Sunteți pe pagina 1din 22

www.referat.

ro

Concurenta perfecta
Obiective a prezenta caracteristicile unei piete concurentiale; a deduce cererea individuala adresata unei firme competitive reprezentative; a face cunostinta cu functiile de incasari si de profit ale unei firme competitive reprezentative; a deduce conditiile de profit maxim si de a arata cum are loc optimizarea ofertei; a deduce functia ofertei firmei competitive; a explica echilibrul pe termen lung al ramurii competitive. * * *

Concurenta perfecta reprezinta acel model de baza fata de care se obisnuieste a se raporta comportamentul altor structuri de piata. Desi in practica se intalneste foarte rar, acest model concurential trebuie studiat deoarece descrie o situatie ideala care ne ajuta sa deducem specificul celorlalte structuri de piata. Concurenta perfecta se defineste prin cateva trasaturi fundamentale si anume: omogenitatea produsului toate firmele produc un produs asemanator, deci pentru consumatori este indiferent produsul carui producator il aleg; informare perfecta cumparatorii si vanzatorii sunt in posesia tuturor informatiilor relevante referitoare la piata, inclusiv cele privind pretul si calitatea produsului; acceptarea pretului cumparatorii si vanzatorii nu sunt capabili sa influenteze individual pretul la care produsul se poate vinde sau cumpara;

acest pret se formeaza pe baza mecanismului pietei libere si reprezinta ceva dat din afara pentru toti protagonistii pietei; lipsa costurilor tranzactionale nici cumparatorii si nici vanzatorii nu suporta vreun cost pentru a putea fi prezenti pe piata; lipsa externalelor toate firmele suporta integral toate costurile procesului de productie, deci niciuna nu provoaca costuri externe nerecompensate unui tert; lipsa barierelor de intrare iesire oricine poate intra sau iesi de pe piata cand doreste fara niciun cost suplimentar; divizibilitatea perfecta a outputului firmele pot produce si consumatorii pot cumpara si cea mai mica fractiune de output, cauza din care cantitatea ceruta/oferita se modifica in mod continuu odata cu pretul pietei.

Unii economisti presupun in plus existenta unui numar foarte mare de agenti pe piata. Existenta multor intreprinderi foarte mici spun ei ar conduce la imposibilitatea influentarii pretului. Este adevarat ca pe o piata cu concurenta perfecta sunt intotdeauna multi agenti economici, dar unele ramuri pot prezenta trasaturile concurentei perfecte chiar si in conditiile existentei unui numar restrans de firme pe piata.

9.1. Cererea individuala a unei firme competitive


Fiecare ofertant este interesat sa determine cat din cererea totala a pietei i se adreseaza lui (Fig. 9.1.). In fig. 9.1.a. se vede cum pretul pietei se formeaza la egalitatea cererii si ofertei totale (SS = DD), iar in fig. 9.1.b. vedem cum la pretul de echilibru (p e) fiecare protagonist isi poate vinde intreaga oferta fara nici o problema, deoarece la acest pret se cere intreaga oferta a ramurii (cerere perfect elastica la pret). Daca un ofertant minuscul fixeaza un pret mai mare decat acest pret de echilibru, cererea ce i se va adresa va fi nula, deoarece si ceilalti (n-1) ofertanti care vand mai ieftin pot satisface intreaga cerere a pietei. Ca urmare, la preturi superioare pretului de echilibru al pietei perfecte cererea individuala a unei firme devine perfect rigida la pret (ramane nula la orice pret superior pretului de echilibru al pietei) - portiunea dpe.

