SPIONAJUL ȘI CUNOAȘTEREA

Informația în sine, ajunge să fie privită ca o armă foarte valoroasă, în mod paradoxal
una imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la impunerea voinței proprii într-un conflict.
Războiul, mai ales cel de succes, nu a putut fi purtat niciodată fără o minimă cunoaștere a
adversarului, și de aceea spionajul este vechi de când lumea. Astăzi mai mult ca oricând
nevoia de cunoaștere (în general) este de o importanță vitală pentru a avea succes. Accesul la
informații a devenit o armă cu două tăișuri, odată cu apariția Internetului la începutul anilor
'90. Posibilitățile de a cunoaște cresc exponențial odată cu numărul celor care pot cunoaște.
Internetul micșorează distanțele dintre indivizi, dintre civilizații, dintre oameni și statele în
care trăiesc.
Diferitele forme ale războaielor informaționale au multe elemente comune din punct
de vedere al obiectivelor urmărite, al mijloacelor și metodelor folosite, al instrumentelor cu
ajutorul cărora ele urmăresc să-și atingă scopurile.
Spionajul este o activitate desfășurată de una sau mai multe persoane numite spioni;
scopul aceste activități este de urmărirea unei sau mai multor persoane, instituții sau țări
pentru a afla intențiile sau activitățile acestora, pentru a afla ce intenționează să facă sau să
spună, și aceasta cu scopul de a informa o terță parte.
Termenul de spionaj este deseori asociat cu statul care spionează dușmani potențiali
sau actuali, în primul rând pentru scopuri militare, dar acesta s-a extins la spionajul care
include corporații, cunoscut sub numele de spionaj industrial. Multe națiuni spionează la o
anumită perioadă atât dușmanii cât și pe aliați, deși mențin o politică de a nu comenta asupra
acestui fapt.
Dicționarul legislativ al lui Henry Campbell Black (1990) definește spionajul ca fiind
"...strângerea, transmiterea sau pierderea informațiilor referitoare la apărarea țării."
Spionul este un agent angajat să obțină astfel de informații. Termenul de ofițer de
informații este de asemenea folosit pentru a descrie un membru a forțelor armate, poliției sau
agențiilor de spionaj, care sunt specializate în strângerea, fuziunea și analizarea informațiilor,
pentru a se sfătui cu guvernul sau cu alte organizații.

