CODUL DEONTOLOGIC - REPER FUNDAMENTAL ÎN CONFIGURAREA

STANDARDELOR DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ

1. Consideraţii generale privind etica şi deontologia

2.Principiile generale şi normele generale care reglementează conduita profesională
3. Corupţia şi efectele ei

Consideraţii generale privind etica şi deontologia

În Dicționarul explicativ al limbii române regăsim termenul deontologie ca

neologism preluat din franțuzescul „deontologie”, definit ca fiind: „Disciplină care se
ocupa cu datoriile profesionale.
În Dicționarul limbii române-Explicativ. Practic, regăsim următoarea definiție pentru
deontologie: „Doctrina privind normele de conduită și obligație etică (ale unei
profesiuni)”.
De la început trebuie să precizam faptul că, din moment ce deontologia constituie
știința îndatoririlor profesionale, am comite un dublu pleonasm dacă am utiliza
formula „deontologie profesională”, prin adăugarea complementului de nume care
desemnează membrii unei profesii. Astfel, nu am putea vorbi despre Codul deontologic
al profesiei de polițist, când ar trebui să ne referim pur și simplu la Codul de
deontologie al polițistului sau Codul deontologic al polițistului. Deontologia este
practic o etica sau o morală profesională și un drept profesional.
Deontologia este partea eticii care se ocupă de îndatoririle profesionale, de datoriile
specifice unei profesii, iar etica este știința care studiază normele morale: viața,
obișnuințele, defectele, caracterele.
Etica este o disciplină practică și normativă care are scopul de a ne spune cum
trebuie să traim și să ne comportam. Există diverse forme de etică, care se diferențiază
prin gradul lor de generalizare, prin obiectul lor sau prin fundamentarea lor . În toate
aceste situații, etica trebuie să raspundă la întrebarea: Ce și cine face, pentru a face
bine ? Etica generală stabilește criteriile de a judeca dacă o acțiune este bună sau rea și
pentru a stabili motivațiile și consecințele unui act sau ale unei fapte. Finalitatea eticii
face din aceasta o activitate eminamente practică. Vorbim despre faptul că nu este
vorba de a stabili ceva nou pentru ea însăși, ci de a oferi soluții pentru a actiona în mod
responsabil. Ea este, astăzi, percepută ca fundamentul eticii aplicate, al eticii
individuale, al eticii sociale și ale diferitelor forme de etică specializată, care se
confruntă cu problemele normative ale propriului domeniu particular.

1
 Astfel a intrat în obisnuință ideea de a reuni într-un corp normativ sau într-un
ansamblu de reguli, ce compun un cod sau o cartă de etică, toate cunoștințele
fundamentale despre ceea ce este just și convenabil pentru buna exercitare a unei
profesii. Deontologia, în sens de reguli si datorii care reglementează o profesie,
reunește sub forma unui cod regulile privitoare la responsabilitatea membrilor
profesiunilor organizate în ordine profesionale. Plecând de aici, la începuturi, unii
autori considerau că aceste profesiuni sunt exclusiv liberale. Astăzi, însă, codurile
deontologice reglementează toate formele de activitate profesională: medicală
arhitecți, agenți bancari, experți contabili, agronomi, administratori, chimiști, notari,
parlamentari, magistrați, politiști, mediatori, avocați s.a.

Principiile generale şi normele generale care reglementează conduita profesională

ORDIN Nr. 1489 din 3 noiembrie 2006

pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie a personalului din
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi din structurile subordonate

Obiective
ART. 5 Prin implementarea prezentului cod se urmăreşte:
a) creşterea prestigiului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi al
structurilor subordonate, prin eliminarea actelor de corupţie;
b) informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit să
se aştepte din partea personalului în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
c) prevenirea abaterilor de la normele de conduită;
d) crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi personal, pe de
o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice, pe de altă parte;
e) asigurarea unui grad sporit de transparenţă a activităţilor aflate în sarcina
personalului;
f) acceptarea cu demnitate şi în deplină cunoştinţă de cauză a privaţiunilor specifice
funcţiei îndeplinite, precum şi a situaţiilor de risc, uneori extrem, cu care se confruntă
pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice;
g) informarea personalului cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are pe
timpul exercitării atribuţiilor de serviciu.

