De ce cred romanii ca de Pasti se arata comorile ascunse.

Misterul flacarilor care

sclipesc straniu in noapte
Costel Crangan,

Cautatorii de comori romani au descifrat semnificatia flacarilor ce strajuiesc, zice-se, comorile, creand un
adevarat cod al culorilor, care separa binele de rau si aurul de metalele mai ieftine. Superstitia este contrazisa
insa de arheologi, care spun ca descoperirile inseamna ani grei de munca si nu descifrarea unor semne mistice.
Legendele despre comori sunt, fara indoiala, unele dintre cele mai spectaculoase povesti transmise din generatie
in generatie. Nu de alta, dar dincolo inerentul val de mister care se tese in jurul unei astfel de legende exista si
irezistibila tentatie a bogatiei, care a stat (si sta) si la baza marilor descoperiri, dar si la cea a marilor tragedii ale
umanitatii.
La urma urmelor, la temelia lucrurilor sta deseori o nestavilita lacomie, care, alaturi de setea de cunoastere, a
fost mai mereu ,,motorul" lumii. Si cum tentatia imbogatirii fara efort a fost si ramane mare, este de la sine
inteles ca legendele despre comori au avut tot timpul un succes teribil la toate categoriile de public.
De la jidovi la haiduci

Evident, cel mai important lucru pentru orice cautator de comori este sa identifice locul unde s-ar putea gasi
avutia. Traditia populara este, de altfel, plina de tot felul de ,,instructiuni" in acest sens, care s-ar putea lejer
strange intr-un adevarat manual al cautatorilor de tezaure ascunse.
Unele dintre cele mai ample referiri la importanta comorilor in credintele populare ale romanilor se gasesc intr-o
cercetare etnografica veche de mai bine de un secol (Gheorghe F. Ciausanu - ,,Superstitiile poporului roman",
1912; reeditata in 2014 de editura Saeculum).
Cercetatorul face o ampla trecere in revista a tuturor superstitiilor legate de bogatiile (materiale) ascunse,
identificand o multime de elemente care, deloc intamplator, vor ramane de referinta in toate studiile ulterioare
pe aceasta tema.
,,Poporul nostru crede ca in pamant se afla bani de aur, argint si de arama, bani care sunt ingropati de jidovi si
sunt paziti de duhuri necurate", scrie Gh.F. Ciausanu in lucrarea amintita.
Este de remarcat ca termenul de ,,jidov" nu se refera, asa cum gresit s-ar putea crede, la evrei (confuzia a existat
deseori), ci la niste fiinte umanoide mitologice, de dimensiuni uriase (se crede ca aveau trei-patru metri
inaltime), care ar fi stapanit pamantul inaintea civilizatiei actuale.
Evident, exista si parerea ca o mare parte dintre comorile ascunse ar fi de la haiducii celebri din Evul Mediu,
informatie care, in sinea ei, nu este chiar departe de adevar, caci se stie ca hotii preferau sa ascunda prada in
locuri tainice. Facand o paralela cu mitologia asiatica, frumoasa poveste a lui Aladdin si a pesterii lui Ali Baba
este un exemplu sugestiv, insa nici povestile cu piratii Dunarii sau cele despre haiducii Pintea si Andrii Popa nus mai prejos.

FOTO Adevarul (Dana Lepadat)

Lucirile de flacara ale comorilor pierdute
Traditia populara romaneasca spune ca toate comorile ascunse ,,se arata" la un moment dat. Acest lucru se
intampla, negresit, in preajma marilor sarbatori, Pastele fiind, se pare, momentul preferat pentru ca aurul si

argintul sa dea de veste in ce cotlon al pamantului sunt uitate.

