TEMA 6

Coduri deontologice privind activitatile de cercetari de

marketing elaborate de organizatii profesionale de prestigiu

Milca Aling George

Matache Lucian-Alexandru

Conceptul de deontologie: etimologie, definiţii, evoluţii

Din punct de vedere etimologic, "deontologie" provine de la cuvintele greceşti: „DEON-
DEONTOS”, care înseamnă, ceea ce trebuie făcut şi „LOGOS”, adică, ştiinţă.
Deontologia, având ca obiect de studiu datoriile, obligaţiile morale, este considerată un studiu
particular al moralei şi moralităţii, în timp ce etica este un studiu general al acesteia.
Deontologia este o ramură a eticii generale a muncii.
`Deontologia poate fi definită ca fiind disciplina care include normele de conduită şi obligaţiile etice ale unei
profesii bine definite; un studiu al moralelor profesionale; un ansamblul de reguli care reglementează o
profesiune, conduita celor care o exercită, rapoartele dinte aceştia şi clienţii lor, dintre ei şi public.

Scopul principal al acestor coduri se erfera la prevederea unui ansamblu de norme si

reguli pentru membrii unor profesii, care sa-I determine sa munceasca astfel incat sa duca cele
mai bune servicii pt. societate.
 În ultimele decenii ale secolului XX, s-a pledat pentru o "morală profesională", pentru
prescrierea clară a obligaţiilor sau normelor de acţiune, în contextul real al individului
(interacţiuni, conflicte, distorsiuni, evoluţii diferenţiate, etc). Morala este chemată să exprime
prin intermediul normelor, a regulilor şi percepţiilor, condiţiile fundamentale ale diviziunii
sociale a muncii, solidarităţii sociale, etc.
Dileme standard în etica profesională intervin mai ales în situaţii cruciale între starea de fapt a
unei societăţi în care se exercită o profesie şi valorile morale ale acelei profesii.
Cele mai dificile probleme etice survin în cadrul regimurilor totalitare sau autoritare.
Legile sunt legi, dar, multe dintre ele nu sunt drepte.
Chiar şi în practica curentă a ţărilor cu regimuri democratice există dileme de etică profesională
greu de surclasat (un avocat îşi apără clientul, chiar şi împotriva ideii de dreptate). Psihologii pot să-i
facă pe pacienţi şi mai dependenţi de ei însişi prin terapia pe care le-o aplică, deşi rolul lor moral
este acela de a ajuta pacienţii să revină la autonomie, să poată trăi din nou "pe picioarele lor".
Singura valoare după care trebuie să se conducă un om de ştiinţă este adevarul.
Trebuie menţionată contribuţia în timp a teologiei în promovarea valorii morale a unui
comportament, determinat de consecinţele sale. Esenţa teoriei utilitarismului teologic este
definită de noţiunea “cel mai bine, pentru cel mai mare număr”. Această teorie filozofică
este contrapusă teoriei deontologice dezvoltată, peste ani, de I. Kant care stabileşte regula
de aur a deontologiei : “omul ar trebui să considere legi universale numai acele acţiuni
care vor fi aplicate în mod egal pentru sine ca şi pentru alţii”.
Obiect de studiu:
 Datorii, obligatii, reguli, in general;
 Datorii, obligatii, reguli, norme morale;
 Norme, reguli si obligatii profesionale;
 Norme, reguli si obligatii morale specific profesiuni.

Categoria de referinta in deontologie este datoria.