Principii generale
ART. 6 (1) Principiile care guvernează etica şi deontologia profesională a
personalului sunt următoarele:
a) legalitatea - orice acţiune întreprinsă în conformitate cu cerinţele funcţiei trebuie
efectuată în spiritul şi litera legii;

2
b) prioritatea interesului public - în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale personalul
are îndatorirea de a considera întotdeauna interesul public mai presus de interesul
personal;
c) asigurarea egalităţii de tratament - personalul are îndatorirea de a aplica acelaşi
regim juridic în situaţii identice sau similare;
d) nediscriminarea - neadmiterea de discriminări pe criterii de vârstă, sex, rasă,
origine etnică, apartenenţă religioasă sau de orice altă natură;
e) profesionalismul - personalul are obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu
responsăbilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
f) imparţialitatea şi independenţa - personalul este obligat să aibă o atitudine
obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios său de altă natură, în
exercitarea atribuţiilor funcţionale;
g)loialitatea - apărarea prestigiului instituţiei şi al colectivului în care îşi desfăşoară
activitatea şi ocrotirea interesului public prin orice mijloace legale, inclusiv judiciare;
h)integritatea morală - personalului îi este interzis să solicite sau să accepte, direct ori
indirect, pentru el sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea
atribuţiilor funcţionale pe care le exercită sau să abuzeze în vreun fel de acestea;
i) cinstea şi corectitudinea - în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu personalul
trebuie să fie de bună-credinţă;
j) deschiderea şi transparenţa - activităţile desfăşurate de personal în exercitarea
atribuţiilor săle funcţionale sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor;
k)continuitatea şi gradualitatea - asigurarea unor controale periodice ale situaţiilor
de risc şi aplicarea unor măsuri din ce în ce mai severe în cazul menţinerii riscului
peste nivelele acceptabile;
l)confidenţialitatea - obligaţia de a păstra secretul privind informaţiile care nu sunt de
interes public obţinute în cursul desfăşurării activităţii.
Orice persoană fizică sau juridică este îndreptăţită să pretindă personalului respectarea
acestor reguli de conduită în raporturile săle de serviciu cu aceasta.

Reguli de conduită
ART. 7 Pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu personalul este obligat:
a) să se conformeze dispoziţiilor legale referitoare la îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu, inclusiv celor ce privesc interzicerea şi/sau restrângerea exercitării unor
drepturi;
b) să fie loial faţă de instituţia în care lucrează şi să apere în orice situaţie
prestigiul acesteia;
c) să nu solicite şi/sau să nu accepte, în mod direct sau indirect, bani, cadouri,
favoruri, servicii sau alte avantaje ce îi sunt destinate personal, familiei, părinţilor,
prietenilor ori persoanelor cu care are relaţii de serviciu şi să respingă ferm orice
promisiune care ar putea influenţa imparţialitatea şi corectitudinea în luarea unor
decizii ori ar putea determina efectuarea unei operaţiuni necuvenite în favoarea
ofertantului;
d)să nu se prevaleze de informaţii şi date la care are acces datorită serviciului, pentru
a desfăşura, el însuşi sau prin intermediul altor persoane cărora le sunt aduse la
cunoştinţă respectivele informaţii, activităţi de natură a genera obţinerea unor

