Grâu

160 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte


















De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân
neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Grâu

Clasificare științifică
 Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Liliopsida

Ordin: Poales

Familie: Poaceae

Gen: Triticum
L.

Specia tip

Triticum aestivum
L.

Specii[1]

 T. aestivum
 T. aethiopicum
 T. araraticum
 T. boeoticum
 T. carthlicum
 T. compactum
 T. dicoccoides
 T. dicoccon
 T. durum
 T. ispahanicum
 T. karamyschevii
 T. macha
 T. militinae
 T. monococcum
 T. polonicum
 T. spelta
 T. sphaerococcum
 T. timopheevii
 T. turanicum
 T. turgidum
 T. urartu
 T. vavilovii
 T. zhukovskyi
Modifică text

Grâu este un termen generic care desemnează mai multe specii aparținând
genului Triticum. Acestea sunt plante anuale din familia gramineelor (Poaceae),
cultivate în aproape întreaga lume. Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a
patra cultură mondială ca producție după trestia de zahăr, porumb și orez. Pe locul 2
ca suprafață se află porumbul. În Europa Occidentală și în Orientul Mijlociu, grâul și
derivatele sale fac parte din alimentația curentă.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi dovezi arheologice
referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al
Abundenței (regiune fertilă în vestul Asiei, care cuprinde
teritoriul Siriei, Iordaniei, Turciei, Armeniei și Irakului (de astăzi). Acum aproximativ
9000 de ani, o specie de grâu sălbatică (einkorn, Triticum boeoticum) a fost recoltată
și apoi cultivată de către locuitorii acelor meleaguri, fapt confirmat de dovezile
arheologice ale agriculturii sedentare din zonă. Aproximativ 1000 de ani mai târziu, o
mutație a survenit în cadrul altei specii de grâu, numită emmer (Triticum
dicoccoides), rezultând o plantă cu boabele mai mari, care nu se mai puteau
împrăștia în bătaia vântului. Deși această plantă nu s-ar fi putut reproduce în
sălbăticie, oferea mai multă hrană pentru oameni și astfel a întrecut celelalte specii,
devenind primul strămoș al varietăților moderne de grâu.
La început, boabele de grâu se pare că erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite
sau fierte în apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin
măcinarea lor între două pietre. Grâul se impune ca aliment de bază în cultura
occidentală, fiind prezent în mesele zilnice sub formă de pâine, griș, paste făinoase,
produse de patiserie, biscuiți, etc.
Cultura grâului nu este la fel de dificilă precum cea a orezului, câmpurile cultivate nu
necesită o amenajare specială sau lucrări laborioase de întreținere. Spre deosebire
de orez, grâul nu trebuie supus unor operații speciale (decorticare) după recoltare.
Genetica grâului[modificare | modificare sursă]
Genetica grâului este mai complicată decât genetica animalelor domestice, deoarece
grâul este capabil de poliploidie, adică noile specii pot avea mai multe seturi de
cromozomi decât specia originară (două seturi, organism diploid). Diversele varietăți
de grâu actuale diferă atât prin genom cât și prin numărul de cromozomi. Grâul
Einkorn este diploid (are două seturi de cromozomi) și poate fi considerat strămoșul
tuturor speciilor actuale. Grâul Einkorn hibridizat cu o altă plantă ierboasă sălbatică
diploidă (Triticum speltoides, Triticum tripsacoides sau Triticum searsii) a generat
varietățile tetraploide (cu patru seturi de cromozomi) Emmer și Durum. La rândul lor,
aceste specii au fost hibridizate cu altă specie sălbatică, Triticum tauschiii, rezultatul
fiind varietățile hexaploide: Spelt și grâul comun.
Specii cultivate[modificare | modificare sursă]
 Lan de grâu comun
Grâu dur
Există multe sisteme de clasificare taxonomică a speciilor de grâu. Acestea se împart
după sezonul de creștere (grâu de iarnă sau de vară) și după conținutul de gluten.
Grâul de iarnă este însămânțat toamna, fiind îndeosebi cultivat în regiunile
mediteraneene și cele temperate. Grâul de vară suportă cu greu temperaturile
scăzute, ca urmare se însămânțează primăvara în țările cu ierni aspre. Aceste specii
de grâu au permis Siberiei și Canadei să devină mari producători mondiali de grâu.
Grâul dur (T. turgidum var. durum, vezi mai jos) are un conținut mare de gluten și
este folosit la fabricarea pastelor alimentare. Este cultivat mai ales în zonele calde și
uscate (sudul Europei - Italia, sudul Franței). Grâul comun (Triticum aestivum), de
departe cel mai important, este cultivat la latitudini mai ridicate (Canada, Ucraina) și
este principala sursă de făină de panificație, folosită la coacerea pâinii. Frecvent în
trecut făina de grâu era degradată, prin amestecul semințelor de grâu cu cele
de neghină.