Istoria spionajului
     Spionajul face parte din cele mai vechi și mai complexe meserii ale civilizației
omenești. Chiar pentru un spion experimentat e de multe ori greu să afle informațiile secrete
ale adversarului și mai greu e să le transmită rapid și în siguranță centralei, astfel încât
serviciul de contrainformații al dușmanului să nu surprindă acest lucru.
     Transmiterea secretă de informații s-a practicat încă de la facerea lumii de către
iscoadele lui Dumnezeu, îngerii. În Biblie sunt prezente și alte cazuri de spionaj, cum ar fi
faptul că Moise a trimis oameni în țara Cananului pentru a vedea ce fel de țara este. De
asemenea, Iosua, asediind Ierihonul, a trimis doi spioni în oraș. Fiind suspectați de rege,
aceștia au scăpat doar datorită unei femei ce i-a ascuns în inul de pe acoperișul casei sale.
Instituind principiul răsplătirii agentului secret, Iosua nu a ucis-o după cucerirea cetății.   
 În anul 1310 î.Hr., faraonul egiptean Ramses al II-lea i-a crezut pe doi presupuși
dezertori din armata hititilor cu care se lupta și de-abia au reusit egiptenii să scape cu viață din
cursa întinsă. Din antichitate este folosit șiretlicul ce consta în scrierea mesajului pe pielea
capului iar apoi în lăsarea părului să crească la loc pentru ca informația să ajungă la destinație
în siguranță. Spionajul și-a pus amprenta și asupra razboaielor greco-persane (sec al V-lea î.
HR. ). Un grec care trăia în Persia, aflând despre intenția regelui Darius de a-i ataca țara
natală, a alertat Sparta astfel: a trimis mesajul pe o tăbliță pe care a uns-o apoi cu ceara pentru
a părea nefolosită. Și astfel, neluați prin surprindere au putut spartanii să-i învingă pe persani.
Se cuvine să menționăm faptul că Alexandru Macedon a fost primul care a folosit cenzurarea
corespondenței ca mijloc de investigație, iar Hanibal și-a datorat victoriile nu numai talentului
său de conducator de oști ci și unui serviciu de informații bine pus la punct.
     Comandanții din antichitate recurgeau destul de des la dezinformarea inamicului,
pentru al determina să acționeze în dauna intereselor proprii. Hannon confruntându-se cu
răscoala a 4000 de gali din armata sa, pentru a-i împiedica să se alieze cu romanii, a trimis un
cercetaș inamicilor care le-a indicat acestora locul unde se aflau nemultumiții. A urmat
măcelarirea galilor luați pe nepregătite. Unul dintre cei mai vestiți cârmuitori din antichitate
care a folosit pe scară largă serviciul secret a fost regele Pontului Mitriade, care prin agenții
săi de la Roma cunoștea foarte bine disputa dintre Sylla si Marius, fapt ce l-a ajutat foarte
mult în gestionarea situației. Împăratii romani, mai ales tiranii ca Tiberiu si Domițian au
dispus de armate întregi de iscoade ce supravegheau toate persoanele suspecte.
     Înca din antichitate erau bine cunoscute multe metode ale activității de spionaj care au
devenit uzuale: utilizarea cifrului, folosirea porumbeilor călători și a altor păsări special
dresate pentru transmiterea rapoartelor. Cu tot rolul însemnat pe care l-a jucat spionajul în
epoca, nu există dovezi despre existența unor organizații speciale ale serviciului secret în acel
timp.
     În evul mediu spionajul cunoaște de asemenea o frumoasă dezvoltare. Se practică pe
scară largă urmărirea persoanelor ce nu inspirau încredere, trimiterea de agenți în țările
inamice. În epoca Renașterii guverna o politică ce ținea cont doar de propriul interes, politica
ce a fost promovată de regii francezi, spanioli, englezi. Se țeseau intrigi, se foloseau
numeroase căi ascunse de a obține atât victorii politice cât și militare. Contraspionajul,
serviciile de informații cunosc o dezvoltare frumoasa dupa cucerirea Americii, manifestându-
se un interes uriaș pentru dobândirea de hărți, dar și pentru păstrarea secretelor. Cifrarea din
ce în ce mai complicată a mesajelor și trimiterea de informații false în mod intenționat pentru
a induce în eroare adversarul, ca de altfel și caracterul greoi și nesigur al căilor de transmitere
sunt coordonatele spionajului din evul mediu. Singura care avea spioni în toată lumea era
biserica, reprezentanții ei având posibilități de informare aproape nelimitate.
     În sec al XIX-lea au apărut pentru prima data societățile secrete, ceea ce reprezintă un
pas important în evoluția spionajului. Complotiștii erau totuși creduli și vorbeau prea mult,
după cum îi portretizează Chateaubriand ,,Nimic mai obișnuit decât un francez laudându-se în
public ca e amestecat într-un complot și el povestește totul, fără a omite ziua, locul și ora
actiunii, oricărui spion pe care îl considera confrate și vorbește cât poate mai tare, dacă nu
cumva nu striga-n plină strada". În timpul Restaurației, se folosea fierul de călcat pentru
deschiderea corespondenței iar imprudența era ceva obișnuit căci unele scrisori erau prost
sigilate ori sigiliile erau prost imitate.
 Sfârsitul secolului al XIX-lea avea să ducă la profesionalizarea conspirației prin
impunerea unei stricte organizări și discipline. Această evoluție va fi dublată prin pregătirea
oamenilor, făurirea unui plan foarte bine pus la punct. Pentru protejarea secretului, s-au folosit
coduri, cifruri, cereală specială, cabinete negre, corespondență indirectă, deghizări, pașapoarte
false, justificări abile și evadări spectaculoase. Din sec al XIX-lea se conturează conturul unei
tehnici de investigare a persoanelor și a informațiilor. Spionii făceau parte dintr-o anumită
categorie, erau controlați periodic și erau mai mulți spioni trimiși pe urmele aceleași tinte.
Exista un balans între precizie si hazardare, între indiferență și strictețe, între eficienta si
inutilitate. Lumea spionajului este o lume a suspiciunii, a verificării continue a agenților aleși
pe baza calităților individuale. Contează foarte mult comunicarea cu spionul, cunoașterea
personalității acestuia iar nimeni nu trebuie să devină indispensabil.
     În sec al XX-lea arta tehnicile de disimulare, de protejare și de obținere a secretului
cunosc alte culmi, facilitate și de o evoluție considerabilă a științei. Primul razboi mondial a
fost precedat de o îndelungată pregătire, inclusiv sub forma unui război secret.
Incidentele cu privire la spionaj sunt bine documentate de-a lungul
istoriei. Egiptenii antici au avut un sistem bine dezvoltat pentru obținerea informațiilor,
iar evreii au folosit și ei spioni. Mai recent spionii au jucat un rol important
în Anglia elizabetană. Japonia feudală a folosit deseori ninja pentru a strânge informațiile.
Multe metode moderne de spionaj au fost deja stabilite atunci.
Războiul Rece a implicat spionaj intens între Statele Unite și aliații săi și Uniunea
Sovietică și Republica China și aliații acestora, referitor mai ales la armele nucleare. Recent,
agențiile de spionaj au urmărit comerțul ilegal de droguri și persoanele bănuite de
complicitate sau activități teroriste.
Timp de trei decenii Statele Unite și-a cultivat cele mai bune și inteligente dispozitive
în domeniul comunicațiilor și controlului. Pe măsură ce tehnologia a evoluat, mijloacele și
