RECENZIE

1. Datele de identificare a lucrării:

Ion Negret-Dobridor, Teoria generala a curriculumului educational, Editura Polirom, Iasi,

2008 – 404 pagini

Coperta cartii ilustreaza „Scoala din Atena” Fresca, Stanza della Segnatura, Vatican (1509-
1510), realizata de Rafael.

Lucrarea a apărut la Editura Polirom, București și îl are ca autor pe domnul pofesor Ion
Negreț-Dobridorin, profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a
Universitatii din Bucuresti. A devenit cunoscut prin conceperea si experimentarea in scolile din
Bucuresti a unui model instructional original de tip mastery learning, pe care l-a descris in
lucrarea Invatarea eficienta (1994, in colaborare). Este laureat al Premiului „C.
Radulescu-Motru” al Academiei Romane (1996) si al Medaliei Jubiliare „Comenius” (2003). In
prezent exploreaza metamorfozele gindirii educationale contemporane, pe care le va expune in
lucrarea „Pedagogia postmoderna si educatia ultramoderna.”
2. Aprecieri asupra structurii şi conţinutului lucrării
Lucrarea este structurată în 19 capitole, iar cititorul este ghidat într-o călătorie despre
viziunea asupra curriculumului de la prima apariție a conceptului până la varianta ultramodernă a
acestuia.

Capitolul I

Primul capitol al cartii este intitulat „O viziune exhaustiva asupra curriculumului educational”.
În capitolul I autorul vorbeste de era curricurulum-ului modern ca fiind una complexa si care
strabate cel putin trei etape:

  Etapa premoderna (1918-1945), o era de avant industrial si de afirmare a

managementului centrat pe obiective in spatiul euroatlantic.
   Etapa moderna propriu-zisa, inceputa dupa al doilea razboi mondial, este marcata de o
crestere exponentiala a cunoasterii si de explozia inovatiilor tehnologice.
  Etapa postmoderna s-a produs in anii ’60, dar s-a afirmat abia in anii ’80, la inceput ca o
revolta impotriva ,,inginerizarii", a manipularii”, ,,unilateralizarii” si ,,spolierii”
procesului de formare umana prin curricumentare, eficientiste, dezumanizante(p. 38).

Capitolul II

Denumit Primele curricula implicite si tacite, acest capitol vizeaza Preistoria curriculum- ului
educational, Primele curricula a umanitatii (Curriculum-ul e-dubba, Curriculum-ul ,,Casei
vietii”, Curricula in Grecia antica și Polymatheia sofista. Prin urmare, de la primele civilizatii
ale Antichitatii se poate vorbi despre ceea ce numim astazi curriculum formal, de la e-dubba
sumeriana, foarte probabil, cea mai veche scoala a civilizatie umane, care a aparut in urma cu 7
milenii, pe langa temple, ca ,,scoala de scribi”(p. 45).

Capitolul III

Intitulat Curriculum-ul eironic si metoda maieutica ofera posibilitatea autorului sa vorbeasca

despre Primul theoretician al curriculum-ului, care este considerat Socrate, intaiul precursor al
stiintei curriculumului, deoarece s-a incumetat sa sugereze ca putem sa ne ,,proiectam soarta si
dincolo de ceea ce numim moarte”(p. 67),. Notele si referintele bibliografice de la sfarsitul
capitolului III, ca si in cazul celor de la sfarsitul capitolelor anterioare, ne ajuta sa intelegem mai
bine pe cei doi mari filosofi Platon si Socrate.

Capitolul IV

Curricula akademic si isocratic vorbeste de marile scoli din ,,veacul de aur al lui Pericle” (sec
IV i.Hr.), autorul incercand sa raspunda la intrebarea daca, aceste scoli au functionat fara
curricula riguroase, explicite. Dupa complicata viata a lui Platon, autorul pune in discutie
curriculum platonic, trece prin fundamentarea absoluta a curriculum-ului ca paideia
(educatia pentru Platon), se opreste la duelul marilor maestri si incheie cu idealul
pepaideumenic si formarea ,,omului de cultura”, urmata notele si referintele bibiografice(p. 77-
87)
.

Capitolul V

In Enkyklios paideia autorul imbina Curriculum suprem, marea creatie a Antichitatii si, poate a
tuturor timpurilor, inclusiv a vremurilor noastre, cu Programul matemati-kosmopoetica (cu
esenta celor ,,sapte arte liberale, pe care le va mosteni peste cinci ani Evul Mediu de la traditia
scolara a Antichitatii tarzii) cu Idealul omului desavarsit urmat de notele bibliografice(p. 89-96).

