REFERAT

La disciplina: Teoria științei. Etica cercetării

Tema: Specificul și conținutul Codului de Etică

și deontologie a polițistului din Republica
Moldova

Autor: Coordonator ştiinţific:

Masterand Iuliana Calancea dr. conf. univ
MP120DP233 O. CASIADI

Chișinău

2024

CUPRINSUL:
1. INTRODUCERE…………………………………………………………………………...
2. DISPOZIȚII GENERALE………………………………………………..………………...
 3. BAZELE JURIDICE ALE POLIŢIEI ȘI VALORILE MORALE DE BAZĂ.....................
4. ANGAJAREA ŞI FORMAREA PROFESIONALĂ A POLIŢIŞTILOR………………….
…………………………………………………………
5. PRINCIPII PRIVIND INTERVENȚIA POLIȚISTULUI………………………………….
6. REGLEMENTĂRI SPECIFICE ALE CONDUITEI PROFESIONALE………………..…
7. ETICHETA DE SERVICIU..................................................................................................
8. CULTURA COMUNICĂRII................................................................................................
9. CONFLICTUL DE INTERESE............................................................................................
10. ATITUDINEA FAȚĂ DE CORUPȚIE.................................................................................
11. DREPTURILE POLIȚISTULUI...........................................................................................
12. OBLIGAȚIILE POLIȚISTULUI..........................................................................................
13. RESPONABILITATEA........................................................................................................
14. CONCLUZII..........................................................................................................................
15. BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................

INTRODUCERE

Ideea codurilor deontologice este foarte răspîndită în Occident, fiecare profesie îşi are
propriul său cod: de la cei ce lucrează în domeniul relaţiilor cu publicul pînă la cei din serviciile

1
funerare, existînd chiar o modă printre corporaţii şi companii să-şi scrie propriul lor cod, să-l
afişeze şi să-l facă public. Aceste coduri au cunoscut o evoluţie vertiginoasă, de la primul cod de
etică adoptat în 1847 de Asociaţia Medicală din SUA pînă în secolul XX, cînd a ajuns să fie un
indiciu al profesionalismului.
În ultimii ani în condiţiile unei activităţi poliţieneşti dezvoltate, fragmentată în diferite
specializări şi pragmatizată pînă la maximum, a apărut necesitatea formării unui nou sistem
etico-normativ şi valoric care ar fi un mecanism eficient în restructurarea democratică a societăţii
noastre. Anume colaboratorului de poliţie îi revine un rol determinat în realizarea imperativelor
etice, mai întîi a celor generale şi, nu în ultimul rînd, a celor profesionale, stabilind o unitate
dialectică dintre ştiinţific şi moral, între aprecierea prioritară a valorii vieţii şi principiul justeţei
şi echităţii, dictat de interesele socio-economice.
În faţa activităţii poliţieneşti contemporane erau un şir de contradicţii şi dileme,
soluţionarea cărora necesitau elaborarea unor norme deontologice, care ar ajuta colaboratorul de
poliţie în actul de luare a unor atitudini şi decizii determinante, reieşind din responsabilitatea sa
morală şi profesională, dar obligatoriu în favoarea siguranţei şi beneficiului cetăţeanului.
Procesul de schimbare şi modernizare instituţională a Ministerului Afacerilor Interne
(MAI) se efectuează în conformitate cu prevederile: Concepţiei de reformare a MAI şi a
structurilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia; Strategiei de reformare a sectorului
justiţiei; Programului de activitate a Guvernului Republicii Moldova ,,Integrare europeană:
Libertate, Democraţie, Bunăstare”, precum şi cu recomandările experţilor şi evaluatorilor
Uniunii Europene (UE) în domeniul respectării şi implementării de către Republica Moldova a
angajamentelor stipulate în tratatele internaţionale la care ţara noastră este parte.
Desfăşurarea acţiunilor de reformă a relevat, printre altele, necesitatea perfecţionării
cadrului legal de activitate a structurilor poliţieneşti, fapt ce va asigură suportul juridic pentru
îndeplinirea obiectivelor principale ale reformei, şi anume, asigurarea unui serviciu de poliţie
profesionist, care să-şi exercite atribuţiile în limitele legii, în spiritul moralei sociale şi
deontologiei profesionale, în interesul cetăţeanului şi al comunităţii.

