75,
MIHUŢ, Aurelian David, 104, 117, 76, 114, 115, 148, 149, 219, 230,
118 239, 258, 259, 268, 270
MIKLÓS, Memeth, 17, 62 MOTICĂ, Radu, 158
MIKOLAJCZYK, St., 9 MOŢ, Petre, 82, 84
MILEA, Vasile, 81, 86, 88, 89, 90, MRAVIA, 64
91, 92, 93, 95, 100, 101, 102, 104, MULRONEY, 219
105, 111, 112, 117, 118, 121, 126, MUNTEANU, Aurel Dragoş, 172,
134, 136, 138, 140, 141, 144, 145, 195
146, 147, 148, 151, 152, 154, 155, MUNTEANU, Marian, 243, 253
156, 157, 159, 161, 177 MUNTEANU, Mihaela, 120, 123,
MILIN, Miodrag, 104, 107, 110, 117, 214
118, 120, 124, 127, 132, 135, 155 MUNTEANU, Nicolai Constantin,
285
114, 199 ORNOGURSKI, Jan, 233
MUNTENEGRU, 22 OŞCA, Alexandru, 4, 30, 36, 39, 85,
MURARIU, Florică, 224 89, 90, 112, 123, 136
MUREŞAN, Ana, 93, 94
MUREŞAN, Mircea, 122 P
MUŞAT, (amiral) 173
P.C.R., 20, 21, 22, 24, 36, 37, 38, 39,
40, 41, 45, 48, 49, 56, 58, 62, 66, 67,
N
70, 75, 91, 95, 131, 137, 140, 147,
N.A.T.O., 47, 65, 74, 106, 128, 202 150, 154, 162, 168, 169, 170, 172,
NAE, Octavian, 160 177, 179, 190, 223, 243, 250, 253,
NAGY, Imre, 27, 30, 53, 60, 61 254, 255
NANO, Fatos, 268 PAASIO, 240
NAZARBAEV, Nusultan, 269, 271 PACOSTE, Cornel, 93, 94, 102, 104,
NĂDLAC, 193 105, 110, 124
NEACŞA, Vasile, 195, 245 PACTUL ATLANTICULUI DE
NEAGOE, (general) 160 NORD, 26, 28
NEGRUŢIU, Paul, 195 PAISIE, Constantin, 175
NEMEŞ, Călin, 141, 142 PAKISTAN, 45
NEMŢOC, Vasile Marius, 106 PALACH, Jan, 39, 56
NEPTUN, 211 PALEOLOGU, Alexandru, 58
NICOLAESCU, Sergiu, 156, 166, PALER, Octavian, 58, 247
173, 177, 185, 213, 217, 237 PANĂ, Gheorghe, 43, 93, 133
NICOLCIOIU, 188 PAPA IOAN PAUL AL II-LEA, 44,
NICOLICI, Dan, 86 51, 201, 229
NICULESCU (căpitan), 175, 176 PÂRCĂLĂBESCU, Corneliu 126,
NICULESCU, Adrian, 131 145, 147, 156
NIŢĂ, Cătălin, 225 PARIS, 17, 53, 59, 72, 97, 114, 116,
NOICA, Constantin, 34 129, 130, 149, 221, 232
NORIEGA, Manuel, 229 PARTIDUL COMUNIST CHINEZ,
NUŢĂ, Constantin, 92, 99, 103, 206, 33
217 PÂRVULESCU, Constantin, 19, 45,
NYERS, Reszó, 53, 60, 63, 75 57
PATOCKA, Jan, 43
O PAUKER, Ana, 11, 23, 26, 29, 35
PAUL, Vasile, 118, 252
OANCEA, Constantin, 55 PĂCURARU, Daniel,162
OANCEA, Viorel, 155
PĂNESCU, 215
OCCHETTO, Acchille, 220 PĂTRĂŞCANU, Laurenţiu, 11
OCHAB, Edward, 29 PĂUN, Stanca, 169, 214
OLTEANU, Constantin, 28, 47, 48,
PĂUNESCU, Adrian, 148
75, 93, 105, 111, 154, 193, 212 PENTEC, Iuliu, 31
OLTEANU, Florin, 237 PEREZ, Carlos, 201
ONOFREI, Dănilă, 133, 170