metodele de spionaj au avansat către supravegherea tuturor transmisiilor electronice,
incluzând telefonul mobil, mesageria vocală, e-mail și transmisii fără fir.
Totuși, se spunea că Uniunea Sovietică avea cele mai mari și mai avansate rețele de
spionaj în timpul existenței sale, infiltrându-se și în cele mai sigure locuri de pe planetă, fapt
care a cauzat multe scandaluri.
Pentru a obține informații politice și economice, care ar putea fi în avantajul Statelor
Unite, comunicațiile străine sunt din când în când subiectul supravegherilor. În 2002, noi
programe de supraveghere prin satelit, înarmate cu rachete, au făcut posibil nu numai
supravegherea în timp real ci și răspunderea prin forță.
SUA
Sistemul de informaţii şi securitate al SUA numără nu mai puţin de 14 asemenea
agenţii, la care se adaugă încă 13 organizaţii cu atribuţii similare. În plus, pentru sporirea
eficienţei unor acţiuni/operaţiuni din acest domeniu, între Pentagon şi CIA există tot mai
multă întrepătrundere.
Dacă, în perioada Războiului rece, spionajul american era orientat prioritar împotriva
URSS, în momentul de faţă se înregistrează o lărgire a ariei sale, potrivit intereselor politice şi
tendinţelor de globalizare. Astfel, unii din cei mai eficienţi agenţi CIA acţionează în Africa şi
Asia, cum este cazul spionului Robert Baer Booker, ca şi în Orient, precum Melissa Boyle
Mahle, care va publica volumul Denial and Deception (2004), în care formulează opinii
critice cu privire la felul în care au fost gestionate informaţiile ce ar fi putut preîntâmpina
atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Chiar unul dintre directorii CIA, Leon Panetta, şi-a
început cariera ca spion în mai multe ţări.
Federaţia Rusă
Urmaşul "Primului Directorat" din KGB este Serviciul de Informaţii Externe al
Federaţiei Ruse (FSB), înfiinţat în 1991 şi reorganizat în timpul preşedenţiei lui Vladimir
Putin, el însuşi fost agent de informaţii în Germania. Deşi, la modul declarativ, FSB se dezice
de activităţi de spionaj în alte ţări, mărturii provenite chiar din interiorul acestei agenţii afirmă
că, împreună cu GRU, operează împotriva Statelor Unite într-un mod mult mai activ decât în
timpul celor mai "fierbinţi" zile ale Războiului rece. Semnificativ în acest sens este cazul
celor 10 spioni ruşi, între care o "urmaşă" a lui Mata Hari, frumoasa Anna Chapman, care
acţionau sub acoperire în SUA.
Marea Britanie
În legătură cu James Bond, este de remarcat că MI5 şi MI6 nu au mai fost atât de
active în domeniul spionajului precum se afirmă în cărţile lui Fleming. Din contra, serviciile
de informaţii britanice sunt preocupate, în special, de anihilarea agenţilor străini. În 2009,
unele agenţii de presă au publicat informaţia conform căreia nu mai puţin de 20 de ţări
spionează intens Marea Britanie, între care şi unii dintre aliaţi, Germania şi Franţa.
Franţa
Serviciul de informaţii francez, DGSE, s-a angajat, în perioada contemporană, în
acţiuni de mai mică anvergură în diferite puncte ale globului, dar, ca să cităm "telegramele"
(termenul de "cablograme" este folosit impropriu) Wikileaks, Franţa ar fi cel mai activ stat
european în spionajul industrial. În acelaşi domeniu, această ţară ar fi şi o "ţintă", dacă este să
amintim de cazul managerilor de la uzinele Renault care ar fi spionat pentru alte ţări, rămas
cam "în coadă de peşte"
Germania
Ca şi în perioada Războiului rece, şi în cea de după căderea "Cortinei de fier",
Germania continuă să fie o ţară "asediată" mai ales de "diplomaţii sub acoperire". Astfel,
publicaţiile "Die Welt" şi "Fokus" citând surse din Oficiul Federal pentru Apărarea
Constituţiei, pun în circulaţie informaţia conform căreia nu mai puţin de 120 din cei 360 de
diplomaţi ruşi acreditaţi în această ţară lucrează pentru Serviciul de Informatii Externe al
Rusiei, Serviciul Federal de Securitate sau GRU, Serviciul de informaţii militare. Având în
vedere această informaţie, se afirmă că Rusia menţine în Germania cea mai densă reţea de
spioni din întreaga Europa.
Care este "capitala spionajului mondial" ?
În mod tradiţional, se considera că Viena avea reputaţia de a fi fost multă vreme un
"leagăn al spionilor", o "placă turnantă" a activităţilor informative din întreaga lume.
Şi totuşi, în ultimul timp, Viena are un "concurent" redutabil, care nu este altul
decât "capitala Uniunii Europene", Bruxelles, devenit, potrivit aprecierilor unor experţi "un
cuib de spioni", dat fiind că aici se concentrează cele mai importante centre de putere. O serie
de ţări, grupuri de presiune, ziarişti şi agenţii de stat sau private, sub diverse "acoperiri"
folosesc metode dintre cele mai sofisticate pentru a obţine informaţii protejate.
Ţările mici în spionaj
Dar şi statele de mai mici dimensiuni, aparent fără un rol major în politica mondială,
îşi au locul lor pe harta mondială a spionajului. Astfel, în Estonia, un funcţionar al Ministerul
Apărării, Herman Simm a fost dovedit ca spion pentru Federaţia Rusă căreia i-a transmis
informaţii de mare valoare privitoare la NATO, în special despre proiectul de amplasare a
unor componente ale scutului american antirachetă. În 2010, relaţiile dintre Norvegia şi SUA
au fost perturbate după ce ambasada americană a fost acuzata că spionează sistematic cetăţenii
norvegieni. Georgiaduce un "război" de durată împotriva agenţilor Federaţiei Ruse.
Orientul Mijlociu
În afara confruntărilor armate, atentatelor teroriste, în această zonă se desfăşoară un
continuu "război al spionilor", Israelul, prin Mossad, a reuşit să penetreze chiar organizaţiile
palestiniene, iar Iranul, Arabia Saudită, Libanul, Siria nu mai prididesc să aresteze spioni
israelieni, americani, mai mult sau mai puţin dovediţi, pe care, de cele mai multe ori îi
execută.
Orientul Îndepărat
Potrivit aprecierilor unor experţi, spionajul chinezesc ar fi cea mai puternică
ameninţare la adresa Occidentului. În opinia unor avizaţi experţi, China deţine primul loc la
spionaj economic. Autorităţile din SUA se plâng de faptul că acesta ţară fură secrete pentru a
concura firmele americane, europene şi japoneze. Bineînţeles, China neagă acuzaţiile de
spionaj, deşi americanii au arestat mai mulţi cetăţeni chinezi sau chiar, americani suspecţi.
Alături de Cuba, o altă ţară care a conservat regimul comunist şi continuă să
folosească metoda "femeilor spion" este Coreea de nord, mai ales împotriva statului pe care îl
consideră cel mai important adversar, Coreea de sud.
ONU - în continuare "front de spionaj"
Ca şi în perioada Războiului rece, ONU şi organizaţiile sale continuă să constituie un
"front secret". În 2004, a stârnit un adevărat scandal informaţia din presa engleză după care
Marea Britanie a ţinut "isonul" Statelor Unite în acţiunile de spionare şi influenţarea unor
state care aveau atitudini "neconforme" cu politica acestor ţări. Purtătorul de cuvânt al fostului
secretar general al ONU, Kofi Annan, a declarat că acesta este de părere că instalarea unor
dispozitive de interceptare în sediul organizaţiei este ilegală.

