Numele

personajului. Caracterizarea succintă a personajului

Denumirea
istorisirii în
care este
atestat
Comisul Comisul Ioniţă este un om trecut prin viaţă.El are un limbaj simplu,caracteristic ţăranilor moldoveni,fiind comunicativ şi vorbareţ.De
asemenea,este un om politicos şi amabil,fapt desprins din comportamentul său faţă de boier „Apoi, cinstite boierule, numai oala asta devin
Ioniţă s-o deşert întru slava măriei tale...”.Este o persoană mândră de calul său: „Eu aici îs trecător...Cal ca mine n-are nimeni”.La sfârşitul
“Iapa lui istorisirii sale,el demonstrează ca este un om care se ţine de cuvânt,care după ce Vodă l-a întrebat ce era să se întâmple dacă nu avea să-i
Vodă” facă dreptate la care îi raspunse „Eu vorba nu mi-o iau înapoi.Iapa-i peste drum !”.
Haralambie Haralambie este tatăl lui Gherman,personajul care povesteşte istorisirea.Haralambie era un haiduc,care era vestit pentru cruzimele
înfaptuite de el,fiind necazul multor boieri.El este cunoscut ca o persoană puternică şi deşteaptă,fiind de neînvins de slujitorii lui
„Haralambie Vodă.Stiind bine împrejrările,de fiecare dată când era aproape în miinele lui Vodă el găsea modalitate de a scăpa de soldaţi căci „trăgea pe
” poteci şi prin munţi”.Unicul care l-a putut prinde a fost fratele său.
Moş Leonte Moş Leonte este un personaj-narator,care povesteşte o întîmplare care o văzuse pe când era flăcău „trecut de douăzeci de ani”.El este
zodier,la fel ca tatăl său,care văzuse balaurul pe când îl învăţa tatăl său meşteşugul de zodier.Este um om înţelept,fiind caracterizat astfel
„Balaurul”
de către părintele Gherman „E om invatat si tine minte de demult.”

Căpitanul Căpitanul Neculai Isac povesteşte o istorisire ce s-a întâmplat cu el pe când era flacău.Din naraţiunea sa putem spune că era un băiat
neastâmparat caruia îi placeau tare mult fetele, spre disperarea mamei sale, care dădea leturghii la biserică pentru ca el să se liniştească pe
Neculai Isac drumuri şi să se însoare.În tinereţe era un flăcău mult prea aventurier,aceast lucru mai să-i ia viaţa.El se îndrăgostise de frumoasa ţigncă
„Fântâna Marga,care era o momeală pentru boier.Orbitatea sa şi dragostea pentru „ fetişcana de optsprezece ani” era sa să-l păgubească.Ca rezultat
dintre plopi” al aventurii sale cu Marga,el şi-a pierdut ochiul,rămânând în viaţă datorită tinereţii şi anume a calităşilor fizice.Chiar şi atunci când era în
vârstă el trezea fascinarea celor din jur,acest fapt fiind observat atunci când el poposise la han: „Era un om ajuns la cărunteală, dar se ţinea
drept şi sprinten pe cal".
Todriţa Todirita Catana este personajul istorisirii povestită de Ienache, care rapeste cu ajutorul Ancutei pe duduca Varvara.El era îndrăgostit de
dudca Varvara si dorea sa fugă cu ea în Ţara Ungurească. Razesul este un personaj impresionant în primul rand prin forţa şi vitejia sa.
Catană Todiriţa este închis într-un turn dar cu ajutorul forţei sale magnifice reuşeşte să rupă gratiile şi , cu ajutorul unei frânghii improvizate ,
„Cealaltă escaladeaza turnul.Ajutat de cealaltă Ancuţa el scapă de cei care îl urmăreau şi îl leaga pe pe Costea Căruntul,fiind în stare să o răpească pe
Ancuţă” dudca Varvara.
Ciobanul de Ciobanul de la Rarău este personajul principal din istorisirea lui Moţoc,care destăinuie ca acesta era un „prieten de al meu” care trăise în
satul Fierbinţi, unde stăpânea Răducan Chioru,boier care iubea să-şi cheme câte o nevastă la el.Acel prieten aflase cum că femeia sa fusese
la Rarău la boier,fapt confirmat prin ceea ca ea venise acasa cu „testemel nou, roş ca focul”.Ciobanul era un om neertator,care şi-a bătut femeia,la
Judeţ al fel,este şi un personaj răzbunător,care la îndemnul lui Vasile cel Mare a coborît din munţi şi l-a ucis pe boierul Răducan Chiorul.
sărmanilor
Damian Cristişor este un personaj principal, individual şi pozitiv al povestirii. Acesta este un negustor lipscan, ce poposeşte într-o seara la hanul Ancuţei.Din
comportamentul său şi caracterizarea altor pesonaje putem spune ce era un om placut,vessel,călduros şi carismatic,din caracterizarea celorlalţi este “om
 caruia ii plac povestile, omul care rade [...] din cea dintaia clipa cand te-a vazut [...] se va arata pururea blajin si cu prietenie”. Naratorul prezinta direct
trasaturi ale portretului fizic “un barbat cu caciula si giubea. Barba-i era astamparata si rotunjita de foarfece ”,”radea cu obraji plini si bogati de crestin bine
hranit.”. Faptul ca Damian Cristisor este negustor, dovedeste faptul ca este un bun cunoscator de oameni le intelege vorba, nu face decat sa ispraveasca
iscusinta povestirii.
Orbul Orbul este personaj-narator care este o persoana ce a cutreierat lumea împreună cu Ierofei,un bătrân calic,dupâ moartea căruia s-a
alăturat la alţii şi a ajuns şi la Hanul Ancuţei.El a impresionat pe cei prezenţi prin cântecul său de la cimpoi,interpretînd Mioriţa,care o
„Orb sărac” învâţa-se de la nişte ciobeni.Orbul era un om sărac,bun şi călduros.El este om înţelept,care a văzut multe de-a lungul vieţii sale,fapt
confirmat prin povestirea sa,dar şi prin caracterizarea altor personaje: :” Acest are, după câte văd, destulă înţelepciune”.Portretul fizic al
omului poate fi desprins din caracterizarea autorului: :”Orbul era şi el îmbrăcat ca muntenii, cu pălărioara neagră şi strai alb, iar cojocelul îl
ţinea numai pe umeri”.El era um om pasionat de cântec: :” am să-ţi cânt un cântec din acest cimpoi ş-am să-ţi cânt viers”,de asemea îi
placea să asculte tot felul de istorisiri.
Zaharia Este personajul istorisirii care încheie volumul de povestiri „Hanu Ancuţei”.Acesta este chemat de către boierul Dimachi Mârza,să găsescă
cel mai bun loc pentru a face o fântână.El este un om înţelegător,demonstrînd acesta atunci când fata boierului dorise să sara în
fântânarul fântână,ajutând-o cu un sfat.La fel,este şi un om înţelept ce a găsit modul cel mai bun în care ar putea ajuta tinerii îndrăgostiţi.El avînd un
„Istorisirea rol important în deciderea unei soarte şi unirea a douădestine legate prin dragoste.
Zahariei
fîntînarul”