3
venituri sau foloase necuvenite ori producerea de prejudicii materiale sau morale
altor persoane;
e) să nu realizeze acte şi fapte susceptibile de a produce efecte juridice sau de a
genera orice alte consecinţe care ar afecta interesul instituţiei;
f) să nu permită utilizarea numelui ori a imaginii proprii, precum şi a instituţiei în
care este încadrat, în acţiuni publicitare, directe sau mascate, pentru promovarea unei
activităţi comerciale;
g) să promoveze o imagine corectă a ţării şi a instituţiei pe care o reprezintă, în cadrul
organizaţiilor internaţionale, instituţiilor de învăţământ, conferinţelor, seminariilor şi
al altor activităţi cu caracter internaţional;
h) să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol, să nu încalce legile şi
obiceiurile ţării gazdă şi să nu exprime opinii personale defăimătoare privind
aspectele naţionale sau disputele internaţionale, în cazul deplasărilor în străinătate;
i) să nu desfăşoare activităţi ce generează ori ar putea genera conflict de interese sau
care intră în contradicţie cu responsăbilităţile oficiale;
j) să fie imparţial şi să respecte principiul nediscriminării pe criterii de vârstă, sex,
rasă, origine etnică, apartenenţă religioasă sau altele asemenea;
k)să comunice în timp util şefilor ierarhici şi autorităţilor în drept orice încălcare a
legii de care a luat cunoştinţă în timpul sau în legătură cu serviciul;
l)să nu primească direct cereri sau petiţii a căror rezolvare intră ori ar putea să intre
în competenţa să, să nu discute direct cu petenţii, cu excepţia cazului în care i s-au
stabilit în mod oficial asemenea atribuţii, şi să nu intervină pentru influenţarea
soluţionării acestor cereri;
m) să susţină cu demnitate şi competenţă drepturile şi interesele legitime ale
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, ale structurilor din subordinea să,
precum şi ale personalului acestora, cu respectarea confidenţialităţii, în întreaga să
activitate; aceasta nu trebuie interpretată ca o derogare de la obligaţia legală de a
furniza informaţii de interes public, în condiţiile legii;
n) să asigure folosirea timpului de lucru, fondurilor financiare şi a bunurilor publice
exclusiv pentru desfăşurarea în mod eficient a activităţilor aferente funcţiei, să
ocrotească patrimoniul instituţiei şi să evite producerea oricărui prejudiciu acestuia;
o) pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice, să acorde o atenţie deosebită protecţiei
unor categorii speciale sau vulnerabile ale populaţiei, cum ar fi: copiii, femeile,
bătrânii, persoanele cu dizabilităţi;
p) să poarte, după caz, însemnele distinctive, uniforma şi, respectiv, echipamentul
prevăzut de lege pentru a fi protejat şi recunoscut cu uşurinţă pe timpul misiunilor şi
să-şi decline întotdeauna identitatea atunci când intră în contact cu alte persoane în
legătură cu îndeplinirea îndatoririlor profesionale;
q) în îndeplinirea unor misiuni în cooperare cu alte structuri ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor, să aibă în vedere respectarea, după caz, şi a regulilor de
conduită specifice respectivelor structuri;
r) să respingă cu fermitate şi neechivoc tentativele de corupere sau de influenţare,
exercitate de terţe persoane asupra să, în scopul de a nu-şi îndeplini atribuţiile de
serviciu în strictă conformitate cu prevederile legale, cel în cauză având obligaţia să-
şi informeze de îndată şeful ierarhic despre asemenea tentative.

