Elasticitatea cereri in functie

de factorii care o influenţează.

ează

1
Cuprins:
Introducere
1. Cererea ca formă de legătură a activităţii agenţilor economici…………3
Cererea
2. Noţiuni despre elasticitatea cererii ………………………………………4

3.Factorii de influeţă asupra cererii...............................................................5

4.Elasicitatea cererii funcţie de venitul consumatorului..............................6
5. Elasticitatea cererii in funcţie de preţul bunului………………………..6
5.1.Gradul de substituire a bunurilor
6.Coeficientul elasticitaţii încrucişate………………………………………6
Bibliografie……………………………………………………………………..8

Introducere

2
 Apariţia schimbului de bunuri şi evoluţia acestuia a dat naştere la piaţă. Ea a apărut ca
urmare a dezvoltării diviziunii sociale a muncii, prin viziunea care sa realizat între
producător şi consumator.Această separare a determinat că bunurile produse să ajungă de la
producător la consumator prin intermediul pieţei. Analiza cererii pe piaţă reprezintă
continuarea problemelor privitoare la nevoile umane şi la caracteristicile lor, la interesele
economice. În acelaşi timp, teoria cererii constituie baza alocării veniturilor limitate de
către consumatorii raţionali.
Analiza problemelor referitoare la ofertă este o continuare a analizei resurselor economice
şi a factorilor de producţie, şi respectiv o continuare a analizei bunurilor economice.

1. Cererea ca formă de legătură a activităţii agenţilor economici

Cele trei probleme fundamentale ale oricărui sistem economic de organizare a societăţii
(ce, cum şi pentru cine?) sunt soluţionate în mod diferit, cu mijloace şi metode specifice,
aşa cum rezultă din analiza evoluţiei economiei moderne. La nivel mijlociu se operează cu
două noţiuni: oferta şi cererea. Noi “oferim” şi piaţa “cere” sau viceversa depinde în care
parte a firmei ne aflăm. În cadrul acestei lucrări se va examina rolul cererii, elasticitatea
acestuia.

Subiecţul vieţii economice sunt consumatorul şi producatorul. . Agenţii economici trebuie

doar să îndeplinească aceste directive.

2.Noţiuni despre elasticitatea cererii

3
Elasticitatea cererii eprimă sensibilitatea cererii la modificarea preţului sau a altei condiţii a
cererii.

Coeficientul elasticităţii cererii (Ec) arată gradul, fracţiunea sau procentul modificării
cererii în funcţie de schimbarea preţului sau a altei condiţii a cererii.
Elasticitatea cererii este determinata de doi factori : de disponibilităţile baneşti ale
cumparatorului şi, în mod deosebit, de preţ. Variaţiile cererii faţă de preţ sunt diferite,
respectiv pot fi mai puternice sau mai slabe, dar de-a lungul întregii game de preţuri
posibile nu există nici o marfă sau serviciu care să aibă o cerere complet rigidă.
Cunoaşterea marjelor de elasticitate ale cererii este foarte importantă pentru producator
deoarece ele stabilesc daca el poate sau nu să-şi sporească încasarile prin majorarea
preţurilor.
Teoria cererii, în esenţă, nu este diferită de cea a ofertei. Ambele teorii consideră că cei
ce iau decizii sunt confruntaţi cu alternative, iar opţiunile lor sunt o reflecatre a comparării
rezultatelor anticipate cu realitatea de pe urma uneia sau alteia dintre alternative. Iată de ce
logica procesului economic este în fapt aceeaşi atît pentru producator, cît şi pentru
cosumator.
În aceaşi logică un loc central ii revine elasticitaţii cererii si a ofertei faţă de preţ.
Modificarea preţului unui anumit bun sau a oricăreia din condiţiile cererii determină
schimbări mai mari sau mai mici, pozitive sau negative, în cererea pentru bunul respectiv.
Aceste schimbări pot fi cuantificate numai dacă se cunoaşte influenţa factorilor care
determină elasticitatea cererii. Dintre aceşti factori, mai importanţi sunt cei care determină
elasticitatea cererii în funcţie de preţ.

4
3.Factorii de influeţă asupra cererii
Elasticitatea cererii este categoria economică care arată în ce măsură modificarea preţului
influenţează cantitatea de bunuri cerută. Se pot întâlni următoarele 3 situaţii:
1) când scăderea preţurilor provoacă creşterea cantităţii vândute dintr-un bun, astfel
că încasările totale cresc faţă de perioada precedentă, vorbim de cerere elastică;
2) când scăderea preţurilor provoacă creşterea cantităţii vândute dar încasările totale
vor rămâne neschimbate, vorbim de elasticitate unitară;
3) când micşorarea preţurilor provoacă creşterea lentă a vânzărilor totale, astfel că
încasările realizate vor fi mai mici faţă de cele anterioare reducerii preţurilor, vorbim de
elasticitate rigidă.
Pentru a avea un criteriu de comparaţie, variaţiile dintre cantitate si preţ sunt urmărite în
procente.
Raportul sau coeficientul de elasticitate(E) poate indica o cerere elastică cand raportul
menţionat este supraunitar, respectiv E>1; o cerere rigidă cînd raportul este subunitar, E<1
şi elasticitatea unitară cand E=1.
Considerăm trei cazuri concrete de elasticitate. În toate cele trei cazuri se reduce preţul
de vânzare la jumătate, adică preţul iniţial se găseşte în punctul A, iar după reducerea lui în
punctul B. Încasările totale cu ajutorul noilor preţuri sunt diferite. În cazul “b” volumul
total al încasărilor a rămas acelaşi, adică 1000 milioane lei (1,0 × 1000 = 1000; 0,5 × 2000
= 1000). În cazul “a” în loc de 1000 milioane lei se obţin 1500 milioane lei (1000 × 1 =
1000; 500 × 3 = 1500). În cazul “c” se obţin în loc de 40 doar 30 milioane lei (4 × 10 = 40;
2 × 15 = 30). Cererea bunurilor de folosinţă îndelungată (frigidere, autoturisme, televizoare
color, etc.) este de regulă elastică. Cererea bunurilor de consum necesare traiului zilnic
(pâine, ulei, zahăr, etc.) este de regulă rigidă.

