TEMA 11.

COMPORTAMENTUL FIRMELOR PE PIAŢA CU CONCURENŢĂ

MONOPOLISTICĂ

1. Particularitățile pieței cu concurență monopolistică

2. Echilibrul pe termen scurt al firmei pe piața cu concurență monopolistică

3. Echilibrul pe termen lung al firmei pe piața cu concurență monopolistică

4. Publicitatea și efectele ei pe piețele cu concurență monopolistică

1. Particularitățile pieței cu concurență monopolistică

Concurența monopolistică este o structură de piață ce poate fi caracterizată prin următoarele:

 activează un număr relativ mare de firme;

 firmele oferă produse diferențiate;
 firmele nu țin cont de reacția concurenților;
 intrarea în ramură este relativ ușoară.
Cu referire la numărul firmelor este de menționat că pe piața dată activează un număr relativ
mare de firme, printre care fie nu sunt în general firme mari, fie ele nu au avantaje față de cele mici
și există de rând cu acestea.
Comparând piața cu concurența perfectă și piața cu concurența monopolistică, putem menționa
că diferențele dintre acestea sunt evidente. Pentru concurența monopolistică nu este necesar de sute
și mii de firme. De fapt, este suficient un număr relativ mare, de exemplu 30, 40 sau 60. Fiecare
firmă are o anumită pondere pe piață și îi revine de la 1% până la 10% din volumul total al
vânzărilor pentru o anumită perioadă. Deci, în condiții de concurență monopolistică, ponderea
fiecărei firme este mai mare comparativ cu situația în cazul concurenței perfecte. Din motiv că
ponderea fiecărei firme este mică, ea are un control limitat asupra prețului. În afară de aceasta,
existența unui număr relativ mare de firme oferă o garanție că nu este posibilă o înțelegere între
firme, având ca scop creșterea prețurilor și micșorarea volumului producției.

Diferențierea produselor, ca o altă trăsătură caracteristică, pune în evidență faptul că produsele

oferite de fiecare firmă nu reprezintă substituenți perfecți ai produselor oferite de alte firme. Fiecare
producător are un rolul de vânzător unic al unei anumite varietăți de produse, adică posedă o
anumită putere pe piață, deținând monopolul într-un domeniu îngust specializat. Fiecare firmă
controlează o parte nu mare a pieței produsului dat. Însă, diferențierea produsului conduce la faptul
că piața se împarte în segmente și pe fiecare segment ponderea unei firme mici poate fi
considerabilă.
În condiții de concurență monopolistică, firmele oferă produse diferențiate. Diferențierea
produselor poate fi realizată sub diferite aspecte: calitate, servicii, amplasare, ambalaj etc.
 Produsele pot să difere după calitate (materia primă utilizată, caracteristicile organoleptice,
funcționale, ergonomice, estetice, calitatea fabricării). De exemplu, ca și alte firme, o firmă
oferă produse similare însă, din materii prime ecologic pure sau de mai superioară.

1
 Serviciile și condițiile ce țin de vânzare reprezintă un aspect important al diferențierii
produselor. Aspectele diferențierii produselor ce țin de servicii vizează: amabilitatea
personalului, oferirea consultațiilor respective, oferirea serviciilor suplimentare de ambalare,
transportare, deservire în procesul exploatării etc.
 Produsele pot fi diferențiate după amplasarea magazinelor în care acestea pot fi procurate și
gradul de accesibilitate. De exemplu, magazine alimentare nu prea mari care nu au un
asortiment de produse atât de larg și, posibil, prețuri puțin mai mari decât în supermarket pot
concura cu acestea, dacă sunt amplasate în apropierea consumatorilor, sunt deschise non-stop
etc.
 Diferențierea produselor poate fi un rezultat al unor diferențe aparente create de publicitate, de
ambalaj, de marca comercială. Publicitatea transmite mesaje consumatorilor în dependență de
preferințele lor. De exemplu, unii consumatori preferă șampon cu extrase de plante, iar alții cu
efecte de volum, cu efecte curative etc. Publicitatea contribuie la formarea unor necesități noi,
de care consumatorii nici nu și-au dat seama până la mesajul publicitar respectiv. Marca
comercială la fel este un mijloc eficient de atragere a consumatorilor. Multe firme folosesc
marca comercială pentru a-i convinge pe consumatori că produsele lor sunt mai bune decât cele
ale concurenților.
O importanță deosebită în diferențierea produselor este faptul că, în pofida unui număr mare de
firme, acestea, în condiții de concurență monopolistică, au un control limitat asupra prețurilor
produselor proprii. Consumatorii preferă produsele anumitor firme și plătesc un preț mai mare
pentru aceste produse, spre deosebire de cazul concurenței perfecte, când sunt oferite produse
omogene la același preț.