Codul de etică adoptat în 1847 de Asociaţia Medicală din SUA;

Notă informativă la proiectul Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului.
DISPOZIŢII GENERALE

În conformiatate cu prevederile Hotărîrii de Guvern al Republicii Moldova nr.481 din

10.05.2006, Codul de etică şi deontologie al poliţistului stabileşte normele de conduită pe care
2
poliţistul are obligaţia să le respecte în exercitarea atribuţiilor funcţionale, precum şi în afara
acestora.
Totodată, prevederile Codului se aplică în mod corespunzător poliţiştilor, poliţiştilor de
frontieră şi carabinierilor în calitatea acestora de funcţionari cu atribuţii în asigurarea ordinii de
drept şi securităţii publice.
Scopul Codului de etică și deontologie a polițistului din Republica Moldova se
constituie din câteva subpuncte cum ar fi:stabilirea normelor etice şi deontologice în conduita
poliţistului; formarea unui cadru unic de atitudini în domeniul eticii şi etichetei de serviciu;
reglementarea raporturilor etice şi deontologice ale poliţistului în diferite situaţii și formarea
unor calităţi morale ale poliţistului, care corespund normelor şi principiilor de conveţuire în
societate.
Or, în exercitarea atribuțiilor funcționale, polițistul Republicii Moldova se bazează pe
următoarele principii: legalitatea – care are obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei
sale şi a legilor, ca îndatorire fundamentală; umanismul - apărarea, în mod prioritar, a persoanei
ca valoare supremă a societăţii, drepturilor şi libertăţilor acesteia; egalitatea, imparţialitatea şi
nediscriminarea – aplicarea tratamentelor egale tuturor persoanelor, fără a fi influenţat de
considerente etnice, de naţionalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie, vîrstă,
sex, orientare sexuală, avere, statut social; transparenţa – deschiderea manifestată faţă de
societate în limitele stabilite de reglementările poliţieneşti; disponibilitatea – intervenţia
profesională în orice situaţie pentru apărarea legii, capacitatea de a examina problemele celor
aflaţi în dificultate, în limita competenţelor atribuite, ori de a îndruma către alte autorităţi;
profesionalismul – aplicarea la nivelul cerinţelor şi cu responsabilitate a cunoştinţelor teoretice şi
a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu; confidenţialitatea – garantarea
securităţii datelor şi informaţiilor obţinute în exercitarea competenţii conferite de lege; respectul
– consideraţia acordată persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi
libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi deontologice;
integritatea – adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate şi practicate în
societate; loialitatea – respectarea valorile promovate de instituţie şi asigurarea îndeplinirii
conştiincioase a obligaţiilor asumate; toleranţa zero faţă de corupţie – aplicarea măsurilor
adecvate pentru prevenirea, depistarea, suprimarea şi pedepsirea acţiunilor de comportament
corupţional.

Hotărîrea de Guvern, nr.481 din 10.05.2006 cu privire la aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului.