Daca un ofertant nesemnificativ de mic al pietei fixeaza un pret inferior pretului de echilibru, cererea individuala care i se adreseaza va reactiona elastic si va creste corespunzator reducerii pretului. Ofertantul in cauza va vinde foarte rapid toata productia sa, dupa care piata revine la "normal", adica la pretul de echilibru. Ca urmare, la preturi inferioare pretului de echilibru al pietei cererea individuala a unei firme este elastica la pret - portiunea Ed'. In concluzie, cererea individuala a unei firme competitive reprezentative este o linie franta de forma dpe Ed, compusa dintr-un segment perpendicular, unul orizontal si altul cu panta negativa. Partea relevanta, reprezentativa, normala a acestei curbe a cererii este numai portiunea orizontala, deci cererea individuala a unei firme competitive reprezentative este o dreapta paralela cu axa OQ, care are inaltimea Op e, ceea ce inseamna ca aceasta cerere este perfect elastica, deoarece la pretul de echilibru se cere intreaga oferta a pietei (ramurii). Pe piata competitiva pretul va creste numai atunci cand toti ofertantii actioneaza in mod concertat. De exemplu, in urma cresterii pretului benzinei toti taximetristii reactioneaza prin sporirea tarifelor de transport. Deci, fiecare nivel de oferta corespunde acum unor preturi superioare, ceea ce inseamna ca oferta totala a pietei se deplaseaza in sus si intersecteaza curba cererii totale a pietei la un pret de echilibru superior celui initial (Fig. 9.2.).

9.2. Cifra de afaceri a unei firme concurentiale


Ca orice firma, si firma concurentiala se straduieste sa-si maximizeze profitul, egal cu diferenta dintre cifra de afaceri (incasari totale) si costurile economice ( = TR TC > maxim). Sa luam exemplul fermei de lapte a familiei Pop, care produce o cantitate de lapte q = 100 litri, pe care o vinde la pretul pietei p = 6 u.m./litru, deci va avea o cifra de afaceri: TR (total revenue) = q x p = 100 x 6 = 600 u.m./luna. Ferma familiei Pop este infinit de mica in raport cu talia pietei nationale, deci pretul laptelui este independent de cantitatea produsa si vanduta de aceasta firma. Chiar daca ferma isi dubleaza productia, pretul laptelui va ramane neschimbat, dar familia Pop isi dubleaza incasarile. Deci, cifra de afaceri creste proportional cu cantitatea produsa. Familia Pop isi poate pune urmatoarea intrebare: ce incasari le aduce in medie vanzarea unui litru de lapte? Pentru a raspunde la o asemenea intrebare va face un calcul foarte simplu si va determina cifra de afaceri medie, adica AR (average revenue).

AR indica cat din incasarile totale ale firmei revine in medie pe unitate de produs . Deoarece pretul la care se realizeaza fiecare unitate de produs este pretul fix al pietei, rezulta in mod logic ca si incasarile medii sunt constante si egale cu pretul de echilibru al pietei: Evolutia incasarilor medii se poate urmari in fig. 9.4. In lumina celor prezentate mai sus rezulta concluzia ca functia cererii individuale a unei firme competitive este de fapt functia incasarilor medii, ambele fiind date de pretul de echilibru al pietei: dd = AR = p Dar o intrebare si mai interesanta este: ce cifra de afaceri suplimentara ar obtine familia Pop daca ar produce un litru de lapte in plus. Pentru a afla acest lucru ar trebui sa calculeze cifra de afaceri marginala, adica MR. Incasarile marginale (MR Marginal Revenue) exprima modificarea incasarilor totale ale firmei competitive in urma unei modificari infim de mici a volumului de output realizat:

Ca urmare, in cazul firmelor competitive care vand la un pret fix intregul volum de output, incasarea suplimentara obtinuta prin vanzarea unei unitati aditionale de output este egala cu pretul fix la care se vinde fiecare unitate de output al firmei date (Fig. 9.4.). dd = AR = p = MR Profitul realizat de o firma competitiva reprezinta venitul sau net. Se pot determina trei tipuri de profit, astfel: Profitul total ( - Total Profit) - care se determina ca diferenta intre incasarile totale si costurile (economice) totale ale firmei:

Profitul mediu (A Average Profit) - care arata cat din profitul total revine in medie pe o unitate de produs realizat:

Profitul marginal (M Marginal Profit) - care arata profitul suplimentar rezultat pentru firma in urma vanzarii ultimei unitati de output.

