Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Concurenţă-abordare teoretică
2. Concurenţa perfectă;
3. Concurenţa imperfectă.
1. Concurenţă-abordare teoretică
Pieţele există ori de câte ori oamenii se întâlnesc spre a cumpăra şi vinde mărfurile şi serviciile lor.
Relaţiile dintre agenţii economici care acţionează pe aceeaşi piaţă cu scopul de a-şi realiza propriile
interese , sunt relaţii de concurenţă. Pentru a putea vorbi de concurenţă trebuie să plecăm de la
următoarele premise :
2. Concurenţa perfectă
Piaţa cu concurenţă perfectă este un model teoretic, de care se aproprie însă multe pieţe reale : bursa,
piaţa muncitorilor necalificaţi etc. Studiul acestei pieţe ne este util, deoarece ne ajută să înţelegem mai
bine modul în care funcţionează celelalte structuri de piaţă, plecând de la aceasta.
Pe piaţa cu concurenţă perfectă preţul se formează liber prin confruntarea cererii şi a ofertei. Fiecare
firmă nu are nici o putere de decizie asupra preţului bunului pe care îl produce. Datorită concurenţei,
omogenităţii produselor şi a ponderii foarte scăzute în ansamblul pieţei, ea este obligată să practice preţul
stabilit pe piaţă . Din această cauză firma consideră preţul ca o variabilă exterioară care i se impune ; deci
firmele pe această piaţă sunt primitoare de preţ (price-taker)→cererea unei firme in concurenta perfecta
este perfect elatica.
Graficul nr.1: Cererea pietei sicererea la nivelul uneifirme care actioneaza in concurenta perfecta
2.1 Concurenta perfecta pe termen scurt
Π=VT-CT,
VT=P*Q.
Venitul mediu (Vm) poate fi calculat ca fiint venitul total raportat la productie.
VT PQ
Vm= = =P
Q Q
Venitul marginal ne arata cum se modifica venitul total daca productia creste cu o unitate.
RT dRT
Vmg= sau Vmg= ;
Q dQ
Intre venitul marginal si cel mediu exista aceeasi relatie ca intre toate variabiile medii si marginale,
adica :
Pe termen scurt , echilibrul firmei se stabileşte în punctul în care costul marginal este egal cu venitul
marginal, care la rândul său este identic cu cererea, iar forma grafică a echilibrului este:
Graficul nr.2: Echilibrul firmei pe termen scurt
d dRT dCT
= − ;
dQ dQ dQ
0 = Rmg − Cmg → Rmg = Cmg
A doua derivata :
dRmg dCmg
− 0;
dQ dQ
dCmg
0;
dQ
dCmg
0;
dQ
Cmg este
crescator.
Pe termen scurt:
Existenţa profitului pe termen scurt atrage şi alte firme pe această piaţă, ceea ce conduce la creşterea
ofertei şi deplasarea curbei ofertei către dreapta:
Cât timp există pe piaţă firme care obţin profit, oferta continuă să se deplaseze şi preţul să scadă. Echilibrul
pe termen lung se stabileşte la acel nivel al producţiei q1 pentru care venitul marginal, preţul, costul marginal
şi costul mediu sunt egale, iar costul unitar este minim; în aceste condiţii, profitul este zero.
Pe termen lung:
Concurenţa imperfectă se caracterizează prin pierderea anumitor trăsături ale concurenţei perfecte. In
aceste condiţii putem vorbi de principalele structuri de piaţă : monopol, concurenţă monopolistică,
oligopol şi piaţa consumatorilor (piaţa de monopson şi oligopson)
3.1 Monopolul
Monopolul pur este un model teoretic, întrucât în practică este imposibil ca o firmă să întrunească toate
criteriile menţionate anterior. Din această cauză pe piaţă întâlnim de cele mai multe ori firme care au
putere de monopol, care constă în capacitatea firmei de a influenţa preţul şi de a deţine o cotă de piaţă
foarte mare.
De ce există monopolurile ?
▪ guvern-atunci când statul acordă facilităţi unei singure firme în ceea ce priveşte dreptul de a
produce un anumit bun (monopol legal) ;
▪ costul ridicat de producţie-datorită acestui cost ridicat firmele nu pot intra pe piaţă, ca de
exemplu : transportul feroviar ( monopol natural) ;
▪ inovaţii-atunci când o singură firmă deţine o anumită inovaţie fiind singura capabilă să producă
un anumit bun (monopol inovaţional).