PERFILIEV, Vadim, 114, 201, 218
OPREA, Gheorghe, 93, 94 PETRESCU, Barbu, 151
OPREA, Sorin, 120, 122 PETRESCU, Dan, 53, 66, 67, 126,
ORADEA, 8, 31, 80, 88, 141, 206
PETRIŞOR, Petre, 122, 123, 164,
ORBAN, Traian, 95 165, 175, 214
ORGANIZAŢIA STUDENŢILOR PETRIŞOR, Teodor, 164
ROMÂNI, 32
PETROGRAD, 16, 17
ORNEST, Ota, 43 PIHOIA, Rudolf, 271
286
Indice general
PLEŞU, Andrei, 58, 66, 262 260
PLOIEŞTI, 17, 175, 176 R.F.G., 13, 34, 44, 62, 63, 64, 68,
PLZEN, 72 148, 203, 240, 249
POENARU, Toma, 217 RADU, Constantin, 93
POLIZU, 70 RADU, Filipescu, 66
POLONIA, 7, 8, 9, 11, 12, 19, 20, 25, RADU, Gheorghe, 92
28, 29, 30, 31, 38, 40, 42, 43, 44, 47, RADU, Korne, 24
48, 50, 53, 54, 55, 57, 59, 60, 61, 62, RADU, Nicolae, 245
65, 68, 78, 95, 108, 131, 202, 221, RAFAILESCU, Alexandru, 156
234, 250 RAICU, Romeo, 144
POP, Traian, 8, 27, 30, 50, 59, 60, RAJK, László,10
122, 143, 144 RÁKOSI, Matýás, 21, 27
POPA, Aristotel, 208 RAKOVSKI, Miecuyslaw, 12
POPA, Dumitru, 149 RÂMNICU SĂRAT, 193
POPA, Gică, 238 RANGHEŢ, Iosif, 19
POPA, Vasile, 36, 39, 106 RAŢ, Florin, 165, 259
POPESCU, (maior), 139 RĂCEANU, Grigore, 57
POPESCU, Ionel, 101 RĂDESCU, Nicolae, 20
POPESCU, Petre, 167, 171, 175, RĂDULESCU (colonel), 158
176, 181, 182, 196, 210, 227, 238 RĂDULESCU, Gogu, 93, 94, 156
POPOV, Dimităr, 267 REAGAN, Ronald, 48, 190
POPOVICI (preot), 155 REGELE MIHAI I, 21, 54, 107, 114,
POPOVICI, Bogdan, 187 148, 234, 267
POPOVICI, Vasile, 105 REPUBLICA MOLDOVA, 273
PORTOCALĂ, Rau, 129 REPUBLICA SOVIETICĂ, 16, 149
POSTELNICU, Aurel, 237 REŞIŢA, 137, 143, 154, 170, 194,
POSTELNICU, Tudor, 90, 92, 93, 208, 223
104, 112, 138, 145, 146, 155, 156, REVEL, J. Fr., 12, 16
161, 162, 208, 210, 211, 216, 256 RÎŞKOV, Nicolai Ivanovici, 76, 265
POZNAN, 26, 29, 45 ROCARD, Michael, 128, 240
POZSGAY, Imre, 53, 76 ROMAN, Petre, 44, 151, 165, 169,
PRAGA, 13, 24, 37, 39, 52, 54, 56, 171, 177, 182, 185, 186, 187, 188,
62, 63, 66, 68, 69, 70, 71, 72, 235, 192, 195, 208, 212, 226, 242, 248,
268, 269 250, 257, 264, 265, 271, 273
PREDA, Dumitru, 60 ROMÂNIA, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14,
PRELIPCEANU, Nicolae, 106 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25,
PRUSIA, 25, 64 28, 29, 30, 33, 34, 35, 36, 39, 41, 43,
PUGNA, Elena, 133, 136, 139, 170 44, 47, 48, 49, 51, 52, 53, 54, 56, 57,
PUIU, Ion, 210 58, 59, 60, 61, 64, 66, 67, 68, 69, 70,
PUNGAN, Vasile, 115 72, 73, 74, 75, 77, 78, 79, 80, 81, 84,
