EVOLUŢIA, STRUCTURA ŞI

ORGANIZAREA SERVICIILOR
SPECIALE

Autor: T. Busuncian,
Dr., lector universitar

Chişinău 2020
 Încă din cele mai vechi timpuri informațiile au fost importante. Cunoașterea locului unde se află inamicul,
a forțelor armate pe care le posedă, de asemenea și planurile de acțiune ar trebui să-l ajute și pe cel mai încăpățânat
politician sau general. Biblia cuprinde unele dintre primele dovezi ale existenței unui spionaj militar, îndeosebi
faimoasa expediție a lui Moise în zona actualului Israel. Fugind din Egipt spre neospitalierele întinderi fierbinți ale
deșertului Sinai, triburile rătăcitoare trebuiau să se stabilească într-un ținut cu apă, sol fertil și copaci înfrunziți. Evreii
știau exact de unde să ceară ajutor la ceas de nevoie. Așa cum se spune în Vechiul Testament: a grăit Domnul cu
Moise și i-a zis: ”trimite din partea ta oamenii ca să iscodească pământul Canaanului”. Trimițându-i pe aceștia ca să
iscodească pământul Canaanului, Moise le-a zis: ”cercetați ce pământ este și ce popor locuiește în el; de este tare sau
slab; mult la număr sau puțin; cum este țara pe care o locuiește cu ziduri sau fără ziduri?”
În limbajul actual Moise formulează ”cerințele vitale ale activității de informații”. Biblia este înțesată de
astfel de povești despre abilitatea militară, bătălii, acțiuni înșelătoare și, în primul rând, despre colectarea
informațiilor. Unii consideră că activitatea de informații este „a doua pe lista celor mai vechi profesii„ – totuși
experții afirmă că este prima, deoarece cunoașterea locului în care se află inamicul și nevoia de autoconservare și de
supraviețuire le depășesc ca importanță pe toate celelalte.
Toți marii comandanți din istorie s-au bazat pe serviciile de informații ca pe un ghid care să le indice unde
și când să lovească: ” Dacă nu-i cunoști pe ceilalți și nu te cunoști nici pe tine, vei fi în primejdie în timpul fiecărei
bătălii”, considera Sun Tzu, primul autor cunoscut care a abordat în lumea Antică problema serviciilor de informații
și care a trăit în jurul anului 500 î.Hr. În manualul clasic întitulat: ”Arta războiului” (Ping Fa) el pune un accent
deosebit pe informații. Sun Tzu a realizat că resursele relativ reduse cheltuite pe culegerea de informații în timp de
pace reprezintă de fapt investiții. Pentru Sun Tzu, un bun spionaj pe timp de pace valora pentru apărarea națională la
fel de mult ca o armată, fiind totodată considerabil mai ieftin. Concepțiile lui Sun Tzu despre spionaj nu au fost
exemple izolate de înțelepciune orientală. Există o mulțime de alte dovezi ale importanței acordate în Antichitate
informațiilor.
 Serviciile speciale, după cum s-a menționat anterior,
există de milenii, dar în primii ani ai secolului al XIX-lea au
fost înfiinţate în exclusivitate servicii militare. Vorbind despre
structura organizaţională, serviciile militare speciale care se
ocupau de informaţia strategică au fost încorporate în cadrul
ministerelor apărării. După 1945, multe ţări au început
procesul de constituire a serviciilor lor (civile) speciale
independent de statele majore şi ministerele apărării;
Agenția Centrală de Informaţii din America şi
Bundesnachrichtendienst (BND) din Germania sunt doar două
exemple. La momentul actual există o multitutine de servicii
speciale în lume. În acest context pot fi aduse câteva exemple
ale evoluţiei serviciilor speciale din Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii, Spania,
Romania, Federaţia Rusă şi Republica Moldova.
 Serviciul MI5 asigură protecţia antiteroristă şi desfăşoară
activităţi pentru descoperirea şi contracararea acţiunilor teroriste.

Serviciul MI6 se ocupă cu culegerea de informaţii cu

ajutorul mijloacelor umane (în componenţa Joint Intelligence
Committee, JIC)
 Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) - activităţile de spionaj,
strângere şi de analiză a informaţiilor despre guverne străine şi persoane,
acţiuni sub acoperire („Covert Operations“) în străinătate.
 Centro Nacional de
Inteligencia (CNI) - furnizarea
informaţiilor, analizelor, studiilor
şi elaborarea planului de
soluţionare pentru prevenirea şi
evitarea pericolelor împotriva
independenţei, integrităţii
teritoriale, intereselor naţionale,
stabilităţii instituţionale şi
respectarea legislaţiei Spaniei.
 SRI este autoritate naţională în prevenirea şi combaterea
terorismului, agresiunile în mediu virtual la adresa infrastructurilor critice
ale statului, ameninţărilor la adresa valorilor şi mecanismelor
fundamentale ale naţiunii şi ţării, cunoaşterea, prevenirea şi contracarea
activităţilor de spionaj şi culegere de informaţii. Echilibrul, stabilitatea şi
sustenabilitatea economiei naţionale contribuie decisiv la buna
funcţionare a statului. Prevenirea şi stoparea infiltrării în structurile
politice, economice, financiare şi guvernamentale ale României a
grupărilor de de criminalitate organizată transfrontalieră. Protejarea
informaţiilor cu caracter secret de stat, gestionate de autorităţi, instituţii
publice şi persoane juridice de drept public sau privat.