9.3. Maximizarea profitului


Fiecare producator este interesat sa-si maximizeze profitul, deci obiectivul lui prioritar se poate scrie astfel: = TR - TC ---> max Pentru ca functia profitului total sa aiba un punct de maxim, este necesar ca prima derivata sa fie nula, iar derivata a doua sa fie negativa. Prima conditie de profit maxim: = 0, adica:

de unde rezulta ca prima derivata a functiei profitului total este nula atunci cand incasarea marginala devine egala cu costul marginal, adica: MC = MR (=p) A doua conditie de profit maxim: " < 0, adica:

de unde rezulta ca a doua derivata a profitului este negativa atunci cand ritmul de crestere a costului marginal depaseste ritmul de crestere a incasarii marginale, adica:

A doua conditie de profit maxim este indeplinita numai pe portiunea crescatoare a costului marginal, atunci cand MC intersecteaza de jos in sus MR. Ca urmare, daca avem in vedere numai portiunea crescatoare a curbei MC, atunci este suficient sa verificam indeplinirea doar a primei conditii de profit maxim (MR = MC).

Sa revenim acum la ferma de lapte a familiei Pop si sa analizam cum se


decide cantitatea de lapte care se va oferi pe piata la actualul pret al pietei (p=6 u.m./litru). Q (L) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 TR = Q x p 0 6 12 18 24 30 36 42 48 TC 3 5 8 12 17 23 30 38 47 = TR-TC -3 1 4 6 7 7 6 4 1 6 6 6 6 6 6 6 6 2 3 4 5 6 7 8 9 M = MR-MC 4 3 2 1 0 -1 -2 -3

Un prim rationament ar fi pe baza profitului total, care este maxim (adica 7 u.m.) la o productie cuprinsa intre 4 5 litri. Dar, familia Pop poate rationa si altfel, comparand pentru fiecare nou litru de lapte incasarea marginala cu costul marginal, adica pe baza profitului marginal. Pe baza acestui rationament, se observa ca familia Pop merita sa sporeasca cantitatea oferita pana cand incasarea marginala este superioara costului marginal, deoarece in acest caz fiecare noua unitate produsa aduce un profit marginal pozitiv, adica mareste profitul total. Oferta optima, cea care maximizeaza profitul total, va fi deci q = 5, deoarece aici M = 0. Daca s-ar produce si a 6-a unitatea de produs, costul marginal ar fi mai mare decat incasarea marginala si acest nou produs s-ar produce cu o pierdere de o unitate monetara (M < 0).

9.4. Situatii specifice de oferta


Deoarece firmele competitive sunt acceptatoare de pret, toate vor vinde la acelasi pret, chiar daca au conditii de cost diferite. Ca urmare, firmele de pe piata vor avea grade diferite de rentabilitate, in functie de nivelul costurilor lor.

9.4.1. Pragul de rentabilitate


Daca costul mediu unitar este mai mic decat pretul pietei, firma realizeaza profit economic. Conform fig. 9.6., profitul firmei este maxim daca produce Q0. Daca ea ar produce Q1 < Q0, atunci p0 ar fi mai mare decat MC si firma si-ar putea mari profitul daca ar produce mai mult. Daca ar produce Q2 > Q0, p0 < MC si firma si-ar putea mari profitul reducandu-si outputul pana la Q0. Exact la Q0 se realizeaza p0 = MC, deci tocmai aici s-ar realiza profitul maxim. Daca pretul pietei ar creste la p1 > p0, atunci firma isi mareste profitul prin sporirea outputului pana la Q2 unde din nou se va realiza egalitatea p 1 = MC. Dimpotriva, daca pretul pietei ar scadea la p2 < p0, oferta optima a firmei ar fi Q1, deoarece aici am avea p2 = MC. In concluzie, odata cu cresterea pretului firma urca pe curba MC, iar cu scaderea pretului ea coboara pe curba MC. Daca pretul devine egal cu AC minim, asa cum se vede in fig. 9.7., firma tocmai isi acopera din incasari costurile sale totale, dar nu obtine profit economic. Deoarece insa costul total cuprinde toate costurile de oportunitate

