Teoria si metodologia cercetarii educationale

MOTO:
„STIINTELE SUNT USI, IAR CHEILE SUNT CERCETARILE”
ANTON PAUN
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE IN TEORIA SI METODOLOGIA CERCETARII EDUCATIONALE
1.Conceptul de cercetare
Ce inseamna „ a cerceta”?
In Dictionarul limbii romane moderne cuvantul este dat cu multiple sensuri;sinonimele
verbului a cerceta sunt. a observa, a examina, a intreba, a iscodi, a cauta, a controla, a
studia, a consulta, a se informa, a intreba, a chestiona, a ancheta.
Din aceste sensuri ne intereseaza, in primul rand, in contextul demersului explicativ
activitatea de cautare a adevarului. ”. Cercetarea este un demers rational pentru
descoperirea raspunsului la intrebarile fundamentale pe care omul le pune lumii
inconjuratoare.
Cercetarea poate fi definita ca, ansamblul activitatilor ordonate si sistematice de obtinere,
prelucrare si folosire a informatiei stiintifice(controlate si verificate) cu privire la un domeniu
definit al realitatii, in vederea exercitarii directe sau indirecte a unui control asupra proceselor
specifice acestuia.
„Cercetarea este una din acele activitati extrem de complexe si de subtile care, de
obicei, raman ne formulate in mod explicit in mintile celor care le practica” –afirma W. I.
Beveridge in cunoscuta lucrare „Arta cercetarii stiintifice”. Autorul analizeaza in aceasta
carte procesul cercetarii, pornind de la primele masuri pregatitoare, punerea problemei,
formularea ipotezei, continuand cu etapele si caracteristicile concrete ale observatiei si
experimentului, prelucrarea statistica a datelor experimentale; sunt interesante analiza
rolului intamplarii si erorii, intuitia si flerul stiintific, rolul imaginatiei creatoare si a
spiritului inovator, corelatia dintre precautie si limitele rationamentelor abstracte,
dificultatile si strategia cercetarii.
Parafrazandu-l pe W.H. George afirma ca, cercetarea este o arta si un mestesug in orice
domeniu al investigatiei stiintifice, iar cel mai important instrument de cercetare ramane
intotdeauna mintea omului.
Cercetarea este una din activitatile cele mai complexe si subtile, pentru care in general
nu exista o profesionalizare, nu exista instiutii de invatamant superior din care sa iasa
cineva cercetator. Instruirea in vederea cercetarii trebuie sa fie in mare masura
autoinstruire, de preferinta calauzita de cineva cu experienta in cercetarea efectiva.
Se confirma vechea zicala: „omul intelept invata din experienta altora, neghiobul numai
din a sa proprie”.
Cercetarea presupune anumite cunostinte , cultura generala si de specialitate, calitati
personale, anumite abilitati, capacitatea de a judeca independent, capacitate de documentare,
capacitatea de a gasi solutii alternative, de a pune si rezolva probleme, initiere metodologica,
creativitate, perseverenta, interes si curiozitate intelectuala.
Aceste trasaturi sunt necesare si in domeniul cercetarii educationale.
John Dewey in „Fundamente pentru o stiinta a educatiei” sustine „cercetam cand
interogam; si cercetam cand cautam ceea ce va furniza un raspuns la o intrebare pusa”.
In contextul demersului teoretic despre cercetare se impune unele precizari legate de
caracteristici ale stiintelor contemporane-relatia paradoxala dintre stiintele naturii si stiintele
sociale. Exista tendinte de apropiere, de stergere a granitelor, de abordare sistemica, intra si
interdisciplinara, pe de alta parte tendinte divergente, de delimitare riguroasa a domeniilor, de
specializare din ce in ce mai adanca. Acelasi lucru se poate afirma din punctul de vedere al
limbajelor utilizate, a modului de interpretare a fenomenelor cercetate.
De aici rezulta deosebiri intre domeniile cercetarii stiintifice, metodologii diferite.
Explicatia este o strategie proprie stiintelor naturii, iar intelegerea, stiintelor socio-umane.
Filosoful W. Dilthey afirma: ”Natura o explicam, iar viata spirituala o intelegem” Exista,
desigur, o relatie de complementaritate intre cele doua strategii.
Adevarul pedagogic este rezultat al explicatiei si intelegerii, se afirma de catre filosofi,
pedagogi, cercetatori in domeniul stiintelor educatiei.
Un rol important revine hermeneuticii in precizarea particularitatilor adevarului
pedagogic, si in general, al adevarului in domeniul stiintelor socio-umane.
Hermeneutica filosofica este studiul relatiei dintre om, limbaj si lume prin analiza naturii
sensului, a structurilor intelegerii, a semnificatiilor culturii. Paul Ricoeur, filosof contemporan,
afirma ca omul nu cunoaste in mod direct sensul existentei sale, ci doar prin interpretarea
semnelor lumii, limbajul si cultura., planurile prin care tindem sa ajungem la sensurile existentei
noastre sunt planul semantic, reflexiv si existential, simboluri, semne, limbaj, autoreflexivitate,
interpretarea propriilor produse. Cultura, operele, limbajul sunt consecinte ale existentei umane.
Aici se integreaza si educatia.
Fenomenul educational intra in aria de preocupari a mai multor stiinte-pedagogia, psihologia,
sociologia, filosofia, economia.
Specificul abordarii pedagogice vizeaza modificarile si transformarile intentionate in structura
personalitatii. Axa principala a educatiei este relatia profesor-elev.
Strategia intelegerii si interpretarii sunt esentiale in surprinderea interdependentelor functionale,
dintre variabilele fenomenului educational pentru clarificarea mecanismelor de producere a unor
transformari in personalitatea umana.
Strategia intelegerii faciliteaza obtinerea unor informatii pe baza unor intrebari de genul: de ce?;
ce este?
Strategia explicativa conduce la elaborarea si fundamentarea unor structuri conceptuale, iar
strategia intelegerii faciliteaza surprinderea unor sensuri mai profunde (I. Dragan, I. Nicola).
2.Necesitatea cercetarii fenomenelor si proceselor din domeniul educational
Problema educatiei tinde sa devina o problema prioritara pentru societate;
educatia este procesul orientat spre formarea si dezvoltarea personalitatii, pentru
implinirea spirituala a individului, dar si pentru comunitate.
Pedagogia este stiinta care are ca obiect studiul fenomenului educational,
organizat si desfasurat pentru a forma si modela personalitatea umana, in conformitate
cu idealul educational al societatii. Investigarea fenomenului educational este in stransa
legatura cu cerintele actuale si de perspectiva a societatii. Studiile din acest domeniu nu
sunt un scop in sine, ci vizeaza in ultima instanta perfectionarea procesului instructiv-
educativ, a actului didactic.
Argumentand necesitatea investigatiilor din domeniul educational, Musata Bocos
afirma in lucrarea „Teoria si practica cercetarii pedagogice” : „ pedagogia nu se mai
poate limita la procedee simpliste de solutionare a problemelor fundamentale ale
educatiei exclusiv prin valorificarea experientei didactice personale, la strategii
rezolutive empirice sau la speculatii nestiintifice…”
Complexitatea fenomenului educational impune studii sistematice, profunde,
analiza cauzelor, a legitatilor interne ale fenomenului, legaturile intrinseci cu alte
fenomene, anticiparea directiilor de evolutie, identificarea unor solutii de optimizare,
validarea lor, etc. Prin astfel de analize riguroase, prin cautarea adevarului cu mijloace
specifice cercetarea pedagogica, ca domeniu de cunoastere, a capatat statut de stiinta.
Cercetarea pedagogica are ca obiect propriu faptele educationale, cu
multitudinea variabilelor sale.
Denumirea data domeniului difera; unii autori utilizeaza sintagma ” Cercetare
psihopedagogica”(I. Dragan, I. Nicola) , alti autori utilizeaza cu preponderenta
denumirea de „Cercetare pedagogica” (M. Ionescu, M. Bocos, Palasan, T., Stanciu.,St.),
„Investigatie psihopedagogica” (Radu I., Ionescu,M.).
Indiferent de denumirea data, obiectul cercetarii il reprezinta domeniul
educational, in toata complexitatea sa, elementele sale componente luate in
interdependenta lor. Iata de ce ca disciplina de invatamant investigarea acestui
domeniu a capatat denumirea de „cercetare educationala”.
Chiar daca in esenta referirile sunt pentru acelasi domeniu de studiu,
problematica fiind abordata cu accente diferite, disciplinar sau interdisciplinar, este
recomandabil sa respectam principiile logice, in primul rand principiul identitatii,
utilizand conceptele cu rigurozitatea ce se impune unei discipline stiintifice.
Cercetarea educationala include doua coordonate fundamentale:
 cunoasterea generala a domeniului in care se produc faptele pedagogice
 elaborarea si adoptarea strategiei de investigare
Necesitatea cercetarilor din domeniul educational sunt impuse de aspecte ca:
- analiza, ameliorarea, prospectarea modului de derulare a procesului educational;
- luarea in considerare a diferitelor aspecte specifice ale invatamantului, ale procesului
educational
- raportarea la un sistem de principii si legitati psihopedagogice care explica legaturile
dintre componentele actiunii educationale
- luarea in considerare a variabilelor psihologice si pedagogice, a factorilor obiectiv si
subiectivi, intr-o continua schimbare
3. Specificul cercetarii educationale si caracterul ei interdisciplinar.
Cercetarea educationala este un tip special de cercetare stiintifica. Ea poate fi definita
ca „o strategie desfasurata in scopul surprinderii unor relatii noi intre componentele
actiunii educationale si al elaborarii, pe aceasta baza, a unor solutii optime a
problemelor pe care le ridica procesul instructiv-educativ, in conformitate cu exigentele
sociale si cu logica interna a desfasurarii lui.”(Ioan Nicola)
Dupa Dan Muster „este o investigatie delimitata, precisa ca tema, la o intrebare
restransa ivita in procesul perfectionarii muncii de invatare, de educatie si care
presupune sa se afle un raspuns cert, temeinic, argumentat stiintific la intrebare”.
In viziunea post moderna cercetarea educationala reprezinta o activitate de
conducere manageriala a sistemului si procesului de invatamant, proiectata si realizata
in vederea reglarii/ autoreglarii activitatii educationale, respectiv a actului didactic. Ea
permite sesizarea unor relatii noi, relevante in cadrul actiunii educationale/didactice,
constituind baza solutiilor optime de rezolvare a problemelor care apar in invatamant.
(Sorin Cristea1998).
Ce se cerceteaza in domeniul educational?
Arta de a descoperi precede arta de a face, se aplica tuturor componentelor
fenomenului pedagogic: obiect al cercetarii sunt elevii, profesorii, planurile, programele,
lectiile, manualele, materialele didactice, spatiul scolar, mobielierul, relatiile
interpersonale, etc.
 Accentul poate fi pus pe descoperirea de fapte noi, prin observare,
experimentare, masurare, etc.;
 Punerea la punct a unor noi metode, crearea de noi instrumente de lucru;
 Interpretarea unor fapte cunoscute din alte puncte de vedere, etc.
Scopul cercetarilor educationale il reprezinta cunoasterea fenomenelor educative,
descoperirea legitatilor, explicarea stiintifica, intelegerea, optimizarea si prospectarea activitatii
de instruire si educare. La baza cercetarilor educationale sta investigarea teoretica si/sau practic-
aplicativa a relatiilor functionale si cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului
educational.
Un aspect specific il constituie faptul ca, investigatiile din domeniul educatiei se situeaza la linia
de intersectie dintre cercetarea fundamentala si cercetarea aplicata, cercetarea normativa si
cercetarea operationala, cercetarea filosofica si cercetarea-actiune, cercetarea prospectiva si
cercetarea retrospectiva.
Gilbert de Landsheere (1995) afirma ca cercetarea educationala este posibila numai
printr-o abordare interdisciplinara si perspectiva operationala
Cercetarea educationala presupune actiuni specifice in legatura cu
toate componentele fenomenului educational: educati, educatori, curriculum si
componentele sale-manuale scolare, activitati de invatare, mediul educativ , altele . Asa
cum preciza in 1972 Emile Planchard ca in cercetarile educationale dominante sunt
faptele pedagogice, provocate, orientate, modificate sau suprimate dupa caz .Fapte
pedagogice sunt: relatia educativa, actul didactic, materiale didactice, metode didactice,
personalitatea elevului, personalitatea profesorului, campul educational, etc. Tot atunci
sublinia ca finalitatea oricarei cercetari pedagogice este sa descopere reguli de
actiune pentru a spori randamentul educatiei.
Actiunile realizate in cadrul cercetarii educationale sunt:
o Cunoastere
o Intelegere
o Explicare
o Interpretare
o Provocare intentionata
o Emitere de ipoteze
o Verificare de ipoteze
o Introducere de noi variabile-noi programe scolare, noi principii
didactice, noi metode de invatamant, noi tehnici de lucru, noi mijloace
de invatamant, forme de organizare a activitatii
 o Identificarea implicatiilor pe care le are introducerea anumitor
variabile
o Analiza variabilelor dependente functie de variabila independenta
introdusa
o Prelucrarea statistica a datelor obtinute in cercetare
o Realizarea de inferente(rationamente) statistice
o Fundamentarea stiintifica a deciziilor de politica educationala
Specificul cercetarii educationale decurge din natura si complexitatea fenomenelor
educationale, de aceea are un caracter interdisciplinar:
 cercetarea educationala implica confluenta mai multor stiinte, in primul rand,
pedagogia, psihologia, sociologia, dar si alte discipline de invatamant, carora li se
adauga didacticile de specialitate; foloseste colaborarea cu metodologia
stiintelor, a logicii, a statisticii, matematicii, filosofiei, politologiei, literaturii,
stiintelor tehnice.
 reprezinta un tip special de cercetare stiintifica angajata la nivelul activitatii
educationale; ea tinde spre o explicatie si o intelegere normativa a activitatii
educative; urmareste definirea si argumentarea legilor si principiilor care
ordoneaza actiunea de proiectare si de realizare a educatiei la nivel de sistem si
proces; presupune concentrarea eforturilor asupra analizei descriptive a
principalilor factori si „actori” ai educatiei;
 cercetarea fenomenului educativ trebuie sa aiba un caracter prospectiv, adica
sa vizeze dezvoltarea personalitatii elevului in perspectiva cerintelor dezvoltarii
sociale, sa proiecteze tipul de personalitate necesar societatii; asigura cercetarea
finalitatilor educatiei, orientarile valorice ale educatiei realizabile in contexte
istorice si sociale;
 trebuie sa fie continuu ameliorativa, trebuie sa duca prin interventiile sale
modelatoare, la optimizarea activitatii de instruire si educare a elevilor, la
sporirea eficientei actului pedagogic concret;
 trebuie sa aiba un caracter interdisciplinar si multidisciplinar datorita
caracterului complex a fenomenului investigat; caracterul multidisciplinar rezulta
din interferenta si confluenta cu domeniile psihologiei, pedagogiei, sociologie,
statisticii, biologiei, logicii, ciberneticii, eticii, etc.
 prezinta aspecte specifice si al metodelor de cercetare;
 cercetarea este orientata si spre studiul procesului istoric de evolutie a gandirii
despre educatie si al institutiilor scolare specializate in realizarea efectiva a
acestuia in conditii concrete care probeaza originalitatea fenomenului
educational.
Specificul cercetarii rezulta din caracterul de actiune social-umana, specifica
educatiei. Dupa cum se stie educatia se desfasoara intre doi „poli”, subiectul sau
agentul actiunii educative(educatorul) si obiectul actiunii(elevul). Obiectul este insa
concomitent si subiect. Aceasta este caracteristica esentiala a actiunii educative. Se
cunosc elementele componente ale actiunii educationale:
 obiect-subiect
 mijloace educationale
  mesaje educationale
 camp educational
 situatie educationala
 efectele actului educational
Fiecare dintre aceste elemente poate fi supus actiunii de investigatie in vederea
ameliorarii sau perfectionarii procesului educational, ele nu sunt elemente dispersate, ci
corelate, integrate in sistemul educational/scolar la nivel macro si micro social.
Cerintele societatii se exprima prin idealul educational, scopuri, obiective.
Cercetarea educationala vizeaza finalitatea acestora prin temele de cercetare formulate.
In planul cercetarii educationale apar o serie de dificultati generate de:
 campul educational
 fortele subiective-„cutia neagra”
 analiza manifestarilor comportamentale
 rezultatele educatiei
 produsele activitatii
Cercetarea educationala este un demers rational, organizat, care surprinde relatiile
functionale si cauzale dintre variabilele actiunii educationale practice.
4. Caracterul interdisciplinar si tendinte noi in cercetarea contemporana
A Amplificarea si extinderea ariei de cuprindere a cercetarii pedagogice sub
influenta unor factori obiectivi:
o Progresul stiintei si al tehnicii-in special a celora care sprijina stiinta pedagogica
o Cererea sporita de instruire si educare scolara si extrascolara
o Cresterea complexitatii problematicii instruirii si educarii, etc.
B .Aria de cuprindere
-legata organic de directiile de cercetare si actiune ale stiintelor educatiei, ale
didacticii generale, ale didacticilor de specialitate
-se subordoneaza finalitatilor generale ale educatiei
C. Tendinte
 Prospectarea instructiei si educatiei pe un interval de timp mare, de exercitare a
functiei de elaborare, experimentare si validare a educatiei formale, non formale
si informale viitoare
 Realizarea unei educatii globale, integrative, face necesara o conlucrare intre
componentele amintite :
educatia formala –pedagogia scolara
educatia non formala- pedagogia extrascolara
educatia informala- pedagogia sociala( pedagogia familiei, grupurilor,
organizatiilor de copii/adulti, pedagogia muncii, pedagogia timpului liber,
pedagogia mass-mediei)
 Se impune necesitatea inlocuirii procedeelor empirice, cu date, procedee, tehnici
stiintifice
 Intensificarea preocuparilor de cercetare cu caracter inter si intradisciplinar,
transdisciplinar, in vederea fundamentarii stiintifice a practicii educative
 Aportul stiintelor care sprijina dezvoltarea stiintelor pedagogice: stiinte
psihologice, biologice, matematica, informatica, statistica, stiintele socio-umane
  Tendinte moderne ale cercetarii evidentiaza importanta investigatiilor orientate
spre teme ca:
Educatia universitara
Educatia permanenta(principii pedagogice)
Educatia adultilor
Aceste investigatii valorifica problematica teoriei educatiei la nivelul unor modele
operationale aplicabile in domeniul instruirii permanente, posibile si necesare in
contextul unor abordari intra, inter, si transdisciplinare, deschise in directia
perfectionarii permanente a subiectului si obiectului educatiei.
Efecte directe asupra cercetarii educationale se resimt prin cresterea numarului ,
a intensitatii cercetarii axata pe aceste problematici, diversificarea problematicii, a
scopurilor urmarite, a metodologiei, etc.
Functiile cercetarii educationale sunt:
 constatativa, de analiza riguroasa si de diagnoza a situatiei invatamantului
la un moment dat, de relevare a rezultatelor pozitive, dar si a neajunsurilor
 de prognoza a evolutiei viitoare a sistemului sau procesului de invatamant,
de reconsiderare si imbunatatire a unor componente importante ca:
obiectivele, continutul, mijloacele, strategia didactica, metodele, formele de
organizare, programul zilnic, formele si instrumentele de evaluare, relatiile
educator-educat, stilurile de conducere si indrumare, relatia cu familia, cu
scoala, comunitatea locala, managementul educatiei, activitatea metodica,
pregatirea initiala si continua a cadrelor didactice, ierarhizarea domeniilor si
ariilor curriculare pe ani de studiu si trepte scolare, introducerea unor
alternative pedagogice
 descriptiv-analitica, explicativa, praxiologica, sistematizatoare, referential-
informationala
 functia de reglare-autoreglare a propriei activitati didactice, etc.
Realizatorii cercetarii sunt teoreticieni si practicieni ai educatiei, echipe
interdisciplinare
CAPITOLUL 2.
EXPERIENTA PEDAGOGICA INTRE RUTINA SI CREATIVITATE
Orice dascal care efectueaza o cercetare doreste ameliorarea muncii sale si
obtinerea de performante sporite.
Cercetarea pedagogica vizeaza atat explicarea stiintifica, conceptualizarea si
intelegerea activitatii educative, cat si ameliorarea acesteia prin introducerea de inovatii
in invatamant .
Investigatiile stiintifice trebuie sa preceada si sa fundamenteze orice actiune de
modernizare a invatamantului; rezultatele cercetarii duc la strategii de optimizare ale
actului didactic.
Inovatia in invatamant este o actiune complementara cercetarii. Inovatia
pedagogica este „ o operatiune constienta si planificata al carei obiectiv este de a
determina introducerea si utilizarea unor schimbari innoitoare, a unei restructurari
creatoare menite sa amelioreze substantial randamentul si calitatea invatamantului.”(I.
Stanciu, Cercetare si inovatie in invatamant)
 Cercetarile pedagogice de tip ameliorativ, care vizeaza optimizarea procesului educativ,
se finalizeaza cu formularea unor sugestii de innoire a domeniului educational. Unele innoiri
dobandesc caracterul de inovatie, au caracter constient, deliberat, programat. Ele presupun
schimbari de fond in problemele fundamentale ale educatiei-strategii educationale, schimbari de
mentalitate si atitudini, presupun modificari substantiale in proiectarea politicii educationale.
A.M. Huberman arata ca:” Inovatia esteselectia, organizarea si utilizarea creatoare a
resurselor umane si materiale dupa metode interzise(nefolosite pana acum), care permit atingerea
unui nivel mai ridicat in realizarea obiectivelor propuse”.
Inovatia consta in acceptarea, instalarea si utilizarea unor schimbari cu efecte pozitive in
procesul educational, fiind rezultatul unor cercetari pedagogice derulate la nivel macro si micro.
La baza inovatiei se afla o motivatie interna, stimulativa -dorinta de autoperfectionare, de
autorealizare