Cu referință la reacția concurenților se poate constata că în condiții de concurență

monopolistică activează un număr relativ mare de firme și nu este o interdependență între ele. Deci,
acestea nu țin cont de reacția concurenților atunci când iau decizii referitoare la preț sau la volumul
vânzărilor. Reducerea prețului de către una din firme și majorarea volumului vânzărilor nu
influențează semnificativ asupra vânzărilor și, respectiv, a profitului altor firme. Din acest motiv
firmele nu au motive serioase pentru a reacționa și ași schimba acțiunile.

Intrarea pe piață în condiții de concurență monopolistică este relativ ușoară. Altfel spus, nu
sunt restricții de a începe activitatea în domeniul dat și nu sunt dificultăți pentru a înceta activitatea.
De exemplu, pentru a deschide un mic atelier nu sunt necesare mari resurse financiare. Sau, dacă o
firmă nu prea mare dorește să-și înceteze activitatea, atunci fără mari dificultăți se vor găsi
cumpărători la o afacere mică. Totuși, intrarea pe piață nu este atât de simplă ca și în cazul
concurenței perfecte, deoarece firmele existente care activează în domeniul dat au deja o anumită
imagine și au avantaje comparativ cu firmele noi ce doresc să înceapă activitatea în această ramură.
În afară de aceasta, în comparație cu concurența perfectă, sunt necesare resurse financiare
suplimentare pentru diferențierea produselor și promovarea acestora prin intermediul publicității.
Deci, intrarea pe piață nu are anumite bariere, cu excepția celor ce țin de diferențierea produselor.
Diferențierea produselor asigură firmelor anumite avantaje monopolistice și îi protejează de
concurenți. Din acest motiv, firmele sunt interesate să mențină această diferențiere a produselor,
obținând profituri și, concomitent, oferind consumatorilor o gamă largă de produse pentru
satisfacerea tuturor preferințelor.

2
 În concluzie putem menționa că piața concurenței monopolistice are trăsături comune cu piața
concurenței perfecte, din motiv că produsele sunt oferite de multe firme, intrarea pe piață fiind
relativ ușoară. De asemenea, concurența monopolistică se aseamănă cu situația de monopol pentru
că firmele au capacitatea de a controla prețul produselor oferite.

2. Echilibrul pe termen scurt al firmei pe piața cu concurență monopolistică

Curba cererii pentru produsele firmei care activează în condiții de concurență monopolistică
are înclinație negativă, spre deosebire de cazul concurenței perfecte când curba cererii la produsele
firmei reprezintă o linie orizontală, adică cererea este absolut elastică după preț. Firma poate să
modifice prețul, respectiv și volumul vânzărilor, astfel încât să-și maximizeze profitul. Măsura în
care se modifică volumul vânzărilor la modificarea prețului depinde de elasticitatea cererii din
produsele firmei. Cert este, însă, că firma tinde să-și maximizeze profitul. Condiția de maximizare a
profitului este MR=MC. Deci, firma va alege cantitatea la care se respectă această egalitate.
În figura de mai jos este ilustrat echilibrul firmei în perioada scurtă în condiții de concurență
monopolistică:

Firma care tinde să-și maximizeze profitul va stabili cantitatea Q1, pentru care are loc
egalitatea MR = MC. Prețul pentru cantitatea dată va fi P1 în corespundere cu cererea pentru
produsele firmei. Conform graficului prezentat, firma obține profit economic. Segmentul AB
reflectă profitul pe unitatea de produs, iar suprafața dreptunghiului hașurat corespunde valorii totale
a profitului.