Tipuri de spionaj
1. Spionajul militar, are în vedere obținerea de date și informații din domenii ce au
tangență directă cu apărarea tării. Ele nu se referă însă, în mod simplist, doar la
concentrarea sau dislocarea de trupe și tehnică militară ori la anume planuri strategice,
ci privește complexitatea de date privind fortele umane și materiale ce au legatură cu
apărarea țării, moralul trupelor și altor formațiuni ce participa la sistemul de securitate
(apărare), dotarea, activitățile de stat major, nivelul de pregătire al cadrelor,
atașamentul și moralitatea lor, problemele economice specifice armatei și industriei de
apărare. În sfera spionajului militar intră și culegerea de date despre capacitatea
uzinelor care pot lucra pentru nevoile războiului, producția unor materiale strategice,
căile și mijloacele de transport etc. Spionajul militar pe timp de război diferă față de
 cel din timp de pace, atât sub aspectul imperativității cu care trebuie obținute
informațiile, cât și al ariei mult mai largi de date care se impun a fi cunoscute. În
decursul războiului, timpul care stă la dispoziția spionajului este delimitat precis. În
cazul celorlalte genuri de spionaj, politic sau economic, această caracteristică se
regăsește într-o măsură mai redusă sau cu totul întâmplător.

2. Spionajul economic implică cunoașterea și obținerea de informații privind strategia,

orientările și evoluțiile politicii economice ale unui stat, ramura, domeniu de activitate
sau chiar întreprindere. Noțiunea de spionaj economic este relativ nouă. Unii autori îl
substituie, în mod impropriu, cu spionajul industrial, care este de fapt o subdiviziune a
acestuia. Dacă spionajul militar și spionajul politic își au câmpul de acțiune la nivel
statal, în schimb spionajul economic coboară până la nivel de întreprindere și chiar la
nivel de individ. În literatura se vorbeste și de alte tipuri de spionaj, în funcție de
domeniul vizat, cum ar fi: știintific, industrial, comercial și financiar. Toate aceste
subdiviziuni aparțin de fapt aceluiași domeniu, spionajul economic, dat fiind că
problematica abordată se circumscrie laturii economice. Colectarea informațiilor
despre comerț, finanțe, resurse naturale, capacitate industriala etc. sunt de competența
spionajului economic, așa cum analiza acestor informații e relevantă pentru orientarea
politicii exterioare 
- Spionajul stiințific presupune obținerea de informații referitoare la cele mai
valoroase idei și descoperiri din domeniul științelor. Simplul fapt de a afla unde se
găsește o anumită personalitate din lumea științei sau la ce problemă intenționează
să lucreze, constituie deja o informație de valoare care permite angajarea unei
cercetări proprii sau a unei acțiuni, care să invingă concurența pe propriul teren. S-
a putut constata că în momentul desfășurării unor conferințe sau congrese
științifice, mulți savanți își "pierd" servietele sau le găsesc violate. Agenții
spionajului științific, pentru obținerea datelor și informațiilor, nu folosesc numai
asemenea metode brutale. Adesea, munca lor de "documentare" este mai simplă.
După aprecierea unor ziaristi, peste 98% din informațiile științifice sunt obținute în
urma studierii detaliate a milioane de publicații care apar anual în lume. Există
centre specializate care colectează și difuzează informațiile științifice. Cercetarea
atentă a materialelor publicate, chiar și a știrilor izolate, oferă unor firme și
laboratoare date știintifice care, puse în legătură cu alte informații culese, pot da
indicii pentru activitatea de cercetare într-un domeniu sau altul.
- Spionajul industrial urmărește captarea invențiilor și descoperirilor tehnice,
aplicate sau cu posibilități de a fi aplicate în industrie. Frontul pe care acționează
agenții secreți ai acestui fel de spionaj este foarte întins și adeseori se suprapune cu
spionajul militar sau public.
- Spionajul comercial și financiar are drept scop obținerea de informații din
domeniul vizat și înlăturarea concurentului de pe piața economică. Agenții unui
asemenea tip de spionaj urmăresc aflarea condițiilor în care s-a produs o anumită
marfă, publicitatea ce va fi facută, prețul de vânzare, canalele de distribuție
 utilizate, pentru ca la rândul său, concurentul să ofere condiții mai avantajoase și
astfel să obțină întâietatea.
3. Intre diversele tipuri de spionaj, cel mai cotizat și mai puțin fiabil este spionajul
politic. El se ocupă de a prevedea comportamentul forțelor politice în țările străine,
utilizând rapoartele din surse publice oferite de personalul diplomatic (mai ales atașatii
militari), completate de investigații ale serviciilor secrete de spionaj. In acest sens, cea
mai valoroasă informație este cea relaționată cu organizația militară, care în mod
ironic e mai accesibila și mai puțin eficient protejată în timp de război decât în timp de
pace. 
Avansul tehnologic a generat o cursă neoprită între capacitățile militare și măsurile de
apărare, și a generat noi metode de acces la informație, dar si noi tehnici de protejare a
informației secrete. În aceste procese un rol important îl deţine spionajul tehnologic. 
Daca sistemele de inteligenţă trebuie să facă predicţii ale comportamentului statelor
străine, ele trebuie să ducă o muncă de culegere de informaţii legate de inteligenţa personală,
caracteristici personale, biografice, comportamentale, emoţionale ale celor ce iau deciziile
politice în acele state străine. În ultimul timp, a crescut importanţa altor factori: culturali,
ambientali etc. care pot determina evoluții noi în specialitățile din cadrul sistemelor de
inteligență. 
 Într-o informație se aduna multe fapte de interes care trebuie puse într-o anumită ordine
