Tema 10.

COMPORTAMENTUL FIRMELOR PE PIAŢA CU CONCURENŢĂ

MONOPOLISTICĂ

1. Caracteristica pieţei cu concurenţă monopolistică

2. Echilibrul firmei în perioadă scurtă şi lungă de timp în condiţii de concurenţă

monopolistică

3. Publicitatea şi efectele ei pe pieţele cu concurenţă monopolistică

1. Caracteristica pieţei cu concurenţă monopolistică

Particularităţile pieţei cu concurenţă monopolistică:

◼ Activează un număr relativ mare de firme: 30, 40 sau 60. Fiecare firmă are o anumită
pondere pe piaţă şi acesteia îi revin de la 1% până la 10% din volumul total al vânzărilor
pentru o anumită perioadă. Deci, în condiţii de concurenţă monopolistică, ponderea
fiecărei firme este mai mare comparativ cu situaţia în cazul concurenţei perfecte. Din
motiv că ponderea fiecărei firme este mică, ea are un control limitat asupra preţului;
existenţa unui număr relativ mare de firme oferă o garanţie că nu este posibilă o
înţelegere între firme, având ca scop creşterea preţurilor şi micşorarea volumului
producţiei.

Concurenţă monopolistică se întâlneşte în mod frecvent în domeniile în care bunurile oferite

pieţei, deşi similare, sunt diferenţiate şi care provin de la un număr mare de firme (industrie
textilă, încălţăminte, electronică etc.).

◼ Firmele oferă produse diferenţiate.

Diferenţierea produselor poate fi realizată sub diferite aspecte: calitate, servicii, amplasare,
ambalaj etc.

- Produsele pot să difere după calitate (materia primă utilizată, caracteristicile

organoleptice, funcţionale, ergonomice, estetice, calitatea fabricării). De exemplu, ca şi alte
firme, o firmă oferă produse similare, însă din materii prime ecologic pure sau de fabricare mai
superioară.

- Serviciile şi condiţiile ce ţin de vânzare reprezintă un aspect important al diferenţierii

produselor. Aspectele diferenţierii produselor ce ţin de servicii sunt: amabilitatea personalului,
oferirea consultaţiilor respective, oferirea serviciilor suplimentare de ambalare, transportare,
oferirea serviciilor în procesul exploatării etc.

- Produsele pot fi diferenţiate după amplasarea magazinelor unde acestea pot fi procurate şi
după gradul de accesibilitate. De exemplu, magazinele alimentare nu prea mari ce nu au un
asortiment de produse atât de larg şi poate preţuri puţin mai mari decât în supermarket pot
concura cu acestea, dacă sunt amplasate în apropierea consumatorilor, sunt deschise nonstop etc.

- Diferenţierea produselor poate fi un rezultat al unor diferenţe aparente create de

publicitate, de ambalaj, de marca comercială. Publicitatea transmite mesaje consumatorilor în
funcţie de preferinţele lor. De exemplu, unii consumatori preferă şampon cu extrase de plante, iar
alţii cu efecte de volum, cu efecte curative etc.

1
 Publicitatea contribuie la formarea unor necesităţi noi, de care consumatorii nici nu şi-au dat
seama până la mesajul publicitar respectiv.

Marca comercială la fel este un mijloc impunător de atragere a consumatorilor. Multe firme
folosesc marca comercială pentru a-i convinge pe consumatori că produsele lor sunt mai bune
decât cele ale concurenţilor.

◼ Firmele nu ţin cont de reacţia concurenţilor, atunci când iau decizii referitoare la preţ
sau la volumul vânzărilor.

Reducerea preţului de către una din firme şi majorarea volumului vânzărilor nu influenţează
semnificativ asupra vânzărilor şi respectiv a profitului altor firme.

Deci, în condiţii de concurenţă monopolistică activează un număr relativ mare de firme şi nu

există o interdependenţă între ele.

◼ Intrarea în ramură în condiţii de concurenţă monopolistică este relativ uşoară.

Intrarea pe piaţă nu are anumite bariere, cu excepţia celor ce ţin de diferenţierea produselor.
Diferenţierea produselor asigură firmelor anumite avantaje monopolistice şi le protejează de
concurenţi.

Din acest motiv, firmele sunt cointeresate să menţină această diferenţiere a produselor,
obţinând profituri şi, concomitent, oferind consumatorilor o gamă largă de produse pentru
satisfacerea tuturor preferinţelor.

2. Echilibrul firmei în perioadă scurtă de timp în condiţii de concurenţă monopolistică

◼ Condiţia de maximizare a profitului este MR=MC.

◼ Firma ce tinde să maximizeze profitul va stabili cantitatea Q1 pentru care are loc
egalitatea

MR = MC.

◼ Preţul pentru cantitatea dată va fi P1, în corespundere cu cererea pentru produsele firmei.