3. Echilibrul pe termen lung al firmei pe piața cu concurență monopolistică

În perioada lungă, orice firmă poate să-și extindă activitatea, majorând utilizarea tuturor
factorilor de producție. Totodată, dacă firmele care activează pe piața dată obțin profit, acest fapt
devine un semnal atractiv pentru alte firme. În rezultat, alte firme încep activitatea în acest domeniu.
După un studiu de piață, firmele noi încep să producă bunuri similare cu cele care sunt oferite de
către firmele care deja activează și obțin profit.
Pe măsură ce crește numărul firmelor care oferă aceleași produse, prețul acestora scade și se
micșorează venitul marginal al firmelor. Cererea pentru produsele fiecărei firme va deveni mai

3
elastică în raport cu prețul, pentru că pe piață va fi oferit un număr mai mare de substituenți. Deci,
atât timp cât firmele pe piața dată vor continua să obțină profit, firme noi vor intra pe această piață.
Procesul va continua până când prețul va scădea în așa măsură încât nici o firmă nu va obține profit
economic.
În situația în care nici o firmă nu obține profit economic se stabilește un echilibru pe termen
lung de timp:

LRMC
LRMC LRAC
LRAC
AC
P1

MR

Q1 Q2 Q

Cantitatea Q1 corespunde egalității venitului marginal și costului marginal pentru perioada

lungă MR = LRMC. Prețul P1 ce corespunde acestei cantități este egal cu costul total mediu pentru
perioada lungă (LRAC) și această situație se prezintă ca un punct de tangență a graficului cererii cu
curba costului total mediu. În aceste condiții profitul economic deținut de către firmă este zero.
Intrarea liberă pe piață împiedică firmele de a obține profituri economice în perioada lungă de
timp. În caz dacă cererea pe piață în condiții de concurență monopolistică s-ar micșora după ce se
atinge situația de echilibru, atunci firmele n-ar putea să-și acopere cheltuielile și ar părăsi piața. În
figura de mai jos este prezentată situația când firma ce activează în condiții de concurență
monopolistică suportă pierderi și în cele din urmă va fi nevoită să părăsească piața.

După ce se micșorează cererea, pentru a vinde cantitatea Q1 ce corespunde egalității venitului

și costului marginal pentru perioadă lungă (MR = LRMC), firmele ar trebui să stabilească prețul P1,
4
însă acest preț este mai mic decât costurile totale medii LRAC pentru cantitatea dată. În așa caz,
firmele suportă pierderi și părăsesc ramura, alocând resursele în alte activități.
Ulterior, atât cererea pentru produsele altor firme din această ramură, cât și venitul marginal
al firmelor se majorează. În graficul prezentat mai sus, această situație ar fi ilustrată prin deplasarea
curbelor cererii și a venitului marginal în sus. Așadar, cantitatea de produse similare se va micșora,
iar prețurile și veniturile marginale ale firmelor rămase în ramură se vor majora.
Firmele vor părăsi ramura până la momentul când profiturile firmelor vor fi egale cu zero și se
va atinge un nou echilibru. Acest proces de ieșire și intrare pe piață a firmelor, ca răspuns la
modificarea cererii și a profitului, are loc în condiții de concurență monopolistică la fel ca și pe
piața cu concurență perfectă.

Analiza comparativă a echilibrului în condiții de concurență perfectă și concurență

monopolistică

În condiții de concurență monopolistică, firmele oferă produse diferențiate spre deosebire de

cele omogene oferite în caz de concurență perfectă. Consumatorii sunt impuși să plătească prețuri
mai mari pentru produse diferențiate. Prețurile sunt mai mari pentru produsele oferite de firme când
acestea suportă cheltuieli suplimentare pentru diferențierea produselor.
În condiții de concurență perfectă, profitul economic devine egal cu zero când prețul este egal
cu costurile totale medii minime pentru perioada lungă (P = LRACmin). Deci, în caz de echilibru
pentru perioadă lungă în condiții de concurență perfectă, prețul este egal cu costul marginal și
mediu minim pentru perioada lungă (P = LRMC = LRACmin). Consumatorii primesc bunuri la
prețurile cele mai joase posibile. Prețurile reflectă costurile medii minimale pentru o unitate de
producție și costul marginal.
În caz de concurență monopolistică, profitul economic devine egal cu zero înainte ca prețul să
atingă valoarea, ce ar permite firmelor să acopere costurile marginale.
Pentru cantitatea la care prețul devine egal cu costurile medii, prețul este mai mare decât
costul marginal. Această inegalitate între costurile medii și marginale se datorează controlului
asupra prețurilor. Curba cererii pentru produsele firmei are înclinație negativă. Din acest motiv,
venitul marginal nu atinge valoarea prețului la orice cantitate de producție.
Firma tot timpul modifică prețul până se ajunge la egalitatea venitului marginal și a costului
marginal (MR=MC). Din motiv că prețul tot timpul este mai mare decât venitul marginal, în
condițiile de echilibru prețul va fi mai mare decât costul marginal. Echilibrul în cazul firmei ce
activează în condiții de concurență monopolistică se aseamănă cu echilibrul în cazul monopolului
prin faptul că prețurile sunt mai mari ca costurile marginale. Din motiv că există bariere de intrare
pe piață, în cazul monopolului, prețul în perioadă lungă poate fi mai mare și decât costurile medii.
În condițiile de concurență monopolistică, intrarea liberă pe piață nu permite existența profitului
economic un timp îndelungat. Profitul obținut de firme atrage în ramura dată alte firme și menține
prețurile la un nivel mai jos decât nivelul care ar exista în cazul unei firme monopoliste. Deci, în
condiții de concurență monopolistică prețurile sunt mai mici decât cele care ar exista dacă produsele
ar fi oferite de o firmă monopolist, iar nivelul prețului este mai mare decât cel care ar exista pentru
produse omogene oferite de firme concurente.