BAZELE JURIDICE ALE POLIŢIEI ȘI VALORILE MORALE DE BAZĂ

3
 Structurile poliţieneşti sunt instituţii specializate ale statului, din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne (MAI), care activează în conformitate cu actele normative în vigoare,
Constituţia Republicii Moldova şi tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Principiile de activitate, organizarea şi funcţionarea, atribuţiile, împuternicirile şi
obligaţiile structurilor poliţieneşti sunt prevăzute şi puse în aplicare prin acte legislative emise de
autorităţile statului.
Poliţistul ocroteşte şi promovează valorile: unitatea poporului – prin devotamentul
faţă de poporul Republicii Moldova, recunoscînd drepturile, libertăţile şi îndatoriile tuturor
oamenilor şi cetăţenilor; statalitatea – ca afirmare a concepţiei de stat de drept, democratic,
puternic, ce se sprijină pe trecutul multisecular al poporului moldovenesc în spaţiul istoric al
devenirii sale naţionale; patriotism – ca un sentiment adînc şi sublim al iubirii pentru ţară,
devotament faţă de Jurămînt, profesia aleasă şi datoriei de serviciu; datoria de serviciu – în
executarea necondiţionată a Jurămîntului, legilor şi normelor profesional-etice pentru asigurarea
legalităţii, ordinii şi securităţii publice; onoarea poliţistului – ce se manifestă prin reputaţia
binemeritată, autoritatea personală şi devotamentul faţă de datoria civică şi de serviciu;
demnitatea – ca apărător al ordinii de drept şi securităţii publice.
În îndeplinirea atribuţiilor profesionale, poliţistul respectă şi apără drepturile şi
libertăţile fundamentale ale persoanei în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, Codul
European de Etică al Poliţiei.
Poliţistul, conducîndu-se de cerinţele Jurămîntului, datoria de serviciu, onoarea şi
cinstea profesională, îşi asumă următoarele obligaţii morale:
a) recunoaşterea priorităţii interesului public şi de serviciu asupra celor personale în
activitatea de serviciu;
b) exercitarea strictă şi corectă a prevederilor legilor şi disciplinei de serviciu, atît în
activitatea profesională cît şi în afara serviciului;
c) opunerea tuturor formelor de corupţie;
d) opunerea acţiunilor care jignesc demnitatea umană, actelor de tortură, tratamentelor
inumane sau degradante;
e) manifestarea unui comportament curajos în faţa pericolului sau în alte împrejurări, care
necesită salvarea vieţii şi sănătăţii oamenilor;
f) păstrarea şi promovarea tradiţiilor de serviciu, inclusiv bărbăţia şi sacrificiu de sine,
parteneriatul şi ajutorul reciproc, respectul şi susţinerea veteranilor, familiilor
poliţiştilor răniţi sau căzuţi la datorie.

4
 ANGAJAREA ŞI FORMAREA PROFESIONALĂ A POLIŢIŞTILOR

În funcţia de poliţist poate fi angajată persoana demnă de respectul populaţiei, care

corespunde cerinţelor stabilite şi obiectivelor poliţiei.
Astfel, persoana angajată într-o funcţie poliţienească trebuia să dea dovadă de
discernămînt, de deschidere faţă de societate, de maturitate şi capacităţi de comunicare, iar
sistemul de formare profesională a poliţiştilor trebuie să fie corect structurat, coerent, unitar,
relevant, aplicabil şi să corespundă necesităţilor şi obiectivelor poliţiei.
Programele de pregătire iniţială şi continuă a poliţiştilor vor asigura formarea unor
profesionişti capabili să-şi îndeplinească optim atribuţiile funcţionale.

PRINCIPII PRIVIND INTERVENŢIA POLIŢISTULUI

Poliţistul răspunde personal pentru actele şi faptele sale, în condiţiile legii. El este
obligat să se conformeze ordinelor şi dispoziţiilor legale primite de la conducătorul său direct şi
de la conducătorul ierarhic superior. Iar la primirea unui ordin, scris sau verbal, ori a unor
indicaţii care contravin legislaţiei, poliţistul este obligat să refuze executarea cerinţei ilegale şi să
aplice prevederile legii. Refuzul de executare a ordinului, dispoziţiei sau indicaţiei se formulează
în scris şi argumentat.
Abţinerea de la executarea ordinelor şi misiunilor ilegale nu atrage răspunderea
poliţistului.
Poliţistul care deţine o funcţie de conducere răspunde pentru legalitatea şi
oportunitatea dispoziţiilor pe care le dă poliţiştilor din subordine, fiind obligat, totodată, să
verifice modul de îndeplinire a acestora. În scopul determinării superiorului responsabil pentru
acţiunile sau inacţiunile poliţistului subordonat, în cadrul instituţiei se realizează o structură
ierarhică precisă.

UTILIZAREA FORŢEI FIZICĂ, MIJLOACELE SPECIALE ŞI ARMA

DE FOC

5
 Poliţistul aplică forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc numai în cazurile şi în
modul prevăzut de legislaţie.
Poliţistul recurge la forţă doar în cazul în care metodele nonviolente nu asigură
îndeplinirea atribuţiilor funcţionale şi numai în situaţii de absolută necesitate, determinate de
ineficienţa somaţiilor şi acţiunilor de negociere prin care s-a încercat aplanarea situaţiei sau
întreruperea acţiunilor ilicite. Acţiunile în forţă desfăşurate de poliţişti sunt subordonate
principiului gradualităţii şi proporţionalităţii, potrivit căruia utilizarea de către poliţişti a
mijloacelor de acţiune permise să fie în aşa mod încît această utilizare să fie adecvată, necesară şi
corespunzătoare scopului urmărit.

