TEMA 3.

ELASTICITATEA CERERII ȘI OFERTEI

_____________________________________________________
1. Elasticitatea cererii după preţ , tipuri de cerere, factorii elasticităţii
2. Elasticitatea cererii după venit şi preţul altor bunuri, diferite modalităţi de clasificare a
bunurilor
3. Elasticitatea ofertei după preţ, tipuri de ofertă, factorii elasticităţii
4. Aplicarea elasticităţii în analiza microeconomică

1. Elasticitatea cererii după preț, tipuri de cerere, factorii elasticităţii

Pentru a defini o elasticitate este necesară existenţa unei relații cauză-efect între două variabile.
Astfel, elasticitatea determină sensibilitatea variabilei dependente la modificarea variabilei
independente. Coeficientul elasticității exprimă modificarea relativă (procentuală) a variabilei
dependente în cazul modificării variabilei independente cu un procent. Respectiv, el poate fi
calculat ca raportul dintre modificarea relativă (procentuală) a variabilei dependente şi modificarea
relativă (procentuală) a variabilei independente.
Deoarece cererea reacționează, în primul rând, la modificările prețurilor și a venitului
cumpărătorilor, în întrebarea dată şi cea care va urma ne propunem să examinăm:
 elasticitatea cererii după preț;
 elasticitatea cererii după venit;
 elasticitatea încrucișată a cererii (în funcție de preţurile altor bunuri).
Elasticitatea cererii după preț reflectă gradul de sensibilitate a volumului cererii dintr-un bun
la modificarea prețului bunului, în cazul în care influenţa altor factori ai cererii rămâne neschimbată.
Coeficientul elasticității cererii după preț ( E DP ) arată cu câte procente se modifică volumul
cererii (ΔQD%) în rezultatul modificării cu un procent a prețului bunului dat (ΔP%):
QD %
E DP  .
P%
De exemplu, dacă prețul bunului se reduce cu 3%, iar ca urmare volumul cererii creşte cu 7%,
coeficientul elasticității cererii după preț va constitui (-2,33):
QD %  7%
E DP    2,33 .
P%  3%
Sau dacă coeficientul elasticității cererii după preț este egal cu (-2), atunci creşterea cu 5 % a
prețului bunului va determina reducerea cantității cerute cu 10%:
QD  E DP  P%  (2)  5%  10% .
Cu cât cumpărătorii sunt mai sensibili la modificarea prețului, cu atât cererea este mai elastică
după preţ și, respectiv, cu atât mai mare este mărimea absolută (modulul) coeficientului elasticităţii
cererii după preț. Și invers, la o reacție mai slabă a cumpărătorilor la modificarea prețului
coeficientul elasticităţii este mai mic (după modul).

1
 Deoarece pentru bunurile obişnuite între volumul cererii și prețul bunului există o dependență
invers proporţională, coeficientul elasticității cererii după preț în acest caz nu poate avea valori
pozitive (doar egale cu 0 sau mai mici ca 0). Adesea, semnul coeficientului elasticităţii se ignoră,
acordându-se prioritate mărimii absolute a acestuia.
Coeficientul elasticităţii poate fi calculat fie pentru un punct al curbei cererii, fie pentru un
interval al acesteia. Oricum, în ambele cazuri, el măsoară sensibilitatea cumpărătorilor la
modificarea prețului bunului.
Coeficientul elasticității pentru un punct al curbei cererii poate fi calculat conform relaţiei:
Q D P
E DP   0 ,
P Q D 0
în care QD0 şi P0 reprezintă valorile volumului cererii și a prețului în punctul pentru care se
calculează coeficientul elasticităţii. Primul raport din relaţia dată exprimă panta curbei cererii şi
este egal cu derivata funcţiei cererii, dar există şi alte posibilităţi în acest sens.
Calculul coeficientului elasticităţii pentru un interval al curbei cererii se bazează pe aceleaşi
principii, dar prezintă anumite particularităţi.
La calcularea coeficientului se foloseşte metoda punctului de mijloc, iar modificările relative
ale preţului şi volumului cererii se determină reieşind din valorile medii ale preţului şi volumului
cererii:
P1  P0 QD1  QD 0
 P%  100% ; Q D %  100% ,
( P1  P0 ) (QD1  QD 0 )
2 2
unde:
QD0, P0 – valorile inițiale ale volumului cererii și prețului;
QD1,P1 – valorile finale ale volumului cererii și prețului.