Moralitatea si functionalitatea presupun:
 A interioriza datoria, adica recunoasterea si rationalizarea ei;
 Consimtamantul,dobandirea sentimentului datoriei,a sentimentului de supunere la
norma, la lege.
 Alegerea voita, deliberate a datoriei si manifestarea respectului fata de ea;
 Actiunea si activarea comportamentului uman;
Principiile generale ale deontologiei:
 1. Principiul umanismului;
 2. Principiul altruismului(al celei mai mari fericiri a celuilalt)
Purtatorul autoritatii este chemat:
-sa recunoasca dreptul la fericirea altuia
-sa accepte ca, in virtutea autoritatii sale, poate contribui la fericirea celuilat;
-sa faca din fericirea celuilat propria sa fericire;
-sa lupte pana la sacrificiul suprem pentru fericirea celuilalt;
  3. Principiul reciprocitatii;
-a accepta sa te judeci pe tine insuti ca si cum te-ar judeca ceilalti;
-a gandi consecintele actelor tale asupra celorlalti ca si cand tu insuti ai fi in locul lor;
-a porunci astfel incat sa fii convins ca tu insuti ai accepta poruncile daca ti s-ar da tie;
 4. Principiul autoritatii :acest principiu cere purtatorului autoritatii ca in limitela unei
eficiente prescrise , sad ea cat mai mare libertate de miscare subiectilor astfel incat
acestia sa se simta in cat mai mare masura, partasi la succesul actiunii.
 5. Principiul autoritatii adecvate este incalcat de urmatoarele situatii:
-a te afisa ca expert intr-un domeniu care nu esti competent;
-a emite directive in domenii pt. care nu esti imputernicit;
-a sanctiona disproportionat in raport cu natura actelor ilicite sau diferentiat, in functie de
criteria subiective;
 6. Principiul delegarii autoritatii:
- Nu este justificata moral orice delegare de autoritate;
- Nu este justificata moral delegarea de autoritate oricand;
- Nu este justificata moral delegarea de autoritate oricui;
Cei care doresc sa practice liber sau asociativ o profesie anume trebuie sa se supuna
Orice cod deontologic trebuie sa urmareasca realizarea mai multor obiecive
principale:
-consolidarea integritatii si competentelor profesionale;
-asigurarea unui nivel maxim de resposabilitate si profesionalism in toate actiunile initiale;
-supravegherea respectarii independentei si oviectivitatii activitatilor desfasurate de cei implicati
in profesia respective;
-promovarea intereselor tuturor membrilor;
-implementarea si suparvegherea respectarii regulilor privind secretul profesional
-sustinerea si promovarea aplicarii si respectarii nu numai a normelor interne, ci si o celor
nationale si international;
-minimizarea incalcarii regulilor deontologice a comportamentelor imorale, lipsite de
responsabilitate;
Elaborarea si implementarea corecta a acestor coduri poate aduce o serie de beneficii:
Codul deontologic are un rol decisiv in informarea celor vizati asupra profesiei, a
regulilor de conduit, a dreprurilor si obigatilor ce se impugn;
Poate garanta fidelitatea clientilor si prosperitatea in cadrul profeisei respective;
Creeaza o solidaritate remarcabila in cadrul grupului professional;
Mentine sau chiar imbunatateste prestigiul profesiunii;
Da fiecarui membru un sentiment de securitate si forte colectiva;
Poate sa ajute la evitare interventiei statului sau sa limiteze constrangerile impuse de alte
institutii si organizatii;
Pot fi usor integrate in contractele de angajare si pot să contina si sanctiuni;
Ajuta la adoptarea unor decizii in caz de urgenta, bazandu-se pe intelepciunea colectiva.
 Pricipiile fundamentale prevazute de codul etic national al profesionistilor contabili:
-integritatea;
-obiectivitatea;
-competenta profesionala si prudent;
-confidentialitatea;
-comportament professional;
-respectul fata de normele tehnice si profesionale;