REGLEMENTĂRI SPECIFICE ALE CONDUITEI PROFESIONALE

Poliţistul se comportă civilizat în societate, dă dovadă de amabilitate şi solicitudine,

manifestînd o atitudine politicoasă, dar fermă, dând dovadă stăpînire de sine, abilităţi de
gestionare a situaţiilor tensionate, dezvoltîndu-şi capacitatea de a înţelege problemele sociale,
culturale şi educaţionale ale colectivităţii / comunităţii în care-şi exercită profesia.
Poliţia informează, în modul prevăzut de legislaţie, autorităţile administraţiei publice,
precum şi populaţia, despre activităţile sale, fără a prejudicia interesele legitime ale persoanei sau
comunităţii. Poliţistul nu oferă şi nu divulgă informaţii cu diferite grade de secretizare sau
nedestinate publicităţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Poliţistul respectă independenţa şi imparţialitatea judecătorilor. În relaţiile cu
reprezentanţii altor organe de drept poliţistul acordă sprijinul în vederea exercitării legale a
atribuţiilor de serviciu.
Poliţistul respectă dreptul la viaţa privată, la inviolabilitatea corespondenţei şi a
domiciliului, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Poliţistul respectă principiul prezumţiei de nevinovăţie, asigurînd fiecărei persoane
care face obiectul cercetării deplina exercitare a drepturilor sale legale.
În procesul de aplicare a legii, poliţistul ţine seama de nevoile specifice ale unor
categorii speciale, cum ar fi: copiii, femeile, bătrânii, persoanele cu handicap, membrii
minorităţilor.
Poliţistul trebuie să garanteze securitatea persoanele asupra cărora s-au dispus măsuri
privative de libertate, să supravegheze starea lor de sănătate, să le asigure condiţiile
satisfăcătoare de igienă şi o alimentaţi adecvată.
Poliţistul nu aplică, nu încurajează şi nu tolerează nici o formă de tortură, tratament
inuman sau degradant.
6
 În relaţia cu victimele infracţiunii şi martorii, poliţistul acordă, în condiţiile legii, în
măsura necesară, susţinere şi asistenţă, le asigură protecţia şi îi sprijină pe timpul investigaţiilor,
atunci când există riscul intimidării lor.

ETICHETA DE SERVICIU

Poliţistul manifestă respect faţă de superiorii în grad şi funcţie, demonstrează

simplitate şi modestie în relaţiile cu colegii, contribuie la îndeplinirea sarcinilor dificile ale
acestora, este intolerant faţă de vanitate, invidie şi brutalitate.
Poliţistul-bărbat în relaţiile cu femeile trebuie să demonstreze generozitate, atenţie şi
tact, să fie amabil şi politicos la serviciu şi în viaţa de zi cu zi.
Poliţistul se cuvine să fie un familist exemplar, să creeze în familie o atmosferă de
prietenie, bunătate, onestitate, încredere şi devotament, să contribuie la educarea copiilor prin
formarea la ei a unor calităţi morale înalte.
În cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, poliţistul îşi atestă apartenenţa la
structurile poliţieneşti prin legitimaţia de serviciu.
Poliţistul în uniformă poartă însemnele distinctive şi echipamentul special prevăzute
de lege, pentru a fi protejat şi recunoscut pe timpul misiunilor.
Poliţistul poartă uniforma de serviciu în conformitate cu cerinţele stabilite, curată şi
îngrijită, inclusiv:
a) nu combină elementele ţinutei de serviciu cu cele civile;
b) respectă regulile de igienă personală şi de cultură generală;
c) menţine permanent frizura şi înfăţişarea îngrijită;
d) în ţinută nu ţine mîinile în buzunare;
e) nu poartă piercing şi tatuaje.