Înlocuind relaţiile de mai sus în formula de calcul a coeficientului elasticității după preț
QD %
( E DP  ) obţinem:
P%
QD P  P0
E DP   1 .
P QD1 Q D 0

În funcție de valoarea coeficientului elasticității cererii după preț, deosebim următoarele tipuri
de cerere:
 perfect inelastică;
 relativ inelastică;
 cu elasticitate unitară;
 relativ elastică;
 perfect elastică.

2
 Tipuri de cerere în funcție de elasticitatea după preț
Nr. Tipul de cerere Coeficientul Corelația preț - volumul cererii
crt. elasticităţii
1. Cerere relativ elastică E DP 1 La majorarea (diminuarea) prețului cu 1%,
cantitatea cerută scade (crește) într-o
măsură mai mare decât se modifică prețul
2. Cerere relativ P
ED 1 La majorarea (diminuarea) prețului cu 1%,
inelastică cantitatea cerută scade (crește) într-o
măsură mai mică decât se modifică prețul
3. Cerere cu elasticitate EDP  1 La majorarea (diminuarea) prețului cu 1%,
cantitatea cerută scade (crește) în aceeași
unitară
măsură
4. Cerere perfect elastică E DP   La o majorare (diminuare) nesemnificativă a
prețului cantitatea cerută scade (crește)
infinit de mult
5. Cerere perfect EDP  0 Cantitatea cerută nu se modifică la
inelastică modificarea prețului

Modele grafice care ilustrează tipurile de cerere în funcţie de mărimea coeficientului

elasticităţii după preţ sunt prezentate în continuare:
P P P
P0
P0
P0
P1 P1
P1 D
D D

0 Q0 Q1 Q 0 Q0 Q1 Q 0 Q0 Q1 Q
P1

Cerere relativ elastică Cerere relativ inelastică Cerere cu

%P  %Q %P  %Q elasticitate unitară
%P  %Q
P0 a) b) c)

P P
D

P1
D
P0 P0

0 Q0 Q1 Q 0 Q0 Q

Cerere perfect elastică Cerere perfect inelastică

%P  0 %Q  0
d) e)

3
 În cazul unei funcții liniare a cererii (de tipul QD  a  b  P ), coeficientul elasticităţii cererii
după preţ are valori diferite în diferite puncte ale dreptei cererii. În punctul de intersecție cu axa
verticală, coeficientul elasticităţii tinde spre infinit E DP   . Pe măsura deplasării în jos pe
dreapta cererii, coeficientul se micșorează și până la punctul de mijloc al dreptei cererea rămâne
relativ elastică E DP 1 . Punctul de mijloc reprezintă cererea cu elasticitate unitară EDP  1 și,
totodată, trecerea de la cererea relativ elastică la cererea relativ inelastică. În toate punctele situate
mai jos decât punctul de mijloc, cererea este relativ inelastică ED
P
1 , iar în cel de intersecție cu
axa orizontală –este perfect inelastică EDP  0 .

P
P
ED  
P
ED 1
P
ED 1

P1
P
ED 1
P
ED 0

0 Q1 Q

Elasticitatea cererii după preţ depinde de mai mulţi factori:

 existența bunurilor substituibile – cu cât numărul de substituenți este mai mare cu atât mai
elastică este cerere din bunul dat;
 perioada de timp examinată – într-o perioadă scurtă de timp cererea este mai puțin elastică
decât într-o perioadă lungă de timp;
 ponderea cheltuielilor pentru procurarea unui bun din bugetul cumpărătorului – de regulă,
între ponderea menţionată şi elasticitatea cererii se manifestă o dependenţă direct proporţională;
 importanţa bunului pentru consumator – cu cât bunurile sunt mai necesare în consum
(produsele alimentare de bază, articolele de igienă etc.) cu atât cererea din ele este mai inelastică,
iar pentru bunurile de lux (anticariat, articole de giuvaiere, automobile de colecție etc.) cererea
este mai elastică.

2. Elasticitatea cererii după venit şi preţul altor bunuri, diferite modalităţi de clasificare a
bunurilor

Elasticitatea cererii după venit caracterizează sensibilitatea consumatorilor la modificarea

venitului, în cazul în care influenţa altor factori ai cererii rămâne neschimbată.
Coeficientul elasticităţii a cererii venit ( E DI ) exprimă modificarea relativă a cererii la
modificarea venitului consumatorului cu un procent şi poate fi calculat astfel:

4
 D%
E DI 
I %
unde :
E DI - coeficientul elasticităţii cererii după venit;
ΔD% - modificarea relativă a cererii i;
ΔI% - modificarea relativă a venitului consumatorului.