-2- Etica muncii şi morala/deontologia profesionala

Domeniu al Eticii, morala profesională vizeazeză ansamblul ideilor şi sentimentelor, al

convingerilor, atitudinilor şi deprinderilor, al valorilor, normelor şi idealurilor care privesc relaţiile
dintre indivizi cu o ocupaţie creatoare comună, conştiinţa valorizatoare a propriei profesiuni în raport
cu altele.1
Orice profesie este o relaţie între profesionist şi client. Profesioniştilor li se cere să facă ceea ce
este normal şi plătit ca atare de către client (direct sau indirect), adică să-şi facă datoria.
Profesioniştii îşi urmăresc propriul succes (veniturile şi prestigiul profesional). Orientarea pe
succes este una de tip utilitarist. Este disciplina care include normele de conduita si obligatiile
morale ale unei profesii bine definite.
Se refera la ansamblu de reguli care reglementeaza o profesiune,conduita celor care o
exercita, rapoartele dintre acestia si clientii lor,dintre ei si public.
Este determinata de particularitatile specifice unei profesii, de interese de grup, de
interesele unei organizatii anume, de cultura ,profesionala.
Deontologia profesionala generala studiaza problemele generale ale profesionistilor, fara a
face referiri concrete la un anumit domeniu, avand character predominat theoretic.In plus, se
ocupa de analiza si organizarea institutilor in care isi desfasoara activitatea profesionistii.
Deontologia de ramura (de specialitate) studiaza problematica specifica unei anumite
profesii, avand un caracter practic. In plus, dezbate problemele concrete pe care le ridica
organizarea institutiilor, pregatirea si perfectionarea specialistilor unei anumite profesii.
Profesie este o ocupatie pe care o au mai multe personae organizate voluntar să isi castige
existența prin slujirea directa a unui anumit ideal, intr-un mod permisiv, dincolo de ceea ce le
cere nemijlocit legea , piata si morala comuna.
Profesiune:-desemneaza complexul de cunostiinte teoretice si deprinderi practice care
definesc pregatirea persoanelor capabile sa realizeze o anumita activitate.

INTRODUCERE ESOMAR
Comunicarea eficienta intre producatorii si consumatorii de bunuri si servicii de toate
tipurile este vitala in orice societate moderna. Cresterea legaturilor internationale face ca acest
lucru sa fie de o importanta majora. Pentru ca un furnizor sa poata satisface in cel mai eficient
mod cerintele consumatorului, el trebuie sa-i inteleaga diferitele tipuri de nevoi. De asemenea,