Încăperea de serviciu a poliţistului corespunde următoarelor reguli şi norme estetice:

a) este îngrijită şi curată, fapt ce asigură organizarea activităţii şi primirea cetăţenilor;
b) în birou nu sunt afişate placate, calendare şi alte imagini cu aspect indecent, nu sunt
expuse la vedere veselă, recipiente pentru a servi masa, obiecte de lux;
c) diplomele de onoare, mulţumirile, alte distincţii se plasează după caz, respectînd
modestia şi cumpătarea.
Normele şi regulile de etichetă la serviciu prescriu poliţistului următoarele interdicţii:

7
 a) consumarea băuturilor, care conţin alcool, înainte şi în timpul exercitării atribuţiilor
de serviciu;
b) consumarea stupefiantelor, substanţelor psihotrope şi preparatelor, cu excepţia celor
prescrise în modul oficial de medic;
c) fumatul în ţinuta de serviciu locurile publice;
d) frecventarea cazinourilor şi participarea la jocurile de noroc;
e) conveţuirea în condiţii de imoralitate;
f) menţinerea relaţiilor suspecte cu persoanele din anturajul interlop, condamnate sau
care au o imagine publică negativă.
Poliţistul aflat în deplasare de serviciu sau care reprezintă autoritatea în cadrul unor
organizaţii internaţionale, instituţii de învăţămînt, conferinţe, seminare şi alte activităţi este
obligat să aibă o conduită care să nu prejudicieze imaginea ţării şi a autorităţii pe care o
reprezintă, să respecte regulile de protocol şi legile ţării gazdă.

CULTURA COMUNICĂRII

Poliţistul respectă cultura comunicării utilizînd în vorbire expresii clare, concise,

logice, într-o manieră politicoasă, adecvate situaţiei.
În convorbire poliţistul nu foloseşte un limbaj licenţios, vulgar şi expresii care ar manifesta o
atitudine negativă şi dispreţuitoare faţă de oameni.
În comunicare cu oamenii poliţistul se conduce de următoarele norme:
a) începe comunicarea de serviciu cu salutare, se prezintă indicînd funcţia, gradul special,
numele de familie, expune succint motivul adresării, la cerinţa persoanei prezintă
legitimaţia de serviciu;
b) îşi expune cerinţele şi observaţiile într-un mod explicit şi convingător, dacă este
necesar, păstrînd calmul, explică sensul celor expuse;
c) nu admite ton arogant şi grosolan, orice declaraţii şi acţiuni discriminatorii pe motive
de rasă, origine etnică, limbă, religie, opinie, sex, vîrstă, naţionalitate, cetăţenie, statut
social, apartenenţă politică, avere sau origine socială;
d) ascultă atent explicaţiile şi întrebările persoanei, fără s-o întrerupă, demonstrînd
bunăvoinţă şi respect;
e) solicită, la necesitate, într-o manieră tactică şi politicoasă, prezentarea documentelor
pentru verificare şi, după caz, le restituie proprietarului;
f) încheie comunicarea mulţumind persoanelor pentru cooperarea cu poliţia.
8
 În comunicare cu mass-media poliţistul furnizează date şi informaţii cu respectarea
regulilor privind secretul profesional şi protejarea datelor cu caracter personal.

CONFLICTUL DE INTERESE

Poliţistul este obligat să evite conflictul de interese.

Conflictul de interese este conflictul dintre exercitarea atribuţiilor funcţiei deţinute şi interesele
personale ale poliţistului, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă a
îndatoriilor de serviciu.
Interesul personal al poliţistului include orice interes, material sau nematerial, care rezultă din
necesităţile sau intenţiile personale ale acestuia, din relaţiile lui cu persoanele apropiate (soţul
(soţia), părinţi, copii, fraţi, surori, bunici, nepoţi, unchi, mătuşe, cumnat, cumnată, socru, soacră,
ginere, noră) sau persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate, din relaţiile cu organizaţii
necomerciale şi cu organizaţii internaţionale, precum şi care rezultă din preferinţele sau
angajamentele acestora.
În scopul asigurării interesului public, poliţistul:
a) nu utilizează şi nu admite utilizarea informaţiei de serviciu sau oricărei alte informaţii
legate de activitate în interese personale;
b) nu face uz de serviciu pentru obţinerea unui beneficiu neprevăzut de lege sau de
contractul individual de muncă;
c) nu foloseşte, direct sau indirect, bunurile din proprietatea publică în interese personale.
Conducătorul subdiviziunii nu admite poliţistului să-şi îndeplinească atribuţiile de
serviciu fiind în situaţii de conflict de interese.
Soluţionarea conflictului de interese se efectuează conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Poliţistul nu solicită şi nu acceptă cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt
avantaj, destinate personal acestuia sau familiei sale. Interdicţia respectivă nu se aplică în
privinţa cadourilor simbolice lipsite de valoare materială, celor oferite din politeţe sau primite cu
prilejul anumitor acţiuni de protocol şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de legislaţie.
Modul de evaluare, evidenţă, păstrare, utilizare şi răscumpărare a cadourilor se efectuează
conform actelor normative în vigoare.