87, 88, 91, 93, 96, 97, 99, 102, 104,
Q 107, 108, 110, 112, 113, 114, 115,
116, 119, 123, 125, 126, 129, 130,
QING, Jian, 42 131, 134, 137, 144, 146, 148, 149,
QUAYLE, D., 76
150, 157, 158, 160, 162, 164, 168,
169, 172, 178, 179, 182, 183, 184,
R 185, 189, 193, 195, 196, 198, 199,
R.D.G., 10, 12, 13, 25, 27, 34, 45, 52, 200, 201, 202, 203, 204, 205, 215,
55, 62, 63, 64, 66, 67, 68, 74, 77, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 226,
108, 127, 150, 200, 201, 220, 241, 229, 230, 231, 232, 233, 234, 235,
238, 239, 240, 243, 245, 246, 247,
287
248, 251, 253, 254, 256, 257, 258, SEN, Kim Ir, 25, 26
259, 260, 261, 263, 265, 266, 267, SENCOVICI, Alexandru, 31
268, 272 SERBIA, 22, 60, 261, 265
ROSADA, Valentin, 126 SF. GHEORGHE, 30
ROSTOCK, 27 SHANGKUN, 243
ROSTOV, 16 SIBIU, 30, 93, 96, 101, 112, 135,
ROŞCA, Valentin, 151 141, 143, 152, 158, 161, 163, 166,
ROŞU, Dumitru, 52, 85, 88, 133, 170 169, 171, 176, 178, 179, 183, 186,
ROTĂRESCU, Ion, 82 194, 197, 214, 225, 239, 247
RUHR, 16 SICHITIU, Ion, 24
RUS, Iosif, 160, 172, 183, 237 SILAGHI, Radu, 144
RUSIA, 7, 16, 17, 18, 259, 266, 270, SILEZIA, 54, 64
273 SIMION, Nicolae Stoica, 126
RUSK, Dean, 39 SISSMUTH, Rita, 203
RUSU, Alexandru, 24 SLABAKOV, Petăr, 59
RUSU, Marcel, 100 SLANSKI, Rudolf, 10
RUSU, Marian Constantin, 165, 259 SLOVACIA, 73
RUŞEŢ, (căpitan) 82 SLOVENIA, 22, 261, 265, 267, 269
RUŢKOI, Alexandr, 273 SMIDT, Christopher, 130
SMIDT, Martin, 69
S SNEGUR, Mircea, 261
SOCACIU, Virgil, 122, 258
S.U.A., 13, 21, 22, 25, 33, 42, 45, 53, SOFIA, 59, 65, 67, 70, 115
58, 61, 63, 70, 74, 76, 81, 106, 125, STALIN, Iosif Visarionovici, 7, 10,
129, 131, 149, 199, 200, 204, 220,
11, 18, 20, 21, 24, 25, 26, 27, 28, 29,
229, 230, 239 34, 266
SAHAROV, Andrei, 50 STAMATOIU, 251
SALI, Aidun, 214
STAN, Dumitru, 32, 129, 178, 183,
SAMARA, 16 207
SANDA, Adrian, 120 STANCA, Păun, 214
SANTIAGO, 34
STANIŞEV, Dimităr, 72
SARATOV, 16 STATELE UNITE ALE AMERICII,
SÂRBU, Adrian, 195 19, 45, 231
SÂRBU, Gheorghe, 44 STĂNCULESCU, Victor Athanasie,
SATU MARE, 193, 206 92, 105, 127, 152, 156, 157, 158,
SAVA, Constantin, 68, 74, 78, 89,
160, 161, 167, 168, 169, 171, 172,
92, 96, 98, 107, 111, 112, 119, 121, 173, 174, 182, 183, 185, 191, 195,
125, 126, 145, 159, 160, 162, 184, 199, 212, 216, 227, 229, 236, 237
188, 191, 193, 213, 214, 215, 231,
STOENESCU, Alex Mihai, 44, 51,
238 73, 76, 79, 107, 139, 148, 151, 157,