Specii de grâu:

 Grâul comun - (Triticum aestivum) Specia hexaploidă cea mai cultivată în lume.
 Einkorn - (T. monococcum) Specie diploidă, există atât în varietăți cultivate cât și
în varietăți sălbatice. Una din primele specii de grâu, rar cultivată astăzi.
 Emmer - (T. turgidum var. dicoccum) Specie tetraploidă, cultivată sau sălbatică.
În antichitate era foarte cultivată, în zilele noastre mai rar.
 Durum, grâu dur sau grâu arnăut - (T. turgidum var. durum) Forma tetraploidă
de grâu cultivată azi.
 Alac spelt - (T. spelta) Altă specie hexaploidă cultivată pe scară restrânsă.
Mari producători mondiali[modificare | modificare sursă]
În anul 2004, producția globală de grâu a însumat 627 milioane de tone. Principalele
țări cultivatoare au fost:

1. China: 91,3 milioane de tone

2. India: 72 milioane de tone
 3. Statele Unite ale Americii: 58,8 milioane de tone
4. Federația Rusă: 42,2 milioane de tone
5. Franța: 39 milioane de tone
6. Germania: 25,3 milioane de tone
7. Australia: 22,5 milioane de tone
8. România: 7,5 milioane de tone[2]
În 1997, consumul mondial mediu de grâu pe cap de locuitor a fost de 101 kg.
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ ITIS 42236
2. ^ „Agricultura estimează că inundațiile vor afecta 30% din recolta de grâu”, Ziarul financiar, 18 iulie
2005, accesat în 13 martie 2022

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Bonjean, A.P., and W.J. Angus (editors). The World Wheat Book: a history of
wheat breeding. Lavoisier Publ., Paris. 1131 pp. (2001). ISBN 2-7430-0402-9
 . ISBN 978-3-7690-0719-0. Parametru necunoscut |Titel= ignorat (posibil, |title=?)
(ajutor); Parametru necunoscut |Verlag= ignorat (posibil, |publisher=?)
(ajutor); Parametru necunoscut |Jahr= ignorat (posibil, |year=?) (ajutor); Parametru
necunoscut |Herausgeber= ignorat (posibil, |editors=?) (ajutor); Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
 Garnsey Peter, Grain for Rome, in Garnsey P., Hopkins K., Whittaker C. R.
(editors), Trade in the Ancient Economy, Chatto & Windus, London 1983
 Jasny Naum, The daily bread of ancient Greeks and Romans, Ex Officina Templi,
Brugis 1950
 Jasny Naum, The Wheats of Classical Antiquity, J. Hopkins Press, Baltimore
1944
 Heiser Charles B., Seed to civilisation. The story of food, Harvard University
Press, Harvard Mass. 1990
 Harlan Jack R., Crops and man, American Society of Agronomy, Madison 1975
 S. Padulosi, K. Hammer, J. Heller, editors (1996). Hulled wheats. Promoting the
conservation and use of underutilized and neglected crops. 4. International Plant
Genetic Resources Institute, Rome, Italy.
 Saltini Antonio, I semi della civiltà. Grano, riso e mais nella storia delle società
umane, Prefazione di Luigi Bernabò Brea, Avenue Media, Bologna 1996
 Sauer Jonathan D., Geography of Crop Plants. A Select Roster, CRC Press,
Boca Raton
Legături externe[modificare | modificare sursă]
 Materiale media legate de Grâu la Wikimedia Commons
 Un miracol, bobul de grau, 18 ianuarie 2006, Gurmandul In Bucate, Jurnalul
Național
 Civilizația grăului, 1 august 2007, Jurnalul Național
 Сum este util și dăunător grâul