Teologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Teologia (neogreacă θεολογία theología, din elină θεός theós „zeu”, „Dumnezeu” și
λόγος lógos, „cuvânt”, „știință”)[1][2] înseamnă „învățătura lui Dumnezeu” sau a zeilor în
general. În sens literal, termenul înseamnă știința sau cuvântul despre Dumnezeu[1][2].
Un teolog este o persoană care studiază sau a studiat teologia.

Cuprins

 1Teologia creștină
 2Teologia în alte religii
 3Vezi și
 4Note
 5Legături externe

Teologia creștină[modificare | modificare sursă]

Față de științele comune, teologia se deosebește întrucât include în cercetarea sa, pe
lângă realitatea imediată - numită și imanentă - ce se poate observa prin simțuri, și
realitatea transcendentă (dacă pornim de la premiza că ar exista așa ceva).
După cum spune și numele ei, teologia se vrea a fi știință, fără a îndeplini însă criteriile
aferente. Criterii științifice care nu sunt îndeplinite de teologie: [3]

 Rezultatul deschis al cunoașterii (întrucât de cercetare nu prea poate fi aici vorba),

teologia bazându-se pe o dogmă, cu pretenție de adevăr absolut:
 Falsificabilitatea ipotezelor.
De obicei, biserica creștină împarte teologia în patru domenii

 exegeza (studiul textelor biblice)
 istoria Bisericii
 dogmatica
 morala.

Teologia în alte religii[modificare | modificare sursă]

Prin extensie, se referă și la studiul altor subiecte religioase. Din acest punct de vedere
este interesant faptul că în teologie sunt cuprinse și religii care, de fapt, nu vorbesc despre
Dumnezeu (e.g. budism).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Teologie creștină
 Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b http://www.websters-online-dictionary.org/definitions/theology
2. ^ a b „Teologie”. dexonline.ro. Accesat în  26 octombrie 2018.
3. ^ Mahner, Martin (2007). „Demarcating Science from Non-Science”. În Kuipers, Theo
A.F. General Philosophy of Science. Elsevier. pp. 515–575. doi:10.1016/b978-044451548-3/50011-
2.  ISBN  978-0-444-51548-3. ISSN 1878-9846.  Indeed, only few authors (e.g., [Kuipers, 2001]) have
dared ask the question of whether, for example, theology is a pseudoscience, and whether there is such a
thing as pseudophilosophy. ... Theology is somewhat different, because the work of theologians ranges
from the social sciences to the humanities. While working, for instance, in the field of comparative religion,
text analysis, or sociology of religion, theologians do proper scientific and humanistic work... Presumably,
the main problem with theology is institutional, because theology is by its very essence denominational:
the theologian is the representative of some particular religion and is therefore expected to accept its
creed as a given. The core of this belief system is not open to revision as a matter of principle, wherefore
it must be regarded as a form of unscientific dogmatism... Thus, it seems that, due to its fundamentally
denominational and dogmatic nature, theology as an epistemic field is pseudoscientific or
pseudohumanistic, respectively.

Teologie creștină
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare
Teologia creștină este o practică a teologiei dintr-un punct de vedere creștin sau studiul
teologic al creștinismului. Dată fiind influența copleșitoare exercitată de creștinism
în Europa, în special în perioada pre-modernă, teologia creștină a penetrat o mare parte a
culturii occidentale și reflectă deseori acea cultură.

Cuprins

 1Sub-discipline
 2Istorie
 3Metodologie
 4Școli de teologie creștină
o 4.1Obiectul teologiei catolice
 5Vezi și

Sub-discipline[modificare | modificare sursă]
Printre sub-disciplinele teologiei creștine se numără:

