VALORILE ETICII PROFESIONALE

1. Legalitate 2. Competenta 3. Obiectivitate 4. Responsabilitate personală si sociala 5. Profesionalism 6. Inovatie

1. Angajamentul fată de acest set de valori presupune că fiecare persoană implicată în asigurarea mediului propice dezvoltarii
afacerilor.Cunoaste, întelege si respectă în totalitate legile, reglementările si normele aplicabile. Utilizează consecvent
criteriile, standardele si indicatorii de performantă in desfasurarea activitatii.
2. Mentine un nivel ridicat de competenta profesionala aceasta implicand o permanenta grija profesională de imbunatatire a
cunostintelor.
3. Are o atitudine obiectivă în activitătile pe care le excuta, oferă informatii corecte, face afirmatii si îsi exprimă opinii doar în
posesia datelor si informatiilor necesare, dincolo de orice apreciere individuală emotională bazată pe prejudecăti si impresii.
Face recomandări si ia decizii bazate exclusiv pe date factuale si pe informatii precise verificate temeinic.
4. Îsi asumă responsabilitatea personală pentru afirmatiile si opiniile exprimate si poate oricând dovedi acordul dintre acestea si
reglementările legale aplicabile, regulile interne ale societatii, standardele cerute si datele factuale. Acceptă obligatia de a da
socoteală pentru activitătile întreprinse, opiniile si concluziile formulate si de a suporta consecintele pentru neîmplinirile
posibile. In toate actiunile intreprinse urmareste sa fie responsabil fata de salariati, mediu comunitatea sociala si alte parti
implicate.
5. Executa lucrarile si sarcinile cu profesionalism afisand o atitudine deschisa si participativa, comunicand in permanenta cu
persoanele/ departamentele necesare indeplinerii acestora.
6. Este deschis la initiative noi atat din punct de vedere comercial cat si tehnic, răspunzând la schimbările de piata locala, dar
avand o imagine globala a tendintelor.

Aplicabilitatea codului in activitatile societatii

In vederea indeplinirii atributiilor, conducerea societatii, dar si salaraitii trebuie in permanenta sa se ghideze dupa principiile
etice care le va asigura performanta in afaceri: - tratarea angajatilor/ colegilor cu respect si demnitate, netolerand nici un
comportament agresiv fizic sau psihic, nu vor exista abuzuri verbale sau tratament inuman. - mentinere relatiilor de incredere
si parteneriat cu actionari/clienti/ furnizori/ salariati; - oferirea de produse sigure, de inalta calitate; - respectarea mediului
prin conservarea resurselor; reutilizarea deseurilor rezultate in urma proceselor de productie, colectarea selectiva a deseurilor
si valorificarea acestora prin unitati specializate; - dezvoltarea de noi tehnologii si produse ecologice; - dedicarea fata de
comunitate; - respectarea legilor si a regulilor interne ale societatii; - prezentarea unei tinute si a unui limbaj corespunzator,
atat in relatia cu clientii/ furnizorii/ colaboratorii/ institutiile, cat si in relatiile interdepartamentale; - existenta transparentei in
prelucrarea datelor contractuale care vor fi comunicate tuturor persoanelor implicate; - sa nu se alfe intr-o situatie de conflict
de interese si sa nu cedeze la presiuni interne si externe in legatura cu orice relatie care ar implica societatea contractual; -
responsabilizarea conducerii in promovarea unor programe de investitii sociale prin aderarea la asociatii cu caracter
neguvernamental, nepatrimonial si apolitic care isi propun sa promoveze spiritul si solidaritatea umana, prin organizarea si
sustinerea unor actiuni cu caracter umanitar.

PARTICULARITATI DE REALIZARE A VALORILOR ETICE IN DOMENIUL JURIDIC!