TIPURI DE INOVATII SI SCHIMBARI IN EDUCATIE

Criteriile de ierarhizare a inovatiilor:

 Dupa substanta si amploarea schimbarilor pe care le antreneaza
 Dupa nivelul la care se produc
 Dupa aspectul instructiei si al educatiei pe care le influenteaza sau le schimba
Ele presupun adoptarea unor masuri care vizeaza:
 aspectul organizatoric al educatiei
 curriculum scolar
 relatiile educative
Dupa Huberman exista rezulta trei tipuri de inovatii:
o inovatii materiale- se refera la mediul educativ si echipamentul scolar;
o inovatii ”de conceptie”- privesc modul de proiectare si organizare a
procesului instructiv-educativ, intregul curriculum scolar: continutul
invatamantului, strategiile de predare si invatare, strategiile de evaluare, etc.
o inovatii legate de conduita interpersonala, care se refera la rolurile
si relatiile dintre factorii binomului educational –educatori -educati, relatiile
dintre cadrele didactice, relatiile cu personalul administrativ
Dupa R. Havelock -exista patru tipuri de schimbari in functie de cantitatea/volumul lor:
o schimbari in dimensiunile si importanta operatiunilor care necesita investitii
pentru asigurarea personalului, a spatiului adecvat, a echipamentelor
corespunzatoare, etc;
o formarea de noi competente la educatori, participarea lor la selectarea,
structurarea si transpunerea continutului in programe si manuale scolare, alte
surse utile elevilor , la munca in cabinete, laboratoare;
o schimbari de obiective-transformarea educatului in subiect al educatiei,
valorificarea autoinstruirii, accentuarea caracterului formativ al invatamantului,
elaborarea de tehnologii didactice complexe si productive, evaluarea permanenta
si obiectiva a randamentului scolar;
o schimbari generale, in valori si orientare care induc modificari importante in
structura sistemului educational(formularea unor noi principii, adoptarea viziunii
interdisciplinare asupra continutului invatamantului, etc.)
In functie de natura/tipul schimbarilor distinge sase tipuri:
 substituirea-inlocuirea unui element din realitatea educationala ( mobilier
schimbat);
 remanierea-schimbarea structurilor existente (opinii, stari de fapt);
 adaugarea unor elemente, fara schimbari, din realitatea
educationala(calculatoare, evaluare prin referate);
 restructurarea-reorganizarea planului de invatamant, a spatiului de
instruire(organizarea activitatii pe grupe, reamenajarea spatiului de instruire,
introducerea unui curs practic pentru studiul limbilor straine);
 eliminarea unor componente vechi, a unor comportamente depasite, a unor
maniere pedagogice depasite si promovarea alteia mai eficiente;
 consolidarea vechiului comportament care isi dovedeste in continuare
eficienta(unele metode traditionale).
Aceste aspecte se refera la schimbarea conceptiei si atitudinii cadrului didactic fata de
problemele care apar in realitatea educationala. Se impune formarea continua a cadrelor
didactice, perfectionarea pregatirii lor, inclusiv prin studiul individual, prin programe de formare,
stimularea lor in sensul receptivitatii la nou si introducerii inovatiilor in educatie.
Forme ale inovatiei din perspectiva nivelului la care se infaptuieste reforma
educationala
1. Reforma educationala sau inovarea macro educationala, care actioneaza
asupra macrosistemului, asupra componentelor structurale si functionale ale
invatamantului, vizand restructurarea acestuia.
2. Inovarea micro educationala, schimbarea pedagogica la nivelul microstructurii, al
componentelor sistemului instructiv-educativ, deci imbunatatirea practicii educationale,
potrivit cerintelor reformei: noi planuri de invatamant, noi programe scolare, noi
metodologii, noi mijloace de invatamant, noi tipuri de relatii educative, s.a.m.d.
Trasaturi comune:
o Ambele forme amintite trebuie bine fundamentate;
o In stabilirea obiectivelor trebuie sa se tina cont de factorii psihopedagogici,
sociali, economic, culturali, tehnici care intervin;
o Pentru elaborarea metodelor, tehnicilor si mijloacelor necesare efectuarii
schimbarilor structurale propuse se initiaza cercetari pedagogice,
o Ambele presupun existenta unor demersuri specifice.
Componentele actiunilor didactice care sunt implicate in aplicarea in practica a
unei inovatii:
Obiectivele actiunii
Participantii la actiune
Principiile, regulile, normele care reglementeaza organizarea si desfasurarea
actiunii
Modurile de organizare si desfasurare a activitatii instructiv-educative
Metodologia adoptata si mijloacele de infaptuire a actiunii
Analiza si autoanaliza randamentului scolar
Evaluarea rezultatelor obtinute
Intre cele doua aspecte exista o stransa legatura, impreuna contribuind la sporirea
eficientei sistemului educativ. Este necesara elaborarea unor strategii de difuzare,
generalizare, implementare a inovatiilor, precum si de pregatire teoretica si practica a
cadrelor didactice in acest sens.
In practica scolii, educatorii experimenteaza anumite schimbari, care sa
conduca la sporirea eficientei procesului instructiv-educativ, din proprie initiativa, din
nevoia de a obtine performante, a gasi solutii la problemele didactice cu care se
confrunta, fie ca sunt obligati ierarhic sa implementeze rezultatele unor cercetari facute
de specialisti, orientari noi date prin politicile educationale, reformele educationale
pornite la nivel de macrosistem, determinate de comanda sociala.
Experienta pedagogica a dascalilor la orice nivel a fost si a ramas o sursa de
inovare in invatamant, daca exista deschidere spre nou, daca exista daruire pentru
profesiune, pentru copil, daca activitatea la clasa nu devine o rutina, repetata zi de zi,
an de an, cu acelasi continut, aceleasi metode traditionale, cu aceleasi materiale
didactice ingalbenite de vreme, indiferent de clasa cu care se lucreaza, de timpul pe
care il traim. Discutia despre cercetare pedagogica devine lipsita de sens in aceste
cazuri, sau si mai rau, apare ca preocupare formala, in vederea obtinerii gradelor
didactice sau obtinerii unor premii.
In contextul schimbarilor din lumea contemporana, reformele educationale din
lume, analizate la foruri internationale, cum este UNESCO, au dus la regandirea
educatiei pe dictonul ”a invata facand” si cu orientarea data de cei patru piloni ai
educatiei permanente:
„A invata sa stii
A invata sa faci
A invata sa traiesti impreuna cu altii
A invata sa devii”
Aceste principii stau la baza creativitatii in munca didactica.
Reforma trebuie sa inceapa cu profesorul, care o accepta si si-o asuma.
Intre cercetarea pedagogica, inovatia si reforma in invatamant exista o
stransa legatura.
Prin cercetarea pedagogica are loc explicarea stiintifica si intelegerea activitatii
instructiv-educative, pe baza ei se programeaza activitatea de instructie si educatie, se
urmareste optimizarea /ameliorarea activitatii, introducerea de schimbari si innoiri in
practica educativa, introducerea de inovatii, generalizarea practicii educative pozitive si
prin toate acestea se infaptuieste reforma educationala.
Cercetarea si inovarea pedagogica reprezinta coordonatele fundamentale ale
reformei sistemului si procesului de invatamant. Orice reforma educationala are nevoie
de o sustinere stiintifica, deoarece mentinerea unei traditii si nevoia de schimbare
pornesc de la analiza stiintifica a starilor de fapt, a realizarilor si nerealizarilor
inregistrate, adoptarea unor alternative.
O noua strategie didactica, un nou curriculum, adoptarea unor alternative
presupun nu doar o prelucrare selectiva a unor idei straine, ci si verificarea adecvarii lor
la datele concrete, la nevoile de educatie, la posibilitatea copiilor de a face fata unor
situatii noi.
Cercetarea si inovarea sunt efectuate atat de teoreticieni, cat si de practicieni, de
cercetatori de profesie, dar si de cadrele didactice.
CAPITOLUL 3
TIPURI DE CERCETARE EDUCATIONALA
Exista o multitudine de criterii in funtie de care se pot grupa preocuparile de
cercetare, tocmai datorita complexitatii fenomenelor cercetate, corelatiilor dintre
acestea. Tipurile de cercetare pedagogica posibile se intersecteaza, acelasi tip de
cercetare se poate regasi in mai multe grupe. Taxonomia prezentata de Musata Bocos
este un instrument de intelegere a diversitatii tipurilor sau formelor de cercetare.
3.1.Criterii de clasificare si tipurile de cercetare educationala :
a. In functie de natura problematicii abordate:
 Cercetare teoretico –fundamentala -caracter teoretic, caracter general, nu
are aplicabilitate imediate; ele tind la explicarea unor probleme teoretice
prioritare
 Cercetare practic-aplicativa -abordeaza probleme restranse(didactice),au
aplicabilitate practica imediata(ex. perfectionarea sistemului de evaluare,
notare)
 Cercetare operationala sau de dezvoltare(ex. orientarea scolara si
profesionala in mediul rural)
b. In functie de criteriul metodologic:
 Cercetari observationale(neexperimentale)-caracter descriptiv, ofera
informatii despre legaturile stabilite intre variabilele activitatii educationale
 Cercetari experimentale-se finalizeaza cu descoperirea unor relatii si
legitati caracteristice activitatii educationale
 Cercetari filosofice, speculative
 Cercetare comparata
 Cercetare istorica
c. In functie de scopul propus(finalitati)
 Constatative
 Ameliorative
 De dezvoltare
 Orientate
d. Dupa functiile pe care le detin
 Descriptiv-analitice
 Explicative
 Operationale
 Proiective
e. Dupa numarul de agenti antrenati in cercetare
 Individuale
 In grupuri mici
 Colective
f. Dupa directia de abordare
 Longitudinale-plan istoric, diacronic
 Transversale-plan sincronic
g. Dupa continutul educatiei
  Circumscrise dimensiunilor educatiei: intelectuale, morale, religioase,
profesionale, fizice, estetice, ecologice, interculturale(noile educatii)
h. Dupa domeniile generale ale educatiei
 Teoria educatiei
 Teoria si metodologia instruirii/didactica
 Teoria curriculumului
i. In functie de componentele structurale ale educatiei
 Referitoare la resurse materiale, resurse umane, predare, invatare,
evaluare, campul relational
j. In funtie de perspectivele de analiza
 Interdisicplinare
 Transdisciplinare
 Pluridisciplinare
k. Dupa nivelul intentionalitatii
 Spontana
 Sistematica
 Cercetare-actiune
Clasificarea realizata de Gilbert de Landsheere:
 Cercetari orientate-concluzii si decizii
 Cercetari de dezvoltare-propuneri de programe, metode, organizare
 Cecetari – actiune -urmarirea relatiilor intre interventii si efecte in timp
3.2.Conceptul de ” cercetare –actiune”
Acest concept s-a impus in sfera preocuparilor cercetatorilor din domeniul
educatiei , pornind chiar de la planul realitatii, si anume, de la faptul cunoscut ca,
profesorii sunt cei interesati si implicati in munca de cercetare a insasi actului didactic
pe care il infaptuiesc, in vederea ameliorarii, a optimizarii procesului educational.
Sintagma „cercetare –actiune” a fost introdusa de psihologul Kurt Lewin in
1944, care a descris un proces in spirala a demersurilor de autoplanificare, actiune,
autoobservare, autoreflectie, autorevizuire, ameliorare, reproiectare si proiectare a
demersurilor instructiv-educative.
Cercetarea-actiune este inteleasa ca un proces de rezolvare de probleme, care
se deruleaza in doua mari stagii:
 de diagnostic- in care sunt identificate si analizate problemele si sunt
formulate ipotezele,
 terapeutic- in care ipotezele sunt testate in cadrul unui experiment dirijat
constient spre schimbare, intr-o situatie de viata sociala educationala(de
preferat)
Principalele etape ale actiunii de cercetare sunt:
1. identificarea si formularea operationala a unei probleme corespunzatoare unei
situatii educationale concrete
2. elaborarea unui proiect de cercetare, prin cooperare cu alti profesori,
cercetatori, experti, directori, inspectori
3. informarea asupra problemei cercetate
 4. revizuirea proiectului elaborat, eventual, realizarea modificarilor necesare la
nivelul strategiei de investigare si de evaluare a rezultatelor
5. aplicarea proiectului, in conditiile monitorizarii permanente a activitatilor si
asigurarii comunicarii intre membrii echipei de cercetare
6. colectarea datelor, clasificarea si analiza lor
7. interpretarea datelor si evaluarea activitatii
Valentele cercetarii-actiune(M. Bocos)
 Cercetatorii-profesori, isi monitorizeaza propriile practici educationale,
realizeaza o actiune autoreflexiva, autoevaluatoare, automotivanta;
 Reprezinta o activitate de perfectionare a profesorilor, de dezvoltare
profesionala, de promovare a unor relatii de cooperare in echipa cu alti colegi;
 Derularea cercetarilor-actiune contribuie la dezvoltarea practicii si teoriei
educationale, precum si a relatiilor dintre ele.
Caracteristicile cercetarii-actiune sunt:
 Participativa - este realizata de cadre didactice care profeseaza, sunt si
organizatori si beneficiari, participarea este voluntara, dar sprijinita de experti,
cercetatori.
 (Auto)evaluativa - permite celui care cerceteaza sa-si analizeze si sa evalueze
 Evaluata - modificarile sunt evaluate prin perfectionarea practicii
educationale
 Situationala -permite diagnosticarea unei probleme practice intr-un contest
educational specific, fiind implementata chiar din momentul organizarii
 Flexibila si novatoare - presupune schimbari , sugereaza directii si strategii de
actiune
Situatii in care cercetarea –actiune este adecvata:
Perfectionarea metodologiei didactice, introducerea metodelor interactive in predare -
invatare, perfectionarea metodelor si instrumentelor de evaluare didactica, gasirea unor
solutii pentru modificari comportamentale la elevi, etc.
CAPITOLUL 4
DEMERSURI SPECIFICE IN CERCETAREA EDUCATIONALA
Organizarea si desfasurarea cercetarii pedagogice presupune parcurgerea unor
etape, respectarea unor cerinte, utilizarea unor metode, tehnici, instrumente.
ETAPELE CERCETARII
1.Delimitarea problemei de cercetat
2.Proiectarea activitatii de cercetare
3.Organizarea si desfasurarea cercetarii
4.Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute
5.Elaborarea concluziilor cercetarii
6.Valorificarea cercetarii
7.Introducerea/difuziunea noului in practica educativa
1.Delimitarea problemei
Prima sarcina a profesorului-cercetator este identificarea problemei de
cercetat, fixarea domeniului educational in care se incadreaza problema si formularea
clara a acelei probleme la care cauta o solutie. Problema poate sa apara spontan , din
observarea curenta a faptelor educationale sau sa fie pusa intentionat, dar tot ca
rezultat al observarii unor fenomene din campul educational, a sesizarii unor
disfunctionalitati in munca la clasa.
Capacitatea de identifica si de a formula o problema este o aptitudine prin care se
manifesta spiritul stiintific al cadrului didactic. In cercetarea educationala trebuie plecat
de la probleme reale, care sunt incertitudini de ordin practic si a caror solutie ar putea
aduce ameliorarea muncii educative.
Delimitarea clara a domeniului cercetarii elimina sau previne, experimentari
sterile, fara rost, fara efecte, cercetari de dragul cercetarii, abordarea unor teme prea
vaste si prea complexe, cautarea unor solutii imaginare care nu au legatura cu
activitatea educativa si care nu vor duce la reusita investigatiei. Delimitarea domeniului
trebuie urmata de alegerea temei de cercetat. Asa cum arata I. Nicola, un criteriu
valoros de alegere a temei pentru cercetare pentru un cadru didactic este cel al
experientei personale, experienta ce merita sa fie cunoscuta si de altii. Temele alese
trebuie sa fie de actualitate pentru domeniul educational, sa fie relevante, de interes
general, sa aiba element de noutate, originalitate, sa contribuie la dezvoltarea teoriei
sau practicii educationale.
Alegerea si formularea problemei este o etapa foarte importanta; de felul in
care se realizeaza acest moment depinde derularea intregii activitati de cercetare,
calitatea si valoarea cercetarii. Din aceasta faza decurge proiectarea celorlalte etape,
precum si mijloacele de infaptuire a acestora. In cadrul temelor de cercetare din
domeniul educational pot fi valorificate unele descoperiri stiintifice din alte domenii, prin
aplicarea lor in practica scolara; pot fi puse in evidenta avantajele si dezavantajele
acestei actiuni in comparatie cu situatia existenta.
Problema aleasa si formulata este reconsiderata pe tot parcursul cercetarii, in functie
de rezultatele obtinute.
Documentarea, este o alta etapa importanta pentru pregatirea cercetarii. Munca
de documentare asigura baza de plecare in cercetare; ea consta in culegerea
informatiilor din literatura de specialitate, si nu numai; prin documentare se obtin date
si idei necesare pentru formularea ipotezei privind solutia la problema cercetata.
Documentarea in domeniul cercetarilor educationale presupune in mod obligatoriu
ca cercetatorul sa fie la curent cu progresele disciplinei in care lucreaza, precum si a
disciplinelor conexe, pastrand tot timpul contactul cu noutatile din domeniul sau, din
domeniile legate de metodologia cercetarii stiintifice, cu aplicabilitate in cercetarile
educationale.
Studierea atenta a literaturii de specialitate pentru domeniul abordat este importanta
din mai multe puncte de vedere. S-ar putea ca problema de cercetat sa fi gasit deja
solutie la alti cercetatori si atunci nu mai are sens efortul de cercetare. Nu ne putem
permite sa rezolvam probleme depasite a caror solutii sunt deja cunoscute.
Afirmatia ca „ pentru a sti sa scrii este necesar sa citesti bine”, in forma ei aforistica,
contine in sine adevarul evidentiat si de catre Beveridge, care, analizand nevoia de
documentare in cercetare, exemplifica cu umor doua situatii:
  Byron scria-„pentru a fi cu totul original trebuie sa gandesti mult si sa citesti
putin; or , aceasta este cu neputinta, deoarece inainte de a fi invatat sa
gandesti trebuie sa fi citit”;
 B. Shaw are un paradox –„ cititul strica mintea”.
Pentru eliminare acestei dileme, el recomanda lectura cu spirit critic, pentru a nu deveni
prizonierul rutinei. Lectura si documentarea trebuie intelese ca stimulente ale gandirii,
ale creativitatii, pentru cei angajati in cercetare.
Este important sa se delimiteze informatia de interpretare. Filosoful englez
Francis Bacon afirma inca in sec. XII:”sa citesti nu pentru a contrazice si combate si nici
pentru a crede si a lua drept bun…ci pentru a cantari si judeca.”
Documentarea este necesara pentru ca cercetatorul sa stie in ce directie sa se
orienteze, sa-si intocmeasca lista bibliografica reprezentativa pentru domeniul pe care il
investigheaza. Ea trebuie sa fie orientata catre rezolvarea unor probleme concrete din
planul de cercetare. Studierea bibliografiei, presupune cunoasterea si a
unor tehnici de documentare, respectarea unor cerinte fata de documentare. Din
studiul bibliografiei se desprind selectiv acele idei care sunt necesare in abordarea
problemei cercetate, prin fise sau alte procedee. Parcurgand literatura de specialitate,
cercetatorul alege lucrarile esentiale, pe care le studiaza conspectandu-le, adnotand
ideile-cheie. Documentarea continua pe tot parcursul cercetarii.
Documentarea reprezinta un demers activ si critic de inventariere a datelor si
rezultatelor referitoare la problema cercetata, obtinute si cunoscute pana in momentul
respectiv, de evaluare a stadiului atins de cercetarile anterioare in domeniul si
problematica vizate(M. Bocos). Documentarea depinde si de cultura de specialitate,
cultura pedagogica si metodica, de cultura generala a celui care studiaza problema.
In cercetarile educationale contemporane are mare importanta studiul
