DEZVALUIRI

Adevaruri despre Revolutie (I)

Ultrasunete

A existat un interes major de a se confectiona si prin urmare, ramane si

azi de actualitate mentinerea, cu orice sacrificiu, a unei imagini idilice,
de epopee, a catorva aspecte importante ale declansarii Revolu]iei din
decembrie 1989. Atunci cand va exista dorinta de a da la o parte
pecetea secretului de stat, cu care a fost invaluita Revolutia timp de 18
ani, se va descoperi ca punctul zero al startului Romaniei spre
democratie ascunde o mizerie morala de nedescris.
Privind inapoi in istorie, observam ca adesea a stat in firea neamului
romanesc ca domnitorul sa fie tradat dusmanilor sai si asasinat chiar de
catre capeteniile militare, de catre boieri sau de fratele acestuia, conditia
fiind sa se promita fiecaruia in parte ca-i va lua locul sau ca se va bucura
de privilegii si mai mari. Numai ca, de cele mai multe ori, s-a obtinut tradarea, fara a se mai
onora si promisiunile facute. Cum sangele apa nu se face peste noapte la romani, sunt nevoit sa
constat ca si in sanul nomenclaturii ceausiste si, in special, la varful conducerii militare a
functionat aceasta lectie amara in decembrie 1989. Nicolae Ceausescu s-a mentinut pe soclul sau
de dictator atata timp cat structurile de specialitate au dorit sa-si exercite, in acest sens,
procedeele si metodele lor de influentare psihologica in randul populatiei. Cand sefii acestora au
decis sa-l tradeze pe Ceausescu, au schimbat instantaneu polaritatea si procedeele si metodele lor
au vizat tocmai caderea dictatorului.

Poate parea un paradox pentru straini, insa e ceva obisnuit in traditia romaneasca faptul ca
principala parghie a operatiunilor speciale de tip razboi psihologic,

cu care Nicolae Ceausescu si-a sapat singur groapa,

sa fi fost incredintata fratelui sau, generalul locotenent Ilie Ceausescu, adjunct al ministrului
Apararii.
“Inca din anii ’70, in analizele sale, CIA reliefa faptul ca in Romania «nu prinde» cuvantul scris
cand e vorba de influentarea maselor. La romani, se specifica, mergeau simbolurile. Pe timpul
mitingului din 21.12.1989, din fata Comitetului Central, panica s-a creat din cauza acelui zgomot
de joasa frecventa care a aparut, la un moment dat, intr-o anumita zona a Pietei. Difuzoarele au
intrat in vibratie. Elena Ceausescu tot spunea, speriata, «alo, alo»…
Zgomotul s-a perceput ca o vibratie puternica. Iti dadea senzatia ca iti
bubuia capul. Si au simtit-o si cei de pe terasa, Ceausestii si cei care erau
cu ei. Inca ceva. In momentul in care incercau sa vorbeasca, aveau
impresia ca amplifica si mai mult vibratiile. Specialistii care erau in Piata,
ofiteri de Securitate, au spus: «Dom’le, am auzit un vuiet puternic in spate
si lumea ne-a impins. Cei care erau cu steaguri si pancarte, cand au auzit
ceva in spate si s-au speriat, au intors capul si-au lasat in jos steagurile si
ceea ce tineau in mana. In invalmaseala, niste steaguri, niste bete de la
pancarte s-au rupt si de aia unii martori au spus «ne-au impuns din spate
cu cuie». Nici vorba, erau rupturile de la steaguri. Asta se intampla in
timpul vuietului, in vreme ce lumea se bulucea din spate catre balconul CC-ului. Ca sa-l protejeze
pe Ceausescu, toata Securitatea s-a plasat intre populatie si CC. Asa ca majoritatea securistilor
erau intre Ceausesti si multime, fiind, de fapt, imobilizati intre multime si peretele Comitetului
Central. Din momentul in care s-a auzit vuietul, mitingul a mai continuat cel mult 20 de minute».

(Fragment din interviul realizat de “Jurnalul National” pe 20 aprilie 2004, cu Sergiu

Nicolaescu, presedintele comisiei parlamentare care a anchetat evenimentele din decembrie
1989 ).

“Producerea unui vuiet cu efecte extreme precum cel care a avut loc in dimineata de 21
decembrie 1989 implica prezenta unei structuri specializate in razboi psihologic. Prin producerea
acelui vuiet
s-a dorit chiar inducerea in multime a unei stari de panica, de agitatie. La vremea aceea, Romania
avea, in cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei, o structura “acoperita“, specializata in
razboi psihologic, in cadrul Directiei Propaganda. Structura se numea «Propaganda Speciala».
Aceasta sectie avea in dotare un TAB amenajat cu boxe, dar si alte masini. Structura era condusa
de locotenent-colonelul Ioan Rus, acum, poate nu intamplator, daca ne luam dupa unele marturii
care-l descriu alaturi de soferul Moga in masina care a actionat in Piata la mitingul din 21
decembrie, diplomat in Belarus. TAB-ul Sectiei de razboi psihologic a aparut abia in zilele
urmatoare, fiind chiar blindatul de pe care a cuvantat Ion Caramitru. Ulterior, dupa Revolutie,
masinilor si TAB-ului li s-a pierdut urma ani buni, fiind raspandite, departe de Bucuresti, pe la
unitatile militare din tara.