5
 Excesul capacității de producție
Firmele care activează în condiții de concurență monopolistică nu pot atinge în perioadă lungă
valoarea costurilor totale medii minime. Conform graficului care urmează, în echilibrul firmei, în
condiții de concurență monopolistică, volumul cererii este Q1, însă costurile totale medii pe
perioada lungă devin minime doar la cantitatea Q2.
Diferența dintre cantitatea de produse ce corespunde nivelului minim al costului mediu pe
termen lung și cantitatea de produse oferită de firmă în condiții de echilibru pe termen lung exprimă
excesul capacităților de producție al firmei. În modelul grafic de mai jos excesul capacităților de
producție este egal cu diferența dintre Q2 și Q1.

LRMC
LRMC LRAC
LRAC
AC
P1

MR

Surplusul capacităţii
de producţie

Q1 Q2 Q

Excesul capacităților de producție în ramură cu concurența monopolistică semnifică că

aceeași cantitate de producție ar putea fi oferită consumatorului la costuri medii mai mici. Aceeași
cantitate de bunuri ar putea fi produsă de către un număr mai mic de firme în ramură, fiecare din ele
oferind o cantitate mai mare de produse obținute la costuri medii minime. Deci, pentru producerea
unei cantități de bunuri, ar putea fi utilizate mai puține resurse, însă echilibrul la costuri medii
minime poate fi atins doar în condiții de concurență perfectă și anume când firmele produc bunuri
omogene și cererea pentru produsele firmei este absolut elastică după preț. În condiții de concurență
perfectă în echilibru pentru perioadă lungă, firma obține profit economic zero oferind cantitatea ce
corespunde costurilor totale medii minime LRACmin. Astfel, reiese că diferențierea produselor care
presupune curbe descendente ale cererii pentru produsele firmelor nu poate fi compatibilă cu
economia resurselor neutilizate. Deci, excesul capacităților de producție este o parte a cheltuielilor
pentru diferențierea produselor în cazul concurenței monopolistice.
În cazul când în condiții de concurență monopolistică numărul firmelor pe piață este mai mic,
atunci excesul capacităților de producție se răsfrânge într-o măsură mai mare asupra
consumatorilor. Aceasta se explică prin faptul că cu cât este mai mic numărul de firme, cu atât este
mai mare puterea de monopol a fiecărei firme. În echilibru, prețul și venitul marginal pentru orice
cantitate de producție oferit de firme este mai mare în caz dacă pe piață activează un număr mai mic
de firme. Deci, în situația de echilibru, prețurile vor fi mai mari în condiții de concurență
monopolistică când pe piață activează mai puține firme. Dacă alte condiții rămân constante, cu cât
este mai mare prețul în condiții de echilibru, cu atât este mai mare excesul capacităților de
producție.
6
4. Publicitatea și efectele ei pe piața cu concurență monopolistică

