CURS 7

Cererea și elasticitatea cererii

Consumatorii (cumpărătorii) reprezintă, la nivelul pieței, agenți ai cererii pentru un

anumit bun sau serviciu, în timp ce producătorii (vânzătorii) reprezintă agenți ai ofertei.
Astfel, prin confruntarea cererii și ofertei, la nivelul pieței se formează, în mod liber, prețul de
vânzare.

Cererea individuală exprimă relaţia dintre cantitatea dintr-un bun economic pe care un
consumator doreşte şi poate să o achiziţioneze într-o perioadă determinată de timp şi preţul acelui
bun. Prin însumarea cererilor individuale referitoare la un anumit bun, obţinem cererea pieţei.

 Cererea nu este sinonimă cu cantitatea cerută, ci este o relaţie între un set determinat de
cantităţi corespunzătoare unor niveluri determinate de preţ; ea arată cât se cere dintr-un bun la
un anumit preţ, toate celelalte variabile considerându-se constante;
 Cererea evidenţiază cantitatea dintr-un bun pe care consumatorul doreşte şi are
capacitatea financiară să o cumpere; dacă, de exemplu, doriţi o limuzină BMW, dar nu aveţi
bani să o cumpăraţi, nu sunteţi o componentă a cererii pe piaţa acestor autoturisme;
 Cererea este o variabilă de flux, în sensul că se manifestă pe o anumită perioadă de timp: zi,
săptămână, lună etc.

Cantitatea cerută la un moment dat dintr-un anumit bun este influențată de o mulțime de factori,
însă cel mai important dintre aceștia este prețul.

Legea cererii: exprima relația inversă dintre cantitatea cerută și preț.

Ecuatia cererii: Qc=a-b*P

Curba cererii: un grafic care ne arată relația inversă dintre prețul unui bun și cantitatea cerută.
Curba cererii are așadar pantă negativă, exprimând această relație inversă.

Exemplu numeric: 2 cereri individuale și cererea pieței

Prețul ciocolatei Cererea individuală Cererea individuală Cererea pieței

a Mariei a lui Andrei
0 12 7 19
0,5 10 6 16
1 8 5 13
1,5 6 4 10
2 4 3 7
2,5 2 2 4
3 0 1 1
 Creșterea cantității cerute ca urmare a diminuării prețului determină extinderea
cererii, iar diminuarea cantității cerute ca urmare a creșterii prețului determină
contracția cererii.

Factorii care influențează cererea. Deplasarea curbei cererii

a) Veniturile consumatorilor. În general, atunci când veniturile lor cresc, consumatorii cumpără
mai mult, iar când veniturile scad, cumpără mai puţin. Bunurile a căror cerere creşte când veniturile
cresc şi scade în situaţia inversă se numesc bunuri normale şi deţin cea mai mare pondere în
totalul mărfurilor. Alături de acestea există şi bunuri inferioare, a căror cerere se află în relaţie
inversă cu venitul: scade când creşte venitul şi creşte când venitul scade. Exemple de astfel de
bunuri sunt pâinea, fasolea, cartofii, îmbrăcămintea second-hand.
b) Preferinţele consumatorilor. O modificare a gusturilor consumatorilor în favoarea unui produs
va determina o creştere a cererii pentru produsul respectiv şi invers.
c) Numărul consumatorilor influenţează direct cererea. De exemplu, reducerea natalităţii în
România determină o reducere a cererii de îmbrăcăminte pentru copii.
d) Preţul altor bunuri. Există două categorii de bunuri:
- substituibile, care pot fi folosite alternativ pentru a acoperi aceeaşi nevoie; de exemplu mierea şi
zahărul sau autoturismul personal şi mijloacele de transport în comun;
- complementare, utilizate împreună pentru a acoperi o nevoie; de exemplu autoturismul şi benzina
sau motorina.
Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile şi preţul bunului X creşte, consumatorii vor opta pentru
bunul Y, comparativ mai ieftin, ceea ce va conduce la creşterea cererii din acest bun.
Dacă X şi Y sunt complementare şi preţul lui X creşte, acest bun devine mai puţin accesibil,
cantitatea cerută scade, dar în acelaşi timp se va reduce şi cererea pentru bunul Y, ce nu poate fi
folosit fără X.
e) Previziunile consumatorilor. Aşteptările consumatorilor au în vedere: evoluţia preţului, a
venitului, ca şi posibilităţile de acces la anumite produse. În cazul în care consumatorii anticipează
o creştere a preţului în viitor, cererea prezentă creşte; asemenănător o anticipare a creşterii
veniturilor conduce la creşterea cererii. Dacă se prevede o penurie de produse în viitor, cererea
prezentă creşte; de exemplu dacă se anticipează o criză valutară care să stopeze importurile, cererea
pentru bunuri importate va creşte.