Coeficientul dat poate fi determinat aplicând formula de calcul a elasticității cererii atât pentru
un punct:
D I
E DI   ,
I D
cât și pentru un interval:
D I 1  I 0
E DP   .
I D1  D 0

Coeficientului elasticității cererii după venit, în dependență de tipul bunului, poate avea orice
valori:
 pentru bunurile normale coeficientul are valori de la zero și până la infinit ( E DI  0 ). Dacă ( E DI 1 )
bunurile respective sunt numite de lux, iar dacă ( 0 E DI 1 ) bunurile se încadrează în categoria
celor de primă necesitate;
 pentru bunurile inferioare coeficientul are valori negative ( E DI  0 );
 pentru bunurile neutre coeficientul este egal cu zero.

Atât timp cât veniturile cumpărătorilor sunt limitate, adoptând decizii privind cantitatea
solicitată a unui bun aceştia vor ține cont și de modificările prețurilor altor bunuri.
Elasticitatea încrucișată a cererii caracterizează sensibilitatea cererii dintr-un bun la
modificarea prețului altui bun, în cazul în care influenţa altor factori ai cererii rămâne neschimbată.
Coeficientul elasticităţii încrucișate a cererii determină modificarea relativă a cererii dintr-un
bun ca urmare a modificării prețului altui bun cu un procent:
D X %
E DyX 
P
,
PY %
unde:
P
EDyX - coeficientul elasticităţii încrucișate;
ΔDX % - modificarea relativă a cererii din bunul X;
ΔPY % - modificarea relativă a prețului bunului Y.

Ca și în cazul elasticității cererii după preţ şi după venit, coeficientul elasticității încrucișate a
cererii poate fi calculat atât pentru un punct:
D X PY
E DyX  
P
,
PY D X
cât și pentru un interval:
5
 D X P  PY 2
E DyX   Y1
P
.
PY D X 1  D X 2

Coeficientul elasticității încrucișate a cererii poate avea orice valori şi permite aprecierea
corelaţiei existente între diferite bunuri în consum:
 pentru bunurile substituibile ( E DPYX  0 ), adică creșterea prețului unui bun determină creșterea
cererii din celalalt bun;
 pentru bunurile complementare (   E DPYX  0 ), adică creșterea prețului unui bun determină
reducerea cererii din celălalt bun;
 dacă ( E DPYX  0 ) între cele două bunuri nu există nici o legătură, ele fiind autonome în consum.

2. Elasticitatea ofertei după preț, tipuri de ofertă, factorii elasticităţii

Modificarea preţului unui bun influenţează nu doar volumul cererii, dar şi volumul ofertei
bunului respectiv. Dat fiind acest fapt, elasticitatea ofertei după preț exprimă sensibilitatea
volumului ofertei unui bun, determinată de modificarea prețului, în cazul în care influenţa altor
factori ai ofertei rămâne neschimbată.

Coeficientul elasticității ofertei după preț ( ESP ) determină modificarea relativă a volumului
ofertei unui bun (ΔQS%) în urma modificării prețului bunului cu un procent (ΔP%) şi poate fi
calculat astfel:
QS %
ESP  .
P%
Coeficientul elasticității ofertei după preţ poate fi calculat similar coeficientului elasticității
cererii după preţ:
 pentru un punct al curbei ofertei –
Q S P
E SP   ,
P Q S
 pentru un interval al curbei ofertei –
QS P  P2
E SP   1 .
P QS 1  QS 2

Întrucât între prețul bunului și cantitatea oferită a acestuia există o dependență direct
proporţională, coeficientul elasticităţii ofertei după preț poate avea doar valori nenegative. În funcție
de mărimea coeficientului elasticităţii ofertei după preț deosebim următoarele tipuri de ofertă:

 perfect inelastică ( E S  0 );
 relativ inelastică ( E S 1 );
 cu elasticitate unitară ( E S  1 );

6
 relativ elastică ( E S 1 );
 perfect elastică ( E S   ).