(adica, sacrificiile intreprinderii) in conditiile in care p = AC minim si = 0 firma isi poate continua activitatea fara probleme, deoarece ea realizeaza totusi profitul normal. O asemenea situatie inseamna ca firma se afla la pragul sau de rentabilitate. Pragul de rentabilitate (punctul mort) al unei firme competitive reprezinta acel nivel de output la care costul mediu unitar egaleaza pretul pietei. In acest caz, firma recupereaza integral costurile sale economice, dar nu obtine profit economic, ci numai profitul normal inclus in costurile sale economice. Deci, firma competitiva se afla la pragul de rentabilitate daca pretul pietei este egal cu costul mediu; ceea ce nu se poate intampla decat la ACmin, deci p = ACmin este conditia de prag de rentabilitate in cazul firmelor competitive (Fig. 9.7.).

9.4.2. Punctul de sistare a ofertei


O firma produce numai daca aceasta decizie ii aduce un profit mai mare decat decizia de a nu produce, adica daca incasarile realizabile in urma productiei depasesc costurile parabile (avoidable cost): acele costuri pe care nu trebuie sa le suporte daca sisteaza productia. In acest caz, firma obtine o cvasi renta. Sa luam exemplul unei firme la care toate costurile fixe sunt costuri scufundate (de exemplu, costul inregistrarii firmei, care nu se poate recupera daca se sisteaza activitatea). In acest caz, costurile parabile coincid cu costurile variabile. Ca urmare, decizia de continuare a productiei se ia daca incasarile firmei ii acopera integral costurile variabile. Deci, firma poate produce si vinde la pretul p numai daca . Daca insa p < AVC, firma trebuie sa-si sisteze productia. In cazul firmelor competitive curba pretului (orizontala) are doar un singur punct comun cu curba AVC (in forma de U) si anume: p = AVC minim. De aici rezulta ca punctul de sistare a ofertei in cazul firmelor competitive intervine atunci cand p = AVC minim.

Este necesar sa distingem aici doua cazuri: intreruperea temporara si incetarea definitiva a activitatii firmei. Intreruperea activitatii corespunde deciziei de a nu produce pe termen scurt, din cauza evolutiei nefavorabile a conditiilor de piata. Incetarea activitatii inseamna parasirea definitiva a pietei date. Studiu de caz: Inchiderea minelor de aur
Dupa acordul de la Bretton Woods, pretul aurului a fost mult timp mentinut fortat la nivelul constant de 35 USD uncia. Intre timp, costurile extractiei aurului au crescut. Unele mine aveau costuri de extractie atat de mari incat pretul reglementat al pietei nu reusea sa le acopere. In aceste conditii, multe mine s-au inchis, desi zacamantul nu s-a epuizat. Ulterior, cand s-a renuntat la sistemul monetar international bazat pe standard aur si piata reglementata a aurului s-a liberalizat, cresterea pretului metalului pretios a permis redeschiderea multor mine temporar inchise.

Cele doua decizii sunt diferite pe termen scurt si lung, deoarece costurile fixe sunt in general costuri pierdute pe termen scurt, dar nu si pe termen lung. Astfel, daca o firma decide sa-si intrerupa activitatea nu va recupera nimic din costurile fixe, in timp ce o firma care-si inceteaza definitiv activitatea nu va suporta nici costuri fixe, nici costuri variabile. Sa luam exemplul unei ferme agricole. Costul cumpararii terenului este un cost fix pentru ferma. Daca fermierul decide sa nu produca nimic intr-un an, terenul va fi neutilizat si costul sau fix nu va fi acoperit. Dimpotriva, daca fermierul decide sa abandoneze exploatarea agricola isi poate vinde terenul. In acest caz, costul terenului este un cost pierdut pe termen scurt in cazul intreruperii activitatii, dar nu este pierdut in cazul incetarii definitive a activitatii. Sa vedem ce va obliga firmele sa-si intrerupa activitatea. In acest caz firma pierde TR, dar economiseste VC (si continua sa suporte FC). Deci, firma isi intrerupe activitatea daca cifra de afaceri la care renunta este inferioara costurilor variabile pe care le economiseste, deci daca: TR < VC sau , adica AR = p < AVC (pretul este inferior costului variabil mediu). Deoarece si curba AVC are forma de U, AVC nu poate fi egal cu pretul decat in punctul sau minim. Deci, conditia de intrerupere a productiei este p = AVC minim.