ATITUDINEA FAŢĂ DE CORUPŢIE

Poliţistul nu tolerează actele de corupţie şi nu uzează de autoritatea conferită de

statutul său pentru rezolvarea unor interese personale sau ale altor persoane.

9
Poliţistul nu acceptă bani, bunuri, servicii, valori sau atenţii în scopul de a îndeplini sau a nu
îndeplini atribuţiile profesionale.
Datoria morală a poliţistului nu-i permite să solicite de la colegi executarea contrar
legislaţiei a atribuţiilor de serviciu.
Poliţistul informează superiorii şi alte organe competente despre toate cazurile de
corupţie ce i-au devenit cunoscute în cadrul instituţiei, precum şi despre persoanele sau colegii
de serviciu, care urmăresc scopul de a-l determina să comită un act de corupere.
Poliţistul care informează cu bună-credinţă despre comiterea actelor de corupţie şi a celor conexe
corupţiei, a faptelor de comportament corupţional, despre nerespectarea regulilor privind
declararea veniturilor şi a proprietăţii şi despre încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de
interese beneficiază de măsuri de protecţie, asigurate de conducătorul ierarhic superior şi
subdiviziunea specializată, după cum urmează:
a) prezumţia de bună-credinţă pînă la proba contrarie;
b) confidenţialitatea datelor cu caracter personal;
c) transferul în condiţiile legislaţiei.
Pentru informarea cu bună-credinţă menţionată, poliţistul nu poate fi sancţionat
disciplinar.
Conducătorul este obligat să întreprindă acţiunile necesare pentru prevenirea corupţiei
în rîndul poliţiştilor din subordine, precum şi să poarte răspundere pentru eşecurile survenite ca
urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a acţiunilor în cauză.

DREPTURILE POLIŢISTULUI

Poliţistul beneficiază de garanţiile şi drepturile speciale aferente statutului său

profesional. Persoana, onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională ale acestuia sînt ocrotite prin
lege. Poliţistul are dreptul la: protecţie socială adecvată, măsuri specifice de protecţie a sănătăţii
şi securităţii, remunerare corespunzătoare a muncii.

Hotărîrea de Guvern, nr.481 din 10.05.2006 cu privire la aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului.