din punct de vedere logic. Ea trebuie să redea imaginea cât mai adevărată și completă a
faptelor și a fenomenelor.
Utilitatea unei informații depinde de gradul în care ea ajută factorii de decizie, dar și de
precizia și de caracterul său complet. În activitatea de informații, timpul joacă un rol
primordial. Oportunitatea informației, influențează negativ utilitatea ei, daca ea nu a fost
transmisă  la timp.
Alte caracteristici pe lângă utilitate și oportunitate, ar fii: 
- vârsta informatiei (intervalul de timp scurs între momentul în care a fost obținută și
momentul în care factorul decizional ia o decizie pe baza ei); 
- frecvența informației (viteza cu care parcurge nivelele: operațional-informațional-
decizional); 
- fiabilitatea informației (capacitatea de nealterare a informației, pe parcursul
drumului sau până la factorul de decizie, dar și în momentul de decizie).
Există mai multe tipuri de informație. Cele mai importante sunt:
- Informațiile politice (politica externa națională, dar și internă a statului, partide
politice, grupuri de presiune, sistemul electoral, etc);
-  Informațiile din domeniul militar (nivelul de pregătire a personalului, mărimea
forțelor armate, capacitatea și starea lor de operativitate, performanțele, tehnicile,
acorduri militare cu alte state, strategia de acțiune etc);
-  Informațiile tehnico-științifice (dezvoltarea tehnică din sectorul civil și militar al
unui stat, tehnologiile sau ,,cuceriri” făcute în anumite sectoare vitale ale
cercetării, strategii de dezvoltare a armamentelor, folosirea sistemelor
computerizate etc);
 -  Informațiile din domeniul social (populația, efectivele apte de război și muncă,
relațiile de grup din cadrul unei națiuni și modul în care acestea influențează
politica internă, sau/și chiar externă a statului, probleme legate de minorități, etc);
-  Informațiile cu caracter economic (capacitatea economiei și gradul ei de
dezvoltare, importurile și exporturile, politica fiscală și monetară cu implicații
asupra capacității de apărare a statului);
-  Informațiile biografice: date de interes despre personalitățile politice, militare și
civile;
- Informațiile privind transportul și telecomunicațiile: transporturi de toate felurile,
telecomunicații;
- Informațiile referitoare la mediul înconjurător (sunt cerute pentru luarea decizilor
cu privire la planificarea acțiunilor militare și pentru sprijinul acțiunilor de
cercetare)
Toate aceste informații, ajung la stadiul de a fii analizate (procesul de transformare a
informației), iar rezultatul sau ,,produsul informațional”, poate lua forma unor scurte
memorandumuri, rapoarte oficiale amănunțite, expuneri și alte mijloace de prezentare a
informațiilor.
Analiza tehnică, transformă datele foarte specializate, total sau aproape de neînțeles pentru
oricine altcineva doar de către specialiști din domeniu- în date care pot fi folosite și de alți
analiști din domeniul informațiilor.
Criptoanaliza, se referă la rezolvarea sau ,,spargerea” codurilor și cifrurilor inamice,
permițându-le   astfel analiștilor să aduca mesajul criptat la forma sa inițială, cu înțeles.
Analiza telemetrică, telemetria reprezintă transmiterea radio a unor informații de la un
vehicul-test către o stație de la sol. Pe baza acestor informații, inginerii folosesc informațiile
pentru a cunoaște și evalua performanțele vehiculului, iar în caz de eșec, cauzele care au dus
la eșec.
În general aceste ultimele tipuri de analize, se folosesc pentru ca rezultatele acestei
muncii  să servească drept sursă pentru alți analiști din diferite domenii.
O funcție importantă și frecventă a serviciilor de informații este reprezentată de
ansamblarea și întreținerea bazelor mari de date, ce cuprinde o mare cantitate de informații
relevante despre toate țările unde ar putea avea loc o activitate militară. Un alt gen de bază de
date, ar fii aceea care conține documente biografice (referiri din ziare legate de partide,
oficiali ai guvernelor, călătoriile lor, relațiile lor, pozițiile lor, călătoriile, modul cum au fost
promovați), care pot ajuta, de exemplu, la o analiza legată despre relațiile lor cu anumiți
oficiali, sau aflarea adevarului din luptele interne din partide, etc.
Sursele de informații și metodologia culegerii informațiilor
Pentru obținerea informațiilor necesare factorilor de decizie politico-militară, se folosesc
cinci discipline de culegere a informațiilor: HUMINT, SIGINT, IMINT, MASINT și OSINT.
HUMINT- disciplina de culegere a informatiilor, în care omul este atât culegător, cât și
platformă de culegere, la care se face referire ca spionaj.
Exista două tipuri de culegere a informațiilor HUMINT, și anume:
- din surse deschide, legale (open source information-OSINF)
- din surse clandestine (ilegale)
 SIGINT- informații derivate prin interceptarea și exploatarea emisiunilor
electromagnetice străine, petru procesul informativ și cuprind:
COMINT- informații derivate prin interceptarea comunicațiilor străine, prin alte
mijloace decât cea intenționată a emițătorilor. Nu presupune monitorizarea mass-media  sau
interceptarea comunicațiilor pe timpul investigațiilor contrainformative. COMINT include
spectrul de analiză al traficului pe câmpul de lupta, de criptoanaliza și constatări direcționate.
ELINT- informații derivate din radiații electromagnetice străine, altele decât
detonațiile atomice sau sursele radioactive.
FISINF-informații derivate din parametrii echipamentelor și ai sistemelor de control,
precum telemetre, faruri, legături de comanda.
IMINT- produse de interpretare a imaginilor și a fotografiilor pentru uzul informativ.
Reprezentări de obiecte reproduse electronic sau prin mijloace optice și filme, dispozitive
electronice de afișare, alte mijloace folosite pentru scopuri informative.