Un amanunt foarte important este acela ca structura despre care vorbim era subordonata fratelui
dictatorului, generalul Ilie Ceausescu. Presupunand, totusi, ca vuietul n-a pornit de la masinile
Sectiei “Propaganda Speciala“,

o alta varianta foarte pertinenta este Sectia Asigurare Tehnica,

ce avea statii de radio mobile, statii de radioamplificare, masini ARO. Puterea boxelor era cam de
1200 W. Insa Sectia aceasta era legata ombilical de Sectia de «Propaganda Speciala». Potrivit
unor specialisti in razboi psihologic pe care
i-am consultat, nu se putea crea un vuiet aidoma zgomotului unei rachete doar de la aceste boxe.
Cateva marturii avanseaza ideea ca in jurul pietei au fost atunci, de fapt, in jur de 10 masini,
aparent noi, chiar camioane, cu numar de armata. Dar ele au fost dispuse in asa fel incat sa nu fie
vizibile, dar si intr-un anumit unghi incat, gratie ecoului din piata, sa produca acel vuiet. Potrivit
acelorasi marturii, masinile au ramas peste noapte in jurul Pietei. Specialistii in razboiul
psihologic cred ca vuietul a fost produs de un generator de joasa frecventa.”
(Fragment din articolul realizat
de “Jurnalul National” din 20 aprilie 2004, pe baza raportului Comisiei Roman si a Comisiei
parlamentare care a anchetat evenimentele din decembrie 1989).

Despre tipul de arma utilizata atunci de MApN impotriva multimii, despre principiul sau de
functionare si despre efectele produse asupra fiintelor vii va puteti documenta citind:
http://en.wikipedia.org/wiki/Infrasound
http://en.wikipedia.org/wiki/Infrasound_gun
http://science.howstuffworks.com/lrad.htm/printable
Partea interesanta e ca utilizand tehnologia actuala, emitatorul poate fi detectat si emisia se poate
vizualiza si masura. Atunci asa ceva era imposibil de realizat.
http://www.acousticimaging.com/
“Incepand din 22.12.1989 ora 10:10, dupa anuntarea sinuciderii generalului colonel Vasile Milea,
la sediul MApN din Drumul Taberei ordinele le dadea generalul
locotenent Ilie Ceausescu. La orele 12:00, potrivit dispozitiilor
anterioare, la sediul MApN s-au prezentat sovieticii: inlocuitorul
reprezentantului Tratatului de la Varsovia si atasatul militar sovietic. Pana
la primirea reprezentantilor sovietici, generalul Ilie Ceausescu a
receptionat insa doua telefoane mai deosebite, al doilea telefon fiind
primit din partea unei persoane pe care n-am putut-o identifica, dar se
vorbea despre unele schimbari in conducerea tarii care sa puna capat
tensiunilor si nemultumirilor. In decursul convorbirilor cu sovieticii,
discutiile au fost intrerupte de doua ori, Ilie Ceausescu fiind solicitat sa
vorbeasca la telefonul special din cabinet. Revenind dupa prima
intrerupere, el a amintit sovieticilor faptul ca Romania va avea, in curand, un nou guvern si
lucrurile vor intra in normalitate. Catre ora 13:30-14:00, generalul locotenent Eftimescu Nicolae,
primul loctiitor al sefului Marelui Stat Major, care facuse parte din grupa operativa de la CC al
PCR, a ajuns in cabinetul ministrului Apararii din Drumul Taberei, relatand fuga cuplului
Ceausescu. La scurt timp, in birou a intrat, imbracat in haine civile si cu un picior in ghips,
generalul Victor Stanculescu, care parasise si el sediul CC, se schimbase de uniforma militara si
si-a amintit ca a fost numit verbal, de catre Nicolae Ceausescu, succesor al lui Milea, cu putin
timp inainte de a fugi cu elicopterul. Primele lui cuvinte au fost: “Stiti, probabil, ce s-a intamplat.
Acum am sa va rog sa fiu lasat singur cu generalul Ilie Ceausescu“. Dupa aproape o ora,
colonelul Lepadat din DIA mi-a relatat ca, aflandu-se in anticamera cabinetului, a aparut, la un
moment dat, generalul Stanculescu, ordonandu-i sa-l aresteze, adica «sa-l conduca» pe generalul
Ilie Ceausescu intr-o incapere mai dosnica pentru a fi la adapostul eventualelor atitudini
impulsive ale unor cadre din minister.»
(Interviu al “Jurnalului National” din 27-28 aprilie 2004, cu viceamiralul Stefan Dinu, seful
Directiei de Informatii a Armatei din momentul Revolutiei)