1
trebuie sa inteleaga cum sa raspunda acestor nevoi si cum sa transmita in cel mai adecvat mod
informatii despre natura bunurilor sau a serviciilor pe care le ofera.
Acesta este obiectivul cercetarii de marketing. El se aplica atat in sectoarele economice
private, cat si in cele publice. Metode similare se utilizeaza si in alte domenii. De exemplu, in
masurarea comportamentului si a atitudinilor publicului fata de actiunile politice, sociale sau de
alta natura intreprinse de catre Guvern, organismele publice, mass-media, institutiile academice
etc. Cu toate diferentele dintre obiectul lor, cercetarile de piata si cele de opinie au numeroase
puncte comune in ce priveste metodele utilizate si problemele abordate.
Asemenea cercetari depind de increderea publica, mai exact de increderea in faptul ca
cercetarile sunt sincere, obiective, fara ca respondentii sa fie importunati sau dezavantajati si ca
se bazeaza pe colaborarea voluntara a acestora. Aceasta incredere trebuie mentinuta de un Cod
de deontologie profesionala corespunzator care sa reglementeze modul in care sunt realizate
studiile de cercetare a pietei.
Primul astfel de cod a fost publicat in 1948, de catre Societatea Europeana de Cercetare a
Opiniei si a Pietei (ESOMAR). Acesta a fost urmat de o serie de coduri elaborate de catre diverse
societati nationale de cercetare a pietei, precum si de alte organisme, cum ar fi Camera
Internationala de Comert (ICC), care reprezinta comunitatea internationala de marketing. In
1976, ESOMAR impreuna cu ICC au hotarat ca ar fi de preferat sa existe un singur Cod
International, in locul a doua coduri distincte. Asadar, anul urmator a fost publicat un cod comun
ESOMAR/ICC (care a fost revizuit in 1986).
Schimbarile produse in mediul social si in cel al marketingului, noile dezvoltari in ceea
ce priveste metodele de cercetare a pietei, precum si o mare crestere a activitatilor de tot felul,
inclusiv legislatia, au facut ca in 1994 ESOMAR sa elaboreze o noua versiune a Codului
International. Aceasta noua versiune expune, in cel mai concis mod, principiile deontologice de
baza care guverneaza practica cercetarii sociale si de marketing. Sunt specificate regulile care
trebuie respectate in ceea ce priveste marele public si lumea afacerilor, inclusiv clienti si alte
persoane din domeniu.
ESOMAR este bucuros sa ofere consultanta in ceea ce priveste implementarea acestui
Cod; sa ofere de asemenea, proceduri de arbitraj si servicii ale unor experti, pentru a ajuta la
rezolvarea disputelor tehnice sau de alta natura in ceea ce priveste proiectele de cercetare de
marketing.
Alte aspecte ale marketingului, in particular marketingul direct si publicitatea, sunt
acoperite de alte Coduri Internationale de Practica publicate de ICC. Copii ale acestora pot fi
obtinute de la secretariatul ICC din Paris.
CODUL INTERNATIONAL
Acest Cod stabileste principiile de baza care trebuie sa ghideze actiunile celor care
realizeaza sau utilizeaza cercetarea de marketing. Persoanele sau organizatiile care subscriu la
acest Cod trebuie sa urmeze nu numai litera, dar si spiritul acestor reguli.
 Nici un Cod nu poate furniza un set cu totul complet de reguli care sa fie aplicabile
oricarei situatii aparute. Acolo unde exista indoieli, oamenii pot cere sfaturi, in acelasi timp insa,
conformandu-se celei mai conservatoare interpretari a acestor principii. Nu este permisa
efectuarea vreunei modificari in aplicarea regulilor, fara autorizarea explicita a ESOMAR.
In anumite tari exista cerinte nationale aditionale, impuse de legislatie sau de asociatia
profesionala locala, care pot afecta aplicarea Codului International. Acolo unde reglementarile
nationale specifice difera de cele alea Codului sau sunt suplimentare lui, ele devin prioritare in
momentul realizarii unei cercetari in tara respectiva. Acestea se aplica tuturor cercetarilor din
tara, chiar daca ele sunt realizate de catre cercetatori sau clienti din alta parte. Asociatiile
nationale pot furniza informatii referitoare la orice cerinte specifice care trebuie respectate in
propria tara.