Pentru a satisface cerințele consumatorilor și a activa cu succes pe piață în condiții de

concurență monopolistică, firmele trebuie în permanență să se preocupe de procesul de inovare,
lansând pe piață produse noi, cu calități și caracteristici mai performante și perfecționând cele
existente. Fiecare firmă are marcă proprie și, deseori, produsele de marcă bine cunoscute se vând la
prețuri mai mari, decât produse similare dar necunoscute pe piață. Prin intermediul publicității
firmele încearcă să-i convingă pe consumatori că produsele proprii sunt de o calitate mai înaltă
decât produsele similare oferite de alte firme. În realitate, calitatea produselor poate foarte puțin să
difere, însă firmele folosesc această modalitate pentru a concura pe piață și a obține profit, atâta
timp până când alte firme vor urma exemplul acesteia. În condiții de concurență monopolistică,
firmele sunt preocupate de publicitate, deoarece consumatorii nu au acces liber la informație și
pentru că prin intermediul publicității pot pune accentul pe unele caracteristici deosebite ale
produselor oferite.
În condiții de concurență perfectă, publicitatea nu este necesară, din motiv că produsele oferite
de fiecare firmă reprezintă substituenți perfecți ai produselor oferite de firmele concurente și pentru
că accesul la informație este liber.
Publicitatea influențează cererea pentru produsele firmei date, elasticitatea cererii în raport cu
prețul, elasticitatea încrucișată a cererii, posibil și cererea pentru produsele similare ale
concurenților.
Preocupându-se de publicitate, firmele au scopul de a majora volumul vânzărilor, veniturile.
Însă publicitatea costă și costurile publicitare se reflectă în prețul majorat al produselor. Costurile
medii ale publicității inițial se micșorează, iar pe măsura creșterii considerabile a vânzărilor, se
majorează. Modelul grafic următor pune în evidență costurile medii de publicitate (advertising cost)
prin curba ACa.

În cazul în care se modifică cererea pentru produse sau cheltuielile concurenților pentru
publicitate, atunci se va constata deplasarea curbei costurilor medii de publicitate. Dacă, de
exemplu, cheltuielile concurenților pentru publicitate nu se modifică, atunci, la o majorare a cererii
pentru produse, costurile medii de publicitate se micșorează, iar la o micșorare a cererii pentru
produse, costurile medii de publicitate se majorează. Aceste modificări pot fi reflectate în grafic
prin deplasarea curbei costurilor medii de publicitate în jos (ACa0 → ACa1) în cazul micșorării
acestora, sau în sus (ACa0 → ACa2) în cazul majorării acestora (vezi figura de mai jos).
Dacă firmele concurente majorează cheltuielile publicitare, în așa caz firma dată trebuie să
procedeze la fel, pentru a nu pierde din vânzări și atunci costurile medii de publicitate ale acesteia
7
vor crește. În modelul grafic aceste modificări se prezintă ca deplasarea curbei costurilor medii de
publicitate ale firmei date de la ACa0 la ACa2. Deci, cu cât e mai mică cererea pentru produsele
firmei și cu cât sunt mai mari cheltuielile publicitare ale concurenților, cu atât costurile medii de
publicitate ale firmei date ce țin de o anumită cantitate de produse sunt mai mari.

Să analizăm în ce mod publicitatea influențează cererea și profitul unei firme care activează în
condiții de concurență monopolistică. Să presupunem că firma produce o anumită cantitate Q 1,
prețul fiind P1 și inițial fără o campanie publicitară profitul economic al firmei este zero:

Rezultatul campaniei publicitare va fi următorul:

1. Se vor majora costurile medii ale firmei cu valoarea costurilor medii de publicitate (AC 2 =
AC1 + ACa).
2. Se vor majora costurile marginale pentru orice cantitate de producție cu valoarea costurilor
marginale pentru publicitate (MC2 = MC1 + MCa).
3. Se va majora cererea pentru produsele firmei, în cazul unei campanii publicitare de succes.
4. Cantitatea ce maximizează profitul va fi cea pentru care are loc egalitatea MR2 = MC2.
5. Firma va obține profit în perioada scurtă în cazul unei campanii publicitare de succes.
Deci, în cazul unei campanii publicitare de succes se va majora cererea pentru produsele
firmei și cantitatea ce maximizează profitul va crește până la Q2. Acestei cantități îi corespunde un
preț mai mare P2 comparativ cu cel inițial. Firma va obține profit reflectat în modelul grafic prin
suprafața dreptunghiului ABCD. Cheltuielile publicitare pentru cantitatea Q2 sunt cheltuielile