Capitolul VI

Supravietuirea curiculumului polymatheic, din continutul caruia retinem Scolile si marile

invazii barbare, care au distrus Roma, dar nu si traditiile educatiei, Imblanzirea barbarilor
prin educatie, care dupa ce au detronat ultimul imparat apusean au devastat Germania, Galia,
Spania si Italia si au construit regate in aprope toate regiunile mediteraneiene, pomenindu-se
cufundati intr-un ocean de civilizatie si cultura Greco-latina, Restauratia curriculara,
circula ,,barbare”, si Pauperizarea paideia-ei, in situatia in care existau zone intregi de
populatie romana care isi continua viata fara sa stie de aparitia barbarilor, la care s-a adaugat si
,,influenta benigna a ostrogotilor”(p. 100).

Capitolul VII

Ambiguitatea curriculumului cenobitic vorbeste despre Coenobium – o scoala pregatitoare,

subcapitol care creioneaza felul in care s-a constituit curriculum educational pentru viata
monastica, Regula monachorum – un curriculum educational?, intrebare ramasa cumva fara
raspuns, Regula, Enkylios paideia si Imitatio Christi care scoate la iveala o ambiguitate
curriculara care a pendulat, de-a lungul veacurilor, cand in favoarea elementului pedagogic, cand
in favoarea elementului mistic, Curriculum lerinian – despre Honoratus, un model, un exemplu
viu, o paradigma si Insuficienta curriculum-ului cenobitic, care aduce in discutie secolul V
despre care autorul apreciaza ca este unul de ,,limpezire a apelor”(p. 115), dovedindu-se ca educatia
cenobitica, oricat de riguros ar fi fost curriculum-ul formarii monastic, nu era suficienta pentru
raspandirea si consolidarea crestinismului.

Capitolul VIII

Schola palatina si cele septem artes liberals se opreste la Geneza ,,prapastiei culturale”
europene, cu accent pe hiba culturala a Europei, zamislita in acele vremuri de glorie tulbure,
respectiv pierderea unitatii culturale care se obtinea prin enkylios paideia pitagoreica si elenista,
Alcuin si Carol cel Mare, subcapitol care urmareste evenimentele esentiale si imprejurarile
acestei aventuri paideutice inegalabile, cea mai semnificativa din Evul Mediu, Alcuim si schola
palatina, centrum pedagogic, o veche traditie merovingiana regasibila si la alte neamuri de
invadatori barbari, Curriculum-ul alcuinian, care imita erkylios paideia(p. 126) sub raport
structural, Raspandirea curriculum-ului bazat pe septem artes liberals, care vorbeste despre
raspandirea invatamantului in Imperiul Carolingian si in intreaga Europa Occidentala, cu accent
pe invatamantul superior, pentru ca acesta a beneficiat cu prioritate de curriculum-ul bazat pe
septem artes liberales.

Capitolul IX

Pansophia-un curriculum teoretiyat, dar neaplicat insumeaza subcapitolele cu De la adevar

Revelat la Adevarul Cercetat in care Ion Negret-Dobridor propune cel mai neobisnuit ,,caz”
din istoria pedagogiei europene si analiza sa printr-o hermeneutica situational-contextuala (de la
Crede si nu cerceta! la principiul deficil si nesigur al neincrederii),

Capitolul X

Modernitatea pedagogica si curricula explicite, descrie conceptul de epoca moderna care

acopera perioada de la Secolul Luminilor si pana in present. Autorul puncteaza punctul de vedere
al britanicilor care vorbesc de nasterea curriculum-ului cu semnificatii educationale pe la
sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea (David Hamilton) si modernitatea
pedagogica si curriculara explicite centrandu-se pe tehnologia construirii si organizarii
procesului de invatamant in scoala care poate fi considerat un curriculum by objetives (modelul
centrat pe obiective),: selectarea, accentuarea, eliminarea, implicarea, diferentierea, etapizarea(p.
165)
.

Capitolul XI

Odiseea curricumului modern in secolul XX aduce in discutie o cale comprehensiva printre

curricula moderna, progresivismul si ideile curriculare moderne, curricula progresiviste versus
curricula eficientiste, resurectia eficientista postbelica, declinul criticist si restaurator, deceniul
marii literature curriculare, explozia cercetarilor psihopedagogice si curriculum-ul in 1960- 1970.
,,Optimizarea curriculum-ului (curriculum improvement) si a instruirii dispunea de teorie
(curriculum theory), dar si de tehnologie (curriculum technology, curriculum development)”(p.
182)
si a fost momentul de glorie a pedagogiei moderne.