Persoanelor le revine responsabilitatea de a se asigura ca principiile stabilite de Codul
International au fost cunoscute si intelese de catre ceilalti membri ai organizatiei, membrii despre
care se stie ca sunt implicati in orice mod in activitatile de cercetare a pietei. Ele trebuie sa faca
tot posibilul ca organizatia, in ansamblul sau, sa se conformeze Codului.
Acceptarea acestui Cod International reprezinta o conditie ce trebuie indeplinita pentru a
deveni membru atat al ESOMAR cat si al altor organisme internationale care au adoptat Codul in
mod oficial. De asemenea, membrii trebuie sa se familiarizeze cu Notele si Ghidul pe care
ESOMAR le produce in scopul facilitarii procesului de interpretare si aplicare a regulilor acestui
Cod.
DEFINITII
(a) Cercetarea de marketing este un element cheie in intregul domeniu al informatiei de
marketing. Ea reprezinta legatura dintre consumator, client si public pe de-o parte si vanzator pe
de alta parte. Aceasta, prin informatia utilizata pentru identificarea si definirea oportunitatilor si
problemelor de marketing; pentru generarea, clarificarea si evaluarea activitatilor de marketing;
pentru imbunatatirea intelegerii marketingului ca proces si a modului in care actiunile specifice
ale marketingului pot fi facute mai eficient.
Cercetarea de marketing defineste informatiile necesare rezolvarii acestor probleme;
elaboreaza metodele de colectare a informatiilor; genereaza si implementeaza procesul de
colectare a datelor; analizeaza rezultatele si comunica concluziile si implicatiile acestora.
Cercetarea de marketing include studii cantitative si calitative, cercetari de media si
publicitate, cercetari business-to-business si industriale, cercetari privind minoritatile si grupurile
speciale, sondaje de opinie si studii documentare.
In cadrul acestui Cod, termenul de cercetare de marketing desemneaza de asemenea
cercetarea sociala care utilizeaza metode si tehnici de cercetare similare, dar care nu privesc piata
bunurilor si serviciilor. Stiintele sociale aplicate se bazeaza in egala masura pe asemenea metode
de cercetare empirica, pentru a dezvolta si testa ipotezele care le sustin; pentru a intelege, a
prognoza si a implementa orientari referitoare la dezvoltarea societatii, in beneficiul guvernelor,
institutiilor academice si altora.
 Cercetarea de marketing se deosebeste de alte forme de culegere a informatiilor, prin
faptul ca nu este dezvaluita identitatea celui care furnizeaza informatiile. Marketingul bazelor de
date si orice alte activitati in care numele si adresele persoanelor contactate vor fi folosite pentru
vanzarea individuala, reclama, strangere de fonduri sau in alte scopuri care nu au legatura cu
cercetarea, nu pot fi considerate in nici un caz ca fiind cercetare de marketing, atat timp cat
aceasta din urma este bazata pe pastrarea anonimatului total al respondentului.
(b) Cercetatorul este definit ca persoana fizica, agentie de cercetare, organizatie sau
departament care realizeaza o cercetare de marketing ori intervine cu titlu de consultant in
proiectul cercetarii de marketing sau care isi ofera serviciile in acest domeniu.
Termenul include orice departament sau serviciu care apartine organizatiei clientului. Un
cercetator care are legatura cu clientul in acest mod are, fata de alte departamente ale
organizatiei/institutului client, aceleasi responsabilitati ce decurg din acest Cod ca si o persoana
complet independenta de organizatia respectiva.
Termenul presupune de asemenea responsabilitatea in ceea ce priveste procedurile urmate
de orice subcontractant pe care cercetatorul il insarcineaza cu orice tip de activitate (colectarea
sau analiza datelor, tiparire, consultanta profesionala etc.) care face parte din proiectul de
cercetare. In astfel de cazuri, cercetatorul trebuie sa se asigure ca orice astfel de subcontractant se
conformeaza intru-totul prevederilor acestui Cod.
(c) Clientul este definit ca fiind orice persoana, organizatie, departament sau
subdepartament (inclusiv cel apartinand aceleiasi organizatii cu cea a cercetatorului) care