Fiind vorba despre tezaure misterioase, semnul nu poate sa fi altfel decat plin de taine, caci pe locul comorii
,,joaca" o flacara mistica. In unele locuri se spune chiar, textual, ca ,,joaca dracii pe comoara". Caci trebuie stiut
ca nu toate comorile sunt la fel. Unele sunt curate, iar altele necurate, delimitand cumva luota dintre bine si rau.
,,Cele curate sunt ingropate de oameni, de teama sa nu vina si sa le rapeasca dusmanii sau hotii. Ele ard dupa ce
au cantat cocosii de miezul noptii si, uneori, pana la amiazi. Cele necurate au fost ingropate de zgarciti, ca
nimenea, nici chiar rudele cele mai apropiate, sa nu poata avea parte de ele. Cand le ingroapa, ele sunt inchinate
diavolului si incredintate pazei lui", scrie Gh.F. Ciausanu in lucrarea mentionata.
Dovezi ale acestor luciri ale comorilor se afla in numeroase lucrari literare si chiar monografice. Bunaoara, in
judetul Galati (undeva in partea de nord-est a satului Zarnesti) exista un deal, numit Piscul Manastirii, unde
pana acum doua secole ar fi existat o bogata manastire greceasca. Manastirea a disparut intr-o singura noapte, in
urma unei alunecari de teren catastrofale, iar pe povarnisul dealului joaca uneori, spun localnicii, lucirile
comorilor ingropate de calugari.
Codul de culori al flacarilor
Sa fie clar: romanii nu trateaza cu superficalitate problema comorilor ascunse! Traditiile consemnate de
etnograful Gh.F. Ciausanu scot la iveala un adevarat cod de culori, prin intermediul caruia se poate deosebi o
comoara buna de una diavoleasca si se poate afla ce fel de metal pretios ascunde pamantul.
,,Para care iese din comorile curate este albastruie. In schimb, flacara care iese din cele necurate este albicioasa
ori galbuie", consemneaza etnograful.
Exista si alte variante legate de culoarea flacarii. Astfel, Alexandru Ciura scrie, intr-o culegere de obiceiuri din
zona Ardealluui, aparuta la 1911, ca ,,flacara roscata inseamna argint, cea galbena anunta aurul, iar cea
albastruie este pentru arama".
Este important de stiut ca, in toate variantele culese de etnografi, flacara ce joaca pe comori nu arde propiu-zis,
adica nu degaja caldura, caci, dupa cum spune Gh.F. Ciausanu, ,,poate sa joace pe zapada, fara sa o topeasca".

FOTO Adevarul (Dana Lepadat)

Interesant este ca exista credinta frecventa ca toate comorile curate, nepazite de diavol, ard doar o data pe an, de
regula in noaptea de Inviere, din miezul noptii si pana in zori, in vreme ce bogatiile necurate isi arata flacara mai
des pe parcursul anului, intre lasarea serii si primul cantat al cocosilor. In unele parti ale Moldovei, noaptea
magica a comorilor curate este considerata cea de Sfantul Gheorghe , in vreme ce comorile rele ar luci cel mai
abitir in preajma Sfantului Andrei.
Superstitii si arheologie
In ultimele decenii, de legendele flacarilor de pe comori s-a mai ,,lipit" o poveste: cea a arheologilor care
,,vaneaza" flacarile pentru a descoperi cate un minunat tezaur stravechi.
Desi teoria este intens vehiculata in folclor, specialistii de la Muzeul de Istorie de la Galati spun ca nu exista, in
realitate, nicio dovada ca s-ar fi intamplat astfel si ca, de fapt, in spatele fiecarei descoperiri arheologice nu stau
semne mistice, ci decenii de munca intensa, de sapaturi, de studiu, de cartare, de cercetare laborioasa.
In ciuda acestor asigurari stiintifice, straniile straluciri din noapte - de pe comori, ori doar din ceea ce numim
,,focuri vii" - continua sa inflacareze imaginatia romanilor. Fascinatia focului si cea a bogatiei au mers
dintotdeauna mana in mana, la urma urmelor.
Va mai recomandam si:
Legendele nestiute ale Dunarii. Povestea misteriosului drum subacvatic, folosit de pirati sa-si ascunda comorile
in Delta
Povestea stranie a manastirii galatene care a fost inghitita de pamant intr-o clipita. Arheologii n-au mai gasit
nicio urma a ei

Legendele nestiute ale Dunarii. Pe urma povestii stranii a fecioarelor zidite de vii in malurile fluviului