Creşterea şi reducerea cererii în funcţie de alţi factori decât preţul pot fi reprezentate grafic astfel:

Variabile care influențează consumatorii

Variabilă Modificarea acestei variabile determină
Prețul bunului respectiv O mișcare de-a lungul curbei cererii
Venitul consumatorilor Deplasarea curbei cererii (dreapta când cererea crește și stânga când
cererea scade)
Preferințele Deplasarea curbei cererii (dreapta când cererea crește și stânga când
cererea scade)
Prețurile altor bunuri Deplasarea curbei cererii (dreapta când cererea crește și stânga când
cererea scade)
Numărul consumatorilor Deplasarea curbei cererii (dreapta când cererea crește și stânga când
cererea scade)
Așteptările Deplasarea curbei cererii (dreapta când cererea crește și stânga când
cererea scade)

Aplicație
O politică guvernamentală întreptată în direcția diminuării consumului de produse fast-food
(informare, pliante, spot-uri TV) determină scăderea cerereii pentru aceste produse și deplasarea
curbei cererii spre sânga, în timp ce introducerea unei taxe suplimentare asupra consumului de fast-
food determină creșterea prețului și mișcarea pe aceeași curbă a cererii, spre stânga (un preț mai
mare și o cantitate cerută mai mică). Reprezentați grafic.

Cererea atipică

 Efectul Giffen
Bunurile inferioare de tip Giffen sunt cele pentru care cererea creşte când preţul creşte
şi scade în situaţia inversă. Astfel, în perioadele de recesiune economică sau de inflaţie, puterea de
cumpărare pe ansamblul economiei scade. Unele categorii sociale se văd în consecinţă excluse de la
consumul anumitor bunuri normale şi, pentru completarea consumului, apelează la bunurile
inferioare, cum ar fi pâinea, cartofii sau fasolea. Pe piaţa acestor bunuri cererea va creşte o dată cu
preţul, deci curba cererii va avea pantă pozitivă.
 Efectul de snobism şi ostentaţie
Acest efect se manifestă la persoanele care doresc să demonstreze că aparţin unei elite sociale.
În consecinţă, ele vor consuma mai mult din bunurile de lux devenite mai scumpe din snobism,
pentru a demonstra că sunt membrii categoriei sociale în care se doresc încadraţi.
 Efectul de venit nul
Există mărfuri foarte scumpe, la care accesul este extrem de limitat tocmai datorită preţului.
Majoritatea populaţiei nu are acces la aceste bunuri datorită venitului insuficient în raport cu preţul.
În consecinţă reducerile succesive de preţ nu afectează cererea, în măsura în care nu sunt suficiente
pentru a permite accesul altor categorii sociale pe piaţă.
 Efectul de anticipaţie
În perioadele inflaţioniste, populaţia anticipează creşteri continue ale preţurilor. Pentru a se
proteja în faţa acestor creşteri, populaţia încearcă să-şi facă rezerve, cumpărând mai mult, chiar
dacă preţul creşte, deoarece anticipează creşteri şi mai mari în viitor. Efectul acţionează în sens
invers pentru produsele perisabile. Anticipând o reducere a preţului, consumatorii se abţin să
cumpere, chiar dacă preţul scade, astfel că cererea are pantă pozitivă.
 Elasticitatea cererii

Reprezintă sensibilitatea cererii (modul în care aceasta reacţionează) la modificarea

condiţiilor ce o influenţează. Cele mai importante forme ale elasticităţii, din perspectiva firmei,
sunt: elasticitatea cererii la preţ, elasticitatea cererii la venit şi elasticitatea încrucişată a cererii.

a) Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

Reprezintă modificarea cantităţii cerute în funcţie de modificarea preţului. Coeficientului de
elasticitate a cererii la preţ se determină ca raport între variaţia procentuală a cantităţii cerute şi
variaţia procentuală a preţului.
Formula uzuală de determinare a elasticităţii este:
Ec/p= - %ΔQc/%ΔP, în care:
- Ec/p= coeficientul de elasticitate a cererii la preţ;
- %ΔQ = modificarea procentuală a cantităţii cerute (ΔQ/Q0);
- %ΔP = modificarea procentuală a preţului (ΔP/ P0).
Semnul "-" al coeficientului de elasticitate a cererii la preţ exprimă relaţia inversă dintre preţ
şi cantitatea cerută, fiind de cele mai multe ori neglijat atunci când se apreciază gradul de
elasticitate.
Asfel, în funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la preţ, putem spune că:

 cererea este elastică, dacă Ec/p>1, în valoare absolută; (|%ΔQ|>|%ΔP|)

 cererea este inelastică, dacă Ec/p<1, în valoare absolută; (|%ΔQ|<|%ΔP|)

 cererea are elasticitate unitară, dacă Ec/p=1, în valoare absolută;

 cererea este perfect elastică, dacă Ec/p ∞; În această situaţie, la preţul critic P*
consumatorii vor cumpăra întreaga cantitate disponibilă, iar peste punctul critic nu vor
mai cumpăra nimic. Cererea perfect elastică este o dreaptă paralelă cu abscisa:

 cererea este perfect inelastică, dacă Ec/p=0, cantitatea cerută nu depinde de preţ.
Cererea perfect inelastică este o dreaptă paralelă cu ordonata:
Factorii care influenţează elasticitatea cererii la preţ
1) Gradul de substituire al bunurilor. În general, cu cât un bun este mai uşor de substituit în
consum, cu atât elasticitatea la preţ a cererii pentru bunul respectiv este mai mare. De exemplu,
serviciul de transport feroviar are doar câţiva substituenţi, cum ar fi transportul cu automobilul
personal sau cel asigurat cu alte mijloace de transport în comun (autocare, microbuze etc). Astfel,
cererea pentru serviciile de transport feroviar este destul de inelastică.
2) Ponderea cheltuielilor cu bunul studiat în totalul cheltuielilor consumatorilor. Cu cât
această pondere este mai mare, cu atât elasticitatea este mai ridicată. Spre exemplu, dacă ne
referim la un bun cu un preț redus, a cărui pondere în totalul cheltuielilor este redusă, atunci cu
siguranță modificarea prețului nu va afecta în mare măsură cererea (de ex. pâinea).
3) Natura bunului. Pentru bunurile de strictă necesitate, cum ar fi apa, energia ş.a., cererea tinde
să fie inelastică, dacă toate celelalte condiţii nu se modifică. Cel mai probabil, nu vom renunța la
seriviciile de internet chiar dacă prețul acestira crește cu 20 – 3-% sau chiar cu 50%. În schimb,
pentru bunurile de lux, cum ar fi blănurile sau pietrele preţioase, cererea este elastică.
4) Perioada de timp de la modificarea preţului. Elasticitatea cererii este cu atât mai mare cu cât
a trecut mai mult timp de la modificarea preţului deoarece consumatorii au nevoie de o perioadă de
acomodare la noile preţuri. De exemplu, dacă preturile pentru convorbirile telefonice cresc extrem
de mult, cel mai probabil aceste creșteri nu vor afecta imediat volumul convorbirilor, ci doar după o
perioadă de timp (probabil câteva luni).

Elasticitatea cererii la preț și veniturile firmei

Tipul de elasticitate a cererii la preț poate influența evoluția veniturilor firmei în condițiile
modificării prețului de vânzare :

Ecp >1 (cerere Ecp=1 Ecp<1

elastică : (sapun, gel de dus) (cerere inelastică :
îmbrăcăminte, medicamente, țigări,
mobilă, parfumuri, en. Electrică,
etc., somon, caviar, ) combustibili, alimente
de strictă necesitate :
ouă, lapte, paine,
carne)
Pretul crește VT scade VT constant VT crește
Prețul scade VT crește VT constant VT scade

b) Elasticitatea cererii în funcţie de venitul consumatorilor

Exprimă sensibilitatea cererii pentru un anumit bun la modificarea veniturilor
consumatorilor. Măsurarea acesteia se face cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii la venit
determinat ca un raport între modificarea procentuală a cantităţii cerute şi modificarea procentuală a
venitului consumatorilor:
Ec/V=% ΔQc/ %ΔV, în care V este venitul consumatorilor.
În funcţie de valorile acestui coeficient distingem două tipuri de bunuri:
i) Bunuri normale, pentru care Ec/V > 0 şi
ii) Bunuri inferioare, pentru care Ec/V < 0.

c) Elasticitatea încrucişată a cererii

Exprimă modificarea cererii pentru un bun în funcţie de modificare preţului altor bunuri,
cum ar fi bunurile substituibile şi bunurile complementare. Coeficientul de elasticitate încrucişată a
cererii se determină ca un raport între modificarea procentuală a cantităţii cerute dintr-un bun şi
modificarea procentuală a preţului altui bun, astfel:
Ecx/py=% ΔQx/% ΔPy, în care Qx este cantitatea cerută din bunul x, iar P y este preţul bunului y.
În funcţie de acest coeficient bunurile pot fi:
- substituibile, dacă Ecx/py>0;
- complementare, dacă Ecx/py<0.