I.

FIZICA, CHIMIA, BIOLOGIA ŞTIINŢE ALE NATURII

I.1. Ştiinţele naturii

Fizica, chimia şi biologia constituie ştiinţele fundamentale ale naturii. Fizica (de la
cuvântul grecesc physis – natura) se ocupă cu transformările care au loc în natură
(fenomene) şi cu forţele care le provoacă.
Chimia este ştiinţa care studiază compoziţia, proprietăţile şi transformările unor specii
materiale, unitare şi bine definite, numite substanţe. Biologia studiază viaţa şi fiinţele
vii.
Dezvoltarea logică, întâi a chimiei şi apoi a fizicii, a dirijat aceste ştiinţe spre
cercetarea particulelor cele mai mici din care este alcătuită materia. Pentru a înţelege
proprietăţile materiei trebuie să se cunoască proprietăţile şi comportările celor mai mici
particule materiale din care ea este compusă.
De fapt, atomii şi combinaţiile lor nu pot fi cercetaţi fără ajutorul fizicii.
Întrepătrunderea domeniilor chimiei şi fizicii este atât de strânsă încât chimia nu poate fi
studiată fără o bună cunoaştere a fizicii sau cel puţin a anumitor capitole ale acestei
ştiinţe.
De exemplu:
 mărimile fundamentale şi unităţile de măsură ale fizicii sunt aceleaşi cu ale
chimiei;
 metodele de lucru utilizate în chimie sunt în cea mai mare măsură metode fizice
adaptate la problemele speciale ale chimiei.
Matematica, deşi nu este o ştiinţă a naturii, aduce un ajutor nepreţuit omului în eforturile
sale de a cunoaşte fenomenele naturale. Cea mai exactă formă pentru a descrie un
fenomen natural sau a enunţa o lege a naturii este cea matematică.
În chimie, în ultimele decenii s-au remarcat progrese remarcabile datorită
adoptării din ce în ce mai mult a metodelor de gândire şi de lucru ale fizicii şi, implicit,
ale matematicii.
Matematica oferă punţi cognitive interdisciplinare pentru toate disciplinele de
învăţământ.
Iată câteva exemple:
Interdisciplinaritatea matematică geografie poate fi prezentă într-o lecţie de
geografie cu tema „Reprezentarea grafică a unor suprafeţe de pe glob (hărţi şi planuri)“.
Utilizând metoda matematică a rapoartelor şi proporţiilor, elevii descoperă că
dimensiunile reale prea mari sau prea mici pot fi reduse, respectiv mărite la valori
convenite care respectă proporţionalitatea dintre dimensiunea reală şi cea reprodusă.
Scara hărţii este o împărţire sub forma unei fracţii de tipul 1/50.000, ceea ce
înseamnă că unui centimetru de pe hartă îi corespund 50.000 de centimetri în teren.
Aceiași metodă matematică a rapoartelor și proporțiilor se utilizează si la fizică prin
reprezentare mișcării unui corp prin alegerea unei scări de reprezentare sub forma unei
fracții de tipul 1/200, ceea ce însemnă că unui cm de pe grafic corespunde la 200 km
distanță parcursă in teren.
Interdisciplinaritatea matematică fizică- informatică este absolut necesară şi
mereu prezentă la orele de curs. Calculatorul ajută la rezolvări de exerciţii şi probleme
matematice sau fizice prin diferite programe precum Microsoft Mathematics, SpeQ
Mathematics etc.; de asemenea, informatica pune la dispoziţia matematicii editoare de
texte matematice şi softuri educaţionale. Prin programul Microsoft Office Word se pot
crea tabele, diagrame, forme automate şi organigrame, toate fiind utile în majoritatea
ştiinţelor. De asemenea, prin programul Excel se pot realiza diagrame (grafice) de tip
coloană, bară, linie, prin puncte, stratificate, inelare, radar, cilindru, con, piramidă etc.