Serviciul de Informaţii Externe este instituţia de stat specializată

în domeniul informaţiilor externe privind siguranţa naţională, apărarea
României şi a intereselor sale .
1917 - Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea
contrarevoluţiei şi sabotajului (CEKA sau VECEKA) → 1922 -
Administraţia Politică de Stat – Gosudarstvennoe politiceskoe upravlenie
NKVD RSFSR → 1923 - Administraţia Politică Unită de Stat de pe lângă
Sovietul Comisarilor poporului al URSS → 1934 – organele securităţii
statului au întrat în Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne
(NKVD) → 1941 - NKVD era impărţit în două organe independente:
NKVD şi NKGB; În iulie 1941 au fost unite din nou în NKVD → 1943.
Creat din nou NKGB → 1946 - NKGB a fost transformat în Ministerul
securităţii statului → 1954 – creat Comitetul Securităţii Statului (KGB)→
1991 - KGB a fost desființat, iar pe baza acestuia create Serviciul de
securitate inter-republican (MSB) şi Serviciul de informații central al
URSS (timpul prezent - Sluzhba Vneshney razvedki (SVR)) → 1991-
Komitet gosudarstvennoj bezopasnosti (Comitetul Securităţii Statului,
KGB) → Agenția Federală de Securitate RSFSR → 1992 - Ministerul
securităţii → 1993 - Federalnaya Sluzhba Kontrrazvedki (FSK)→ 1995 -
Federal'naia slujba bezopasnosti Rossiiskoi Federaţii (FSB RF).
În ceea ce priveşte serviciile speciale din Republica Moldova, majoritatea
istoricilor susţin ideea că perioada de aur pe care a înregistrat-o Moldova în
epoca domniei lui Ştefan cel Mare, anii 1457-1504, a rezultat expres din
faptul că domnitorul a reuşit să instituie un sistem de cercetare modern,
analogic altor curţi monarhice din acea epocă.
1941-1944, predecesorul serviciului special din Basarabia, Eşalonul Mobil
al Serviciului Special de Informaţii (SSI), ajuns la Chişinău „a constituit
un mic Centru de contrainformaţii pentru Basarabia”.
1944 - Odată cu trupele sovietice, în Basarabia au revenit şi structurile de
securitate. Primele au fost organele SMERŞ ale unităţilor militare şi
Direcţia de contrainformaţii SMERŞ a NKVD al RSS Moldoveneşti.
1946 - NKGB s-a transformat în Ministerul Securităţii Statului.
1953 - Structurile de securitate ale statului şi cele ale afacerilor interne au
fost comasate într-o instituţie unică – Ministerul Afacerilor Interne.
Proclamarea independenţei naţionale a Republicii Moldova s-a produs la
etapa dezintegrării fostei URSS.
1990 - Sub egida Comisiei parlamentare pentru securitatea statului şi
problemele militare au fost iniţiate activităţi legislative în scopul creării şi
plasării organelor naţionale de securitate într-un cadru de funcţionare
legală.
1991 - Este lichidat Comitetul Securităţii de Stat, în baza lui fiind creat
Ministerul Securităţii Naţionale.
1999 - Ministerul Securităţii Naţionale este reorganizat în Serviciul de
Informaţii şi Securitate (SIS) al Republicii Moldova, organ de
stat specializat în domeniul asigurării securităţii de stat.
2006 - Este creat Centrul Antiterorist al SIS al Republicii Moldova, organ
abilitat cu dirijarea, coordonarea şi realizarea măsurilor de combatere a
terorismului.
 Cronologia
Astfel, reieşind din cronologia celor şase state enunţate mai sus, se evidenţiază o
tipologie care poate fi observată în cadrul serviciilor speciale prin prisma
istoricului acestora.
Începând cu secolul al XVI-lea, putem menţiona că mai degrabă existau persoane
aflate în serviciul unui monarh decât a unui stat. Aceasta se considera o perioadă
a agenţilor secreţi.
Din secolul al XVIII-lea a apărut o oarecare formă de organizare în domeniul
spionajului diplomatic. Serviciile speciale secrete în inţelesul contemporan al
cuvântului au apărut în secolul XIX.
Odată cu evoluarea mediului internaţional, s-au produs schimbări relevante şi în
serviciile speciale. În secolul al XX-lea a apărut un nou tip de servicii speciale
secrete, servind unei ideologii şi nu unui stat. Printre acestea au fost CEKA sau
VECEKA, KGB, GRU. Exemplul sovietic a fost urmat de Germania nazistă în
anii 1930 (Abwehr, Gestapo şi SD).
 Cronologia
În contextul dimensiunii structural-funcţionale, una din sarcinile primordiale ale
reformării a constituit racordarea atribuţiilor şi funcţiilor serviciilor speciale
moldoveneşti la rigorile statului de drept şi ale comunităţilor informative moderne.
Globalizarea, internaţionalizarea pericolelor, rapiditatea şi perpetuarea continuă a
acestora conduc la ideea schimbarilor continue ale serviciilor speciale, la nevoile de
reformare permanentă a acestora. Pentru aceasta trebuie identificate necesităţile şi
alocate resursele comune, combinarea mai eficientă a resurselor existente, intensificarea
dezvoltării capacităţilor şi armonizarea structurilor, compatibilizarea şi
interoperaţionalizarea serviciilor speciale şi forţelor militare, de colaborare efectivă,
precum şi găsirea soluţiilor de comandă unică.
Serviciile speciale reprezintă potenţialul adecvat pentru colectarea, stocarea, prelucrarea
şi analiza informaţiei în soluţionarea diverselor ameninţări şi provocări ale cărei
capacităţi de percepţie anticipativă şi de prezentare a ameninţărilor să contribuie la
evitarea acţiunilor nedorite de natură strategică şi de coordonare a acţiunilor viitoare,
pentru atingerea obiectivelor şi realizarea intereselor de bază a serviciilor speciale.
 Termen serviciile speciale
Drept concept dintre termenii care se utilizează în domeniul nostru: servicii speciale,
servicii de informaţii şi securitate, servicii secrete, intelligence, servicii de informaţii,
agenţii de securitate, am luat ca bază termenul servicii speciale, pe care l-am definit. În
cadrul acestui subcompartiment am determinat sensul comun al termenului de servicii
speciale, unde pentru noi este importantă conexiunea dintre diversitatea de denumiri.
Aici putem observa că utilizarea termenului are un spectru mai larg din totalitatea de
termeni pe care i-am enunţat.
Abordarea obiectivă, dintr-o perspectivă istorică a serviciilor speciale, diferă de la un
stat la altul, dar totodată se observă că statutul şi structura unor servicii speciale se
aseamănă şi la baza existenţei serviciilor speciale moderne persistă o percepţie obiectivă
asupra politicului şi al societăţii în general.
Argumentarea termenului servicii speciale ar fi o denumire generală a tot ce înseamnă
servicii secrete de spionaj, de contraspionaj, operative, tehnice, direcţia de informaţii şi
contrainformaţii a armatei, inclusiv în Republica Moldova.
 Comunitatea internaţională nu
anulează misiunile şi sarcinile
de bază ale serviciilor speciale
de informații, ci dimpotrivă,
numărul acestor servicii se
măreşte, perpetuează, necesită
un nivel ridicat de cunoştinţe şi
ingeniozitate a unui personal
cu capabilităţi înnăscute şi
dobândite, de o instruire
specializată, un nivel mai înalt
de colaborare, cooperare,
conlucrare.
 Sarcini de autoevaluare