documentelor curriculare oficiale, elaborate in contextul reformei educationale. Ele
reprezinta o modificare de optica in intregului proces educational de care trebuie tinut
cont si din perspectiva integrarii europene.
Documentarea si formularea clara a problemei de cercetat sunt premise a
proiectarii si desfasurarii in conditii optime a cercetarilor.
2. Proiectarea activitatii de cercetare
Proiectarea este etapa de anticipare a strategiei cercetarii prin care se fixeaza
pasii , elementele cheie ale demersurilor investigative , obiectivele, ipotezele de
lucru, resursele, actiunile intreprinse, termenele, responsabilitatile, criteriile
si instrumentele de evaluare
a) Stabilirea obiectivelor cercetarii
Obiectivele-raspund la intrebarea „ce isi propune cercetarea?”, fixeaza finalitatile cu
ajutorul unor formulari clare, concise, intr-o maniera operationala(masurabile,
verificabile), ele se vor subordona finalitatii generale a cercetarii pedagogice, gasirii
unor modalitati noi de perfectionare , de inovare a practicilor educationale.
b)Formularea ipotezei cercetarii
Ipoteza este o „idee provizorie”, o supozitie, presupunere. F. Stefanescu –
Goanga afirma „ Pentru a constata trebuie sa presupui…” Ipoteza este
raspunsul(provizoriu) pe care cercetatorul l-a formulat la problema supusa de el
investigatiei stiintifice.
Ipoteza este principalul instrument de cercetare; ipoteza reprezinta un enunt a
carui valoare de adevar sau fals este probabila, cercetarea urmand sa verifice
veridicitatea ei.
In cercetarea pedagogica ipoteza contine un enunt probabil la o relatie cauzala intre
variabilele campului educational. Functia ipotezei este de a prezice relatiile stabilite intr-
un context dat.
In legatura cu ipotezele se formuleaza cateva cerinte:
Elaborarea ipotezei trebuie insotita de formularea lor in scris, cat mai detaliat.
Cercetatorul noteaza toate argumentele de plauzibilitate care sprijina ipoteza, dar din
care vor fi retinute in urma cercetari doar pe cele care sunt semnificative pentru
problema cercetata.
Pentru a se acoperi cat mai bine domeniul cercetat se recomanda
formularea mai multor ipoteze, care asigura fundamentele pentru rationamentul
inductiv, dar si o mai buna proiectare a cercetarii. Nu atat numarul ipotezelor este
important, cat faptul ca ipotezele sa fie alternative, sa deschida mai multe drumuri
pentru investigare.
Este foarte important modul in care se formuleaza ipotezele; de obicei se
utilizeaza formulari de genul:
 „Daca…..atunci…”
 „Cu cat…..cu atat…”
 „Ce ar rezulta daca…”
 „Este posibil ca…”
In formularea ipotezei sunt utilizate verbe ca: determina, duce la, produce, este cauza,
este efectul, variaza cu, reflecta, influenteaza, genereaza, altele.
Exemplu posibil:
Cercetare pe tema ”Dezvoltarea capacitatii de invatare a elevilor la ciclul primar”
Ipoteza : „ daca se asigura elevilor conditii adecvate de invatare-mediu ambiant
favorabil, climat afectiv pozitiv, stimularea interesului pentru lectura…etc. potentialul lor
de invatare va spori…”
„Capacitatea de invatare a elevilor este efectul conditiilor interne si externe ale
invatarii…deci, daca….atunci…”
Ipoteza reflecta o relatie de tip „cauza-efect” sau de relatii/ interrelatii
concomitente intre anumite variabile; este deci normal sa fie formulata logic sub forma
unor rationamente ipotetice.
Dupa stabilirea ipotezei, cu ajutorul unui ansamblu de metode si tehnici se incearca
demonstrarea valabilitatii presupunerilor cercetatorului. Formularea ipotezei este un
moment important al cercetarii, care depinde de o serie de factori psihologici care tin de
personalitatea cercetatorului(intuitie, creativitate, spontaneitate, curaj), de experienta
care o are si pregatirea sa.
In cercetare se pot utiliza diferite tipuri de ipoteze:
 ipoteze generale si de lucru secundare sau particulare
 ipoteze specifice si ipoteze nule
  ipoteza de baza
Ipoteza de baza reprezinta elementul de referinta la care se raporteaza cercetatorul
pe tot parcursul cercetarii sale si care asigura legaturile dintre tema cercetarii si
finalitatea acesteia, intre demersurile investigative, esenta si modul de desfasurare a
cercetarii, natura si volumul eforturilor celor implicati in cercetare, rezultatele si
randamentele obtinute.
Sursele formularii ipotezelor specifice cercetarilor educationale pot fi grupate in doua
categorii:
 Surse care presupun utilizarea unor strategii deductive de valorificare a unor
achizitii cu un grad mai mare de generalitate decat ipoteza enuntata(interpretari
noi date unor principii, teorii, reguli cunoscute)
 Surse care presupun utilizarea unor strategii inductive de valorificare a unor date
concrete, particulare(date experimentale obtinute, alte ipoteze de lucru,
observatii spontane, valorificarea impresiilor cercetatorului)
Ipoteza de baza si ipoteza specifica trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte:
Sa fie in concordanta cu deontologia cercetarii si cu deontologia pedagogica
Sa aiba sustinere logica, epistemologica si metodologica
Sa fie verificabile prin metode experimentale, metode stiintifice care sa ofere date
obiective
Sa nu se refere la o falsa problema educationala
Sa fie formulate fara echivoc, cu claritate
Sa fie in concordanta cu scopul cercetarii
Sa ofere noi perspective si sugestii deanaliza si cercetare, sa permita formularea de
noi ipoteze si continuarea cercetarilor.(M:Bocos)
Ipoteza / ipotezele formulata/formulate vor fi verificate prin observare sistematica,
experimental si prin metodologia de validare a acestora.
c) Elaborarea unui proiect coerent si unitar( dupa M. Ionescu)
Proiectul este instrumentul de lucru scris, ghidul care orienteaza cercetarea,
condenseaza toate demersurile corespunzatoare delimitarii problemei de cercetat si
proiectarii activitatii de cercetare.
Elementele componente ale proiectului:
 Prezentarea problemei cercetate
Definire
Importanta
Actualitate
Motivarea alegerii
Scopul urmarit
 Sintetizarea stadiului cercetarii problemei, a aspectelor rezolvate si a celor
care nu au fost reolvate multumitor, realizarea de analize critice de catre
cercetator, anticiparea contributiei sale originale
 Prezentarea ipotezei de baza si a ipotezelor secundare
 Prezentarea obiectivelor cercetarii
  Delimitarea terminologica a notiunilor cu care se opereaza(clarificarea
termenilor utilizati, a acceptiunii lor pe tot parcursul lucrarii, a unor caracteristici
observabile care sa le justifice utilizarea)
 Descrierea metodicii cercetarii.
Perioada de cercetare
Locul de desfasurare
Etapele si sub etapele implicate
Demersurile corespunzatoare etapelor
Disciplinele de studiu implicate
Esantionul de continut
Esantioanele de subiecti si caracterizarea lor- varsta, sex, nivel de
pregatire, nivel intelectual, provenienta sociala, statut profesional, mediu
 Variabile independente-introducerea unor schimbari pentru studiere
 Variabile dependente-efectele si rezultatele produse
 Metodologia de cercetare-metoda observatiei, experimentul psiho -pedagogic,
studiul de caz, interviul de grup, chestionarul scris, studiul documentelor scolare,
studiul documentelor de arhiva
 Mijloacele de invatamant valorificate
 Instrumente de cercetare
 Metodologia de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute de subiecti
 Metodologia de prelucrare a datelor cercetarii
 Stabilirea modalitatilor de valorificare a cercetarii
3.Organizarea si desfasurarea cercetarii pedagogice presupun stabilirea
urmatoarelor aspecte principale:
Organizarea
o stabilirea perioadei de cercetare
o precizarea locului-unitati scolare, localitate, etc.
o delimitarea esantionului de elevi cuprinsi in cercetare asigurand
caracterul reprezentativ al esantionului pentru a da posibilitate de
generalizare
o fixarea grupului sau claselor experimentale si grupului/claselor de
control/martor, daca cercetarea are un caracter experimental
o caracterizarea subiectilor
o discipline de invatamant vizate in cercetare
o baza materiala care se asigura pentru cercetare-materiale, aparatura,
cheltuieli
o colaboratori implicati in cercetare
o alte conditii
Desfasurarea
Pe parcursul derularii cercetarii sunt inregistrate datele semnificative referitoare la:
 Variabile independente si variabile dependente
 Conditiile de desfasurare a activitatii instructiv-educative
 Metodica activitatilor instructiv-educative
  Metodele de evaluare initiala(pretestare), continua, sumativa(posttestare) si la
distanta(retestare)
 Dificultatile intampinate
 Rezultatele scolare ale subiectilor
 Atitudinile si comportamentele subiectilor
 Opiniile si dorintele subiectilor, etc.
Daca este cazul se reformuleaza ipotezele particulare
4.Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute
Interpretarea rezultatelor este activitatea de ordonare si sistematizare a datelor,
stabilirea relatiilor dintre ele, pentru a descoperi dependentele cauzale si legile care le
guverneaza. Faptul brut nu constituie inca stiinta. Interpretarea reflecta capacitatea
creatoare a cercetatorului, el extragand din datele furnizate de experienta adevaruri
stiintifice riguros fundamentate.
Datele cercetarii se prezinta sub forma numerica , cantitativa, fiind posibila
prelucrarea lor statistica. Analiza primara a datelor se realizeaza dupa ce sunt grupate,
ordonate, clasificate, sistematizate, corelate.
Pe baza datelor se realizeaza: tabele, matrice, calcule de procente, grafice,
raportari de scari de evaluare, diagrame de structura, diagrame de comparatie, se
calculeaza indici statistici- care exprima tendinta centrala in grup sau variatia( medii,
mediane, dispersii, etc.)
Din datele analizate se desprind concluzii utilizandu-se aparatul statistico-
matematic, pentru a stabili daca diferentele dintre grupurile experimentate si cele de
control sunt semnificative din punct de vedere statistic; se generalizeaza datele obtinute
pe esantioanele de lucru la intreaga populatie.
Formele logice de baza utilizate in interpretarea rezultatelor sunt inductia si deductia,
operatiile gandirii-analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea..
Metode de interpretare (dupa -J. Stuart Mill - 1806-1873)
a. Metoda concordantei-daca mai multe cazuri de producere a fenomenului au o
circumstanta comuna, atunci este probabil ca aceasta sa fie cauza fenomenului, mai
ales daca este singura comuna.
b. Metoda diferentei-daca doua cazuri difera printr-o singura circumstanta, prezenta in
primul, absenta in al doilea, iar fenomenul se produce in primul caz si in al doilea nu,
atunci circumstanta respectiva este cauza fenomenului.
c. Metoda combinata (-a-b-) circumstanta prezenta in toate cazurile pozitive si absenta
in cele negative este cauza fenomenului.
d. Metoda variatiilor concomitente- daca doua marimi variaza impreuna, simultan sau
succesiv, si daca variatiile atrag variatii corespunzatoare celeilalte, atunci marimile sunt
legate printr-o dependenta cauzala sau depind amandoua de o cauza comuna.
e. Metoda reziduurilor-daca o parte a unui fenomen poate fi explicata printr-o parte a
circumstantelor.
Metodele de interpretare enuntate mai sus sunt frecvent utilizate in metodele de
cercetare cunoscute traditionale, observatia, experimentul.
 Obiectivitatea este o conditie esentiala in interpretarea corecta a rezultatelor.
Cercetatorul nu trebuie sa ignore faptele care contrazic ipotezele, ci dimpotriva sa caute
astfel de fapte. Ele pot infirma o teorie.
Interpretarea datelor ajuta la confruntarea veridicitatii ipotezei de lucru, gasirea
explicatiilor si solutiilor pentru optimizarea activitatilor educationale.
Interpretarii cantitative si calitative a datelor cercetarii i se adauga valorificarea din
perspectiva psihologica-pedagogica, metodica si manageriala.
5.Elaborarea concluziilor cercetarii
Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute din cercetare se finalizeaza cu
desprinderea concluziilor, prin raportarea permanenta la obiectivele cercetarii si la
ipotezele formulate. Concluziile desprinse pot fi insotite de comentariile critice ale
cercetatorului, de analizele, reflectiile si evaluarile proprii, de completari, restructurari,
propuneri si sugestii.
Pe parcursul derularii cercetarii se pot desprinde si concluzii partiale, pe baza unor
informatii calitative, care ulterior pot fi integrate in concluziile finale.
Concluziile cercetarii pot fi exprimate sub forma unor elemente descriptive,
explicative sau sub forma predictiva.
6.Valorificarea cercetarii
Activitatea desfasurata de cercetator pe parcursul proiectarii, derularii si finalizarii
investigatiilor, se poate valorifica in mai multe feluri:
Elaborare de referate/rapoarte ale cercetarii
Protocoale
Comunicari stiintifice
Studii sau articole in reviste de specialitate
Lucrari metodico-stiintifice pentru obtinerea gradului didactic I
Teze de doctorat
Carti de specialitate
7.Introducerea/difuziunea noului in practica educativa
Scopul cercetari pedagogice este optimizarea activitatii educationale, deci
cercetarea se considera incheiata daca rezultatele sale pozitive, experienta practica
inovatoare se aplica in practica educativa curenta si se generalizeaza.
Prin diseminarea rezultatelor si informarea celorlalte cadre didactice despre conceptele
noi, strategii noi, ameliorarea activitatii didactice, se exprima eficienta cercetarii.7
MODEL POSIBIL
Structura lucrarii metodico-stiintifice:
 Introducere
 Cuprins-tratare a temei
 Incheiere
 Anexe, bibliografie
 Programe pe calculator-daca este cazul
Cerinte privind Introducerea:
 relevarea actualitatii si acuitatii problemei tratate pentru teoria si practica
invatamantului(in contextul reformei);
 sublinierea importantei si interesului pe care le prezinta pentru optimizarea practicii
educationale;
 formularea intentiei autorului de a aduce contributii personale la elucidarea problemei
tratate.
Cerinte cu privire la Cuprinsul lucrarii:
 definirea clara a conceptelor cheie cu care se opereaza;
 precizarea cadrului teoretic(modelul teoretic luat ca punct de plecare pentru abordarea
temei;
 formularea clara si corecta a ceea ce se demonstreaza in lucrare;
 ponderea aspectelor practic- aplicative: formularea de propuneri si solutii concrete pentru
optimizarea invatamantului, ca suport pentru decizii viitoare;
 caracterul sistematic, cu obiective clare, al tratarii subiectului;
 ordinea logica a prezentarii problemelor;
 rigoarea stiintifica a prezentarii datelor, prelucrarea si corelarea acestora;
 sustinerea ideilor, solutiilor avansate de autor cu argumente stiintifice convingatoare.
Cerinte cu privire la Incheiere:
 formularea clara a concluziilor lucrarii, care sa rezulte din analiza datelor si a faptelor
prezentate;
 legatura organica a concluziilor cu continutul lucrarii;
 oportunitatea propunerilor si a perspectivelor formulate de autor;
 calitatea solutiilor propuse si corelarea lor cu continutul lucrarii.
Cerinte cu privire la Documentarea stiintifica:
 oportunitatea bibliografiei in raport cu tema;
 actualitatea surselor bibliografice si prelucrarea informatiei;
 citirea corecta a surselor bibliografice;
 consemnarea bibliografiei conform normelor metodologice.
 solutiilor propuse si corelarea lor cu continutul lucrarii.
Cerinte cu privire la Forma lucrarii:
 stilul clar de prezentare;
 inlantuirea logica a ideilor;
 aspectul estetic, sublinieri in text;
 concordanta dintre tema abordata si continutul lucrarii.
Cerinte cu privire la Sustinerea lucrarii:
 sustinerea sintetica si coerenta, demonstrand cunoasterea aprofundata a problemei,
 capacitatea de utilizare a continutului lucrarilor mai importante in argumentarea ideilor si
concluziilor;
 capacitatea de argumentare a valorii lucrarii( modul de abordare, relevarea unor noi
aspecte, alcatuirea unor proiecte, a unor modele de lucru, ameliorarea practicii instructiv-
educative )
CAPITOLUL 5
METODOLOGIA CERCETARII EDUCATIONALE
5.1. Concepte de baza
Orice stiinta are drept coordonate definitorii un obiect propriu de studiu, un aparat
conceptual, metode si tehnici specifice de cercetare si teorii si legi cu posibilitati de extindere la
intreaga arie de fenomene si procese pe care le studiaza .
Metodologia cercetarii se refera la modalitatile prin care se realizeaza cunoasterea
stiintifica
Etimologia “methodos” - cale, drum, mijloc, instrument; “logos”- teorie, stiinta
 Diversitatea metodologiilor este determinata de urmatorii factori:
a) Perspectiva sociologica- Aceasta inseamna raportarea fenomen ului educational
la ansamblul din care face parte, pentru a cunoaste, natura si alcatuirea sa, geneza si
evolutia, relatiile si determinarile sale, consecintele si efectele lui in planul vietii sociale.
b) Obiectivele urmarite in cercetare -se refera la descrierea fenomenului, diagnoza
unei situatii, testarea unor ipoteze si explicarea fenomenului, identificarea de probleme ,
elaborarea de solutii si rezolvarea problemelor, etc.
c) Tipurile de cercetare adoptate la un moment dat-se definesc in functie de
obiectivele urmarite.
Se disting trei tipuri de cercetare:
 cercetare fundamentala-orientata spre obtinerea de cunostinte noi si
dezvoltarea teoriilor;
 cercetare aplicativa-se urmareste analiza problemelor pedagogice si
identificarea de solutii de rezolvare a problemelor respective;
 cercetare evaluativa- de apreciere a starilor de fapt existente la un moment
dat si de determinare a efectelor unei actiuni.
Metode, tehnici si procedee
Metoda de cercetare reprezinta sistemul de reguli si principii de cunoastere a realitatii
sociale, drum al gandirii in procesul obtinerii adevarului( observatia, ancheta, etc)
Metoda in cercetarea pedagogica, reprezinta calea de urmat, drumul pe care se
poate ajunge la obtinerea unor rezultate noi, care sa contribuie la optimizarea actului
educational. Metoda este o cale de descoperire a adevarului pedagogic. Metoda poate fi
considerata ca un ansamblu omogen de procedee, actiuni si operatii, selectionate in
functie de caracteristicile situatiei de invatare si integrate intr-un mod unitar de
executie.
Tehnica de cercetare desemneaza ansamblul de prescriptii pentru ca activitatea de
cunoastere stiintifica a realitatii educationale sa-si atinga scopul.( “tekhne”- in limba greaca mod
de a proceda, viclesug-tehnici de elaborare si utilizare a chestionarelor, tehnici de observare,
tehnici statistice). Tehnicile de cercetare sunt utilizate in activitatea de cercetare educationala in
cadrul unor metode; ele reprezinta instrumente si operatii pe care le folosim de-a lungul
cercetarii pentru inregistrarea si prelucrarea datelor obtinute. Tehnicile se subordoneaza si ele
metodelor si depind de inventivitatea cercetatorului in a concepe modalitati de culegere a datelor
faptice, de folosire a instrumentelor matematice pentru ordonarea si prelucrarea datelor
Procedeul este maniera de actiune, de operare cu instrumentul de investigatie,
aspectele particulare, modalitatile concrete de folosire a metodelor si tehnicilor de
cercetare( fisa de observatie, ghid de interviu, test) Procedeul este un detaliu sau
element auxiliar al metodei impus de desfasurarea concreta a cercetarii; procedeul se
subordoneaza metodei.
Metoda si procedeul isi pot schimba locul in functie de context. Cele trei aspecte
nu se pot delimita cu rigurozitate; ceea ce intr-un context e tehnica, poate deveni
procedeu sau invers. se poate vorbi de o structurare supraetajata a demersului
cercetarii sociologice.
Indicatorii observationali reprezinta expresia numerica a fenomenelor
pedagogice, determinarile cantitative a manifestarii calitative a fenomenului investigat.
SCHEMA SISTEMULUI METODOLOGIC
 Metode M1 M2Mn