comanda in intregime un proiect de cercetare de marketing, sau co-finanteaza numai o parte a
acestuia.
(d) Respondentul este definit ca fiind orice persoana sau organizatie de la care
cercetatorul obtine orice informatii in scopul realizarii unui proiect de cercetare de marketing.
Termenul include cazurile in care informatiile sunt obtinute prin tehnici de intervievare verbala,
postala, chestionare cu auto-completare, echipament mecanic sau electronic, observare si orice
alte metode, in care identitatea furnizorului de informatii poate fi inregistrata sau detectata.
(e) Interviul este definit ca fiind orice forma de contact direct sau indirect cu
respondentii, folosind oricare din tehnicile de interviu mentionate mai sus, si unde obiectivul este
acela de a obtine date sau informatii care sa poata fi folosite, in intregime sau numai in parte, la
un proiect de cercetare de marketing.
(f) Documentul este definit ca fiind orice instructiune, propunere, chestionar, date de
identificare ale respondentului, lista, formular de inregistrare, inregistrare audio sau video, tabele
statistice sau listari de pe computer, dischete sau alte suporturi de stocare a datelor, formula,
grafic, raport etc. care priveste orice proiect de cercetare de marketing in totalitate sau numai in
parte. Sunt incluse aici atat documentele clientului, cat si cele ale cercetatorului.
REGULI
A. GENERAL
 Cercetarea de marketing trebuie sa fie realizata intotdeauna in mod obiectiv si in
concordanta cu principiile stiintifice recunoscute.
Cercetarea de marketing trebuie sa se conformeze intotdeauna legislatiei nationale si
internationale care se aplica in tarile implicate in proiectul de cercetare respectiv.
B. DREPTURILE RESPONDENTULUI
Participarea respondentilor la un proiect de cercetare de marketing este absolut voluntara
in toate etapele. Ei nu trebuie sa fie indusi in eroare atunci cand li se solicita cooperarea.
Anonimatul respondentilor trebuie pastrat cu strictete. Daca la cererea cercetatorului,
respondentul accepta ca informatiile sa fie transmise intr-o forma care permite identificarea
personala a respondentului:
(a) Respondentului trebuie sa i se explice caror persoane le vor fi furnizate informatiile si
in ce scop vor fi folosite, iar
(b) Cercetatorul trebuie sa se asigure ca informatia nu va fi folosita in alte scopuri decat
cele de cercetare si ca cel care primeste informatia este de acord sa se conformeze acestui Cod.
Cercetatorul trebuie sa isi ia toate masurile rezonabile pentru a fi sigur ca respondentii nu
sunt in nici un fel prejudiciati sau afectati in mod negativ in urma participarii lor la proiectul
cercetarii de marketing.
Cercetatorul trebuie sa acorde atentie deosebita la intervievarea copiilor si a tinerilor.
Trebuie obtinuta permisiunea prealabila a parintelui sau a altui adult responsabil in ceea ce
priveste intervievarea copilului.
Respondentilor trebuie sa li se spuna (in mod normal la inceputul interviului) daca se vor
folosi tehnici de observare sau echipamente de inregistrare. Exceptie fac cazurile in care aceste
tehnici sau echipamente vor fi folosite in locuri publice. La cererea respondentului, inregistrarea
sau portiuni relevante ale acesteia trebuie distruse sau sterse. Regula anonimatului
respondentului nu trebuie incalcata prin utilizarea acestor metode.
Respondentul trebuie sa poata verifica fara nici o dificultate identitatea si buna credinta a
cercetatorului.
C. RESPONSABILITATILE PROFESIONALE ALE CERCETATORILOR
Cercetatorii nu au voie sa actioneze, cu bunastiinta sau din neglijenta, in vreun fel prin
care sa discrediteze profesiunea cercetarii de marketing sau care sa duca la pierderea increderii
publice in aceasta.
Cercetatorii nu au voie sa faca declaratii false referitoare la calificarea si experienta
proprie sau a celor din cadrul organizatiei din care fac parte.
Cercetatorii nu au voie sa critice in mod nejustificat sau sa denigreze alti cercetatori.
 Cercetatorii trebuie sa incerce intotdeauna sa proiecteze cercetarea in conditii de eficienta
a costurilor si calitate corespunzatoare, si sa se conformeze specificatiilor stabilite de comun