•Definiți noțiunile de bază privind structura și organizarea

serviciilor de informații;
•Identificați structura, caracteristicile și tipologia serviciilor de
informații;
•Evaluați rolul, structura și organizarea serviciilor speciale de
informații în societate și stat;
•Estimați importanța colectării, stocării, prelucrării şi analizei
informaţiei în soluționarea conflictelor de către serviciile de
informații.
 Bibliografie

•Busuncian T. Colaborarea internațională a serviciilor speciale în

combaterea terorismului. Teză de doctor în politologie. Chișinău, 2013,
182 p.
•Busuncian T. Rolul Comunității de Informaţii a Statelor Unite privind
combaterea terorismului internaţional. History & Politics, 2011, An.
IV, Nr.1, p. 77-91
•Hughes-Wilson J. Serviciile secrete. București: Meteor Publishing,
2017, pag. 17-18.
•Institutul Naţional de Informaţii şi Securitate.
https://www.sis.md/ro/content/institutul-na%C5%A3ional-de-informa
%C5%A3ii-%C5%9Fi-securitate
(accesat la 08.04.2020)
•Legea Republicii Moldova privind organele securităţii statului. nr. 619
din 31. 10. 1995. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
13.02.1997, nr. 10.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=3
11701
(vizitat 25.04.2020).