deveni superior costului variabil mediu. Acum cunoastem comportamentul firmei concurentiale care isi maximizeaza profitul: daca ea decida sa produca, va produce o cantitate Q*, la care MC devine egal cu pretul pietei; daca pretul este inferior costului variabil mediu (AVC) corespunzator cantitatii Q*, firma decide sa-si intrerupa activitatea. Studiu de caz: Restaurantele goale
Cu certitudine ati remarcat ca multe restaurante sunt aproape goale inainte de masa si vati intrebat probabil de ce raman ele deschise in conditiile in care cifra de afaceri realizata nu acopera costurile restaurantului. Pentru a decide daca restaurantul sa ramana deschis inainte de masa, patronul trebuie sa distinga costurile fixe de cele variabile. O mare parte din costurile unui restaurant sunt costurile fixe: chiria, echipamentul din bucatarie, mobilierul etc. Inchiderea restaurantului pana la pranz nu ar permite reducerea acestor costuri. Numai costurile variabile (costul alimentelor servite si salariile suplimentare ale personalului) ar putea fi economisite. Patronul va inchide restaurantul inainte de pranz numai daca cifra de afaceri realizabila cu cei cativa clienti va fi insuficienta pentru acoperirea costurilor variabile.

9.4.3. Conportamentul firmei pe termen lung


In toate situatiile speciale analizate mai sus, am vazut ca oferta optima a firmei competitive era de fapt cate un punct de pe curba MC, ceea ce inseamna ca functia ofertei firmei se confunda cu aceea portiune a curbei costului marginal care se afla dincolo de cantitatea de output la care se sisteaza oferta firmei. (Fig. 9.9.). Intre 0 si Q1 nu se ofera; intre Q1 si Q2 se ofera cu pierdere; la Q 2 se ofera cu profit normal; iar peste Q2 se ofera cu profit economic.

In concluzie, curba ofertei unei firme concurentiale este portiunea curbei MC situata deasupra costului variabil mediu minim. In ce conditii merita ca un intreprinzator sa intre pe o piata? Pe baza celor de mai sus putem sa raspundem la aceasta intrebare. Daca nu intra pe piata, nu realizeaza incasari, dar economiseste costurile fixe si variabile. Cu alte cuvinte, merita sa intre pe o piata numai daca cifra de afaceri realizabila este mai mare sau cel putin egala cu costurile totale, adica:

sau

, adica

In concluzie, strategia pe termen lung a unei firme competitive este urmatoarea: daca firma este deja pe piata, produce o cantitate la care costul marginal egaleaza pretul produsului; daca pretul este inferior costului unitar mediu, firma va realiza pierderi si pe termen lung nu merita sa ramana pe piata.

Curba ofertei pe termen lung a intreprinderii concurentiale este portiunea curbei MC situata deasupra curbei AC. Deci, pe termen lung, firmele competitive lucreaza la pragul de rentabilitate. Daca realizeaza pierderi, se retrag de pe piata.

9.5. Curba ofertei pietei concurentiale


Dupa ce am vazut comportamentul unei firme competitive reprezentative, sa vedem acum cum evolueaza oferta totala a pietei. Trebuie sa avem in vedere doua situatii: cea in care numarul de firme de pe piata ramane constant, respectiv cea in care acest numar varieaza datorita intrarii de noi firme, respectiv iesirii unor firme de pe piata. Cele doua situatii se refera la orizonturi decizionale diferite: prima la termen scurt, iar a doua la termen lung.