Diferenţa fundamentală între monopol şi o firmă care acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă,
constă în faptul că :
Concurenţa monopolistică se aproprie cel mai mult de concurenţa perfectă şi de monopol . Această piaţă
se caracterizează prin următoarele trăsături :
▪ atomicitatea cererii şi a ofertei, astfel încât fiecare ofertant deţine o cotă mică din piaţă ;
▪ intrare şi de ieşire de pe piaţă este relativ liberă, în sensul că există mici cheltuieli legate de accesul
pe piaţă;
▪ diferenţierea produselor, adică diferă unele de altele. De exemplu, covrigii de la patiseria de pe
strada X au mai puţină sare decât cei de pe strada Y. Diferenţierea face posibilă concurenţa, atât
prin preţ, cât şi prin alte mijloace, cum ar fi reclama, perioada de garanţie etc;
▪ transparenţa este mare, dar nu perfectă. Atât producătorii, cât şi consumatorii suportă cheltuieli
de informare. De exemplu, dacă doriţi să cumpăraţi cei mai buni covrigi din oraşul în care locuiţi,
trebuie să pierdeţi timp şi bani pentru ai căuta şi identifica.
Formarea preţului pe piaţa cu concurenţă monopolistică
Datorită faptului că produsele sunt diferenţiate firmele îşi stabilesc pe termen scurt preţul. Din această cauză
piaţa monopolistica seamănă cu monopolul numai că, cererea la nivelul unei astfel de firme este mai elastică. Pe
termen lung, datorită existenţei profitului pe termen scurt, pe piaţă vor intra mai multe firme ceea ce va
determina o deplasare la stânga a curbei cererii la nivelul unei firme până când profitul va dispărea (preţul
devine egal cu costul total mediu).
3.3 Oligopolul
Termenul de oligopol provine din două cuvinte din limba greacă « oligos », care înseamnă mulţi şi
« polein », care înseamnă vânzare.
▪ printr-un un număr mic de producători -aceasta înseamnă că producătorii pot influenţa atât piaţa
cât şi deciziile celorlalţi producători şi din această cauză firmele au un comportament strategic;
▪ prin atomicitatea cererii –pe această piaţă există numeroşi cumpărători;
▪ prin bariere de intrare pe piaţă, de exemplu : costul mare de intrare (în cazul industriei
producătoare de automobile), brevete de invenţie (produsele anumitor industrii, cum ar fi
aluminiul, produse chimice şi electronice) ;
▪ prin omogenitatea produselor (oţel, aluminiu) sau diferenţierea acestora (automobile,ţigări, telefonie
mobilă) ;
▪ prin faptul că, firmele care acţionează pe această piaţă pot încheia înţelegeri şi în acest caz
putem vorbi de :
✓ cartel-un grup de firme care şi-au păstrat autonomia decizională, dar se înţeleg
cu privire la preţ şi la segmentul de piaţă pe care fiecare firmă trebuie să-l deţină
(de exemplu OPEC) ;
✓ Trust- un grup de firme care nu şi-au păstrat autonomia decizională, ceea ce
înseamnă că firmele în cauză au fuzionat (de exemplu trustul Rompetrol).
In urma înţelegerilor dintre firme acestea acţionează ca un monopol.
Aşa cum am spus mai sus, comportamentul firmelor care acţionează pe această piaţă este unul strategic,
deoarece fiecare firmă îşi concepe acţiunile în funcţie de comportamentul celorlalte firme. Din această
cauză modificarea preturilor este o decizie comună a firmelor oligopoliste. Pentru a înţelege mai bine,
vom presupune că pe piaţa « x » există trei firme, iar produsele oferite sunt omogene. Dacă una din cele
trei firme îşi va reduce preţul, scopul fiind acela a-şi mari vânzările, celelalte firme vor face acelaşi lucru
pentru a se putea menţine pe piaţă. Acest tip de comportament poate fi considerat un « război al
preţurilor », care nu este întotdeauna cel mai bun, deoarece preţul poate scădea până la nivelul la care
devine egal cu costul unitar, iar profitul dispare. Dacă pe piaţă există în schimb un leader, acesta va
stabili fie nivelul preţului, fie cantitatea de bunuri pe care o va realiza.