Parte a seriei despre

Atributele lui Dumnezeu din
teologia creștină

Aseitate

Eternitate

Har
 Sfințenie

Imanență

Imutabilitate

Impasibilitate

Impecabilitate

Incorporalitate

Gelozie

Omnibenevolență

Misiune

Bunătate

Omnipotență

Omniprezență

Omniștiință

Unicitate

Providență

Dreptate

Simplitate

Transcendență

Trinitate

Justețe

Mânie

 v
 d
 m

 angelologie - studiul doctrinei despre ființele spirituale create,

adică îngerii și demonii (inclusiv Satan)
 antropologie creștină - studiul doctrinei despre umanitate, în special în relație
cu divinitatea
 bibliologie - studiul Bibliei în sine și al doctrinei inspirației
 christologie - studiul lui Christos, în legătură cu conceptele
de natură, persoană, ipostas, etc
 eclesiologia - studiul Bisericii creștine, inclusiv al structurii sale instituționale,
a tainelor (sacramentelor) și a unora din practicile sale
 eschatologia - studiul doctrinei vremurilor din urmă
 hamartiologia - studiul păcatului
 liturgica - studiul cultului public
 pneumatologia - studiul Duhului Sfânt
 soteriologia - studiul doctrinei despre mântuire
 teodiceea - studiul naturii răului
 triadologia - studiul doctrinei despre Sfânta Treime
 teologia propriu-zisă - studiul lui Dumnezeu.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Istoria teologiei creștine se împletește cu istoria Bisericii și acoperă dezvoltări importante
în filozofie și în istoria ideilor. Probleme specifice, cum ar fi erezia, arianismul și Reforma
protestantă sunt de importanță specială.

Metodologie[modificare | modificare sursă]
Există câteva metode de studiere a teologiei. Ele sunt, într-o ordine oarecare:

 teologia biblică - studiul teologiei așa cum este prezentată și dezvoltată de-a lungul
Bibliei; accentul e pus pe revelația progresivă
 teologia sistematică - studiază teologia pe teme specifice.
o teologia constructivă - este o abordare postmodernă a teologiei sistematice,
aplicând, printre altele, teoria feministă, teologia queer, deconstrucționismul creștin
 teologia istorică - studiază teologia așa cum s-a dezvoltat (și se dezvoltă) în istorie
 teologia dogmatică - studiază teologia (sau dogma) așa cum s-a dezvoltat în
diferitele confesiuni și denominațiuni religioase
 teologia pragmatică sau practică - studiază teologia în legătură cu slujirea ca slujitor
bisericesc
 apologetica - studiază teologia în comparație cu alte concepții despre lume, cu
scopul de a formula o apărare a credinței și de a da o provocare altor credințe
 teologia narativă - studiază o prezentare narativă a credinței, nu o dezvoltare
dogmatică
 hermeneutica biblică - studiază Biblia din prisma unor seturi de reguli prescrise sau
principii de interpretare (strâns înrudită fiind cu exegeza creștină).

Școli de teologie creștină[modificare | modificare sursă]

Printre școlile menționate aici, unele privesc doar una dintre subdisciplinele menționate mai
sus, iar altele privesc doar câteva dintre ele.

 teologia anglicană
 arminianismul / metodismul
 teologia baptistă
 teologia neagră
 calvinismul / teologia reformată
 teologia harismatică / penticostalismul
 dispensaționalismul
 teologia evanghelică
 teologia feministă
 fundamentalismul
 liberalismul
 teologia eliberării
 luteranismul
 neo-ortodoxismul
 teologia ortodoxă
 paleo-ortodoxismul
 personalismul
 teologia procesului
 quakerismul
 restoraționismul
 romano-catolicismul / tomismul
Obiectul teologiei catolice[modificare | modificare sursă]

 obiectum materiale - este Dumnezeu

 obiectum formale quod - Dumnezeu ca izvor de viață, Dumnezeu sub aspectul
dumnezeirii, Dumnezeu al mântuirii, Dumnezeu care sfințește, Dumnezeu creatorul și
creația (creaturile)
 obiectum formale quo - cuvântul lui Dumnezeu.
Teologia și credința sunt doua realități diferite. Teologia este înțelegerea credinței,
presupune încredere în autoritatea lui Dumnezeu care se revelează. Credința este
răspunsul existențial al omului la revelație.
În teologie certitudinea variază în funcție de calitatea argumentelor, în credință certitudinea
este funcție de credincios.
Teologia și Magisteriul (învățătura Bisericii) au același scop, apărarea tezaurului credinței
și mântuirea lumii, dar au roluri diferite în atingerea acestui scop, conform doctrinei
catolice:
Rolul magisteriului:

 de a păstra integre Tradiția și Scriptura

 de a evalua cu autoritate rezultatele teologiei
 de a propune noi teme teologiei
Rolul teologiei:

 de a aprofunda revelația
 de a informa pe creștini asupra rezultatelor sale
 de a colabora cu Magisteriul și de a se supune acestuia
 de a media între Magisteriu și comunitatea creștină
 de a lucra la formarea credinței
 de a descoperi devierile de la dreapta credință.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Listă de teologi creștini
 Teologie