MASINT- informații stiințifice și tehnice obținute prin analiza calitativă a
informațiilor și a datelor derivate din senzorii tehnici specifici, în scopul identificării și al
măsurării oricărei trăsături asociate cu sursa (emițător sau transmițător). Cuprinde informații
acustice, radar, laser, seismice, de flux, de debit.
 OSINT- proces care presupune selecție, analiza și procesare atentă a materialelor
informative provenite  din surse deschise. Se desfășoara de către sectorul privat în combinație
cu expertiza efectuată de specialiști, cu mijloace tehnice adecvate.         
Culegerea informațiilor din surse umane    
Culegerea informatiilor din surse umane, sau spionajul, reprezintă primul lucru la care se
gândește cineva când vine vorba de „serviciile de informații”.
In mod obisnuit, sunt implicate persoane cu două roluri diferite:
Un ofițer de informații, angajat al serviciului de informatii, și o sursă
(informator/colaborator), care îi furnizeaza ofițerului date pentru a fi trimise conducerii
serviciului de informații. Ofițerul de informații sau „intermediarul” păstrează legatura cu
sursa, transmite instrucțiunile primite de la superiori, asigură resursele necesare (precum
echipamente de copiere și comunicații) și, în general, încearcă să asigure continuitatea
fluxului de informații.
Culegerea informațiilor din surse tehnice             
Culegerea informatiilor din surse tehnice se referă la un set de metode prin care
informațiile sunt culese folosind mai degrabă tehnologia avansată decât agenți umani.
Limitate în ultimă instanță numai de ingeniozitatea umană și de legile fizicii, aceste tehnici
presupun fotografierea de la marea distanță și interceptarea unor unde electromagnetice, deși
sunt exploatate și alte mecanisme (de exemplu, semnale acustice).
Culegerea informațiilor din surse deschise
Sursele deschise pot fi împărțite în trei categorii:
- Surse primare: sunt cele care implică contactul direct cu persoane, dintre care cele
mai relevante sunt următoarele: oficiali guvernamentali, angajați ai laboratoarelor
și ai institutelor de cercetare științifică, pe lângă acestea, informarea realizată de
diplomați și atașați militari, prin rapoartele pe care le prezintă aceștia, cu privire la
 evenimentele din tările în care aceștia au posturile, se încadrează de asemenea în
categoria surse deschise, chiar daca este un amestec de humint cu surse deschise.
Alte surse umane primare deschise, ar mai fii, pe langă acești diplomați și atașați militari,
inspectorii care în urma unor tratate militare, merg în anumite țări, pentru a vedea dacă
acestea respectă termenii Tratatului.  Inspectorii au un acces mai mare la informație, decât
atașații militari și alți vizitatori. In mod asemanator, oamenii de afaceri, savanții și alte
persoane care călătoresc pot afla informații în țările pe care le viziteaza.
- Sursele secundare: constau în literatura publicată în forma electronică sau pe
Internet, incluzând ziare, reviste, transcrieri ale programelor radio și TV, ziare
academice, documente guvernamentale. Deși sunt mai ușor de contactat și mai
ieftine decat sursele primare, datele și informațiile conținute sunt de valoare mai
mică și uneori depășite.
- Sursele tehnice: constau din imagini obținute de sateliții comerciali. Intereseaza in
primul rând cele referitoare la armele de nimicire în masa.
Concluzii
Economia și securitatea națională sunt total dependente de tehnologiile informaționale
și de inflastructura informațională. În centru structurii infomaționale, de care depinde
omenirea, se află Internetul, un sistem conceput inițial pentru folosirea în comun a cercetărilor
neclasificate între oamenii de știință care nu erau suspecțați de folosirea abuzivă a rețelei. Este
același Internet care astazi conctează milioane de calculatoare din diferite rețele, rezolvând
cele mai multe servicii de bază ale națiunilor și conducând la funcționarea infrastructurilor.
În România, pe parcursul ultimilor anii, au început să apară din ce în ce mai multe
reglementări legislative privind protecția și securizarea informațiilor. Printre cele mai
cunoascute legi care reglementează direct sau indirect, protejarea informației, stocare și
mecanismele de prelucrarea, precum și de transmitere întânim:
- Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României;
- Ordonanța de Guvern 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind drepturile
de autor conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combatrerea pirateriei în domnenile
audio și video, precum și a programelor pe calculator;
- Legea 455/2001 privind semnătura electronică
- Legea 544/2011 privind accesul la informația publică
- Legea 355/2002 privind comerțul electronic
- Legea 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera curculație a acestor date.
S-ar putea spune că, cel puțin din punct de vedere legislativ, România se aproprie de
climatul juridic internațional și al tărilor dezvoltate în privința securității informațiilor.
Însă, mai sunt multe aspecte de rezolvat, care țin de procedurile de aplicare a legislației,
de educația și instruirea în acest domeniu, de conștientizarea factorilor decizionali în
privința riscurilor la care sunt supuse sistemele infomaționale ale organismelor pe care le
conduc.
Bibliografie:
1. Comandor dr. Mihai Axante- Cecetare, informații, spionaj, Editura Niculescu,
București, 2005
2. Dr. Paul Ronitz, Spionajul economic, Editura Militară, București, 1976
3. Dumitru Oprea, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași- Globalizarea și riscul
securității informațiilor
4. www. wikipedia. com
5. www. ingepo.ro/ INGEPO Consulting
6. www. securitatea-româniei.blogspot.ro
7. www. historia.ro/spionajul economic
 TEST GRILĂ

