Proclamarea Republicii Democratice

Moldovenesti
Abordînd evoluţia statalităţii moldoveneşti în sec. XX, trebuie de remarcat că evenimentul de cotitură
în istoria Statului Moldovenesc contemporan s-a produs în anul 1917. Anume în condiţiile
evenimentelor revoluţionare din Rusia în teritoriul istoric al Moldovei dintre Prut şi Nistru a fost posibilă
exprimarea voinţei poporului moldovenesc pentru restabilirea statalităţii moldoveneşti.

Istoricul român C. C. Giurescu constata „o legătură strînsă între mişcarea naţională moldovenească şi
revoluţia rusă… Conştiinţa maselor moldoveneşti a fost trezită şi a avut putinţa unei manifestări libere
prin revoluţia rusească”.

În aprilie 1917, a fost înfiinţat Partidul naţional Moldovenesc, prima organizaţie social-politică ce a
proclamat şi promovat – la prima etapă – ideologia statalităţii poporului moldovenesc, a pledat pentru
ocîrmuirea memoriei istorice a moldovenilor, păstrată şi confirmată de istoria Moldovei, de valorile
naţional-culturale moldoveneşti, exprimate în denumirea statului – Moldova, denumirea naţiunii –
moldoveni şi a numelui limbii materne – limba moldovenească. În vara şi toamna anului 1917, mişcările
politice de eliberare naţională şi socială în Basarabia capătă o amploare maximă.

La numeroase întruniri ale ostaşilor moldoveni de pe fronturile primului război mondial, ale ţăranilor,
intelectualilor, studenţilor, proprietarilor, preoţilor s-a cerut autonomie pentru Basarabia, autocîrmuire
moldovenească, instruire în şcoli în limba moldovenească.

Într-un document difuzat în iunie 1917 se menţiona : „Mai bine de 160.000 de ostaşi moldoveni
organizaţi, de toate armele, care se găsesc pe front şi în spatele lui… au jurat că vor muri pentru
autonomia Basarabiei”.

Evenimentele decisive de constituire a noii statalităţii moldoveneşti au avut loc în toamna anului 1917.
În perioada 20-27 octombrie 1917, la Chişinău, şi-a desfăşurat lucrările Congresul Ostaşilor Moldoveni,
care adunase delegaţi de pe toate fronturile. Sprijinindu-se pe statalitatea multiseculară a poporului
moldovenesc, primul Congres al ostaşilor moldoveni – cca. 600 de delegaţi – a declarat „autonomia
teritorială şi politică a Basarabiei”, pentru ocîrmuirea căreia urma să se alcătuiască Sfatul Ţării – un
parlament temporar. Prin cele 11 rezoluţii cu evidente caracteristici şi atribuţii constituţionale,
Congresul ostaşilor moldoveni a trasat principiile de activitate a Sfatului Ţării, a stabilit sarcini concrete
de consolidare a puterii de stat, a preconizat constituirea guvernului, care urma să realizeze
suveranitatea statală a Moldovei. Academicianul Ştefan Ciobanu constata, că forul ostaşilor moldoveni
„a făcut ceea ce noi, civilii, doream, dar nu aveam puterea s-o facem. Ei proclamă autonomia Basarabiei,
dau naştere organului revoluţionar Sfatul Ţării…
„Sfatul Ţării” – acest parlament moldovenesc temporar, care urma să pregătească alegeri în Adunarea
Constituantă a Moldovei, se convoacă la Chişinău la 21 noiembrie 1917. La una din primele şedinţe,
Sfatul Ţării, executînd Rezoluţia a II-a a Congresului ostaşilor moldoveni, a proclamat la 2 decembrie
1917 Republica Democratică Moldovenească.

Fostul ministru şi apoi şef al guvernului Republicii Democratice Moldoveneşti Petru Cazacu menţiona :
„Avînd parlament (Satul Ţării) cu preşedinte şi birou, avînd moştenite toate organele şi instituţiile de la
Imperiul şi Republica Rusească, avînd miliţie şi armată naţională, votînd legi, publicîndu-le în Monitorul
Oficial (gazeta „Sfatul Ţării”), dînd proclamaţii, decrete – Republica Democratică Moldovenească avea
aproape toate semnele exterioare ale unei organizări de stat, la care toţi păreau a conveni”.

Au salutat şi declarat susţinere Republicii Democratice Moldoveneşti şi reprezentanţii diplomatici ai

Franţei, României, Angliei şi Statelor Unite ale Americii, care la 7 decembrie se întîlnesc cu I. Inculeţ,
Preşedintele Sfatului Ţării, Preşedintele Republicii Democratice Moldoveneşti. În felul acesta tînărul stat
moldovenesc capătă în această perioadă şi o anumită recunoaştere internaţională.