acord cu clientul.
Cercetatorii trebuie sa se asigure ca documentele de cercetare aflate in posesia lor se afla
in siguranta.
Cercetatorii nu au voie sa permita cu buna stiinta publicarea concluziilor unei cercetari de
marketing, daca acestea nu sunt sustinute de date. Cercetatorii trebuie sa fie intotdeauna pregatiti
sa furnizeze informatiile tehnice necesare stabilirii validitatii rezultatelor publicate.
Atunci cand actioneaza in calitate de cercetator, acesta nu trebuie sa intreprinda alte
activitati care nu sunt in cercetare, de exemplu implicarea in marketingul bazelor de date care
presupune informatii individuale ce vor fi folosite in activitatile de marketing direct si de
promovare. Orice astfel de activitati care nu tin de cercetare, trebuie diferentiate intotdeauna,
prin modul de organizare si realizare, de activitatea de cercetare si de marketing.
D. DREPTURI SI RESPONSABILITATI MUTUALE ALE CERCETATORILOR SI
CLIENTILOR
In mod normal, aceste drepturi si responsabilitati vor fi reglementate de un contract scris,
incheiat intre cercetator si client. Partile pot modifica prevederile articolelor 19-23 de mai jos, in
cazul in care cad de acord asupra acestui lucru, printr-un acord scris. Celelalte dispozitii ale
acestui Cod nu pot fi modificate astfel. Cercetarea de marketing trebuie, de asemenea, sa fie
intotdeauna realizata in concordanta cu principiile concurentei loiale, general intelese si
acceptate.
Cercetatorul trebuie sa informeze clientul in cazul in care in cadrul aceluiasi proiect,
munca va fi combinata sau sindicalizata cu cea pentru alti clienti, fara a dezvalui insa, identitatea
clientilor in cauza.
In cazul in care in lucrarea pentru un client sunt subcontractate persoane din afara
organizatiei, cercetatorul trebuie sa informeze in prealabil clientul asupra acestui fapt (inclusiv
pentru cazurile in care este utilizat un consultant din afara). La cerere, clientului trebuie sa i se
dezvaluie identitatea oricarei astfel de persoane subcontractate.
Clientul nu are dreptul sa utilizeze in exclusivitate serviciile cercetatorului sau ale
organizatiei acestuia, in intregime sau in parte, fara existenta unui acord prealabil intre partile
implicate. In cazul in care lucrarea este realizata pentru mai multi clienti, cercetatorul trebuie sa
faca tot posibilul sa evite conflictul de interese intre serviciile furnizate clientilor.
Urmatoarele documente raman in proprietatea clientului si nu pot fi comunicate de catre
cercetator unei terte persoane, fara a avea permisiunea clientului:
(a) instructiunile, specificatiile sau alte informatii ale cercetarii de marketing care au fost
furnizate de catre client
(b) datele si rezultatele unui proiect de cercetare de marketing (cu exceptia cazului in care
este vorba de un proiect sindicalizat sau de clienti multipli).
 Clientul nu are dreptul sa cunoasca numele sau adresele respondentilor, decat daca
respondentul si-a dat anterior permisiunea in mod explicit referitor la acest lucru (aceasta
dispozitie nu poate fi modificata in baza articolului 16).
Urmatoarele documente raman in proprietatea cercetatorului, in cazul in care nu exista o
alta intelegere:
(a) propunerile de cercetare de marketing si cotatiile de pret (in cazul in care acestea nu
au fost platite de catre client). Acestea nu trebuie dezvaluite de catre client unei terte parti, alta
decat un consultant care lucreaza la acel proiect pentru client (exceptie facand orice consultant
care lucreaza in acelasi timp si pentru un concurent al cercetatorului). In particular, acestea nu
pot fi folosite de catre client in scopul influentarii propunerilor de cercetare sau cotatiilor de pret
ale altor cercetatori.
(b) continutul unui raport, in cazul in care nu este vorba de un proiect sindicalizat pentru
mai multi clienti, sau de servicii in care aceleasi date sunt furnizate mai multor clienti si in care
este clar inteles ca rapoartele rezultate sunt disponibile cumpararii generale sau subscriptiei. Fara
permisiunea cercetatorului, clientul nu are voie sa dezvaluie rezultatele cercetarii unor terte