1. Spionajul este:
a) Activitatea prin care sunt furnizate informații cu buna știința unui terț;
b) Activitate desfășurată de una sau mai multe persoane numite spioni; scopul aceste
activități este de urmărirea unei sau mai multor persoane sau instituții sau țări pentru a
afla intențiile sau activitățile acestora, pentru a afla ce intenționează să facă sau să
spună, și aceasta cu scopul de a informa o terță parte.
c) Este un agent angajat să obțină informații.
Răspuns: b

2. Potrivit lui Henry Campbel Black, spionajul este:

a) Activitatea de strângerea, transmiterea sau pierderea informațiilor referitoare la
apărarea țării.
b) Activitatea pe care o desfășoară un membru al poliției pentru strângerea si analizarea
de informații;
c) Transmiterea secretă de informații de către un spion.
Răspuns: a

3. Cine a fost primul om care a introdus pentru prima data cenzura corespondenței?
a) Alexandru Macedon
b) Hanibal
c) Henry Campbell Black
Răspuns: a

4. În antichitate se regăseau următoarele metode de spionaj:

a) utilizarea cifrului, folosirea porumbeilor călători și a altor păsări special dresate
pentru transmiterea rapoartelor;
b) scrierea mesajului pe pielea capului iar apoi în lăsarea părului sa crească la loc pentru
ca informatia să ajungă la destinație în siguranță;
c) transmiterea informației în format electronic.
Răspuns: a,b

