Fundamentele Pedagogiei - Referat

Pedagogia ca știință

PEDAGOGIA: este o reflecţie asupra educaţiei, incuzând observarea, contemplarea, emiterea unor
teorii despre fenomenul educaţiei. Practic, pedagogia are ca obiect de studiu educaţia.

Etimologic, termenul „pedagogie” derivă din cuvintele greceşti: „pais, paidos” - „copil” şi „agoge” –
„acţiune de a conduce”. Sensul primar al combinaţiei celor două cuvinte a fost „paidagogus“, termen
prin care era desemnată persoana care conducea copilul la şcoală.

Ulterior, termenul „pedagogie“ a fost preluat şi folosit pentru a desemna ansamblul preocupărilor
cu privire la problematica fenomenului educaţional. În literatura anglo-saxonă întâlnim doar termenul
„education“, care desemnează atât acţiunea de formare a omului, cât şi ştiinţa care studiază această
procesualitate.

Principalele caracteristici ale PEDAGOGIEI sunt:

1. Este o ştiinţă socio-umană – educaţia (obiectul de studiu al acesteia) este un fenomen social
specific uman.

2. Este o  ştiinţă cu caracter teoretic, de cunoaştere – răspunde la întrebarea „Ce este educaţia?”;
descoperă legile educaţiei; elaborează teorii pedagogice; îşi aduce contribuţia la dezvoltarea
cunoaşterii umane.

3. Este o ştiinţă cu caracter practic– elaborează strategiile- metodele, tehnicile, mijloacele- şi

formele de instrucţie şi educaţie ale tinerei generaţii.

4. Este o artă – adaptează principiile şi strategiile pedagogice la particularităţile individuale şi de

vârstă ale educabililor.

5. Este o ştiinţă cu caracter prospectiv – răspunde la întrebările „ Cum va fi şi cum va acţiona şcoala
viitorului?” dovedind astfel că este o ştiinţă cu caracter dinamic, deschisă schimbărilor şi
innoirilor intervenite în domeniul educaţiei.

Pedagogia, ca stiinţă a educaţiei

-se bucură de acest statut (cel de ştiinţă) pentru că îndeplineşte o serie de condiţii:

 Are  obiect de studiu– acesta este EDUCAŢIA

  Are  metode specifice de cercetare şi explicare a educaţiei –Ex: observaţia, experimentul,
ancheta, chestionarul, testul pedagogic, convorbirea, interviul, statistica pedagogică, studiu de
caz etc.

 Are  legi proprii – Ex: legea posibilităţii educaţiei pentru fiecare individ, legea caracterului
permanent al educaţiei, legea caracterului diferenţiat al educaţiei, legea interacţiunii optime
între factorii educaţiei.

 Rezultatele cercetării pedagogice sunt stocate în ansambluri teoretice numite teorii.

 Are un  limbaj propriu utilizat în teorie şi practică– acesta este limbajul pedagogic.

În sensul exact al cuvântului, o ştiinţă este un ansamblu sistematic de cunoştinţe relative la un obiect
determinat. O ştiinţă presupune, deci, delimitarea precisă a domeniului său propriu, folosirea metodelor
adecvate studiului acestui obiect şi elaborarea rezultatelor, exprimate până la urmă într-un tot coerent
şi inteligibil.

În constituirea sa ca ştiinţă, pedagogia a parcurs două etape principale:

a) etapa reflectării în conştiinţa comună a oamenilor (la acest nivel putem spune că pedagogia se
rezuma la o însumare de constatări empirice, ocazionale, accidentale, cu privire la modul de realizare al
instrucţiei şi educaţiei);

b) etapa analizei ştiinţifice a fenomenului educaţional şi a constatărilor empirice acumulate (începând cu

secolul XVII se constată existenţa unor preocupări sistematice referitoare la organizarea şi realizarea
practică a educaţiei, preocupări obiectivate în apariţia unor teorii pedagogice din ce în ce mai
consistente).

Menţionăm în acest context faptul că în ţara noastră termenul “pedagogie” s-a impus efectiv
începând cu secolul XVIII când Iosif Moesiodax scrie cartea ”Tratat despre educaţia copiilor sau
Pedagogia” unde afirmă că “…pedagogia este o metodă care îndrumează moravurile copiilor spre virtuţi
şi care le pregăteşte sufletul spre dragostea faţă de însuşirea învăţăturilor”, menţionând în acelaşi timp
faptul că aceasta este “…una dintre cele mai grele îndeletniciri de care viaţa omenească are nevoie”,
pedagogia ocupând “…locul cel dintâi şi având scopul să aducă o lumină dascălului ca să înţeleagă mai
bine ce are de făcut” (cf. Joiţa, E., 1999).

Ca şi stiinţă a educaţiei, pedagogia studiază esenţa şi trăsăturile fenomenului educaţional, idealul,

conţinutul, metodele, mijloacele, formele educaţiei, urmărind formarea şi modelarea personalităţii şi
profesionalităţii tinerei generaţii pentru activitatea socială utilă.

Din această perspectivă, pedagogiei, ca ştiinţă a fenomenului educational, îi revin următoarele sarcini:

• studierea activităţii şi comportamentului educaţional al profesorului ca agent al acţiunii

educaţionale (personalitate, cunoştinţe, aptitudini şi deprinderi necesare derulării în condiţii optime a
activităţii instructiv-educative);

• studierea tehnologiei educaţionale, a strategiilor didactice de predare, a mijloacelor de

învăţământ şi a formelor de organizare a procesului de învăţământ;

• investigarea activităţii şi comportamentului elevilor în activitatea de învăţare;

• studierea sistemului de învăţământ şi a componentelor sale atât din perspectiva eficienţei
pedagogige a fiecăreia dintre ele cât şi din aceea a relaţiilor dintre ele.

Bibliografie:

https://cyd.ro/pedagogia-si-stiinta-educatiei/

https://cantemir.ro/cursuriudc/1sem1/DPPD/Pedagogie%20I/PEDAGOGIE%201.%20Introducere%20in
%20pedagogie%20si%20teoria%20si%20metodologia%20curriculum-ului.pdf

Modulul 2 Pedagogia-teorie şi ştiinţă a educaţiei