Responsabilităţi generale

Majoritatea responsabilităţilor profesionale ale juriştilor sunt prevăzute în normele juridice (coduri sau legi organice), dar
comportamentul juriştilor este, de asemenea, ghidat de conştiinţa personală şi de regulile aprobate de comunitatea mai restrânsă a
colegilor (Freedeman, 1990).
Responsabilităţile etice ale juriştilor decurg din statutul profesiei lor, ei fiind deopotrivă:

1. ofiţeri ai sistemului legal

2. cetăţeni cu responsabilităţi speciale faţă de calitatea justiţiei
1. Ca ofiţer al sistemului legal, un jurist trebuie:

 Să folosească legea numai pentru scopuri legitime şi în nici un caz pentru a-i hărţui sau intimida pe alţii.
 Să arate respect faţă de sistemul legal şi faţă de cei care îl servesc.
 Să provoace desfăşurarea corectă a acţiunilor oficiale şi să susţină caracterul legal al proceselor.
1. Ca cetăţean, juristul trebuie
 Să caute îmbunătăţirea
  Să promoveze calitatea serviciilor justiţiei.
 Să cultive cunoaşterea legii dincolo de exerciţiul strict al profesiei lui, să îşi folosească cunoştinţele pentru reformele în justiţie
şi pentru o mai bună educaţie juridică a cetăţenilor. O dată în plus acesta este necesar pentru că ignoranţa în raport cu legea nu
poate justifica nici o faptă prin care legea este încălcată.

Regulile etice care ghidează comportamentul juriştilor pot fi clasificate în trei tipuri:

 Reguli care definesc comportamentul adecvat pentru a asigura disciplina profesională.

 Reguli prin care se specifică ariile de excelenţă sau excepţiile anumitor obligaţii.
 Reguli care definesc natura relaţiilor dintre jurişti şi ceilalţi.

Primul tip de reguli este imperativ, nerespectarea lor fiind sancţionabilă, de pildă competenţa.
Al doilea tip îl reprezintă regulile permisive. De exemplu, reguli prin care se stabilesc cazurile în care obligaţia confidenţialităţii poate
fi încălcată.
Întregul set de reguli este compus din norme a căror rol este fie de a descrie rolurile juriştilor, şi deci sunt reguli constitutive, fie de a
stabili obligaţii a căror încălcare este pedepsită.
Pentru că, în bună parte, profesia de jurist se autoreglează, se impune o asigurare suplimentară că regulile adoptate sunt în interes
public şi nu în cel al unor comunităţi restrânse. Dat fiind că nici un alt domeniu nu se bucură de o independenţă atât de deplină ca cea
a justiţiei, orice jurist este obligat să supravegheze respectarea regulilor de conduită profesională. Altfel, este compromisă
independenţa justiţiei şi interesul public nu este servit.
Concentrând cerinţele de mai sus, le putem reformula ca trei condiţii generale:

1. Să depună eforturi să atingă nivelul cel mai înalt posibil al competenţe

2. Să îmbunătăţească legea.
3. Să îşi utilizeze calificarea pentru a servi idealurile serviciului public.

4. Competenţa

Principala obligaţie, şi juridică şi etică, este competenţa. Ea presupune cunoaşterea legilor, abilităţi pentru o bună înţelegere şi
interpretare a actelor juridice. Cea mai importantă cerinţă care să asigure competenţa unui jurist constă în încadrarea cât mai corectă a
cazului instrumentat în legislaţia existentă.

5. Confidenţialitatea

Principiul confidenţialităţii trebuie respectat de toţi juriştii, deşi obligaţiile care decurg din el se concretizează diferit după cum juristul
este avocat, magistrat sau notar. Cum violarea confidenţialităţii ar aduce prejudicii importante nu numai instrumentării corecte a
cazului, dar şi imaginii celor implicaţi, acest principiu este indispensabil profesionalismului şi moralităţii unui jurist, dar nu trebuie
înţeles ca fiind inviolabil ca un „zid chinezesc”. Confidenţialitatea nu face imposibilă orice fel de comunicare. Ea este mai degrabă un
principiu care procură motivaţia pentru păstrarea secretului, motivaţie care poate fi anulată de alte considerente mai puternice.
În situaţii excepţionale, accesul la informaţie devine el însuşi o cerinţă etică (de exemplu, cazurile care prezintă un mare grad de
periculozitate publică, duc la necesitatea de a cunoaşte cât mai complet coordonatele vieţii unei personalităţi politice ş.a.). O
respectare nenuanţată a confidenţialităţii poate aduce prejudicii responsabilităţii civice a juristului (Simon, 1988).
Obiectul confidenţialităţii nu este acelaşi pentru un notar, un avocat şi un magistrat. De pildă, dacă unui magistrat nu i se îngăduie să
dezvăluie desfăşurarea deliberării, felul în care îşi concepe strategia nu este pentru un avocat un secret obligatoriu.