SAVU, Ioan, 120, 122, 123 158, 159, 162, 165, 168, 169, 185,
SAXONIA, 16
186, 190, 225, 226, 257
SĂNĂTESCU, Constantin, 20 STOIAN, Vasile, 93, 119
SĂNDULESCU, I.V., 254 STOICA, Ioan Aurel, 140, 210, 224,
SCHLUETER, Paul, 248
227
SCHMID, Erich, 114 STOICA, Iulian, 210, 224, 227
SCURTU, Ioan, 7, 8, 12, 33, 62, 69, STOICA, Nicolae, 126
73, 74, 84, 87, 124, 126, 152, 162,
STOICHICI, Ion, 71, 76
168 STOLOJAN, Theodor, 272
SEBEŞ, 112 STOPH, Willi, 65, 67, 75
SELZ, Raymond, 74
STRASBOURG, 61, 64, 72
288
Indice general
STRUGAL, Lubomir, 13 125, 126, 127, 128, 129, 130, 132,
SUCEAVĂ, (colonel) 158 133, 134, 135, 136, 137, 139, 140,
SUCIU, Titus, 24 142, 144, 145, 147, 149, 150, 152,
SUEDIA, 221, 234, 235 155, 157, 159, 165, 167, 168, 169,
SVOBODA, Ludvik, 38, 39, 42 172, 177, 178, 183, 184, 191, 192,
SWITONIA, 44 193, 194, 196, 198, 199, 200, 206,
SZCZECIN, 29, 45 211, 214, 223, 227, 235, 253, 255,
SZEGED, 55 257, 258, 259, 261
SZURÖS, Matyas, 77, 121 TITO, Iosif Broz, 11, 21, 22, 24, 25,
ŞERBAN, George, 150, 187, 257 27, 28
ŞEVARNADZE, Eduard, 66, 69, 70, TIVODAN, Ludovic, 31
114, 266 TODOROV, Stancko, 66
ŞORA, Mihai, 58 TÖKES, Laslö, 77, 80, 81, 82, 83,
ŞOVA, Nicolae, 24 84, 86, 88, 89, 93, 95, 107, 108, 114,
ŞTEFANSKI, Alexander Danieliuk, 192, 195
19 TOMA, Nicolae, 93, 126, 127, 133,
ŞTEFLEA, Ilie, 24 194, 217, 254
ŞTEFOI, Elena, 107 TOMASEK, František, 70
ŞTIRBESCU, Ilie, 184 TOPLICEANU, Iulian, 91, 107, 112,
117, 136, 141, 153, 158, 163, 172,
T 223
TOURAINE, Alain, 234
TADJIKISTAN, 271, 273 TRANSILVANIA, 31, 107, 112,
TÂRGOVIŞTE, 50, 155, 157, 164, 160, 260
165, 167, 169, 170, 175, 178, 184,
TRĂISTARU, Maria, 120, 121
185, 190, 191, 193, 199, 206, 209, TROFIN, Virgil, 120
210, 213, 218, 223, 224, 226, 227, TROŢKI, Lon Davidovici, 18
228, 236, 237, 238
TRUMAN, Harry, 21, 22, 23, 24
TÂRGU MUREŞ, 30, 113, 133, 137, TUFAN, Marius, 156
138, 142, 147, 154, 164, 193, 260 TUHACEVSKI, (mareşal) 18
TĂNASE, Jan, 238
TURCIEI, 23, 219
TĂNASE, Stelian, 33, 45, 46, 247 TURCU, Nichifor, 31
TĂNASI, Paulică, 259 TURDA, 136, 154, 158, 160
TĂTARU, Dumitriu, 44, TURKMENISTAN, 271, 273
TĂTĂRESCU, Gheorghe, 22, 23, 24 TZEDONG, Mao, 26, 29, 33, 36, 42
TBILISI, 58
ŢUGUI, Costin, 181
TEODORESCU, Filip, 86
TEODORESCU, Nicolae, 238
U
TEODORIU, Bogdan, 195, 245
TESAR, Jan, 40 U.R.S.S., 15, 18, 19, 22, 25, 28, 33,
THATCHER, Margaret, 59, 200 38, 45, 47, 50, 53, 55, 60, 63, 64, 68,
THEODORESCU, Răzvan, 50, 169, 69, 71, 74, 90, 201, 218, 219, 230,