Tipuri de ofertă în funcție de elasticitatea după preț

Nr. Tipul de ofertă Coeficientul de Corelația preț - volumul ofertei
crt. elasticitate
1. Ofertă relativ elastică ESP 1 La majorarea (diminuarea) prețului cu 1%,
cantitatea oferită crește (scade) într-o
măsură mai mare decât se modifică prețul
2. Ofertă relativ ESP 1 La majorarea (diminuarea) prețului cu 1%,
inelastică cantitatea oferită crește (scade) într-o
măsură mai mică decât se modifică prețul
3. Ofertă cu elasticitate ESP  1 La majorarea (diminuarea) prețului cu 1%,
unitară cantitatea oferită crește (scade) în aceeași
măsură
4. Ofertă perfect elastică ESP   La o majorare (diminuare) nesemnificativă a
prețului cantitatea oferită crește (scade)
infinit de mult
5. Ofertă perfect ESP  0 Cantitatea oferită nu se modifică la
inelastică modificarea prețului

În cazul unei funcții liniare a ofertei de tipul: QS = a + b x P, în care a și b sunt coeficienți

constanți, coeficientul elasticităţii ofertei pentru un punct se determină conform formulei:
P P
E SP  b   b .
QS a  bP
Dacă a < 0 oferta este elastică după preț, dacă a > 0 – oferta este inelastică după preţ, iar pentru
a = 0 coeficientul elasticităţii ofertei după preț este egal unu în toate punctele curbei ofertei.
În cazul unei oferte liniare, tipul ofertei şi valorile coeficientului elasticităţii corelează cu
amplasarea dreptei ofertei. Astfel, dacă dreapta ofertei intersectează axa prețului, oferta este relativ
elastică şi, respectiv, ESP 1 pentru orice valoare a prețului:

PA A S

0 QA Q

7
 Dacă dreapta ofertei intersectează axa cantităţii, oferta este relativ inelastică şi, respectiv,
E P
S 1 pentru orice valoare a prețului:

P
S

PA
A

0 QA Q

Dacă dreapta ofertei trece prin originea sistemului de axe, oferta este cu elasticitate unitară şi,
respectiv, ESP  1 pentru orice valoare a prețului:

S
PA
A

0 QA Q

4. Aplicarea elasticităţii în analiza microeconomică

Elasticitatea cererii după preţ și veniturile firmei

Veniturile (încasările) totale ale firmelor (TR) pot fi determinate ca produsul dintre prețul
bunului (P) și cantitatea comercializată a acestuia (Q):
TR  P  Q .
Cunoaşterea elasticităţii cererii după preţ le permite managerilor să facă anumite previziuni în
ceea ce priveşte dinamica veniturilor proprii în cazul modificării de către ei a preţului şi a cantităţii
oferite. Corelaţiile care există în acest sens sunt ilustrate în modelul grafic de mai jos:

8
 P
P
ED 1
P1
P
ED 1
P
P
ED 1

P2

TR Q

TR
TR1
TR2

0 Q1 Q Q2 Q

Astfel, în cazul unei cereri relativ elastice între prețul bunului și încasările totale ale firmei
există o dependenţă invers proporţională (P TR sau P TR ). În cazul unei cereri relativ
inelastice dependenţa este direct proporţională (P TR sau P TR ). În cazul unei cereri cu
elasticitate unitară veniturile firmei vor rămâne neschimbate.

Constatările de mai sus sunt sistematizate în următorul tabel:

Modificări Cerere elastică Cerere inelastică Cerere cu elasticitate

unitară
%QD  %P %QD  %P %P  %Q
Prețul crește, TR scade TR crește TR nu se modifică
volumul
vânzărilor scade
Prețul scade, TR crește TR scade TR nu se modifică
volumul
vânzărilor crește

Elasticitatea și repartizarea presiunii fiscale

Anterior, examinând consecinţele aplicării unui nou impozit plătit de către vânzători pentru
fiecare unitate comercializată, am menţionat că repartizarea presiunii fiscale între vânzători şi
cumpărători depinde de elasticitatea după preţ a cererii şi a ofertei. Unele concretizări în acest sens
sunt prezentate în continuare:

9
 1. Dacă cererea este perfect inelastică, presiunea fiscală este suportată doar de către
consumatori.
S2
P2
E2

P1 S1

E1
D

0 Q echilibru Q

2. Dacă cererea este perfect elastică, presiunea fiscală este suportată doar de către
producători.

P S2

E2 S1
P2 D
E1

P1

0 Q2 Q1 Q

3. Dacă cererea și oferta au aceeași elasticitate, presiunea fiscală va fi repartizată uniform

între consumatori și producători.

P S2
Presiunea
E2 consumatorului
S1
P2

E1 Presiunea
P1 producătorului

PA A D

0 Q2 Q1 Q

10
 4. Dacă cererea este relativ elastică, iar oferta relativ inelastică, o presiune fiscală mai mare le
va reveni producătorilor.
Presiunea
P S2 consumatorul
ui
E2 Presiunea
producătorului
P2 E1 S1
P1

D
A
PA

0 Q2 Q1 Q

11