Tehnici T1 T2.Tn

Procedee P1P2..P3..P4 Pn

Instrumente de investigare I 1I2..I3In

Daca in general, metodologia cercetarii se refera la principiile generale care
orienteaza procesul cunoasterii in ansamblul sau, in cazul cunoasterii fenomenului
educational, metodologia implica adaptarea unei conceptii generale cu privire la acest
fenomen si folosirea unor metode specifice.
Organizarea si desfasurarea cercetarii presupune utilizarea unor metode,
tehnici, procedee, instrumente de investigare, de culegere, prelucrare si interpretare a
datelor empirice ale realitatii educationale supuse atentiei cercetatorului, specifice
domeniului.
Cele mai multe metode sunt imprumutate din alte stiinte socio umane-
psihologie, sociologie, de la alte stiinte ca informatica, biologia, medicina, discipline de
granita, fiind adaptate fenomenului educational. O parte din metode sunt specifice
stiintelor educatiei(analiza produselor activitatii scolare, a documentelor scolare, probele
docimologice, etc.)
Metodele, procedeele, tehnicile se aplica diferentiat in functie de scopul,
conditiile concrete ale fenomenului investigat. Ele trebuie privite in dinamica lor interna,
in inter corelatia lor, adaptandu-se in functie de caracteristicile, de evolutia si de
modificarile ce intervin in cadrul fenomenului real. In modul concret de utilizare a
metodelor intervine creativitatea cercetatorului, care poate utiliza metodele cunoscute,
dar poate crea si utiliza metode, si mai ales instrumente noi.
Se cuvine precizarea ca , la fel ca si in alte domenii ale cercetarii stiintifice,
metodele, tehnicile, nu se utilizeaza izolat, ci sunt integrate intr-un sistem metodologic
in cadrul caruia elementele componente sunt in interactiune.
Metodologia cercetarii educationale reprezinta teoria si practica metodelor
si procedeelor de cercetare in domeniul educational, stiinta care studiaza esenta,
natura, definirea statutul, clasificarea si cerintele de valorificare a acestora si de
construire a unor modele explicative.
Metodologia cercetarii educationale este abordata diferit si nuantat de autori
diferiti, dar la fiecare incercare de clasificare se regasesc in esenta aceleasi componente
si subcomponente.
5.2.Metode de cercetare educationala

Clasificarea metodelor de cercetare –I.Nicola:

 1. Metode de descriere si masurare a diferitelor aspecte si manifestari a
faptului pedagogic:
Caracteristica acestor metode – instrumentele din aceasta grupa se refera la
inregistrarea datelor si constatarilor dupa ce ele s-au produs; se obtine un inventar al
datelor care permit diagnosticarea unor manifestari si implicit perfectionarea activitatii
educative practice;
2. Metode actional –experimentale:
Caracteristica lor -presupun interventia si modificarea in desfasurarea faptului
pedagogic, metodele actional- experimentale implica o functie dubla-gnoseologica(de
cunoastere) si praxiologica (actionala).
Prima vizeaza surprinderea unor relatii dintre variabilele campului educational, cealalta
consta in introducerea unor ameliorari in derularea propriu-zisa a actiunii educationale.
3. Tehnici corelationale-
In cadrul acestora se calculeaza indici de corelatie. Sunt situatii in cercetarea
educationala in care se inregistreaza doua sau mai multe siruri de date despre acelasi
esantion. Intre aceste siruri se stabilesc anumite corelatii, care exprima legaturile dintre
fenomenele investigate. Prin indicii de corelatie se stabilesc legaturile dintre
mecanismele fenomenelor. De exemplu, in evaluarea performantelor elevilor se
coreleaza rezultatele testelor de inteligenta si notele scolare.
4. Metode matematico-statistice
Reprezinta instrumentele matematice necesare prelucrarii datelor adunate prin
celelalte metode.
Clasificarea metodelor de cercetare pe grupe de metode -I. Jinga:

1. Metode de colectare a datelor cercetarii

 Metoda observarii
 Experimentul metoda convorbirii
 Metoda anchetei pe baza de chestionar
 Metoda cercetarii documentelor scolare
 Metoda analizei produselor activitatii scolare
 Tehnicile sociometrice
2. Metode de masurare a datelor cercetarii
 Numararea(inregistrarea)
 Clasificarea sau ordonarea(procedeul rangului)
 Compararea(raportarea)
3. Metode de prelucrare matematico-statistica a datelor
a)Metode bazate pe calcularea unor indici statistici
 Indici care exprima tendinta centrala intr-un colectiv: media, mediana, modul
(valori medii sau valorice reprezentative);
 Indici care exprima variatia, distributia valorilor reprezentative: amplitudinea,
abatere medie, abatere standard;
 Coeficienti de corelatie, care exprima legatura dintre variabile.
b)Metode grafice. Diagrame, grafice, matrice, tabele, scheme, postere, etc.
  Diagramele-sunt forme de reprezentare a situatiilor numerice prin constructii
geometrice; pot fi diagrame liniare, diagrame poligonale, diagrame circulare, etc.
 Curba clopot- curba Gauss – Laplace, care indica distributia normala a
frecventei fenomenelor; „ogiva” lui Galton
Rezultatele obtinute din prelucrarea datelor trebuie interpretate pentru finalizarea
cercetarii; prin ele se ajunge la explicatii si la solutii de optimizare.
Cele mai cunoscute si mai utilizate metode in cercetarea pedagogica sunt
observarea, experimentul pedagogic, ancheta, analiza produselor activitatii, analiza
rezultatelor scolare, studiul documentelor de programare,, metoda biografica, studiul de
caz. Se pot utiliza si alte metode cu conditia sa serveasca scopului urmarit, sa nu
afecteze rezultatele sau sa nu influenteze negativ subiectii, sa aduca un plus de
cunoastere si ameliorare in activitatea didactica.
In lucrarea ”Teoria si practica cercetarii pedagogice”(2003), Musata Bocos, preia si
sistematizeaza taxonomiile elaborate anterior, aducand argumente si in ce
priveste limitele si dificultatile practice ale metodelor analizate.
 Nu trebuie neglijate normele deontologice ale pedagogiei- sa se respecte
subiectii asupra carora se actioneaza, indiferent de varsta lor, particularitatile
psihologice pe care le au, sa se respecte unicitatea lor, demnitatea umana si
sa se influenteze pozitiv dezvoltarea personalitatii lor;
 Trebuie sa se tina seama de natura si complexitatea fenomenelor
educationale, faptul ca ele sunt dinamice, ireversibile, neunivoce, nu pot fi
reproduse de mai multe ori, in conditii perfect identice cu cele initiale, nu pot
fi oprite pentru a fi analizate; mijloacele moderne audio-video permit totusi in
conditiile actuale inregistrarea lor pentru a putea fi urmarite ulterior.
 Dificultatea delimitarii si controlarii dimensiunilor, aspectelor si variabilelor
fenomenelor educationale studiate in vederea stabilirii relatiilor dintre
acestea(ex. experiment psiho - pedagogic, aplicarea metodei observatiei)
 Dificultatea combinarii metodelor de cercetare adecvate scopului urmarit,
pentru a fi eficiente
 Calitatea aplicarii metodelor depinde de pregatirea si de experienta in
cercetare, de competentele si abilitatile cercetatorului, de subiectivitatea sa,
de trasaturi de personalitate, de creativitatea sa
 Datele obtinute pentru esantionul studiat permit interpretari si inferente
statistice, estimari, comparatii in anumite limite de probabilitate, de aceea
generalizarea pripita presupune riscuri
 Exista si anumite limite organizatorice si tehnice, constrangeri practice si
presiuni, care pot avea efecte negative asupra rezultatelor cercetarii.
5.3.Metodele de colectare a datelor cercetarii
1. Metoda observarii
Observatia este metoda cea mai veche de cunoastere, dar daca nu este sistematica, nu
permite generalizari, ramane la nivelul cunoasterii spontane, a cunoasterii comune.
Observatia stiintifica reprezinta metoda de obtinere a informatiilor prin intermediul simturilor
cu scopul de a verifica ipotezele cercetarii sau pentru a descrie sistematic si obiectiv mediul
natural si social, persoanele si relatiile interpersonale, comportamentele individuale si colective,
actiunile si activitatile oamenilor, comportamentul lor verbal, produsele activitatii creatoare a
indivizilor si grupurilor umane.
In sensul cel mai general, observatia consta in investigarea sistematica, pe baza unui
plan dinainte elaborat si cu ajutorul unor instrumente adecvate, a actiunilor si
interactiunilor evenimentelor, relatiilor si proceselor din campul educational dat. Este o
investigare calitativa a fenomenelor educationale.
Se realizeaza cu ajutorul unor tehnici de observare, care la randul lor pot fi grupate
dupa diferite criterii.
Esenta metodei observarii - consta in urmarirea sistematica, organizata a fenomenelor
educationale aflate in conditii normale de desfasurare.
Cerintele observarii ca metoda de cercetare stiintifica:
 Subordonarea observarii(perceptie orientata) fata de anumite obiective
precizate de la inceput;
 Planificarea observatiei; observarea trebuie sa se realizeze sistematic si
continuu, pe o perioada suficient de lunga pentru a putea fi surprinse diferite
ipostaze de manifestare a fenomenului, evolutia procesului urmarit;
 Pregatirea anterioara pentru observatie; abordarea cu seriozitate a conditiilor
observarii;
 Efectuarea observatiei intr-un cadru de referinta; compararea datelor
observate intr-un colectiv cu situatii similare observate in alte colective, clase,
scoli, din alti ani, din alte perioade ale aceluiasi an scolar;
 Formularea datelor observatiei oral sau scris pentru a consemna cele
observate si a crea posibilitatea utilizarii datelor;
 Valorificarea datelor observatiei in scopul propus anterior imprima observatiei
un caracter activ si eficient.
Tehnici de observare
A. Dupa modul in care se realizeaza inregistrarea faptelor:
 in procesul observarii;
 prin folosirea unor aparate de tip audio, video;
 post-festum(dupa ce s-a realizat observatia).
B. Dupa modul de implicare a observatorului:
 participant total si inregistrare post-festum;
 cecetator exterior situatiilor sociale care culege date cu ajutorul unor instrumente
speciale destinate inregistrarii;
 cecetator-participant care este numai partial implicat, pentru a putea inregistra
date, informatii.
Tipuri de observatii:
1. observatie structurata- consta in utilizarea unor tehnici de masurare, in care se specifica
modul de inregistrare a datelor repartizate pe categorii de codificare, a manifestarilor
educationale, cercetatorul nefiind implicat in domeniul cercetat( de exemplu observarea
comportamentului elevilor- prosociale, conformare, antisociale, utilizand un sistem de categorii,
metode de autoobservare, observatie directa, desprinzandu-se in final anumite concluzii);
2.observatie participativa-consta in implicarea totala sau partiala a cercetatorului in situatiile
investigate si invocarea introspectiei sau/si a memoriei sale pentru inregistrarea post-festum a
datelor si informatiilor(autoevaluare activitatii didactice)
3.observatie nedistorsionata-presupune utilizarea unor instrumente de inregistrare a situatiilor
educationale in vederea aplicarii ulterioare a sistemelor de categorizare a informatiilor pentru
prelucrari empirice si interpretari teoretice.
Observatia reprezinta un criteriu de testare a capacitatilor de investigare empirica ale unui
cercetator, (de exemplu utilizarea unei fise de observatie a comportamentului comunicativ elevi-
profesor in timpul orei-ce fac elevii, ce face profesorul). Cel mai frecvent se
utilizeaza. observatia structurata si observatia participativa.
Regulile observarii stiintifice:
 pregatirea observarii- presupune cunostinte despre fenomenul respectiv(teorii
comportamentale, psihologia grupului si relatiile lor interpersonale, teoria
culturii);
 proceduri de notare a celor observate- alegerea metodelor si tehnicilor adecvate,
elaborarea instumentelor -foaia de observatie, etc.;
 continutul notelor de observatie-data, ora, durata, locul, conditiile, aparatele
utilizate;
 prelucrarea datelor-clasificarea, ordonarea datelor, descrierea cat mai fidela a
faptelor sociale, a comportamentelor individuale sau colective.
Tehnici de consemnare a observatiilor:
 Caiet de observatii
 Fisa de observatie
2. Metoda cercetarii documentelor scolare
Consta in analiza datelor pe care le ofera documentele scolare: cataloage, foi matricole,
fise psiho- pedagogice ale elevilor, curriculum scolar, planificari calendaristice, etc.
Analiza se desfasoara pe baza unor criterii stabilite, in functie de anumiti parametrii care
decurg din obiectivele cercetarii.
3. Metoda analizei produselor activitatii scolare
Produsele activitatii scolare/portofoliile sunt obiectivari ale muncii elevilor desfasurate in
cadrul scolii si in afara ei, dar sub indrumarea cadrelor didactice. Astfel de produse
sunt: lucrari scrise, compuneri, desene, caiete de teme, obiecte confectionate, etc.
Datele culese sunt supuse analizei pentru a se desprinde estimari, aprecieri asupra
individualitatii elevului, comportamentului sau, a preocuparilor si inclinatiilor sale. Datele
consemnate sunt corelate cu constatarile desprinse in urma aplicarii altor metode de
cercetare.
4. Metoda anchetei pe baza de chestionar
Ancheta reprezinta o metoda de cercetare a realitatii educationale bazata pe tehnici de
producere a datelor cu ajutorul intrebarilor puse de cercetator si al raspunsurilor formulate de
subiecti(persoanele cuprinse in ancheta).
Anchetele utilizeaza diferite tehnici si proceduri: interviul, chestionarul, observatia, in functie
de fenomenele studiate. Pot fi studiate prin anchete fenomene subiective sau fenomene
obiective. Rol esential revine intrebarilor.
Metoda anchetei este o metoda de cercetare de tip interactiv, care presupune un
schimb direct de informatii intre cercetator si subiectii supusi investigatiei. Prin ancheta
se culeg date- opinii, fapte, nevoi educationale, interese, motivatii, cunostinte,
comportamente, dorinte, aspiratii.
 Ancheta face posibila culegerea de date de la un numar mai mare de subiecti,
pentru a cunoaste cat mai bine fenomenul investigat.
Etapele anchetei:
 Delimitarea problemei ce constituie obiectul anchetei
 Alegerea subiectilor(esantionului, populatiei investigate)
 Pregatirea instrumentelor de ancheta(elaborarea chestionarului, grile de
interviu)
 Executarea pe teren a anchetei prin investigarea subiectilor
 Prelucrarea datelor din chestionar si elaborarea rezultatelor
Instrumentul specific utilizat in anchete este chestionarul. Termenul provine
din limba latina- „questio”- cautare, cercetare, intrebare, interogatoriu. Ancheta se
poate realiza sub forma scrisa sau orala.
Chestionarul reprezinta o succesiune de intrebari eventual imagini grafice,
ordonate logic si psihologic, adresate in scris subiectilor cercetarii si la care se asteapta
raspunsuri scrise. Intrebarile sunt bine structurate pe baza unor considerente logice si
psihologice. Metoda se foloseste in diferite etape ale cercetarii, alaturi si corelat cu alte
metode. Metoda este preluata din sociologia generala si din sociologia educatiei.
Chestionarul este o tehnica de cercetare-intrebarea scrisa si instrument de cercetare-
coala de hartie, pe care sunt scrise intrebarile.
George Gallup a stabilit o schema pentru chestionarele de opinie publica:
 Se incepe cu o serie de intrebari inchise pentru determinarea gradului de
cunoastere de catre subiecti a problemei puse in discutie;
 Urmeaza una sau mai multe intrebari deschise privind atitudinea fata de
problema respectiva;
 Intervine un set de intrebari inchise referitoare la aceeasi problema;
 Se introduc mai multe intrebari deschise despre motivatia opiniilor exprimate;
 Chestionarul se incheie cu cateva intrebari inchise pentru masurarea intensitatii
atitudinilor si opiniilor subiectilor din esantion.
In constructia chestionarelor are foarte mare importanta modul de formulare a intrebarilor( sa fie
intelese, sa nu plictiseasca, sa nu produca reactii negative) Conteaza si aspectul estetic, asezarea
in pagina, corectitudinea.
Chestionarul cuprinde doua parti:
a. Partea introductiva:
 Se motiveaza subiectilor necesitatea aplicarii chestionarului
 Se evidentiaza avantajele generale si speciale ce pot rezulta din ancheta
 Se precizeaza scopul si obiectivele cercetarii
 Cine a initiat cercetarea si in ce scop
 Recomandari privind modul de completare, se insista asupra necesitatii
sinceritatii in raspunsurile ce se vor da.
b.Intrebarile propriu-zise, chestionarele pot cuprinde un numar mai mic sau
mai mare de intrebari, in functie de obiectul cercetarii, finalitatea propusa, tehnica de
ancheta, felul intrebarii, calitatea si numarul operatorilor de ancheta, resursele
materiale disponibile, timpul avut la dispozitie.
Taxonomia intrebarilor componente. Tipuri de intrebari:
1.Dupa continut
  intrebari factuale- privesc evenimentele petrecute in viata celor chestionati,
insusirile, caracteristicile acestora; sunt solicitate date obiective, observabile si
verificabile( date biografice, studii, situatia scolara, etc.;
 intrebari de opinie-vizeaza aspecte de ordin subiectiv, pareri, atitudini,
motivatii, asteptari, nevoi educationale, care nu pot fi observate direct;
 intrebari de cunostinte-vizeaza evaluarea nivelului de cultura, a preocuparilor
intelectuale, a sistemului de valori la care adera cei chestionati.
2. Dupa forma de inregistrare a raspunsurilor
 Intrebari inchise-permit alegerea raspunsurilor fixate in chestionar; solicita
raspunsuri de genul: da, nu, nu stiu,
foarte mult, mult, putin, deloc; intotdeauna , de cele mai multe ori, uneori,
niciodata.
Exemplu:
„Esti multumit de rezultatele scolare pe care le-ai obtinut pana in prezent?
Incercuieste cifra din dreptul raspunsului care se potriveste cel mai bine opiniei
tale:
1. Da, sunt multumit
2. Sunt partial multumit
3. Nu, nu sunt multumit”
 Intrebari deschise-lasa libertatea de a formula raspunsul in maniera dorita.
Exemplu: „ Ce intelegi prin sintagma „a fi pregatit la ore”?
 Intrebari cu raspunsuri la alegere(precodificate) constau in enumerarea tutror
raspunsurilor posibile la o intrebare de tip deschis.
Exemplu:
„ In cazul in care intampinati dificultati in pregatirea temelor, la care dintre
modalitatile urmatoare apelati.
Notati de la 1-5 in dreptul raspunsurilor, in ordinea in care considerati prioritare