4.Elasicitatea cererii în funcţie de venitul consumatorului

5
 Elasticitatea în funcţie de venit masoară variaţia procentuala a cererii unui bun generată
de modificarea cu un procent a venitului consumatorului.
Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii. Cu cît
ponderea respectivă este mai ridicată, cu atît coeficientul elasticităţii cererii la preţ (E cp)
este mai mare, în situaţii în care celelalte condiţii ramîn constante.
Pentru un bun normal, coeficientul ia valori pozitive, cererea bului evoluînd în acelaşi sens
ca şi venitul. Mai mult, pentru bunuri superioare, coeficientul ia valori supraunitare,
exprimînd un grad ridicat de elasticitate a cererii acestor bunuri în funcţie de venit .În cazul
bunurilor de strictă necesitate insă, valorile coeficientului sunt pozitive, dar subunitare,
exprimînd inelasticitatea cererii în raport cu venitul.
Astfel, pe măsură ce veniturile băneşti cresc, ponderea cheltuielilor pentru bunurile
alimentare se reduce. De aceea, cheltuielile pentru alimente au o pondere mult mai mare în
totalul cheltuielilor persoanelor cu venituri reduse decît la cele cu venituri mari.

În această situaţie, coeficientul elasticităţii cererii pentru bunurile alimentare este mai mare
pentru persoanelor cu venituri mici, în comparaţie cu persoanele care au venituri mari şi
foarte mari.

5.Elasticitatea cererii în funcţie de preţul bunului

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ măsoară modificarea relativă(procentuală) a cererii

generată de modificarea cu un procent a preţului unui bun.
Pentru majoritatea bunurilor(bunuri obisnuite), coeficientul ia valori negative. Astfel ,
cheltuiala consumatorului nu variaza dacă gradul de elasticitatea, măsurat prin intermediul
coeficientului, este egat cu -1, ea se diminuează cînd coeficientul este mai mic ca -1 si
creşte cînd coeficientul este cuprins între -1 si 0.
5.1.Gradul de substituire a bunurilor.
Între gradul de substituire a unor bunuri şi elasticitatea cererii în funcţie de preţ pentru
bunurile tip Giffen există o relaţie pozitivă. Coeficientul elasticităţii cererii este cu atît mai
mare cu cît gradul de substituire este mai mare şi invers.
În concluzie , în cazul diminuării preţului, cererea este inelastică dacă cheltuiala pentru
achiziţionarea bunului se diminuează , este elastică daca cheltuiala creşte, sau este de
elasticitate unitară cînd cheltuiala nu se modifică.

6.Coeficientul elasticitatii incrucisate

Coeficientul elasticităţii incrucişate măsoară variaţia în procente a cererii unui bun
datorată variaţiei cu un procent a preţului altui bun.
Durata perioadei de timp de la modificarea preţului. Între durata perioadei de timp de la
schimbarea preţului unui anumit bun şi mărimea coeficientului elasticităţii cererii la preţ
există o relaţie directă, pozitivă. Astfel, dacă preţul bunului A se dublează cererea pentru
bunul respectiv într-o perioadă scurtă de timp, se va reduce, de exemplu cu 80% (Ecp =
0,8). Pe o perioadă îndelungată de timp însă se va reduce cu un procent mult mai mare, de
exemplu, cu 120% (Ecp = 1,2).
El permite astfel aprecierea sensibilităţii cererii unui bun la variaţia preţurilor altor bunuri.
Cum am vazut deja , relatia dintre cunsumul unui bun şi preţul altuia depinde in principal
de gradul de substituibilitate sau de complementaritate al bunurilor, coeficientul elasticităţii
incrucişate oferind cuatificarea acestei dependenţe.

6
 Pentru bunurile substituibile, variaţia cererii unui bun este de acelaţi sens cu cea a preţului
celuilalt bun, coeficientul fiind pozitiv.
Pentru bunurile complementare, coeficientul de elasticitate incrucişată va fi negativ, cerea
unui bun evoluînd în sens contrar preţului celuilalt bun.
Cunoaşterea influenţei acestor factori asupra elasticităţii cererii în funcţie de modificarea
preţului prezintă o importanţă deosebită pentru estimarea venitului total încasat care este
egal cu produsul dintre cantitatea bunurilor vîndute (Q) şi preţul de vînzare pe piaţă (P).
Astfel că veniturile totale sunt egale cu cheltuielile totale şi cu totalul vînzărilor (VT =
Q.P).

În situaţia în care cererea pentru anumite bunuri este elastică în funcţie de preţul acestora,
între modificarea preţului şi venitul total încasat există o relaţie inversă, negativă. În cazul
în care cererea este inelastică între evoluţia preţului şi venitul total există o relaţie pozitivă.
În situţia în care există o cerere cu elasticitate unitară, venitul total încasat nu se modifică.

7
Bibliografie
1. Adriana Bădescu, “Management”, Editura Bucureşti: Nemira, 1998
2.Nicolae Postăvaru, “Curs de marketing”, Editura Bucureşti, 1997
3.Eaton B.C. , “Microeconomics”, W.H. Freedom and Company, New York,1988
4.Gherasim T, “Microeconomie, vol.1 , Editura Economică,1993.