4
 ART. 8 Personalul are obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi
demnităţii colegilor şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea
funcţiei publice, prin:
a) întrebuinţarea unor expresii şi gesturi jignitoare;
b) dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;
c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.
ART. 9 În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu personalul care lucrează direct
cu publicul sau care desfăşoară activităţi de prevenire a situaţiilor de urgenţă,
suplimentar faţă de obligaţiile prevăzute la art 7, are următoarele obligaţii:
a) să respecte cu stricteţe reglementările tehnice în domeniu, acţionând
numai în conformitate cu prevederile actelor normative specifice în vigoare;
b) să asigure transparenţa privind activităţile desfăşurate, pentru a câştiga şi
menţine încrederea societăţii civile în instituţia pe care o reprezintă;
c) să nu se lase influenţat de factorii responsăbili şi alte persoane din
obiectivul controlat, pentru asigurarea obiectivităţii şi eficienţei constatărilor
şi a măsurilor pe care le presupune activitatea de control;
d) să informeze ierarhic comanda inspecţiei, înainte de a accepta o sărcină,
despre orice relaţie pe care o are cu persoane din obiectivul unde urmează să
efectueze controlul sau despre orice activităţi desfăşurate ce ar putea pune la
îndoială independenţa să de apreciere şi de acţiune;
e) să nu accepte controlarea niciunei unităţi dacă a fost implicat în calitate de
consultant, verificator, expert sau în altă calitate similară la proiectare,
instruire, organizare ori la alte activităţi desfăşurate în cadrul acesteia;
f) să nu divulge date şi informaţii cu privire la acţiunile sau rezultatele
controalelor proprii ori ale colegilor de serviciu, conţinutul documentelor ori
al informaţiilor de care ia cunoştinţă în cadrul activităţii săle profesionale şi să
nu le folosească în scop personal;
g) să prezinte cu toată obiectivitatea, onestitatea şi echitatea cele constatate
pe timpul activităţilor specifice şi să insiste, folosind numai argumente
ştiinţifice şi legale, pentru înlăturarea urgentă a unor stări neconforme cu legea
ori care pun în pericol mediul înconjurător, viaţa cetăţenilor şi proprietatea
persoanelor fizice şi juridice.
ART. 10 Personalul trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată
pentru rezolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, prin promovarea unor soluţii similare sau identice
raportate la aceeaşi categorie de situaţii de fapt
ART. 11 Personalul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de
comunicare, abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale, dezvoltându-şi
prin sistemul de formare continuă puterea de înţelegere a problemelor sociale,

5
culturale şi educaţionale specifice colectivităţii în care îşi exercită profesia,
precum şi, după caz, capacităţi manageriale.
ART. 12 Personalul trebuie să aibă o ţinută vestimentară adecvată, decentă
şi corectă.
ART. 13
(1) Personalul trebuie să aibă un comportament ferm, fără a etala un aer de
superioritate, duritate, aroganţă sau atitudine autoritară.
(2) Personalul are obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsă
influenţat de considerente personale sau de popularitate.
(3) În exprimarea opiniilor personalul trebuie să evite generarea de conflicte
cauzate de schimbul de păreri.
ART 14 Personalul răspunde pentru acţiunile, inacţiunile şi omisiunile săle,
în condiţiile legii.
ART 15 Personalul care deţine o funcţie de conducere răspunde pentru
dispoziţiile date subordonaţilor în temeiul autorităţii pe care o exercită potrivit
prevederilor legale.

Corupţia şi efectele ei

În sensul Strategiei de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul

personalului propriu, prin corupţie înţelegem abuzul de putere săvârşit în
exercitarea funcţiei publice de un angajat al administraţiei publice, indiferent
de statut, structură sau pozitie ierarhică, în scopul obţinerii unui profit
personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, persoană fizică sau
juridică.

Infracțiuni de corupție potrivit Noului Cod Penal

LUAREA DE MITĂ - Art. 289

(1) - Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau
pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin
ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea,
neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle săle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea

6
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) - Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute
în art. 175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură
cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle săle
legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) - Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar
când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

DAREA DE MITĂ - Art. 290

(1) - Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile
arătate în art. 289, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) - Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune atunci când
mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) - Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) - Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a
dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după
denunțul prevăzut în alin. (3).
(5) - Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse
confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent.

TRAFICUL DE INFLUENȚĂ - Art. 291

(1) - Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte
foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o
persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui
funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească,
să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră
în îndatoririle săle de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) - Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar
când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

7
 CUMPĂRAREA DE INFLUENȚĂ - Art. 292
(1) - Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine
sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să
se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina
pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle săle de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) - Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) - Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat,
dacă au fost date după denunțul prevăzut în alin. (2).
(4) - Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse
confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent.