◼ Conform graficului prezentat, firma obţine profit economic.

◼ Segmentul AB reflectă profitul pe o unitate de produs, iar dreptunghiul haşurat

corespunde valorii totale a profitului.

Figura 1. Echilibrul firmei în perioada scurtă de timp în condiţii de concurenţă monopolistică

2
 Echilibrul firmei în perioadă lungă de timpîn condiţii de concurenţă monopolistică

◼ În situaţia când nici o firmă nu obţine profit economic, se stabileşte un echilibru în

perioada lungă de timp.

◼ Cantitatea Q1 corespunde egalităţii MR = LRMC pentru perioada lungă MR = LRMC.

◼ Preţul P1 ce corespunde acestei cantităţi este egal cu costul total mediu pentru perioada
lungă (LRAC) şi această situaţie se prezintă ca un punct de tangenţă a graficului cererii cu
curba costului total mediu.

◼ În aceste condiţii, profitul economic deţinut de către firmă este zero.

LRMC
LRMC LRAC
LRAC
AC
P1

MR

Q1 Q2 Q

Figura 2. Echilibrul firmei în perioada lungă de timp în condiţii de concurenţă monopolistică

Firma ce activează în condiţii de concurenţă monopolistică şi suportă pierderi

◼ Intrarea liberă pe piaţă împiedică firmele să obţină profituri economice în perioada lungă
de timp.

Pentru a vinde cantitatea Q1 ce corespunde egalităţii MR = LRMC pentru perioada lungă,

firmele ar trebui să stabilească preţul P1, însă acest preţ este mai mic decât cheltuielile totale
medii pentru cantitatea dată. În aşa caz, firmele suportă pierderi şi părăsesc ramura, alocând
resursele în alte activităţi.

Figura 3. Firma ce activează în condiţii de concurenţă monopolistică şi suportă pierderi

Concurenţa monopolistică: comparaţii cu concurenţa perfectă şi monopolul perfect

3
◼ În condiţii de concurenţă monopolistică, firmele oferă produse diferenţiate, spre
deosebire de cele omogene oferite în caz de concurenţă perfectă.

◼ Consumatorii pe piaţa cu concurenţă monopolistică sunt impuşi să plătească preţuri mai

mari pentru produse diferenţiate. Preţurile sunt mai mari pentru produsele oferite de firme
când acestea suportă cheltuieli suplimentare pentru diferenţierea produselor. În condiţii
de concurenţă perfectă consumatorii primesc bunuri la preţurile cele mai joase posibile.
Preţurile reflectă costurile medii minimale pentru o unitate de producţie şi costul
marginal.

◼ Echilibrul în cazul firmei ce activează în condiţii de concurenţă monopolistică se

aseamănă cu echilibrul în cazul monopolului prin faptul că preţurile sunt mai mari decât
costurile marginale.

◼ În condiţiile de concurenţă monopolistică, intrarea liberă pe piaţă nu permite existenţa

profitului economic un timp îndelungat. Profitul obţinut de firme atrage în ramura dată
alte firme şi menţine preţurile la un nivel mai jos decât nivelul care ar exista în cazul unei
firme monopoliste.

◼ Deci, în condiţii de concurenţă monopolistică, preţurile sunt mai mici decât cele care ar
exista dacă produsele ar fi oferite de o firmă monopolist, iar nivelul preţului este mai
mare decât cel care ar exista pentru produse omogene oferite de firme concurente.

3. Publicitatea şi efectele ei pe pieţele cu concurenţă monopolistică

◼ Campaniile publicitare au atât efecte pozitive, cât şi negative.

◼ Aspectele pozitive din punctul de vedere al consumatorului: publicitatea face consumul

mai raţional. Consumatorii dispun de informaţia necesară ce ţine de produse şi pot face o
alegere corectă.

◼ Din punctul de vedere al producătorului, publicitatea permite de a menţine diferenţierea

produselor, de a le promova şi de a majora venitul din vânzări.

◼ Însă publicitatea are şi unele dezavantaje. Ea contribuie la formarea artificială a unor

necesităţi. Sub influenţa publicităţii, consumatorul poate procura produse de care nici nu
are nevoie. Prin intermediul publicităţii pot fi promovate unele produse care dăunează
sănătăţii omului (alcoolul, tutunul).

◼ În afară de aceasta, cheltuielile pentru publicitate se răsfrâng asupra preţului pe care

trebuie să-l plătească consumatorul, constituind uneori până la 40% din preţ.

◼ Prin urmare, nu întotdeauna publicitatea are efectul dorit. Pot fi făcute cheltuieli pentru
publicitate, dar vânzările să nu crească şi deci rezultatul nu va fi cel aşteptat.

4
Figura10.8. Stabilirea echilibrului în perioada lungă ca rezultat al campaniei publicitare