5. În Evul Mediu singura instituție care avea spioni în toată lumea era:
a) școala și biserica
b) biserica, spitalul, primăria
c) biserica
Răspuns: c

6. În ce secol au apărut pentru prima dată societățile secrete?

a) Secolul al XVI-lea
b) Secolul XX
c) Secolul al XIX-lea
Răspuns: c
7. În perioada contemporană, cel mai activ stat european în spionajul industrial este:
a) Franța;
b) Federația Rusă;
c) Israel.
Răspuns: a

8. Care este Capitala Spionajului Mondial?

a) Franța
b) Viena
c) Bruxelles
Răspuns: c

9. Un război continuu al spionilor se desfășoara în:

a) Estonia
b) Israel
c) Germania
Răspuns: b

10. Țara care deține locul I la spionajul economic este:

a) Franța;
b) Germania;
c) China
Răspuns: c

11. Tipurile de spionaj sunt următoarele:

a) Spionajul militar, economic, politic
b) Spionajul economic, științific, comercial și financiar
c) Spionajul militar, economic, politic
Răspuns: c

12. Spionajul militar presupune:

a) obținerea de date și informații din domenii ce au tangență directă cu apărarea tării;
b) culegerea de date despre capacitatea uzinelor care pot lucra pentru nevoile războiului,
producția unor materiale strategice, căile și mijloacele de transport
c) pregătirea fortele umane și materiale ce au legatură cu apărarea țării, moralul trupelor
și altor formațiuni ce participa la sistemul de securitate (apărare).
Răspuns: a, b, c

13. Spionajul economic presupune:

a) Învățarea de informații cu caracter comercial și financiar într-un anumit domeniu de
activitate;
b) Cunoasterea și obtinerea de informatii privind strategia, orientările și evoluțiile
politicii economice ale unui stat, ramura, domeniu de activitate sau chiar întreprindere;
c) Cunoașterea și obținerea de informații privind activitatea pe care o desfașoară biserica
într-o comunitate.
Răspuns: b

14. Spionajul economic este format din:

a) Spionajul politic, economic, militar
 b) Spionajul economic, politic, sub paravan religios
c) Spionajul ștințiific, industrial, comercial și financiar
Răspuns: a

15. Spionajul politic presupune:

a) culegere de informaţii legate de inteligenţa personală, caracteristici personale,
biografice, comportamentale, emoţionale ale celor ce iau deciziile politice în state
străine;
b) se ocupă de a prevedea comportamentul forțelor politice în țările străine, utilizând
rapoartele din surse publice oferite de personalul diplomatic (mai ales atașatii
militari), completate de investigații ale serviciilor secrete de spionaj;
c) Acest tip de spionaj le cuprinde pe toate celelalte, deoarece, cei care se încadreaza
în această categorie, practică spionaj total.
Răspuns: b

16. Cele mai importante tipuri de informații sunt:

a) Informațiile științifice, cu caracter politic, economice, industriale, biografice;
b) Informațiile cu caracter politic și militar;
c) Informațiile politice, din domeniul militar, tehnico-științifice, din domeniul social,
cu caracter economic, biografice, privind transportul și telecomunicațiile,
referitoare la mediul înconjurător.
Răspuns: c

17. Criptoanaliza se referă la:

a) Transformarea datele foarte specializate, total sau aproape de neînțeles pentru
oricine altcineva doar de către specialiști din domeniu în date care pot fi folosite și
de alti analiști din domeniul informațiilor.
b) Rezolvarea sau ,,spargerea” codurilor și cifrurilor inamice, permițându-le   astfel
analiștilor să aduca mesajul criptat la forma sa inițială, cu înțeles.
c) Transmiterea radio a unor informații de la un vehicul-test către o stație de la sol.
Răspuns: b

18. Pentru obținerea informațiilor se folosesc următoare cinci discipline de culegere a

infomațiilor:
a) HUMINT, SIGINT, IMINT, MASINT și OSINT;
b) COMINT, ELINT, FISINF, IMINT și MASINT;
c) IMINT, OSINT, SIGINT, COMINT și HUMINT.
Răspuns: a

19. Culegerea informațiilor din surse tehnice se referă la:

a) Un set de metode prin care informațiile sunt culese folosind mai degrabă tehnologia
avansată decât agenți umani;
b) Un set de metode folosind exclusiv sursele umane;
c) Un set de metode de transmitere a informațiilor prin intermediul radioului.
Răspuns: a
20. Amintiți două dintre cele mai cunoascute legi care reglementează direct sau indirect,
protejarea informației, transmitere, stocare și mecanismele de prelucrarea.
- Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României;
- Ordonanța de Guvern 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind
drepturile de autor conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combatrerea pirateriei
în domnenile audio și video, precum și a programelor pe calculator;
- Legea 455/2001 privind semnătura electronică
- Legea 544/2011 privind accesul la informația publică
- Legea 355/2002 privind comerțul electronic
- Legea 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera curculație a acestor date.