Poliţiştii au dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate, pentru

apărarea intereselor profesionale şi sociale, se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter
profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce
atingere exercitării atribuţiilor de serviciu.
10
 Măsurile disciplinare aplicate poliţiştilor trebuie precedate de o anchetă de serviciu
obiectivă şi imparţială. Poliţistul este liber să exercite căile de atac prevăzute de lege împotriva
măsurilor disciplinare.
Poliţistul beneficiază de sprijin instituţional pentru formarea profesională şi
dezvoltarea carierei.
Din punct de vedere moral, colaboratorul de poliţie are obligaţia unui comportament bazat
pe respect, bună credinţă, corectitudine şi amabilitate, de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei
şi demnităţii persoanelor din cadrul subdiviziunii în care îşi desfăşoară activitatea prin
întrebuinţarea unor expresii jignitoare. În activitatea sa, colaboratorul de poliţie trebuie să adopte
o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor,
cu respectarea principiului egalităţii acestora în faţa legii şi a autorităţii. În acest scop,
colaboratorul de poliţie trebuie să promoveze situaţii similare de încălcare a normelor protejate
de lege, fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate, rasă, religie, opinie politică
sau de orice altă opinie vîrstă, sex, orientare sexuală, avere, origine naţională, socială sau
decurgînd din altă situaţie.
Drepturile omului sunt consfinţite şi garantate de Constituţie, protejate de lege,
reglementate în codul de etică şi deontologie al poliţistului, iar respectarea valorilor şi
principiilor enunţate reprezintă o îndatorire de onoare pentru fiecare dintre poliţişti, care nu au
voie să încalce, sub nici o formă, exact aceleaşi drepturi pe care ei sunt chemaţi să le menţină.
Întreaga activitate a poliţiei se realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în
sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii. În îndeplinirea misiunilor ce
îi revin, poliţia cooperează cu instituţiile statului, asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale,
precum şi cu persoanele fizice şi juridice pentru a limpezi lucrurile ce sunt specificate ]n cod şi
necesită a fi respectate.
Evoluţia sistemului de ordine publică în R. Moldova şi procesul de aliniere la standardele
acceptate la nivel european au condus în prezent la conturarea unei instituţii poliţieneşti în
serviciul cetăţeanului, în spiritul democraţiei, poliţistul având un rol primordial în apărarea vieţii,
integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, proprietăţii private şi publice, a celorlalte drepturi
şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii aşa cum e şi specificat şi în codul de etică şi
deontologie poliţienească.
Prin apărarea drepturilor cetăţeanului se înţelege nu numai protejarea acestuia împotriva
criminalităţii ci şi apărarea şi respectarea, în deplină concordanţă cu standardele europene, a
drepturilor celor care comit fapte antisociale.

OBLIGAŢIILE POLIŢISTULUI
11
 Pe lângă garanţiile şi drepturile speciale aferente statutului său profesional, polițistul în
conformitatea cu Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul
polițistului, își desfășoară activitatea profesională în interesul și sprijinul persoanei, comunității
și ai instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, astfel fiind obligat:
a) să respecte cu stricteţe drepturile, libertăţile omului şi demnitatea umană, să aibă
comportament demn şi respectuos pentru persoane, o atitudine fermă faţă de cei care
încalcă legile;
b) să se conducă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de legislaţie, asigurînd îndeplinirea
sarcinilor ce stau în faţa Poliţiei;
c) să execute la timp şi întocmai atribuţiile conform funcţiei deţinute;
d) să manifeste, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iniţiativă şi perseverenţă, obiectivitate
şi imparţialitate;
e) să execute ordinele, dispoziţiile şi indicaţiile superiorilor;
f) să păstreze secretul de stat şi al altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;
g) să protejeze informaţiile privind datele cu caracter personal de care ia cunoştinţă în
exercitarea atribuţiilor de serviciu;
h) să perfecţioneze în permanenţă nivelul său de pregătire profesională;
i) să depună declarația de avere și interese personale, precum şi declaraţii de interese
personale, în modul şi în condiţiile prevăzute de lege;
j) să declare orice donaţie, directă sau indirectă, primită în legătură cu exercitarea funcţiei;
k) să informeze pe şeful ierarhic superior şi autorităţile competente cu privire la faptele de
corupţie de care a luat cunoştinţă, săvîrşite de alte persoane, inclusiv de poliţişti;
l) să respecte prevederile art.6 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind
evaluarea integrităţii instituţionale;
m) k1)să respecte prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind
evaluarea integrităţii instituţionale;
n) să se adreseze unei persoane doar după ce s-a prezentat, cu indicarea funcţiei, gradului
special şi a numelui, legitimîndu-se în acest sens cu legitimaţia de serviciu;
o) să informeze persoana căreia i se adresează despre scopul şi motivul adresării;
p) în cazul aplicării unor măsuri de natură să restrîngă drepturile şi libertăţile persoanei, să
aducă la cunoştinţa acesteia cauza şi temeiurile de aplicare a măsurilor de rigoare, precum
şi drepturile şi obligaţiile apărute în aceste condiţii;
q) să aibă o atitudine responsabilă faţă de legitimaţia de serviciu, arma, mijloacele speciale
din dotare şi față de alte bunuri transmise în scopul exercitării atribuţiilor;
12
 r) la eliberarea din serviciu, precum şi în cazul suspendării din funcţie sau efectuării
anchetei de serviciu în privinţa sa, să predea arma din dotare şi muniţia aferentă în modul
stabilit de ministrul afacerilor interne.
Relaţiile dintre poliţist şi reprezentanţii altor organe de drept se bazează pe colaborarea
şi sprijinul reciproc în vederea exercitării calitative a atribuţiilor de serviciu.
După eliberarea din serviciu, polițistul este obligată să păstreze, în condiţiile prevăzute
de legislaţie, secretul de stat şi al altor informaţii cu accesibilitate limitată, secretul surselor de
informaţii şi al activităţilor desfăşurate. Această obligaţie se menţine pe durata de secretizare a
informaţiei, stabilită de legislaţie.