modalitatile care vi se potrivesc.
-ma straduiesc sa le rezolv singur
-ma consult cu colegii din clasa
-nu intreprind nimic
-solicit consultatii de la profesor
-cer ajutorul parintilor”
Cerinte in alcatuirea unui chestionar:
 Sa se delimiteze clar problema de cercetat
 Sa se operationalizeze conceptele cu care se lucreaza
 Intrebarile sa fie in concordanta cu tema si ipoteza cercetarii
 Intrebarile sa fie formulate clar si concis, intr-un limbaj accesibil
 Intrebarile sa vizeze un aspect bine delimitat si sa nu sugereze raspunsul
 Sa se respecte particularitatile subiectilor chestionati
5.Metoda convorbirii
Metoda convorbirii este o forma de ancheta, care consta intr-un dialog dintre
cercetator si subiectii supusi investigatiei, in vederea colectarii de date in legatura cu
fenomenele urmarite. Convorbirea se desfasoara pe baza unui plan si a unui ghid
alcatuit din intrebari elaborate dinainte. Raspunsurile se consemneaza, se inregistreaza
cu fidelitate, pentru a putea fi prelucrate ulterior.
Convorbirea imbraca forma interviului, daca se desfasoara pe o tema stabilita
anterior si cu o singura persoana. Interviul vizeaza cu predilectie aspecte referitoare la
activitatea si opiniile celui intervievat.
Interviul , ca si ancheta, este o metoda de cercetare interactiva, care
presupune construirea unei situatii de interactiune intre cercetator si subiectul/subiectii
investigati.
Eficienta metodei depinde de sinceritatea declaratiilor , de atmosfera de
incredere care o creeaza cercetatorul, folosind regulile si tehnicile de aplicare a
interviului, de conditiile si cadrul in care are loc interviul.
Taxonomia interviurilor:
Dupa genul convorbirilor-
Interviuri fata in fata
Interviuri prin telefon
Dupa numarul de subiecti intervievati
Individuale
De grup
Dupa gradul de libertate in formularea intrebarilor
Structurate
Semistructurate
Nestructurate/informale/nondirective/de profunzime
Dupa modul de alcatuire
Special organizate
Cu grupuri spontane si informale
Cerinte comune ale interviurilor.
Operatorul de interviu trebuie:
 sa explice scopul si obiectivele cercetarii,
 sa arate metoda prin care au fost selectate persoanele din esantion,
 sa declare institutia care gireaza cercetarea,
 sa-i asigure pe interlocutori de anonimatul si de caracterul confidential al
raspunsurilor
6.Metodele sociometrice
Sunt utilizate pentru studierea colectivelor de subiecti investigati ca grupuri. Tehnicile
sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente folosite pentru investigarea si
cunoasterea relatiilor interpersonale dintre elevii unei clase, unui grup (oameni in
grupul mic). La origine sociometria inseamna masurarea fenomenelor sociale , ceea ce
se poate realiza prin intermediul metodelor statistice.
In intelesul actual, uzual, sociometria desemneaza conceptia teoretica si sistemul metodologic
creat si impus in sociologie si psihosociologie de L. J. Moreno (nascut in1892 la Bucuresti), in
jurul anilor 30. Doctrina lui Moreno porneste de la o viziune psihologizanta asupra societatii, de
factura bergsoniana, in centrul careia se afla notiunile de spontaneitate si creativitate pe baza
carora este fundamentat un ansamblu de tehnici si procedee de diagnostic si analiza a relatiilor
interpersonale din cadrul grupurilor mici. In opinia lui Moreno, realitatea sociala este rezultatul
interactiunilor intre doua paliere distincte ale socialului si anume “societatea externa” sau
macrostructura, reprezentata prin totalitatea structurilor sociale institutionalizate si oficiale,
bazate pe reguli si norme de functionare de tip birocratic , cum ar fi statul, biserica, scoala,
armata, etc. si “matricea sociometrica” sau microstructura, considerata factorul determinant al
intregii dezvoltari sociale formata din multitudinea relatiilor preferential afective de atractie –
respingere -indiferenta, ce se stabilesc in mod spontan la nivelul microgrupurilor si au un
caracter informal, neoficial. Acest palier, spre deosebire de primul este ascuns, invizibil,
implicit. Pentru a putea fi evidentiat este necesara analiza sociometrica. In viziunea
luiMoreno cele doua paliere sunt contradictorii si nu se pot armoniza decat printr-o “revolutie
sociometrica”. Conceptia este utopica dar tehnicile utilizate pot fi valorificate. El are meritul de a
fi introdus in campul investigatiei sociologice fenomenele interindividuale si procesele afective,
creand o metodologie viabila de diagnostic si de ameliorare a acestor fenomene si procese ale
grupului mic. Analiza sociometrica se realizeaza prin anumite tehnici speciale, testul sociometric
, psihodrama, sociodrama(metode de terapie in grup), matricea sociometrica., sociograma
(Dictionar de sociologie). Tehnicile sociometrice sunt frecvent utilizate in domeniul educational.
Testul sociometric este o tehnica cantitativa, un instrument de baza a sociometriei care
permite descrierea cantitativa si calitativa a structurii socio-afective si a organizarii informale a
grupurilor primare asa cum sunt ele constituite “aici si acum” in situatii reale de viata. Testul
evidentiaza starea preferentiala a individului in grupul mic din care face parte.
Testul configuratiei sociale. Cu ajutorul acestuia pot fi evidentiate:
a. configuratia spontana a relatiilor preferentiale de atractie, respingere,
indiferenta;
b. pozitia ocupata de fiecare membru al grupului in raport cu ceilalti (identificarea
celor populari, a celor izolati);
c. retelele de comunicare ce se stabilesc in grup;
d. eventualele tensiuni sau conflicte latente;
e. sub-grupurile, clanurile formate din cei care se aleg intre ei.
In testul sociometric se formuleaza intrebari prin care se solicita fiecarui membru al grupului
restrans sa arate cu cine doreste sa se asocieze intr-o anumita activitate –munca, sport, etc..
Elaborarea testului consta in formularea intrebarilor, pe baza unor criterii concrete, care sa-i
angajeze pe cei chestionati sa-si exprime preferintele socio-afective fata de ceilalti membrii ai
grupului.
Intrebarile trebuie sa vizeze o anumita situatie concreta in raport cu care subiectii sa isi
exprime simpatia, antipatia, atractia, respingerea, indiferenta fata de anumite persoane din grup.
Exemplu :
1.„Numeste in ordinea preferintelor cinci colegi cu care iti place sa mergi intr-o excursie(
sa inveti, sa mergi la spectacole, etc.)”
2.„Numeste in ordine cinci colegi cu care nu iti place sa mergi intr-o excursie( sa inveti,
sa mergi la spectacole, etc.)”
Sirul intrebarilor poate sa fie mai lung. Este recomandat sa se aleaga mai multe criterii de
exprimare a preferintelor in functie de situatia concreta a grupului studiat(copii, adolescenti,
adulti).
Matricea sociometrica se prezinta sub forma unui tabel cu dubla intrare in care sunt trecute
datele testului sociometric, sunt consemnati membrii grupului atat pe verticala, cat si pe
orizontala. Pentru studierea alegerilor si respingerilor se intocmesc tabele separate. Datele
inregistrate sunt totalizate pe orizontala si pe verticala, obtinandu-se totaluri cu diferite
semnificatii:
  pe orizontala se indica cate alegeri sau respingeri a efectuat subiectul respectiv-
expansiunea sociala;
 pe verticala se indica date referitoare la incluziunea sociala- cite alegeri sau
respingeri a primit subiectul respectiv.
Pe baza acestor date se calculeaza indicele sociometric- I. Formula de calcul este:
n numarul alegerilor primite de subiect
N-1 numarul membrilor grupului
Cu cat I-indicele sociometric este mai mare, cu atat elevul se bucura de apreciere mai
mare din partea colegilor.
Sociograma este instrumentul care reda sub forma grafica ansamblul relatiilor
interpersonale din interiorul grupului investigat. Se intocmeste pe baza datelor cuprinse in
matricea sociometrica. Sociogramele pot fi individuale, daca redau relatiile unui subiect cu
ceilalti membrii ai grupului, si colective/de grup-daca redau relatiile dintre membrii grupului.
Psihodrama urmareste eliberarea spontaneitatii si creativitatii individului si inlaturarea
tensiunilor afective aparute in viata individuala si a grupurilor mici.
Psihodrama este o tehnica psihoterapeutica creata de J.L. Moreno(1921), care utilizeaza
jocul dramatic liber si urmareste dezvoltarea activa a spontaneitatii subiectilor.
Exteriorizarea gandurilor personale in cursul improvizatiilor scenice si analiza lor de catre cel
care conduce jocul constituie esenta acestei metode care se poate folosi si la copii si la adulti..
Inca de la Aristotel se cunosc efectele cathartice ale actiunii dramatice asupra
spectatorului, dar Moreno este acela care pentru prima data a inteles binefacerile
acestei actiuni pentru actorul insusi, cerandu-i sa fie absolut spontan, sa-si joace
propriul sau personaj, pe cont propriu, abandonand orice idee de a produce efect
asupra spectatorilor.
Sedintele de psihodrama cuprind trei parti:
 prologul, in cursul caruia psihoterapeutul se straduieste sa faca sa dispara orice jena la
actori, sa-faca sa se simta in largul lor, discutand cu ei despre sedinta;
 jocul dramatic-improvizatie pe o tema aleasa in prealabil de toti participantii
 discutia finala-in care se comenteaza jocul fiecaruia si interactiunile umane din cursul
sedintei, degajandu-se invatamintele trase de fiecare asupra lui insusi.
5. Experimentul pedagogic
Experimentul este cea mai importanta metoda de cercetare. Spre deosebire de
observatie presupune modificarea conditiilor de aparitie si desfasurare a fenomenului.
Experimentul este o observare provocata. El consta in reproducerea sau schimbarea
deliberata a unor evenimente sau procese educationale cu scopul de a observa, masura
si evalua prin control sistematic factorii care le influenteaza, le determina sau cu care
interactioneaza. El consta in analiza actiunii unor variabile independente asupra
variabilelor dependente intr-o situatie controlata, cu scopul verificarii ipotezelor cauzale.
Precizari terminologice:
variabile independente- factorii introdusi in experiment de catre cercetatori
variabile dependente-factorii asupra carora se exercita influenta variabilelor independente
control-eliminarea factorilor care ar putea interveni in relatia dintre variabilele independente si
cele dependente si care ar putea duce la concluzii gresite.
Tipuri de experimente. (Septimiu Chelcea)
de laborator
 de teren
Caracteristici:
- Interventia activa a subiectului cunoscator, prin provocarea sau introducerea unui factor
nou sau dirijarea variatiei unui factor existent;
- Controlul unor factori;
- Scopuri cognitive-in premise si finalitate.
Fiecare are valoare si limite(Puricele fara picioare nu aude)
In experiment intervin variabilele independente-introduse de cercetator in vederea
studierii efectelor schimbarii si variabilele dependente-care sunt rezultatele constatate in
urma variabilelor independente; ele sunt supuse masurarilor si interpretarilor. Se
lucreaza si cu variabile intermediare, care mijlocesc relatiile intre primele doua.
Exemple:
- Variabile independente- metodele de predare ale profesorului (metoda
problematizarii, metoda descoperirii, explicatia, convorbirea, etc.)
- Variabile dependente- performantele scolare ale elevilor
- Variabile intemediare- factori sociali si psihici.
Formele experimentului pedagogic sunt experimentul de laborator(realizat de
cercetatori specializati) si experimentul natural( realizat de cercetatori, profesori, etc.,
sau numai de profesor la clasa lui.)
Etapele experimentului:
1. Delimitarea problemei de cercetare
2. Stabilirea temei
3. Documentarea
4. Construirea ipotezelor
5. Esantionarea
6. Stabilirea metodologiei cercetarii
7. Recoltarea informatiilor
8. Prelucrarea informatiilor
9. Analiza cantitativa si calitativa a informatiilor, prelucrarea materialului faptic
10. Verificarea ipotezelor si valorificarea, prin introducerea modificarii produse de
acestea
11. Intocmirea raportului de cercetare si prezentarea acestuia
beneficiarului
Desfasurarea investigatiilor experimentale urmeaza etapele prezentate deja in
capitolele anterioare. Ne vom opri in continuare pe scurt la problema esantionarii.
Esantionare si sondaj in activitatea didactica
Precizari terminologice
Esantionul este parte dintr-un intreg, selectata dupa criterii stiintifice, pe care
se realizeaza o cercetare, determinandu-se, verificandu-se sau atestandu-se anumite
caracteristici ale intregului(Miron Ionescu)
Alcatuirea esantionului trebuie sa se realizeze in asa fel incat acesta sa fie reprezentativ
pentru o anumita populatie, in cazul nostru, populatie scolara. Esantionul reprezentativ
este grupul extras din populatia scolara aflata in studiu pe care o poate reprezenta(grup
de elevi, clasa, scoala). Reprezentativitatea se refera atat la aspectul cantitativ, la
marimea esantionului, cat si la aspectul calitativ, structura esantionului. Depinde de o
serie de elemente ca-marimea colectivitatii de selectie, marimea ponderii
caracteristicilor cercetate, marimea dispersiei valorilor extreme fata de valoarea medie
exprimata prin abatere standard, eroarea limita admisa, probabilitatea cu care este
garantata precizia informatiilor culese.
Esantionarea este operatia practica de stabilire a esantionului reprezentativ
statistic si a modalitatii in care se va lucra cu el. Ea presupune selectarea unui numar
limitat , relativ restrans de unitati, subiecti, din colectivitatea generala, asupra carora
urmeaza sa se realizeze investigatia, urmand ca informatia obtinuta sa fie aplicata la
intreaga colectivitate , cu o anumita probabilitate.
Sondajul statistic este operatia practica prin care se culeg date pentru a se
stabili indicatorii statistici cu ajutorul carora se masoara caracteristicile grupului
investigat; sondajul intervine dupa stabilirea esantionului si presupune constatarea,
consemnarea si analiza unor date si fapte legate de activitatile didactice, cu scopul de a
desprinde aspecte esentiale pentru intregul continut sau pentru intreaga populatie din
care face parte esantionul. Se utilizeaza criteriile de varsta, sex, nivel general, nivel de
pregatire la disciplina respectiva.
Exista diferite posibilitati de esantionare operativa in scoala:
 Metoda selectiei
 Esantionarea simpla negrupata
 Esantionarea stratificata
CAPITOLUL 6
METODOLOGIA ABORDARII PSIHOSOCIALE ALE GRUPURILOR SCOLARE
Grupurilor scolare ca grupuri mici