In acele timpuri, orice om care se dovedea capabil sa aduca un suflu nou, sa puna in miscare un
segment al activitatii sociale, trebuia sa aiba “un spate” puternic in Securitate sau PCR. Altfel,
activitatea sa era privita ca ceva subversiv si sistemul crea imediat un context adecvat pentru a-l
compromite si a-l inlocui cu “oameni de nadejde”, nepotismul fiind ceva la ordinea zilei. Numai
din aceasta casta putea veni inlocuitorul lui Ceausescu. Dupa 18 ani de la Revolutie, se poate
constata ca, in aceasta privinta, nu s-a schimbat nimic, dimpotriva, aceasta practica a fost
perfectionata. Acum se opereaza la vedere, fara nici o perdea. Oameni anume desemnati, uneori
semianalfabeti, devin miliardari peste noapte, primind, fara nici un temei legal, parti insemnate
din avutia nationala. Explicatia lor e simpla: au fost mai smecheri sau le-a ajutat Dumnezeu!
Cand o persoana vrea sa joace sah, ea este singura care gandeste
mutarile si pentru piesele albe si pentru cele negre. Neexistand
un arbitru care sa vegheze la respectarea regulilor, atunci cand
jucatorul este interesat sa castige, una din parti comite, in numele
celeilalte, “erori” intentionate, ca sa o avantajeze pe cea favorita. De ce n-as crede ca in
evenimentele inscenate din decembrie 1989 nu s-a procedat la fel, atata vreme cat in toata aceasta
perioada, desi pare bizar, totusi conducerea militara a fost unica? Perceptia unei armate slab
instruite, inzestrata neadecvat, deci incapabila sa protejeze populatia civila si, in acelasi timp, sa
repereze grupurile agresoare, sa-si apere propriile obiective si sa se angajeze in lupta, in mod
decisiv, pentru a lichida rezistenta armata, a fost una indusa in mod premeditat.
Pentru a ajunge sa survoleze in profunzime teritoriul national sau sa atace terestru obiective civile
sau militare romanesti un presupus inamic trebuia, mai intai, sa treaca granita de stat a Romaniei,
Ori, in cadrul Directiei Informatii Militare (DIA) si a Directiilor Cercetare din cadrul fiecarei
categorii de forte armate (Trupe Terestre, Forte Aeriene, Marina Militara), zeci de servicii
specializate functionau neintrerupt, asigurand cercetarea si goniometrarea retelelor radio-militare
ale vecinilor, inregistrand orice miscare sau schimbare de pozitie a tuturor unitatilor militare.
Interceptarea, cercetarea si goniometrarea marilor unitati operativ-strategice din adancimea
teritoriului tarilor vecine se executa in baza unui plan coordonat, avand codul “Laleaua”. In plus,
fiind considerata o perioada de tensiune militara, inca din noiembrie 1989 se pusese in aplicare si
planul special “SIGMA“ (initialele Sistemului de Informare si Goniometrare al Ministerului
Apararii) care avea drept scop urmarirea si cercetarea traficului in retelele radio-militare si civile,
de regula pe unde ultrascurte (spectru de frecventa in care se desfasoara 90% din traficul radio
militar) din imediata apropiere a frontierelor tarii. In paralel cu cercetarea radio-electronica, atat
Directia de Informatii a Armatei, cat si unitati de cercetare tactic-operativa, existente in organica
fiecarei armate de arme intrunite si la diviziile mecanizate sau de blindate, executau si cercetarea
vizuala a traficului spre Romania, cu un numar mare de agenti-observatori infiltrati. Acestia
aveau repartizate segmente bine delimitate ale cailor de comunicatii (sosele, cai ferate,
aeroporturi, porturi) din tarile vecine, pe care le tineau permanent sub supraveghere.
In fine, de-o parte si de alta a frontierei de stat, exista un alt lant
de observatori ai DIA, care, cu sprijinul pichetelor de graniceri,
executa supravegherea vizuala si audio in imediata vecinatate a
frontierelor, cu precadere in localitati sau in anumite zone
impadurite in care s-ar fi putut concentra in secret grupuri de
cercetare diversiune. Se poate spune cu certitudine ca pana pe
22.12.1989 DIA si-a indeplinit ireprosabil una din principalele
sale misiuni, aceea de a sesiza orice pericol venit din afara
granitelor tarii. De aceea pare inexplicabil faptul ca cei 41 de militari ai batalionului 404
Cercetare Operativ-Strategica comandati de mr. Ghergulescu Ion s-au dovedit suspect de
ineficienti atunci cand au fost dislocati de la Buzau la Timisoara. Din data de 18 decembrie, orele
06:00, cand si-au inceput activitatea si pana pe 20 decembrie 1989, orele 15:30, cand, din
initiativa generalului maior Stefan Guse, toti militarii din Timisoara au fost retrasi in cazarmi,
cercetasii n-au reusit sa culeaga nici o informatie care sa duca la identificarea organizatorilor
revoltei de la Timisoara si a intentiilor lor.