175 232, 239, 258, 260, 264, 265, 266,
THURMER, Gyula, 102 271, 273
TIAJELNIKOV, 55, 75 UCRAINA, 259, 271, 273
TIMIŞOARA, 14, 30, 52, 79, 80, 81, UHL, Petr, 40
82, 83, 84, 86, 88, 89, 90, 91, 92, 93, UNCU, Anton, 56
95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, UNGARIA, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 16,
103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 20, 21, 25, 26, 27, 28, 30, 32, 38, 41,
110, 111, 112, 113, 114, 115, 117, 45, 49, 52, 53, 54, 56, 57, 58, 60, 61,
118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 62, 63, 64, 65, 66, 68, 73, 76, 77, 81,
289
87, 90, 91, 95, 102, 108, 124, 131, 233, 246
159, 184, 205, 219, 232, 260 VRĂNEANŢU, Traian 120
UNIUNEA SOVIETICĂ, 8, 12, 19, VARŞOVIA, 11, 28, 29, 30, 35, 38,
23, 26, 39, 50, 54, 55, 76, 95, 126, 39, 45, 47, 48, 52, 54, 56, 59, 61, 62,
131, 150, 162, 164, 218, 219, 229, 64, 70, 75, 77, 119, 124, 125, 126,
230, 234, 239, 260, 265, 267, 273, 162, 192, 195, 201, 203, 218, 221,
274 229, 232, 239, 268, 269
URBANEK, Karol, 72 VIENA, 18, 53, 59, 60, 108, 114,
URSAN, Vasile, 44 221, 240, 247
URSU, Doru, 133 VIETNAM, 8, 21, 25, 26
URSU, Gheorghe, 50, 93
USTINOV, Dmitri, 47 W
UZBEKISTAN, 271, 273
WALDGRAVE, 128
WALÉSA, Lech, 45, 47, 48, 54, 55,
V
61, 204, 233, 240, 248, 266
VANDERVEKEN, John, 204 WASHINGTON, 26, 39, 54, 57, 71,
VARTAN, Nicolae, 122 76, 268
VASILIU, Mugur, 243 WENYUAN, 42
VATICAN, 44 WÖRNER, Manfred, 202
VĂCĂREŞTI, 50, 165 WROCLAW, 29
VELAYATI, Ali Akbar, 234
VERDEŞ, Liviu, 237 X
VERDEŢ, Ilie, 43, 146, 169, 237
VIŞAN, Dorel,163, 223 XIAOPING, Deng, 42, 46
VLAD, Iulian, 74, 82, 85, 86, 88, 89, XOXE, Koci ,11
90, 93, 94, 104, 109, 138, 145, 146,
147, 151, 152, 157, 160, 172, 180, Y
195, 208, 209, 251 YE, (mareşal) 42
VLAD, Ovidiu, 195
VLADIVOSTOK, 16 Z
VOICILĂ, Valentin, 136, 152, 170
VOICULESCU, Gelu Voican, 139, ZAGONEANU, Gheorghe, 96, 138,
148, 151, 157, 159, 162, 169, 171, 141
172, 173, 177, 182, 185, 186, 187, ZAHARIA, Adrian, 97
190, 195, 208, 212, 226, 227, 229, ZAIKOV, Lev, 150
238, 248, 257, 273 ZALĂU, 88, 141
VOINEA (general), 157 ZĂGREAN, Iosif, 119, 141, 142,
VOINEA, Dan, 165, 169, 171, 172, 147, 154
195, 238 ZECA, Constantin, 85, 91, 165
VOJTILA, Karol, 44 ZIANG, Zhao, 59
VOZNESENSK, 16 ZINGHER, Belu, 171
VRANGHEL, (general) 16 ZINOVIEV, Grigori Ievşeevici, 18
VRANITZKY, Franz, 62, 129, 220,
290
Indice general
291
292