• Matematica va prezenta temele privind unităţi de măsură, transformări etc.;

• Chimia prezintă temele privind structura moleculară a apei, proprietăţi, reacţii
specifice;
• Fizica prezintă temele privind stări de agregare, densitate, interacțiune etc.;
• Biologia prezintă complexa temă privind relaţia apă organism;
 II METODE DE CUNOAȘTERE ȘI INVESTIGARE A NATURII
II.1 Metode de cunoaștere

În cadrul lecțiilor de științe se pot folosi metode variate cum ar fi:

- problematizarea și descoperirea, metode clasice cu valențe participative
(experimentul, observația și conversația euristică);
- metode stimulative, competitive (jocul didactic, concursul);
- vizita sau excursia didactică.
Este important ca metodele și tehnicile de lucru:
- să fie alese în funcție de ritmul de învățare și concentrate pe universul copilului;
- să fie concentrate pe stimularea structurilor cognitive și operatorii
(documentarea după surse de informații variate, observarea proprie, exercițiul
individual, experimentul, activități care solicită efortul colectiv de echipă, de
grup);
- să ofere posibilitatea elevului să intervină nemijlocit în realizarea unor
experimente, să-și îmbogățească singuri, în mod independent, cunoștințele,
stimulând astfel dorința de a cerceta, de a căuta răspunsuri, de a colecționa
diverse mostre din natură, imagini etc.
EXPERIMENTUL ca metodă de exploatare a realității- are o deosebită valoare
formativă, întrucât dezvoltă elevilor spiritul de observare, investigare, capacitatea
de a înțelege esența obiectelor și fenomenelor, de prelucrare și interpretare a
datelor experimentale, interesul pentru cunoaștere.
” Un procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a
unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care
le guvernează; observație provocată, experiență”- Paul Popescu Neveanu-
Dicționar de psihologie
- calea fundamentală de predare a Științelor naturii, fiind considerat o metodă de
investigație științifică, dar și metodă de învățare.
OBSERVAREA are o deosebită valoare euristică și participativă deoarece
permite o percepție polimodală, pe baza a cât mai multor simțuri, detectarea și
extragerea unei informații noi prin eforturi proprii.
Prin intermediul ei se urmărește explicarea, descrierea și interpretarea unor
fenomene printr-o sarcină concretă de învățare, contribuind totodată la formarea
și dezvoltarea unor calități comportamentale, precum: consecvența, răbdarea,
perseverența, perspicacitatea și imaginația; a gândirii cauzale, a spiritului de
observație și de colaborare (observație pe grupe).
ÎNREGISTRAREA DATELOR elevii trebuie să învețe șă-și înregistreze
observațiile. Acestea vor conține câteva puncte importante:
- data
- tema, titlul experimentului
- materiale folosite
- ipoteze de lucru (dacă sunt date anticipat)
- secvențele, etapele experimentului, investigației
- rezultatele, observațiile
- concluzii proprii
ALTE ACTIVITĂȚI CU CARACTER PRACTIC-APLICATIV – excursia
didactică-
- oferă elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze și să cunoască în mod direct
o mare varietate de aspecte din natură, de ordin biologic sau geografic, despre
mediul natural și factorii de mediu, să înțeleagă mai clar legătura dintre organism
și mediu, să colecționeze un bogat material didactic necesar pentru desfășurarea
lucrărilor de laborator;
- contribuie la educarea și dezvoltarea simțului estetic, trezește dragostea și
interesul pentru natură și respectul pentru frumusețile ei;
- ajută la cunoașterea spațiului geografic.
- utilizarea softului educațional-
- permite realizarea unor experimente virtuale și rezolvarea unor teste, având ca
suport activitățile practice desfășurate.

”Natura ne aseamănă, educația ne deosebește” (Confucius)

SURSE:
constantinluca.files.wordpress.com
http://www.didactic.ro