Testul de integritate profesională se realizează în scopul:

-asigurării integrităţii profesionale, al prevenirii şi combaterii corupţiei;
-verificării modului de respectare a obligaţiilor şi atribuţiilor de serviciu,
precum şi a regulilor de conduită;
-identificării, evaluării şi înlăturării vulnerabilităţilor şi a riscurilor care ar
putea determina sau favoriza actele de corupţie, actele conexe corupţiei sau
faptele de comportament corupţional;
- neadmiterii unor influenţe necorespunzătoare în exercitarea obligaţiilor sau
atribuţiilor de serviciu.
Testarea integrităţii profesionale se realizează cu respectarea
următoarelor principii: legalitatea; respectarea drepturilor şi a libertăţilor
fundamentale ale omului, a demnităţii umane şi profesionale;tratamentul
nepărtinitor, echitabil şi nediscriminatoriu al celor supuşi testării; prezumţia
de bună-credinţă a subiecţilor testării; neadmiterea afectării autorităţii,
prestigiului şi imaginii instituției.
Prin integritate profesională înțelegem capacitatea persoanei de a-şi
exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi profesionale în mod onest,
ireprosabil, dând dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine,
precum şi de a-şi exercita activitatea în mod imparţial şi independent, fără
8
vreun abuz, respectînd interesul public, supremaţia Constituţiei şi a legii.
Testarea integrităţii profesionale este procesul de planificare, iniţiere,
organizare şi desfăşurare a testelor de integritate profesională, realizată printr-
un test de integritate profesională – crearea şi aplicarea de către testor a unor
situaţii virtuale, simulate, similare celor din activitatea de serviciu,
materializate prin operaţiuni disimulate, condiţionate de activitatea şi
comportamentul persoanei testate, în vederea urmăririi pasive şi stabilirii
reacţiei şi a conduitei.
Iniţierea testării integrităţii profesionale şi selectarea personalului care
urmează a fi supus testării se face în funcţie de: riscurile şi vulnerabilităţile la
corupţie identificate în activitate; informaţiile deţinute şi sesizările primite de
instituţia care realizează testarea integrităţii profesionale; solicitările motivate
ale șefilor.
Testorii de integritate profesională îşi desfăşoară activitatea în mod
confidenţial. În cazuri excepţionale, la realizarea testului de integritate
profesională pot participa şi alte persoane, cu acordul lor prealabil şi cu
prezentarea garanţiilor că nu vor deconspira activitatea desfăşurată. Pentru
aprecierea obiectivă a rezultatului testului de integritate profesională, acesta
va fi înregistrat obligatoriu prin mijloacele audio/video şi mijloacele de
comunicare aflate asupra testorului sau folosite de către acesta.
În cadrul activităţilor de testare a integrităţii profesionale se pot utiliza
mijloace de transport, mijloace de înregistrare audio/video, mijloace de
comunicare, precum şi alte mijloace tehnice de obţinere ascunsă a informaţiei
din dotarea Centrului Naţional Anticorupţie şi/sau a Serviciului de Informaţii
şi Securitate.
Se consideră rezultat pozitiv al testului de integritate profesională
situaţia în care raportul privind rezultatele testării constată că personalul testat:
a) a dat dovadă de integritate profesională;
b) a comunicat neîntîrziat conducerii despre faptul că asupra să s-a
exercitat o influenţă necorespunzătoare, i s-au transmis bunuri, i
s-au oferit servicii, i s-au acordat privilegii sau avantaje.
Se consideră rezultat negativ al testului de integritate profesională
situaţia în care raportul privind rezultatele testării constată că personalul testat
nu a dat dovadă de integritate profesională.

9
 BIBLIOGRAFIE:

-ORDIN Nr. 1489 din 3 noiembrie 2006 pentru aprobarea Codului de etică
şi deontologie a personalului din Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă şi din structurile subordinate.
-Legea nr. 286/2009- Cod Penal cu modificările și completările ulterioare.
-Ordinul nr. 86/2013 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
prevenire a corupţiei în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
-www.academia.edu.ro
-www.scribd.com

10