persoane (altele decat proprii consultanti sau consilieri angajati ai organizatiei).
(c) orice alte documente de cercetare, produse de catre cercetator (cu exceptia cazurilor in
care este vorba de raportul unui proiect realizat pentru un singur client sau de o metodologie si
de un chestionar ale caror costuri sunt suportate de catre client).
Cercetatorul trebuie sa se conformeze practicilor profesionale in vigoare, in ceea ce
priveste pastrarea unor astfel de documente pentru o perioada corespunzatoare de timp de la
terminarea cercetarii. La cerere, cercetatorul trebuie sa ii ofere clientului copii ale acestor
documente, daca prin aceasta nu se incalca regula anonimatului si a confidentialitatii (Regula 4);
daca cererea este facuta in perioada de timp convenita pentru pastrarea documentelor; si daca
clientul plateste un pret rezonabil pentru furnizarea acestor copii.
Fara permisiunea clientului, atat identitatea acestuia, cat si alte informatii confidentiale
referitoare la activitatea sa, nu pot fi furnizate de catre cercetator unei terte persoane (exceptie
fac cazurile in care exista alte obligatii legale in acest sens).
La cerere, cercetatorul trebuie sa ii permita clientului sa organizeze verificarea calitatii
atat a operatiilor de teren, cat si a pregatirii datelor furnizate, cu conditia ca pentru aceasta
clientul sa plateasca costurile aditionale ale acestei operatii. Orice asemenea verificare trebuie sa
se conformeze cerintelor Regulii 4.
Cercetatorul trebuie sa furnizeze clientului orice detalii tehnice referitoare la cercetarile
realizate pentru clientul in cauza.
In prezentarea rezultatelor unei cercetari de marketing, cercetatorul trebuie sa faca
distinctia clara dintre rezultatele in sine, interpretarea acestora de catre cercetator si
recomandarile facute pe baza lor.
Atunci cand rezultatele unui proiect de cercetare sunt publicate de catre client, acestuia ii
revine responsabilitatea de a se asigura ca rezultatele nu sunt de natura sa induca in eroare.
Cercetatorul trebuie sa fie consultat si sa isi dea acordul prealabil asupra formei si continutului
celor publicate si trebuie sa ia masurile necesare in ceea ce priveste corectarea tuturor
afirmatiilor inselatoare referitoare la cercetare si la rezultatele acesteia.
Cercetatorii nu trebuie sa permita ca numele lor sa fie asociate cu vreun proiect de
cercetare, ca asigurare ca proiectul a fost realizat in conformitate cu acest Cod, decat in cazul in
care cercetatorii sunt incredintati ca cercetarea in cauza respecta intru totul reglementarile
Codului.
Cercetatorii trebuie sa se asigure ca clientii au cunostinta atat de existenta acestui Cod,
cat si de necesitatea respectarii cerintelor sale.
E. APLICAREA CODULUI
Clarificari referitoare la interpretarea acestui Cod si la modalitatea de aplicare in
probleme specifice, pot fi adresate Secretariatelor internationale ale ICC sau ESOMAR.
Orice infractiune aparenta asupra acestui Cod, daca se aplica in cadrul activitatilor dintr-o
singura tara, trebuie raportate imediat, in primul rand organismului cel mai competent din tara
respectiva. O lista a organismelor care au adoptat acest Cod poate fi gasita in anexe.
Organismnul national respectiv va investiga cazul si va lua masurile necesare, informand
ICC/ESOMAR asupra rezultatului, in cazul in care infractiunea a fost demonstrata.
Infractiunile aparente asupra Codului vor fi raportate direct Secretariatelor ICC sau
ESOMAR, in cazul in care:
(a) nu exista un organism national corespunzator,
(b) organismul national nu este capabil sa ia masuri sau prefera sa rezolve neregulile
impreuna cu organismul international,
(c) sunt implicate mai multe tari, cum este cazul proiectelor internationale.
Unul sau ambele organisme internationale (secretariatele ICC/ESOMAR), dupa caz, vor
analiza plangerea si vor actiona in consecinta. Aceasta poate insemna suspendarea sau retragerea
calitatii de membru al asociatiei profesionale sau comerciale iar in cazul unei organizatii,
excluderea sa din catalogul public al acestor organizatii.