Pe termen scurt este valabila ipoteza unui numar constant de firme, deoarece nu se poate intra-iesi de la o zi la alta. Dimpotriva, pe termen lung numarul de firme se va adapta la conditiile de pe piata dinamice. Sa presupunem ca exista pe piata 1000 de firme identice si fiecare ofera o cantitate la care p = MC. Aceasta inseamna ca atata timp cat pretul este superior AVC, curba MC a fiecarei firme reprezinta si curba ofertei acestora. Cantitatea totala ce se ofera pe piata va fi deci suma ofertelor individuale ale celor 1000 de firme. Acum sa presupunem ca toate firmele folosesc aceeasi tehnologie si aceiasi factori de productie. Au deci aceleasi curbe de cost, indiferent ca sunt deja pe piata sau doresc sa intre in viitor. Daca firmele de pe piata sunt profitabile ( ), piata atrage firme noi. Intrarea acestora pe piata mareste oferta totala si pretul scade, la fel si profitul. Invers, daca firmele existente sunt perdante, unele intreprinderi isi sisteaza activitatea si parasesc piata. Oferta totala scade, pretul creste, la fel si profitul. Din cauza acestor miscari de intrare si iesire, in final, firmele de pe piata vor realiza pe termen lung un profit nul ( , deci au doar profit normal, adica lucreaza la pragul de rentabilitate).

Deoarece: , inseamna ca daca p = AC. Daca p > AC, intreprinderile castiga bani, ceea ce atrage noi concurenti, iar daca p < AC, firmele pierd bani, ceea ce conduce la inchiderea de firme. Procesul intrare iesire inceteaza doar in momentul in care p = AC. In acest caz, piata va fi in echilibru pe termen lung.

Cele de mai sus ne conduc la o concluzie interesanta. Stim ca o firma concurentiala produce o cantitate la care p = MC. Acum am vazut ca intrarea iesirea de firme forteaza pretul sa devina egal cu AC. Daca pretul trebuie sa fie egal concomitent cu MC si cu AC, trebuie in mod necesar ca cele doua costuri sa fie identice, ceea ce se intampla doar la AC minim. In fig. 9.12. avem cazul unei firme in situatie de echilibru pe termen lung. Pretul este egal cu MC, deci este maxim. Pretul este egal si cu AC minim, deci este zero. Nimeni nu mai este atras pe piata si nimeni nu mai are interesul sa iasa de pe piata. Pe o piata pe care numarul de firme este variabil nu exista doar un singur pret care garanteaza profitul nul: cel egal cu AC minim. Deci, curba ofertei pe termen lung trebuie sa fie orizontala la acest nivel de pret, asa cum se vede in fig. 9.12 - b.

Orice pret mai mare decat AC minim va genera , deci vor intra si iesi firme pe piata si oferta va creste. Orice pret mai mic decat AC minim va genera pierderi deci iesiri de pe piata si oferta va scadea. Astfel, numarul firmelor de pe piata se adapteaza in asa fel incat pretul sa ramana egal cu AC minim si in acest caz exista suficiente firme pe piata pentru a satisface intreaga cerere la nivelul dat al pretului. Ce se intampla insa daca cererea pietei se modifica? Sa ne imaginam piata laptelui in echilibru pe termen lung (fig. 9.13) si sa presupunem ca oamenii de stiinta descopera virtutile terapeutice ale laptelui. Cererea de lapte creste de la DD 1 la DD2 (Fig. 9.14). Pe termen scurt, punctul de echilibru trece din A in B si pretul creste de la p1 la p2. Toate firmele de pe piata isi maresc productia (de la q1 la q2) si cum p > AC, obtinut profit economic. Aceasta situatie atrage noi firme pe piata. Numarul firmelor creste, oferta pietei pe termen scurt se deplaseaza spre dreapta (de la SRS1 la SRS2) si pretul scade la nivelul initia (p 1), devenind din nou egal cu AC minim. La fel, profitul scade la zero (Fig.9.15). Piata a atins un nou punct de echilibru pe termen lung (punctul C). Pretul a revenit la p1, dar cantitatea vanduta a crescut la Q 3. Fiecare firma produce din nou la punctul de optim (p = MC), dar cum numarul firmelor este mai mare si cantitatea vanduta este superioara (Q3 > Q1).

