Determinarea elasticității cererii si ofertei pentru diferite mărfuri și

importanța informațiilor obținute pentru deciziile agenților

economici

Elasticitatea reprezintă variația procentuală a variabilei dependente ca urmare a unei

variații a variabilei independente cu un procent.
Coeficientul de elasticitate reflectă cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în
urma modificării variabilei independente X cu un procent. Formula cea mai generală a
coeficientului de elasticitate este următoarea:

unde:   ;

Reacția cererii la modificarea factorilor ei de influență a primit denumirea de elasticitate a

cererii . Această reacție poate fi calculată cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii
prin următoarea formulă:

unde E D – reprezintă coeficientul elasticității cererii, ΔQ D % – modificarea cu un procent a

cantității cerute; ΔF % – modificarea cu un procent a valorii factorului de influență.

Elasticitatea cererii în funcție de preț reflectă gradul de sensibilitate a mărimii cererii de

consum față de un anumit bun economic, determinată de modificarea prețului acestuia, cu
condiția respectării principiului ceteris paribus.

Coeficientul elasticității cererii în funcție de preț ( EDP) arată cu câte procente va crește sau
se va reduce cantitatea cerută de bun (ΔQ D %) ca rezultat al modificării cu un procent a
prețului bunului dat (ΔP%):

De exemplu, dacă prețul bunului economic scade cu 3%, iar cantitatea cerută crește cu 7%,
coeficientul elasticității cererii în funcție de preț va constitui:

Sau, dacă elasticitatea cererii în funcție de preț constituie (–2), atunci o majorarea cu 5% a

prețului bunului economic va contribui la diminuarea cantității cerute cu 10%:
 Cu cât sensibilitatea consumatorului față de preț este mai mare, cu atât cererea este mai
elastică, mărimea absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai mare. Și invers, o
reacție mai redusă a consumatorului față de modificarea prețului determină un coeficient de
elasticitate mai mic. Dacă modificarea prețului tinde la zero, atunci relația ΔQ D / ΔP devine
echivalentul funcției derivate a cererii după preț.

Deoarece pentru marea majoritate a bunurilor economice (cu excepția bunurilor Giffen și
Veblen), între cantitatea cerută de bunuri și prețul acestora există o dependență inversă,
coeficientul elasticității cererii în funcție de preț va avea semnul negativ (–). De obicei,
economiștii ignoră semnul coeficientului de elasticitate, acordând importanță mărimii
absolute a acestuia. Deci, coeficientul de elasticitate este egal cu valoarea absolută a
raportului dintre modificarea procentuală a cantității cerute și modificarea procentuală a
prețului.

Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a prețului duce la o modificare

procentuală mai mare în cantitatea cerută, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate
este mai mare de o unitate:

De exemplu, dacă la o majorare a prețului cu 15% cantitatea cerută scade cu 60%,

coeficientul de elasticitate va avea valoarea (–4):

Prin urmare, consumatorii reacționează prompt la modificarea prețului și orice creștere sau
scădere cu un procent al prețului va determina o diminuare sau majorare de 4% a volumului
de bunuri consumate. Drept exemple de bunuri care au o cerere elastică la preț sunt mobila,
obiectele de lux, automobilele, imobilul, blănurile naturale, articolele giuvaiere, bunurile care
au substituenți.

Cererea se consideră inelastică dacă o modificare procentuală a preţului determină o

modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului, astfel încât
mărimea coeficientului de elasticitate este mai mică de o unitate .

De exemplu, la o diminuare a preţului cu 15%, cantitatea cerută creşte cu 5%. În acest caz
coeficientul de elasticitate va constitui (–0,33).

Orice majorare sau diminuare procentuală în preț va determina o scădere sau creștere de
0,33% în cantitatea cerută din bunul dat. O astfel de situație poate fi explicată printr-o
indiferență a consumatorului la modificările înregistrate în prețul bunului sau serviciului dat.
Exemple de bunuri care posedă o cerere inelastică în funcție de preț pot fi: bunurile de primă
necesitate, medicamentele, bunurile cu grad redus de substituibilitate, cum ar fi sarea,
energia electrică, petrolul etc.

Cererea la bunurile unei firme de talie mică pe o piaţă perfect concurențială, posedând un
segment destul de modest în volumul vânzărilor pe piaţă, poate servi drept exemplu de
cerere perfect elastică. Chiar şi o modificare foarte minoră în majorarea preţului poate
contribui la o diminuare destul de mare în volumul bunurilor vândute, şi invers – o diminuare
neesenţială în preţ poate provoca o majorare infinit de mare a volumului de bunuri vândute.