Capitolul XII

Optimizarea moderna a curricumului: teoria si tehnologia este un capitol in cuprinsul caruia

autorul vorbeste despre o problema terminologica, acceptiuni moderne, optimizarea curriculara
moderna (o viziune convergenta), etapele optimizarii curriculare moderne (factorii determinanti
si factorii dominanti), orientarea optimizarii curriculum-ului modern (criteriile orientarii
curriculum- ului modern, o metoda rationala de orientare a curriculum-ului modern), alegerea
campurilor de invatare in curriculum modern, organizarea curriculum-ului modern (ABC-ul
organizarii curriculare modern, structure tipice de organizare a curriculum-ului modern), scheme
si paradigme de fundamentare a optimizarii curriculare moderne (curriculum centrat pe sarcini de
dezvoltare, curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogice, curriculum centrat pe
zetetica, curriculum holist, curriculum bazat pe demersuri transdisciplinare, curriculum centrat
pe competente si capacitate), modele si scheme ce pot fi circumscrise mult mai larg ideii de
formare a omului pentru ,,propria implinire in societatea in care traieste”(p.237).

Capitolul XIII

Preludii la simfonia curriculara postmoderna pune accent pe antimodernism, esecul stiintei

positive a curriculum-ului, viziuni si modele curriculare bizare, nasterea ,,curentelor curriculare
distructive”, imposibilitatea formularii teoriei generale si reumanizarea curriculum-ului,
descoperirea ,,curriculum-ului ascuns”, moartea curriculum-ului modern, curriculum-ul ,,centrat
pe primatul persoanei” si ,,antiinginerismul”, maturizarea antimodernistilor si
postmodernistilor.

Curriculum-ul modern nu a murit in 1969, afirma Ion Negret-Dobridor, dar loviturile pe care le-a
primit i-a pricinuit afectiuni, pregatind ,,covorul rosu pentru intrarea postmodernismului in
disputele curriculare”(p. 227).

Capitolul XIV
Deceniul cataclismelor curriculare debuteaza cu linistea dinaintea furtunii si continua cu
moartea Casandrei din Hyde Park, ultimii titani ai pedagogiei moderne, catre curriculum-ul
umanist: ,,garantii” si ,,futuristii”, de la ,,curriculum-ul caricaturizat” la ,,curriculum-ul
innobilat”, atacurile ,,perfidului Albion” asupra curriculum-ului american si seismul
institutiilor si decesul curriculum-ului modern.

Capitolul XV

Stenochoria si metamorfoyele curriculumului educational in era postmoderna aduce in prim plan

un realism halucinant (un alt mod de a gandi, de la realismul practice la hiperrealitate, creierul
liber si buimac, curriculum-ul si cultura de masa ... post moderna ), panorama gandirii
curriculare postmoderne (expamsiunea ,,imperial”, cele zece ,,provincii curriculare”
postmoderne), viziuni, accente, pozitii si simptome curriculare postmoderne, evolutii si devolutii
recente (sensul confruntarii paradigmelor, geografia ,,irationala” a curriculum-ului,
reintemeierea rationala a curriculum-ului). Si ultimul capitol, ca absolut toate celelalte, se incheie
cu un numar considerabil de note si referinte bibliografice.

III. Judecati de valoare. Concluzii

Lucrarea are o mare bogatie a informatiilor, fluenta si mentine permanent un nivel de interes din
partea cititorului. Profesorii, studentii, ca si noninitiatii care debuteaza in acest domeniu, sau nu,
vor gasi aici nu numai materie de reflectie, dar si un vocabular specific si un model aplicativ al
teoriilor psihologice. Valoarea lucrarii, dincolo de grija autorului pentru detaliu si pentru
explicitarea materialului teoretic, rezida si in faptul ca sunt puse la dispozitia celor interesati,
profesori, pedagogi, studenti, masteranzi, doctoranzi, alte persoane implicate in procesul de
formarea si instruire, informatii de interes larg si ganduri despre designul curricular
ultramodern si teoria generala a curriculum- ului, pornind de la intrebarea ,,si totusi cum va
arata curriculum-ul viitorului?”

Lucrarea face parte din Seria Collegium. Stiintele educatiei, coordonata de Constantin Cucos. In
cuprinsul celor 404 pagini se afla o introducere, 19 capitole, 50 note si referinte bibliografice, ,
bibliografie selectiva, iar in loc de incheiere gasim 11 pagini de text intitulate: „Ganduri despre
designul curricular ultramodern si teoria generala a curriculumului”.

Cartea de fata este conceputa ca o odisee, despre care autorul spune ca a inceput-o evocand
credintele stramosilor greci si latini cu privire la destin. Lucrarea prezinta evolutia teoriei
curriculum-ului in sptiul educational euroatlantic, iar in finalul lucrarii autorul isi exprima
conceptia cu privire la optimizarea curriculum-ului educational in prezent si viitor.