8
publicitare medii pentru o unitate de produs reprezentate prin segmentul CE înmulțit cu cantitatea
respectivă Q2.
După ce se majorează cererea în urma unei campanii publicitare este dificil de prognozat
cheltuielile publicitare ulterioare ale firmei. Firma va tinde să reducă cheltuielile publicitare în caz
dacă presupune că cererea nu se va micșora. Reducerea cheltuielilor publicitare permite firmei de a
micșora costurile marginale și cele medii pentru cantitatea dată de produse, obținând posibilitatea de
a majora profitul. Deci, în perioada scurtă de timp, firma ce activează în condiții de concurență
monopolistică prin intermediul unei campanii publicitare de succes are posibilitatea de a obține
profit, iar în perioadă lungă de timp situația se schimbă. Din motiv că în condiții de concurență
monopolistică există intrare liberă în ramură, firmele noi au posibilitatea de a începe activitatea în
acest domeniu. Publicitatea ce contribuie la obținerea de către firme a profitului economic va atrage
în domeniul dat firme noi.
După o campanie publicitară de succes, o firmă ce activează în ramură obține profit (suprafața
dreptunghiului ABCD) (figura de mai sus). Pe măsură ce firme noi încep activitatea în ramura dată
și se ocupă și ele de publicitate, atunci este necesar de a majora cheltuielile de publicitate pentru a
vinde cantitatea dată de produse. În afară de aceasta, când pe piață activează mai multe firme ce
oferă produse similare, cererea pentru produsele firmei date și venitul ei marginal vor scădea. În
graficul respectiv, aceasta se reflectă prin deplasarea curbei cererii și a venitului marginal în jos. În
rezultatul micșorării cererii la produsele firmei date și majorării cheltuielilor publicitare, profiturile
firmei se reduc până la zero. Totuși, cantitatea consumată de bunuri este mai mare comparativ cu
cea inițială, deoarece campania publicitară a contribuit la apariția firmelor noi pe piață și la
majorarea cererii pentru produsele tuturor firmelor. Să reflectăm echilibrul în perioadă lungă în
rezultatul campaniei publicitare:

În situația inițială când firma nu face publicitate, cantitatea ce corespunde condiției de

maximizare a profitului MR1 = MC1 este Q1. Acestei cantități îi corespunde prețul P1. În situația
inițială reflectată în modelul grafic curba costului mediu AC1 este tangentă la curba cererii D1
pentru cantitatea ce corespunde condiției MR1 = MC1. Adică, P1 = AC1, deci firma obține profit
economic zero. Ulterior, după campaniile publicitare firmele produc cantități mai mari Q2. Firmele
majorează capacitatea de producere, micșorează costurile totale medii. În rezultat reduc capacitățile
excedentare. Însă reducerea costurilor totale medii nu conduce la micșorarea prețului. Prețul P 2
include și cheltuieli publicitare fiind mai mari decât P1 care a fost în lipsa publicității. Deci, în
rezultatul campaniei publicitare consumatorii plătesc un preț mai mare, comparativ cu cel inițial,
9
însă obțin informația necesară ce ține de produs (calitate, sortiment, condiții de livrare etc.).
Referitor la activitatea firmelor, putem concluziona că profiturile ce ar putea fi obținute în perioadă
scurtă de timp, în rezultatul unei campanii publicitare, atrag firme noi în ramură. Firmele noi și cele
existente sunt impuse să majoreze cheltuielile publicitare într-un mediu concurențial mai dur.
Cererea pentru produsele firmei date scade, pentru că sunt mai multe firme ce oferă produse
similare și ca rezultat, profitul acesteia în perioada lungă de timp se reduce până la zero. Deci,
campaniile publicitare au atât efecte pozitive, cât și negative. Dacă e să menționăm aspectele
pozitive, atunci din punct de vedere al consumatorului, publicitatea face consumul mai rațional.
Consumatorii dispun de informația necesară ce ține de produse și pot face o alegere corectă. Din
punct de vedere al producătorului, publicitatea permite de a menține diferențierea produselor, de a
le promova și de a majora venitul din vânzări. Însă publicitatea are și unele dezavantaje. Ea
contribuie la formarea artificială a unor necesități. Sub influența publicității, consumatorul poate
procura produse, de care nici nu are nevoie. Prin intermediul publicității pot fi promovate unele
produse care dăunează organismului (alcoolul, tutunul). În afară de aceasta, cheltuielile pentru
publicitate se răsfrâng asupra prețului pe care trebuie să-l plătească consumatorul, constituind câte
odată până la 40% din preț. Prin urmare, nu întotdeauna publicitatea are efectul dorit. Pot fi făcute
cheltuieli pentru publicitate, dar să nu crească vânzările și deci rezultatul nu va fi cel așteptat.

10