Este oare posibil ca pe termen lung curba ofertei pietei sa aiba panta pozitiva ? Pana acum am presupun ca noile firme care intra pe piata au aceleasi costuri ca cele de pe piata. De aceea, curba ofertei era orizontala pe termen lung. Cand cererea a crescut, a crescut si cantitatea oferita, dar pretul nu s-a modificat. Dar exista cel putin doua ratiuni pentru care LRS poate avea o panta pozitiva. Stim ca factorii de productie, in general, ne stau la dispozitie intr-o cantitate limitata. Firmele noi care intra pe piata maresc cererea factorilor de productie si pretul acestora creste. Productia devine mai costisitoare. Firmele ofera mai mult numai la un pret mai mare si astfel LRS are panta pozitiva. Cea de-a doua ratiune tine de faptul ca firmele pot avea costuri diferite. Sa luam piata serviciilor de zugravit. Oricine poate intra pe piata, dar suporta costuri diferite in functie de indemanare, viteza de lucru etc. Pentru un nivel de pret dat, este foarte probabil ca firmele de pe piata sa aiba costuri mai mici decat noii intrati pe piata. Cand cererea creste, trebuie atrase noi firme pe piata. Daca cei ce intra au costuri mai mari decat cei de pe piata, trebuie ca pretul sa creasca (altfel nu vor intra si cererea ar ramane nesatisfacuta). In felul acesta, LRS va avea o panta pozitiva, dupa ce pana atunci a fost orizontala. Faptul ca firmele au costuri diferite determina ca firmele cu costuri mai mici sa obtina profit economic pe termen lung. Intrarea noilor firme nu elimina acest profit, deoarece noii veniti au costuri mai mari. In concluzie, panta pozitiva a LRS se explica prin faptul ca este necesar un pret superior pentru a incita noile firme sa intre pe piata ca sa poata creste oferta totala. Dar, elasticitatea LRS va fi intotdeauna mult mai mare decat a curbei ofertei pe termen scurt. In fig. 9.16 exista n1 firme cu costuri mici (AC1). Firmele produc q1 cantitate optima, iar outputul pietei va fi Q 1 = n1 x q1, cantitate pe care cele n1 firme o por produce la AC1 minim, deci LRS este orizontal (portiunea p1A). Daca cererea scade sub Q1, unele din cele n1 firme ies de pe piata. Daca cererea pietei creste peste Q1, costul mediu trebuie sa creasca deoarece cele n1 firme urca pe MC si la p 1 ele obtin profit economic. Oferta firmelor creste la q 2 si oferta totala o putem deduce: . Panta LRS devine pozitiva (portiunea AB).

Acum sa presupunem ca exista n2 firme, care au costuri medii mai mari (AC 2). Ele pot intra pe piata la p2 = AC2 minim si ofera si ele q2. Daca cererea va creste peste , aceste firme intra pe piata la p2 si cele firme impreuna vor putea satisface cererea mai mare Q2 la pretul p2 (portiunea orizontala LRS intre B si C). Daca cererea va creste peste devina pozitiva etc. , panta LRS va incepe din nou sa

In toate cazurile cand oferta unor factori de productie (de exemplu, pamant arabil) este limitata, pretul acestora va creste odata cu cresterea outputului total al pietei. Uneori, este probabil ca pretul unor factori de productie sa scada, daca apar economii de scara in productie. In acest caz, LRS poate avea panta negativa. Cu toate acestea, de obicei LRS este orizontala, atata timp cat utilizarea factorilor de productie nu este deplina.