Cronologia2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cronologia2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Dr. ALESANDRU DUŢU

Dr. ALESANDRU DUŢU

Redactor de carte: Alexandru Oşca

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Înlăturarea regimurilor totalitare comuniste / socialist-comuniste1 a

În funcţie de situaţia din fiecare ţară, comuniştii locali au fost impuşi la

Paralel cu desfiinţarea partidelor politice ale ,,claselor exploatatoare”,

În România, după ce intelectualul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu a fost

,,valorilor” socialismului, acolo unde acestea ar fi fost ameninţate. Un

denumirii acestuia în Partidul Socialist Ungar. În noul context interna-

fier”, în România nu a fost posibilă înlăturarea regimului comunist/

(24 noiembrie 1918) şi în contextul crizei politice, determinată şi de do-

30 decembrie. Rusia Sovietică devine Uniunea Republicilor Sovietice

nuă să manifeste confuzii ideologice şi să facă aprecieri eronate asupra

munist Român devine partener al Partidului Naţional-Ţărănesc, Parti-

1944, în România, sovieticii reuşesc să impună guvernul condus de dr.

politică fiind exercitată de Partidul Comunist Albanez (înfiinţat în

în cadrul căruia comuniştii aveau rolul preponderant – obţine 79,86%

30 decembrie. Dr. Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej îl obligă pe

vor controla întregul personal al S.U.A. şi toate transporturile care vor

28 iunie 1991, ţările componente au decis dizolvarea organizaţiei.

mai este aleasă în Secretariatul şi în Biroul Politic al C.C. al P.M.R) şi

munist a trecut la restaurarea controlului asupra societăţii poloneze33.

dintre militarii şi angajaţii civili au avut ,,manifestări negative”,

Organele de Securitate au primit ordin să aresteze toate delegaţiile de

mişcarea comunistă şi muncitorească internaţională. Cu acel prilej, Mao

1961. Pentru a compensa scăderea de prestigiu, conducătorul chinez a

ghe Gheorghiu-Dej pune accentul pe intensificarea activităţii educative.

egalităţii în drepturi, avantajului reciproc, întrajutorării tovărăşeşti,

criticilor şi acuzaţiilor aduse P.C.R. de către reprezentanţii Partidului

bulgare, est-germane, poloneze şi ungare din cadrul Tratatului de la

chile practici comuniste.

C.C. al P.C.R., aşa-numitele ,,teze din iulie”, inaugurând ,,revoluţia

Republicii în locul lui Ludvik Svoboda), publicată în mai multe ziare

devenind o mare putere economică, pe cale să ia locul Uniunii Sovie-

3 octombrie. La Varşovia, 15 membri ai Opoziţiei democrate încep o

ocupă şantierele navale din Gdansk, se închid în incintă şi cer să discute

10 noiembrie. Moare L.I. Brejnev (decesul va fi anunţat a doua zi); pe

Kádár ,,să plece”49

grevă spontană, cerând condiţii mai bune de muncă şi de viaţă50.

darea unei mai mari independenţe întreprinderilor şi băncilor, consti-

pentru reformarea societăţii bulgare.

rii din Silezia, constructorii de nave din Gdansk şi Szcecin intră şi ei în

realizat şi ,,contacte” cu reprezentanţi ai structurilor care urmăreau, cel

acestei persoane un astfel de tratament preferenţial”.

stantin Pârvulescu, Grigore Răceanu, Silviu Brucan)58 îi reproşează lui

25 mai. Pentru prima dată, lucrările Congresului Deputaţilor Poporului

Pentru a evita posibilitatea ca Imre Poszgay să fie ales preşedinte al

hoslovac un discurs cu o firavă tentă reformistă

Fraze (lansată în august) trimit o scrisoare premierului Ladislau Adamec

vântul său la Congres, Rezsö Nyers a precizat că în contextul schimbă-

Ungaria şi Polonia. Recunoaşte, însă, necesitatea restructurării pentru

inclusiv dialog cu Opoziţia78. Schimbarea la ,,vârf” nu duce la reforma-

(Principiul dominoului…, p. 244).

colae Ceauşescu în funcţia de secretar general al P.C.R.81.

rea cursului favorabil intereselor Occidentului. În acest sens trebuie să

manevră», formată din cetăţenii nemulţumiţi, pretabili la acţiuni pro-

rea ,,orânduirii socialiste”, Partidul Comunist păstrându-şi rolul de

vinţa respectării graniţelor postbelice în Europa, precum şi în legătură

este scris Lenin, Octombrie, Socialism”90.

26 noiembrie. Opozanţii din Cehoslovacia fac cunoscut documentul

partidului în stat şi societate (deziderat aprobat de Adunarea Naţională