PITAGORA

(570 - 495î.Hr.)
“Originar din Samos, un om, un
muritor, Enunţă în Cretona perceptul
uimitor, Înscris pe veci în templul
Pitagorician Că numărul e lege, e unic
suveran.”
Ion Grigore
Cu toate că Pitagora a rămas cunoscut în mod special
datorită teoremei sale, el a realizat legătura dintre mărimi şi
numere, dintre aritmetică şi geometrie, făcând pentru
matematică un pas gigantic şi covârşitor.
▪ Pitagora a întocmit de asemenea şi Tabela înmulţirii,
cunoscută şi sub numele de Tabela lui Pitagora sau Tabla
înmulţirii, piatra de încercare a oricărui şcolar care vrea să
pătrundă în tainele socotitului.
▪ În geometrie i se atribuie propoziţia din care rezultă că: “un
plan poate fi acoperit cu poligoane regulate identice dacă
folosim triunghiuri echilaterale, pătrate sau hexagoane”.
▪ Teoria cosmogonică a lui Pitagora presupune că toate
corpurile cereşti erau situate pe zece sfere şi se roteau pe nişte
traiectorii circulare în jurul unui foc sacru. Apare pentru
prima dată ideea că pământul nu se află în centrul lumii.
▪ Pitagora a avut contribuţii şi în teoria muzicală, prin
enunţarea următoarelor legi fundamentale:
1. Lungimea corzilor este invers proporţională cu frecvenţele
sunetelor emise.
2. Legea consonanţei: Sunetele muzicale (consonanţele) se
obţin numai atunci când lungimile corzilor ce le emit, se
află într-un raport exprimat prin numere întregi.
 THALES DIN MILET
(624 – 546 î.Hr.)

“ Trecutul este
sigur, viitorul este
neclar. “

Primul filozof grec si primul matematician al Greciei

Antice a fost Thales din Milet.
Thales din Milet a devenit celebru pentru că a prezis cu
multa exactitate eclipsa de Soare din 8 mai 585 i.Hr.,
folosindu-se de cunoştinţele pe care si le-a insusit de la
babilonieni. A descoperit “Carul Mic”.
Thales din Milet a fost numit de greci “Sophos”, adică
înţelept, pentru că a dat multe sfaturi, iar cel mai
cunoscut este cel gravat pe faţada din Oracolul lui
Apolo din Delphi: “Cunoaşte-te pe tine însuţi !”.
Negustor de profesie, Thales a făcut multe călătorii in
Egipt, Creta si Asia, călătorii care i-au permis să-şi
îmbogăţească cunoştinţele din diferite domenii. Thales
a fost unul din cei mai importanţi oameni din
Antichitate şi atunci când s-a întocmit lista cu cei
“Şapte Întelepţi" din Grecia Antica, Thales a fost trecut
primul pe acea listă. A ajutat foarte mult la dezvoltarea
matematicii, astronomiei si filozofiei.
 EUCLID
(325 – 265 î.Hr.)
“ Legile naturii
sunt doar
gândurile
matematice ale lui
Dumnezeu.”

Euclid—matematician grec, autorul celebrei cărţi

intitulată simplu “Elemente”.
La Muzeul din Alexandria, care poate fi considerat
cea mai veche universitate din lume, Euclid a
înfiinţat o celebră şcoală de geometrie.
“Elementele” lui Euclid a fost timp de mai mult de
2000 de ani, principala carte după care s-a învăţat
geometria. Ea sintetizează şi lucrările altor
matematicieni dinaintea lui sau contemporani cu el
şi cuprinde 13 capitole (intitulate cărţi).
Strobaeus povesteşte următoarele despre Euclid:
Cineva care a început să studieze geometria de la
Euclid,după ce a învăţat întâia teoremă, l-a
întrebat:"Dar ce folos voi avea eu învăţând aceste
lucruri? ".Euclid îşi chemă sclavul şi-i zice: "Dă-i
acestuia trei oboli, fiindcă el vrea să câştige din
ceea ce învaţă."
 ARHIMEDE
(287 – 212 î.Hr.)
”Răspunde-mi Arhimede, cel plin
de poveţie
Doar tu eşti capabil a spune
Care sunt corpurile a căror suprafeţe
Au acelaşi raport cu-a lor volume.”

Arhimede a fost numai un mare matematician al

Siracuzei şi al antichităţii, dar şi unul al tuturor
ţărilor şi al tuturor timpurilor.
Pliniu l-a numit “zeul matematicii”.