Grupul mic
Definitii de lucru:
 Grupul mic-este un ansamblu de persoane intre care se stabilesc relatii reciproce
interindividuale directe si statornice in cadrul unor activitati similare, ce conduc la
realizarea scopurilor relativ comune(Dictionarul de sociologie)
 Grupul reprezinta o colectie de persoane care inter actioneaza, sub
conducerea unui lider, pentru atingerea unui obiectiv comun si care impartasesc
sentimentul unei identitati comune. (dupa Serban Iosifescu)
 Ansamblu de indivizi aflati in relatie unul cu altul
Trasaturi caracteristice ale grupului :
Structura grupului mic rezulta din asamblarea unor componente precum indivizii, relatiile
interpersonale, normele, valorile, scopurile, motivatiile si activitatile.
Structura consta din relatiile directe si relativ stabile dintre membrii sai. Grupul dispune de
urmatoarele structuri :
 structura de comunicare
 structura cognitiva, de intercunoastere
 structura socioafectiva, aceasta poate fi formala si informala
 structura de statut - pozitia, rangul si prestigiul fiecarui membru in grup
 structura de rol - modelele de comportament asteptate de la fiecare membru
Marimea grupului-necesitatea mentinerii grupului in limita parametrilor care il definesc
determina numarul limitat al membrilor sai(2-40). Marimea grupului este o variabila
independenta. varietatea si densitatea relatiilor interpersonale depinde de numarul si insusirile
persoanelor implicate. cu cat grupul este mai mare, creste numarul relatiilor, se multiplica
resursele sale prin contributia indivizilor, dar in acelasi timp apare posibilitatea constituirii mai
multor subgrupuri(mai ales informale).
Scopul comun - nu exista grup daca nu exista cel putin un scop comun.
Coeziunea-grupul se caracterizeaza prin unitatea membrilor sai generata de obiectivele comune,
exercitarea atributiilor conducerii, normativitatii; abilitatea membrilor de a gandi si actiona ca o
entitate si rezistenta la fortele de ruptura. Indicatorii ce releva coeziunea se refera la atractia
interpersonala dintre membri, evaluarea reciproca, gradul de identificare a membrilor cu grupul,
dorinta expresa de a ramane in grup. Consensul rezulta din similitudinea tacita sau manifesta a
atitudinilor si optiunilor, iar conformitatea se manifesta prin comportamente de supunere,
acceptare si urmare a prescriptiilor normative. Orice grup dispune de mecanisme de promovare a
conformismului individual fie prin sanctiuni negative, presiuni, fie prin recompense.
Normativitatea -grupul elaboreaza reguli, standarde si norme pe care memebrii sai trebuie sa le
respecte, fie ca efect al convingerilor proprii, fie ca rezultat al presiunii grupului. Normele de
grup - modelele de comportament acceptate de catre membrii grupului - sinivelul
conformarii la norme (superficial sau adanc);
Autoreglarea-grupul reprezinta un sistem deschis care dispune de mecanisme proprii de
mentinere si dezvoltare si de relatii cu mediul sau exterior; grupul are o relativa autonomie si
autoorganizare, prin care se detaseaza ca unitate microsociala;
Conducerea ('leadership') - emergenta si activitatea liderului pe baza: competentei, calitatilor
personale, puterii reale, autoritatii formale, obiectivelor / asteptarilor grupului;
Comunicarea - exista diferite modele de comunicare in grup ('lant', 'Y', 'cerc', etc.;), schimb de
informatii reciproce
Motivatia si interesele personale ale membrilor;
Conflict -la nivelul grupului se manifesta o varietate de conflicte cu impact variabil asupra
activitatii sale.
Eficienta -natura sarcinii si mediul in care grupul isi desfasoara activitatea; grupul se situeaza
la un anumit nivel de performanta in raport cu obiectivele sale specifice.
Satisfactie -orientat in principiu catre atingerea obiectivelor generale, grupul asigura un anumit
nivel de satisfactie membrilor sai, in acord cu obiectivele de ordin personal
Relatii umane in grup
-contacte psihosociale care se petrec in grup;
-interactiunea, baza legaturilor care pune fata in fata doua sau mai multe persoane, fiecare
suportand influente reciproce; sfera interactiunilor umane cuprinde: atractia, interdependenta,
comunicarea, influenta, controlul puterea, autoritatea si prestigiul
Relatiile interpersonale -creeaza climatul organizatiei, atmosfera din sectie
Sintalitatea grupului/clasei de elevi
Grupul prezinta o “personalitate”, o atitudine, un obiectiv propriu, care sunt mai
puternice ca oricare din indivizi sau toti indivizii la un loc. Coexistenta sau convietuirea
oamenilor conduce la formarea unei entitati relativ independente, care functioneaza in
concordanta cu anumite legitati interioare si actioneaza asupra membrilor printr-un
sistem normativ cu functie coercitiva.
Conceptul de grup poate fi analizat in doua sensuri:
 unul general-care desemneaza trasaturile acestei unitati sociale indiferent de
ipostazele sale,
  unul particular-care caracterizeaza un anume grup
R.B. Cattel a introdus conceptul de sintalitate(1948) pentru a radiografia trasaturile si
manifestarile unui grup particular. Sintalitatea se centreaza pe unicitate, incluzand tot
ceea ce face ca un grup sa se deosebeasca de altul. Termenul caracterizeaza “
personalitatea” unui grup ca intreg. ea este influentata de caracteristicile membrilor
grupului-insusirile lor, de personalitatea si atitudinile lor, de structura grupului. Deci,
sintalitatea este un concept operational care scoate in evidenta particularitatile grupului
dat, ca un tot unitar, impunand o viziune functionala asupra relatiilor dintre membrii
grupului. In pedagogie se utilizeaza in caracterizarea clasei de elevi(I. Nicola)
Dinamica grupului este “ingredientul magic” care face ca un grup sa devina echipa.
Pentru ca grupul sa devina echipa, membrii sai trebuie sa lucreze impreuna si sa obtina
rezultatele dorite, conform scopurilor propuse. Eficienta grupului depinde de factori
variabili. Performanta unei organizatii depinde de eficienta cu care actioneaza membrii
sai.
Functii si procese la nivelul grupului mic
Functii principale:
-de integrare sociala a individului
-de reglare a comportamentului si relatiilor interindividuale
-de securitate productiva
Procesele care se manifesta in grup:
-stratificarea
-repartitia trairilor afective
-conducerea
-competitia sau cooperarea
Stratificarea este un proces prin care are loc dispunerea ierarhica a membrilor grupului
pe o scala, in functie de anumite criterii. Diferentierea poate fi orizontala, atunci cand membrii
grupului sunt specializati in executarea anumitor roluri care nu implica inegalitate
sau verticala cand repartizarea pe straturi implica valorizare sociala, putere, functii, privilegii.
In problema stratificarii intervine structura de status si rol.
Statusul constituie setul de aprecieri statornicite de grup in legatura cu pozitia sociala, este
pretuirea colectiva de care se bucura detinatorul unei pozitii. Status prescris-detinut de individ
indiferebnt de calitati proprii; status dobandit-la care individul ajunge prin efort propriu.
Rolul este modul de interventie activa in ambianta, care poate fi o colectie de modele
de comportament, „rol prescris” -abstractie extrasa din asteptarile si normele grupului,
sau „rol efectiv” cuprinzand comportamentul concret al unei persoane intr-o anumita
functie, purtand amprenta personalitatii sale. Rolul defineste comportamentul asteptat
de la cel care ocupa un anumit status.
Rolul si statusul sunt interdependente. Conteaza cum isi indeplineste rolul un individ cu
o anumita pozitie sociala, pentru ca prestigiul sau sa creasca. Acelasi individ face parte
din mai multe grupuri si indeplineste diferite roluri, care contribuie mai mult sau mai
putin la satisfactii personale, implinirea personalitatii sale. Rolurile se invata . exista o
influenta reciproca intre trasaturile de personalitate si roluri. Stresul de
rol desemneaza dificultatile pe care le au oamenii in exercitarea cerintelor de rol.
Procese privitoare la trairile afective:
  expansiunea sociala-atitudinea individului fata de ceilalti parteneri, justificat
prin factori psihologici(preferinte, trebuinte, felul in care se manifest
 incluziunea sociala-modul in care grupul reactioneaza fata de individ; individul
poate fi acceptat sau nu de grup.
Cele doua aspecte sunt corelative, se pot suprapune, dar pot fi si divergente. Activitatea de
cunoastere si dirijare aclasei de elevi ca grup social trebuie sa vizeze armonizarea celor doi
parametri.
Relatii interpersonale in grupul mic
Relatiile interpersonale sunt un tip de relatii sociale, care implica relatii directe intre
persoane si sunt determinate de logica necesitatilor umane individuale. Ele sunt o parte esentiala
a vietii umane si influenteaza profund satisfactia cu viata a individului si calitatea mediului sau
uman.
Relatiile interpersonale sunt procese psiho-sociale de tip interactiv, legaturi directe intre
doua sau mai multe persoane. Ele au o puternica incarcatura afectiv-emotionala si vizeaza
aspecte particulare ale vietii individului (familie, prietenie, timp liber, munca, dragoste).
Caracteristici generale ale relatiilor interpersonale. Ele sunt :
 Reciproce-fiecare persoana influenteaza si este influentata la randul sau;
 Sunt directe-interactiunea dintre persoane se realizeaza constient, nemijlocit;
 Valorizatoare- creeaza mediul necesar structurarii si afirmarii individuale prin
raportarea la cadrul de referinta valoric(cine sunt eu, ce vreau, spre ce tind, ce
aspiratii am, etc.);
 Motivate-fiecare persoana intra in relatii cu ceilalti in scopul tranzactionarii unor
informatii, sentimente, activitati, bunuri, servicii, idei pentru satisfacerea unor
nevoi personale si/sau sociale.
In functie de durata, intensitatea trairilor si specificul substratului interactiunii, relatiile
interpersonale angajeaza persoanele in grade diferite:
 profund, complet, cu angajare afectiva mare si o solicitare pe termen
lung(prietenie, dragoste, relatii de familie);
 fragmentar, limitat, sporadic, pe durata scurta
Omul este o fiinta sociala si in sensul ca „ are nevoie de celalalt om”, are nevoi
individuale care pot fi satisfacute numai prin relatiile cu alte persoane. Problema poate fi privita
din doua sensuri:
 Relatiile interpersonale sunt suport psihologic, dragoste, stima, afiliere,
securitate, statut, prestigiu, reducerea incertitudinii si anxietatii;
 Dinamica relatiilor interpersonale orienteaza si regleaza relatiile dintre
persoane
Exemple de relatii care se constituie pentru a satisface necesitatile de sociabilitate: relatii
de prietenie, relatii de dragoste, „ distractia in comun”.
Relatiile interpersonale, in varietatea lor, reprezinta un mediu necesar activ, semnificativ
al vietii personale. Ele exprima in acelasi timp, conditii favorabile sau nu ale afirmarii si
dezvoltarii individului, ofera sau implica sansa actualizarii potentelor individuale in pluralitatea
situatiilor de munca si viata in care persoana reprezinta un agent activ.
Relatiile interpersonale exercita influente pozitive sau negative asupra individului si grupului, fie
ca cristalizeaza sau modeleaza stilul de viata al fiecaruia, fie ca, conditioneaza calitatea mediului
uman. Au importanta deosebita pentru individ si pentru functionarea societatii(se imbina
psihologicul cu sociologicul)
APLICATII
TEME PENTRU SEMINAR SI MUNCA INDEPENDENTA
1. Identificati si delimitati o problema intilnita in activitatea de elev/ student care poate
constitui o posibila tema de investigatie.
2.Stabiliti pentru tema de cercetare aleasa:
- obiectivele cercetarii
- ipotezele de lucru
- metodologia cercetarii
3. Construiti un chestionar cu diferite tipuri de intrebari pentru a investiga opiniile
colegilor privind problema frecventei la cursuri si seminarii.
4.Alcatuiti o fisa de observatie pentru a urmari comportamentul elevilor din ciclul
primar cu ocazia practicii pedagogice; analizati si interpretati rezultatele observatiilor.
5. Elaborati un test sociometric .
6.Elaborati schita unui proiect de cercetare pe tema de docimologie.
7.Teme de cercetare posibile:
Prevenirea esecului scolar
Egalitatea sanselor
Interdisciplinaritatea
Activitati extracurriculare
Invatamant alternativ
Calitatea educatiei si educatia pentru calitate
Model:
CHESTIONAR
Partea introductiva:
Pentru a derula cu eficienta Programul de formare a managerilor scolari va rugam sa raspundeti
cu sinceritate la intrebarile ce va sunt adresate mai jos.
Reforma invatamantului romanesc presupune in mod necesar si reforma managementului
educational si scolar .
Chestionarul de fata urmareste cunoasterea punctelor de vedere, constatarilor si aprecierilor
directorilor de scoli privind nevoile de instruire,
de formare si auto formare in vederea implicarii eficiente in reforma sistemului educational in
plina desfasurare.
Opiniile dumneavoastra raman confidentiale. Ele sunt importante si esentiale pentru adoptarea
unor decizii privind programul de formare a managerilor scolari.
Va multumim pentru cooperare!
Intrebarile chestionarului:
1. Cum apreciati utilitatea unui Program de formare a managerilor scolari in conditiile
derularii reformei educationale
Mentionati in caseta cifra corespunzatoare opiniei exprimate folosind scala urmatoare:

5 4 3 2 1
foarte util util utilitate medie utilitate redusa inutil
2. La ce forma de pregatire ati participat pe probleme de management
3. In ce masura reforma invatamantului a produs schimbari in componenetele
mentionate mai jos
Mentionati in caseta cifra corespunzatoare opiniei exprimate folosind scala urmatoare:

5 4 3 2 1
foarte util util utilitate medie utilitate redusa inutil
a.

Misiunea asumata de institutia dvs.

b.

Statutul scolii dvs.

c.

Viata scolara in interiorul institutiei

d.

Comunicarea profesor – elev, profesor – profesor

e. Relatiile dintre conducerea scolii si inspectorat
f. Relatiile scolii dvs. si comunitatea locala
g. Strategiile de luare a deciziilor in scoala
h. Curriculum la decizia scolii
i. Alegera manualelor alternative
j. Altele(care)
4.Aveti o viziune cristalizata asupra viitorului institutiei pe care o conduceti?
Mentionati cateva elemente esentiale ale acestei viziuni.
5.Avand in vedere contextul reformei educationale ce note specifice considerati ca definesc
stilul dvs. de conducere in urmatoarele relatii:
-cu inspectoratul scolar------------------------------------------------
-cu personalul din scoala----------------------------------------------
-cu elevii-----------------------------------------------------------------
-cu comunitatea locala-------------------------------------------------
-in decizii manageriale care privesc direct scoala------------------
6. In ce masura simtiti nevoia si aveti interes sa va imbunatatiti prestatiile manageriale
in domeniile de mai jos
Mentionati in caseta cifra corespunzatoare opiniei exprimate folosind scala urmatoare:

5 4 3 2 1
foarte util util utilitate utilitate
redusa inutil medie
a. Conducerea prin obiective----------------------------------------
b. Elaborarea planului strategic al scolii---------------------------
c. Utilizarea eficienta a variatelor stiluri de conducere----------
d. Valorificarea tehnicilor moderne de comunicare--------------
e. Utilizarea unor forme eficiente de dezvoltare a personalului din
invatamant--------------------------
f. Aplicarea tehnicilor de gesiune financiara---------------------
g. Utilizarea tehnicilor de munca in echipa------------------------
h. Aplicarea metodelor de stimulare a activitatii individuale si de grup-----
i. Strategii de procurare si alocare a resurselor materiale-------
j. Altele( care anume)------------------------------------------------
7 .Care din formele de organizare a pregatirii managerilor le considerati mai eficiente si
adecvate stilului dvs. de invatare( sau conditiilor in care lucrati)
 scoala rezidentiala
 invatamant la distanta
 alternarea celor doua
8. Care din temele enumerate mai jos le considerati prioritare intr-un program de
formare a managerilor scolari
Numerotati temele in ordinea preferintelor
Tematica orientativa pentru stagiul de formare a managerilor scolari
 Managementul schimbarii
 Coordonate ale reformei educationale in Romania
 Activitatea manageriala a scolii,
 Cultura organizationala
 Decizia manageriala
 Proiectare manageriala si marketing educational
 Planificare strategica, tactica ,operationala
 Management de curriculum
 Monitorizare si evaluare
 Managementul resurselor umane
 Grupul si echipa, formarea echipei manageriale
 Relatii comunitare, parteneriat social
 Motivare
 Self- management, managementul succesului
 Managerul, calitati, competente, stiluri manageriale
 Comunicarea
 Negociere si rezolvare de conflicte
 Consiliere
 Managementul timpului si al prioritatilor
 Managementul stresului
 Managementul resurselor financiare si materiale
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA:
1. BEVERIDGE, W. I, Arta cercetarii stiintifice, Editura Stiintifica, bucuresti,
1968
2. Bocos, M., Teoria si practica cercetarii pedagogice, Editura, Casa Cartii
de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003
3. Dragan , I., Nicola, I., Cercetarea psihopedagogica, Editura TIPOMUR,
Targu - Mures, 1995
4. Huberman, A.M., Cum se produc schimbarile in educatie si invatamant,
EDP, Bucuresti, 1978
5. Jurcau, N., Psihologia educatiei, Editura., PresaUniversitara Clujeana,
2001
6. Jinga , I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Editura, ALL Educational,
Bucuresti, 2001
7. Muster, D., Metodologia cercetarii in educatie si invatamant, Editura,
Litera, Bucuresti, 1985
8. Nicola, I., Tratat de pedagogie scolara, EDP., Bucuresti, 1996
9. Ionescu, M., Chis, V., Pedagogie, Editura, PresaUniversitara Clujeana,
2001
10. Marginean, I., Proiectarea cercetarii sociologice, POLIROM, Iasi, 2000
11. Planchard , E., Cercetarea pedagogica, EDP., Bucuresti, 1972
12. Rotariu Traian, Ilut Petru- Ancheta sociologica si sondajul de
opinie, POLIROM, Iasi, 1997