RESPONSABILITATE

Respectarea valorilor şi principiilor enunţate în Cod constituie un factor important în

executarea calitativă a misiunilor de serviciu, o condiţie necesară pentru încrederea comunităţii şi
sprijinirea activităţilor desfăşurate de poliţişti, iar încălcarea prevederilor Codului atrage după
sine răspundere disciplinară în condiţiile legii.
Aplicarea sancţiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau
civilă, în condiţiile legii, astfel că la angajarea în serviciu, poliţistul ia cunoştinţă, contra
semnătură, de normele prezentului Cod.

Hotărîrea de Guvern, nr.481 din 10.05.2006 cu privire la aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului.
Art. 6, cap. IV, codul de etică şi deontologie al poliţistului.
Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.320 din 27.12.2012.

CONCLUZII

Concluzionînd, consider că rolul poliţiei, în cadrul societăţi democratice prin prisma

acestui cod deontologic, este esenţial în contextul în care se urmăreşte afirmarea cu tărie a
principiului supremaţiei legii, realizarea protecţiei drepturilor omului şi respectiv garantarea

13
exercitării acestora de către oricare cetăţean. Prin urmare, consider că organele poliţieneşti
realizează o protecţie reală a drepturilor omului (protejează viaţa, sănătatea, proprietatea
persoanelor etc.), dar, în acelaşi timp, prin natura atribuţiilor se poate face responsabilă şi de
violarea drepturilor omului, printr-o recurgere excesivă la forţă ori prin unele practici
discriminatorii.
Este foarte important ca cetăţenii R. Moldova să aprecieze poliţiştii ca nişte agenţi activi
în procesul protecţiei drepturilor omului şi nevoia de a proceda la sensibilizarea instituţiei
/reprezentanţilor acesteia, pentru ca drepturile omului, printre care dreptul la viaţă, dreptul la
libertate şi dreptul la securitatea persoanei să fie pe deplin respectate.
Pe această temă se apreciază că exerciţiul forţei poliţieneşti respectînd codul poate
contribui fie la consolidarea, fie la subminarea drepturilor esenţiale într-un stat de drept, într-o
democraţie (ex: dreptul la un proces echitabil, dreptul la libertate şi la întrunire paşnică). De
asemenea, se poate aduce atingere unor importante drepturi individuale (ex.: dreptul la
respectarea vieţii private) şi poate avea efecte pozitive asupra unei comunităţii, în măsura în care
poliţiştii au arătat, respectul cuvenit a măsurilor destinate prevenirii discriminării şi promovării
drepturilor omului. Poliţia, în mod evident, nu are dreptul de a încălca aceste legi în momentul în
care impune respectarea acestora de către alţii.
După cum am văzut, suntem martorii unei perioade a reformelor din R. Moldova atît în
societate, cît şi în activitatea poliţiei. Noile imperative ale comunităţii contemporane au impus la
o revizuire a multor criterii şi valori.

BIBLIOGRAFIE

1. Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.320 din 27.12.2012.

2. Codul de etică adoptat în 1847 de Asociaţia Medicală din SUA.

14
3. Hotărîrea de Guvern, nr. 481 din 10. 05. 2006 cu privire la aprobarea Codul de etică şi
deontologie al poliţistului, publicat Monitorul Oficial nr. 75- 78/527 din 19.05.2006.
4. Planul de Dezvoltare instituţională a Ministerului Afacerilor Interne pe anii 2009- 2011
ce a fost aprobat prin Hotărîrea Colegiului Ministerului Afacerilor Interne nr. 9 din 25 iulie 2008.

15