Spirala lui Arhimede

Construirea numerelor
iraţionale se poate face
uşor cu rigla şi compasul ,
folosind Teorema lui
Pitagora, teorema catetei
sau teorema înălţimii.
 FRANÇOIS
VIÈTE
(1540 – 13.02.1603)
“În matematică nu
există nici o
problemă care nu
poate fi rezolvată”

Contribuţiile ştiinţifice au fost iniţiate prin lucrări

de astronomie şi trigonometrie: “Harmonicum
coelesta “ (netipărită) şi “Canon mathematicus seu
ad triangula” (publicată între 1571/79). Aici,
aplicând procedeul lui Arhimede la un poligon, a
stabilit valoarea numărului Π cu 9 zecimale exacte.
Lui i se datorează formulele sumei şi diferenţei a
două sinusuri sau cosinusuri, precum şi formulele
care leagă sin(nx) şi cos(nx) de sin x şi cos x (până la
n = 10).Viète a introdus prima dată funcţiile
trigonometrice în algebră.
Viéte a făcut multe îmbunătăţiri în teoria ecuaţiilor.
El a prezentat metode de rezolvare a ecuaţiilor de
grad doi, trei şi patru. El ştia legăturile dintre
rădăcinile pozitive ale ecuaţiei şi coeficienţii
diferitelor puteri ale cantităţilor necunoscute.
Trebuie remarcat că cuvântul “coeficient”
este atribuit lui Viéte.
 LEONHARD EULER
(15.04.1707-18.09.1783)
“Logica este
fundamentul
certitudinii tuturor
cunoştinţelor
dobândite.”
A fost un matematician, fizician şi astronom
elveţian, care a adus contribuţii fundamentale în
teoria numerelor, analiză matematică, geometrie,
mecanica raţională şi mecanica cerească. Nu există
ramură a matematicii pure sau aplicate în care
mintea sa inventivă să nu fi lăsat urme.

Euler este considerat a fi fost forţa dominantă a

matematicii secolului al XVIII-lea şi unul dintre cei
mai remarcabili matematicieni şi savanţi multilaterali
ai omenirii.
Alături de influenţa considerabilă pe care a exercitat-
o asupra matematicii şi matematizării
ştiinţelorstau atât calitatea şi profunzimea, cât şi
prolificitatea extraordinară a scrierilor sale,
opera sa putând cu uşurinţă umple 7-080 de
volume de dimensiuni standard (dacă ar fi
publicată vreodată integral).
 KARL FRIEDRICH GAUSS
(30.04.1777-1855)

„Regina ştiinţelor
este
matematica,
iar aritmetica
este
regina matematicii”
Scrierile lui Gauss (404 la număr, doar 178 publicate)
sunt destinate mai multor domenii, de la discipline ale
matematicii, fizicii şi până la astronomie...
În 1801 a apărut lucrarea sa “Disquisiti ones Arithmeticae”
(Cercetări de aritmetică), care l-a făcut celebru, conţinând
teoria congruenţelor, teoria resturilor pătratice, formele
pătratice binare şi ternare şi aplicaţii.
A pus bazele calculului cu numere complexe, tot
lui datorându-i-se şi denumirea acestor numere, a
dat interpretarea geometrică a acestora, stabilind
corespondenţa biunivocă dintre numerele complexe
şi punctele planului, a introdus seria
hipergeometrică ce are un rol important în teoria
ecuaţiilor diferenţiale.
În geometria diferenţială a găsit formulele
fundamentale ale suprafeţelor, a elaborat o teorie
a liniilor geodezice.
 ISAAC NEWTON
( 4.04.1643-31.03.1727)

"Nici o mare
descoperire nu s-a
realizat vreodata fără
o presupunere
iniţială."

În matematică:
 Binomul lui Newton, formula de dezvoltare a
n
puterii sumei: (a+b)
 A iniţiat (a "inventat", de fapt) conceptul
delimită, cel de derivată și cel deintegrală.
 Alături de Leibniz este fondatorul calculului
diferenţial şi integral. Cei doi titani au ajuns, în
mod
inevitabil la crearea acestui domeniu al matematicii
pe două căi foarte diferite. Leibniz a pornit de la
soluţionarea matematică a nedeterminărilor
"clasice" din matematică, iar Newton a plecat de la
definirea corectă a vitezei şi acceleraţiei, ca variaţii
ale vectorilor de poziţie, respectiv viteză, în variaţii
infinitezimale ale timpului în care are loc o mişcare
mecanică.