Atributul

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un

substantiv, o locuțiune substantivală sau un înlocuitor al substantivului –
pronume sau numeral.
Atributul răspunde la întrebările: care? ce fel de? al (a, ai, ale)
cui? cât (câtă)? câți (câte)? al
câtelea? a câta?
Hainele colorate sunt în dulap. (care haine? colorate, determină un
substantiv)
Noi cei tineri vom schimba România. (care noi? cei tineri, determină
un pronume)
În sală au rămas doi colegi. (câți colegi? doi, determină un numeral)

Nimeni dintre colegii mei nu a participat la concurs.

Se apropie de noi o mașină de pompieri. (ce fel de mașină? de pompieri)
Mașina mamei are pană. (a cui mașină? a mamei)

Clasificarea atributelor
După felul părților de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi:
atributul substantival, atribut adjectival, atribut pronominal, atribut
numeral, atribut verbal, atribut adverbial, atribut interjecțional.

Mijloace de exprimare
substantiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație și în cazurile
Ac, D, G)
Frumsețea peisajelor de munte este de neegalat.

adjectiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație, caz)

Copacul înverzit este plin de păsări.

numeral (de orice fel, gen, caz)

Două cărți stau prăfuite în bibliotecă,
pronume (de orice fel, gen, număr și în cazurile Ac, D)sau locuțiuni
pronominale
Caietul lui este curat.
A reușit prin acțiuni care mai de care imorale.

verb (la toate modurile nepersonale) sau locuțiuni verbale

În întuneric am văzut două mogâldețe furișându-se.
Stilul de a se băga în seamă este enervant.
adverb (cu sau fără prepoziție, la orice grad de comparație) sau
locuțiune adverbială
Mă îngrijorează examenul de mâine.
O prăjitură din când în când este bună.

interjecție
Halal intervenție!

Topica atributului
Topica atributului diferă în funcție de felul acestuia și de partea de vorbire
prin care este exprimat. Poate fi așezat după termenul determinat sau
înaintea acestuia. O serie de atribute stau strict după termenul
determinat, altele doar înaintea acestuia, iar altele pot sta și înainte și
după termenul determinat.
Unii copii sunt înalți. (înaintea termenului determinat)
Mi-am cumpărat o haină verde. (după termenul determinat)
Valurile mării sun înalte. (înaintea termenului determinat, topică
obișnuită)
Ale mării valuri sunt înalte. (după termenul determinat, topică obișnuită)
Pentru mai multe detalii și exemple vezi topica atributului.
Un substantiv poate avea două sau mai multe atribute. Atunci când
propoziția are mai multe atribute, atributele pot fi determinate de alte
atribute.
Anul trecut a fost o vară secetoasă, caniculară, cu temperaturi ridicate.

Atributul poate determina două sau mai multe substantive.

Am admirat cărțile și caietele îngrijite.

Punctuația atributului
Nu se despart prin virgulă atributule așezate lângă substantivul
determinat, atunci când atributele sunt folosite pentru a identifica sau
califica obiectul exprimat prin substantiv. Aceste atribute sunt numite
necesare și fără ele textul nu ar avea sens. În categoria atributelor
necesare intră și atributele care exprimă cantitatea obiectelor:mulți,
câțiva, doi (mulți copii, doi copii).

În ziua de astăzi, viața la țară nu mai este ca altădată.

În cazul în care atributul, împreună cu determinările lui, apare ca o

construcție explicativă, prin care se urmărește descrierea obiectului
denumit de substantivul determinat, acesta este izolat prin virgule sau
linii de pauză.
Liniștit, băiatul s-a îndreptat spre casă.
Oamenii aceia, cei din față, sunt părinții mei.
În general sunt izolatele prin virgule atributele care determină un
pronume personal sau un substantiv propriu.
Mihai, fratele meu, este student.
Noi, oamenii, suntem toleranți.

Atributele de același fel, care determină același substantiv, se despart

prin virgulă sau prin conjuncții coordonatoare. Dacă atributele nu sunt de
același fel, nu se despart prin virgulă.
Mașina mare și frumoasă este scumpă.
Mașina mare a fratelui meu este scumpă.

Valoarea stilistică a atributului

epitete
comparații
metafore