Concepte cheie
Incasare marginala Incasare totala Oferta pietei concurentiale

Prag de rentabilitate Profit marginal Profit mediu Profit total Punct de sistare a ofertei

Rezumat
Intreaga oferta a unei firme competitive se cere la pretul pietei. Principalii indicatori ai veniturilor unei firme sunt indicatorii incasarilor (totale, medii si marginale) si indicatorii profitului (total, mediu si marginal). Conditiile de profit maxim sunt: prima derivata a functiei profitului total sa fie nula (MR = MC) si a doua derivata sa fie negativa (ritmul cresterii MC > ritmul cresterii MR). La pragul de rentabilitate firma recupereaza integral atat FC cat si VC. La punctul de sistare a ofertei se recupereaza doar VC si nimic din FC. Curba ofertei competitive este curba MC, dincolo de punctul de sistare a ofertei. Ramura competitiva este in echilibru pe termen lung daca pretul pietei devine egal atat cu costul mediu minim pe termen scurt cat si pe termen lung.

Intrebari pentru fixarea cunostintelor


1. Care sunt principalele functii de incasari si de profit? Ce relatie exista intre ele? 2. Cum se determina cererea individuala a unei firme competitive reprezentative? 3. Pe o piata concurentiala ce regula determina volumul de productie care maximizeaza profitul? Ce relatie exista intre curba ofertei firmei si curba costului sau marginal? 4. In ce conditii decide o firma sa ramana pe piata, respectiv sa iasa de pe piata?

5. Ce deosebire exista intre profitul economic si cel contabil? 6. Explicati in ce conditii este in echilibru o ramura competitiva?

Intrebari pentru verificarea cunostintelor


1. Vanzatorii acceptatori de pret a) se confrunta cu o cerere perfect elastica; b) nu-si pot influenta pretul de vanzare; c) isi pierd total cumparatorii daca maresc pretul peste pretul pietei; d) la pretul pietei pot vinde cat doresc; e) toate raspunsurile sunt corecte. 2. Care din urmatoarele nu sunt caracteristice pentru modelul concurentei perfecte a) exista multi vanzatori si cumparatori, dar fara putere de piata; b) resursele se pot redistribui fara costuri (exemplu: intrarea-iesirea fiind libera); c) agentii de pe piata se confrunta cu o curba a cererii cu panta negativa; d) agentii de pe piata sunt acceptatori de pret. 3. In cazul unei intreprinderi concurentiale a) curba cererii individuale se afla deasupra curbei MR; b) curba cererii individuale poate avea si panta negativa; c) curba MR coincide cu curba AR; d) curba MR poate avea maximum un punct comun cu curba MC. 4. Comportamentul de acceptator de pret inseamna ca a) pretul de vanzare este dat din afara pentru producatori;

b) la pretul pietei cantitatea ce se poate vinde este data pentru toti producatorii; c) AC este dat; d) toate afirmatiile sunt corecte. 5. Intr-o ramura concurentiala, pe termen lung toate intreprinderile a) realizeaza profit economic pozitiv; b) sunt perdante; c) realizeaza doar profit contabil; d) realizeaza profitul normal. 6. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate sau false? a) La o firma concurentiala p = AC in mod obligatoriu. b) Curba ofertei pe termen scurt la o firma concurentiala este portiunea curbei AVC aflata deasupra curbei MC. c) Pentru o intreprindere concurentiala minimizarea AC pe termen scurt coincide cu maximizarea profitului.

d) Daca AC coincide cu p, atunci profitul firmei concurentiale este maxim. e) In cazul unei firme concurentiale punctul de sistare al ofertei se afla in minimul AFC. Profitul unei firme concurentiale este maxim la nivelul de productie la care tangenta la curba TC este paralela cu dreapta TR.

f)

g) Pe termen lung, firmele concurentiale pot fi si perdante.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate