Ministerul Educaiei al Romniei Universitatea Alexandru Ioan Cuza , Iai Facultatea : Economie i Administrarea afacerilor Specialitatea : Economia Comerului,

i, Turismului i a Servicilor.

Tema : Utilizatorii informaiilor contabile i necesitile lor de formare

Realizat de : Darii Galina gr.1

Bli, 2011

Planul :
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Conceptul de informaie . Definiii. Tipuri de informaie contabil . Contabilitatea ca sistem de informare. Contabilitatea financiar. Contabilitatea de gestiune . Necesitatea implementarii contabilitii de gestiune la institutiile publice. Utilizatorii informaiei contabile.Clasificri. Atributele care fac utila informaia contabil continuta n situatiile financiare auditate. Concluzii . Bibliografie

1. Conceptul de informaie. Definiii.

La modul general, un sistem este un ansamblu de elemente conectate ntre ele, care formeaz un ntreg, iar sistemul informaional este definit ca fiind un ansamblu de procedee, i mijloace de colectare, prelucrare i transmitere a informaiei necesare procesului de conducere a ntreprinderilor, instituiilor, ministerelor etc. Informaia este o comunicare, veste, tire care pune pe cineva la curent cu o situaie i constituie o reprezentare simbolic asupra unor entiti din realitate. Aceasta prezint caracter de noutate pentru receptori, fiind reprezentat de elemente noi, n raport cu cunotinele prealabile, ce sunt cuprinse n semnificaia unui simbol sau a unui grup de simboluri: text scris, mesaj vorbit etc. Informaiile se obin pe baza datelor, acestea din urm fiind reprezentate prin diferite cuvinte, propoziii, cifre, semne, imagini, culori. Suportul material al datelor l constituie purttorii de date (documente, diverse registre, i cei tehnici: benzi, dischete, CD-uri etc.), care au calitatea de a conserva, stoca i restitui datele. Volumul de informaii aflat n curs de transfer ntre dou entiti active din cadrul unui sistem informaional reprezint un flux informaional; orice astfel de flux se caracterizeaz prin direcie, sens i coninut. Direcia fluxului informaional este reprezentat de canalul informaional, respectiv mediul de comunicare existent n mod potenial ntre dou staii informaionale, sensul fluxului informaional indic orientarea lui de la entitateasurs ctre entitatea-receptoare, iar coninutul poate fi reprezentat de mesaje, indicatori sau documente vehiculate. Conducerea oricrei uniti presupune adoptarea de ctre echipa managerial a unei multitudini de decizii, cu privire la activitatea curent, previzional, de investiii etc. Pentru luarea de decizii, decidenii au nevoie de informaii, cu ajutorul crora s-i fundamenteze opiunea lor. Managementul unitii, indiferent de obiectul de activitate, se bazeaz pe informaii, care dup zona de provenien se mpart n informaii interne (furnizate din interiorul unitii) i informaii externe (colectate din exteriorul unitii). ntruct prezint utilitate ca resurs, iar pentru obinerea sa presupune efort uman i cheltuieli, informaia devine obiect al economiei sub forma bunurilor informaionale. Fa de categoria bunurilor corporale, cele informaionale prezint urmtoarele particulariti distinctive: costuri nalte pentru producere, dar relativ reduse pentru nregistrare i reproducere; caracterul perisabil, supuse rapidei uzuri morale; consum nedistructiv, multiplicare prin diseminare, deintorii iniiali nefiind deposedai de utilitatea transferat altor subieci receptori.Informaiile care, prin coninutul i modul lor de organizare i regsire, prezint utilitate i disponibilitate pentru folosirea lor de ctre factorul uman n scopuri de cunoatere, decizie sau aciune dau coninut resurselor informaionale. Constituirea i utilizarea resurselor informaionale pot fi considerate la nivel de organizaie, de sector economic, de economie naional, precum i la scar internaional. La nivelul firmelor de afaceri, resursele informaionale reprezint o surs major de avantaj concurenial, care devine activ n funcie de abilitatea cu care aceste resurse sunt gestionate pentru promovarea obiectivelor strategice urmrite. n ansamblul unui sistem cu resurse epuizabile, informaia, continuu regenerabil, tinde s devin resursa cea mai important. Pentru ca informaia s devin apt pentru utilizare aceasta trebuie s ndeplineasc condiiile de autenticitate n reprezentarea realitii, exactitate a fixrii aspectelor ei cuantificabile i oportunitate a disponibilizrii sale n locul i la momentul cerut. n funcie de obiectul de reflectare i de destinaia atribuit de ctre utilizatori, informaia poate fi de natur economic, tiinific, tehnic, social-politic etc. Dac mesajul comunicat se refer la activiti economico-financiare atunci avem de-a face cu o informaie economic. Aceasta este o categorie de informaii, ce are ca reprezentare agenii economici, procesele i mrimile economice. Se prezint, n cea mai mare parte, sub form unor indicatori cu diferite grade de agregare i sintetizare (macro, mezo i microeconomic), provenind din surse publice sau private. Pentru realizarea obiectivelor sale ntreprinderea acioneaz ntr-un mediu complex, care exercit influene i

constrngeri asupra activitii sale. n condiiile concureniale ale economiei de pia, complexitatea activitilor economice determin creterea rolului informaiei economicofinanciare n luarea deciziilor. O importan deosebit o are ns calitatea informaiei. Aceasta ntruct de aceasta depinde calitatea deciziei luate, indiferent de orizontul de timp la care se refer decizia (termen scurt sau termen lung). Calitatea deciziei este supus unui set de condiionri complexe, determinante fiind calitatea informaiei utilizate, precum i competenele managerial deinute i aplicate de ctre decideni. Cele mai reprezentative surse de date i informaii economice sunt planificarea economic, evidena economic (contabilitatea, statistica, evidena operativ) i alte surse, cum ar fi legislaia economico-financiar. Dup unii autori 46-50% din totalul informaiilor economice sunt furnizate de contabilitate. Informaia, ca element n jurul cruia gliseaz toate aciunile omului n context social-economic, are n domeniul economico-financiar drept principal furnizor contabilitatea. Opernd cu informaii, ca i materie prim, contabilitatea este vzut ca fiind o tehnic de ordin cantitativ, de colectare, prelucrare i analiz a informaiilor privind fluxurile economice din activitatea unei ntreprinderi . Privit ca i activitate specializat n msurarea, evaluarea, cunoaterea, gestiunea i controlul activelor, datoriilor i capitalurilor proprii, precum i a rezultatelor obinute, contabilitatea trebuie s asigure - potrivit art. 2, alin. (1) al Legii contabilitii nr. 82/1991 republicat9 - nregistrarea cronologic i sistematic, prelucrarea, publicarea i pstrarea informaiilor cu privire la poziia financiar, performana financiar i fluxurile de trezorerie, att pentru cerinele interne ale acestora, ct i n relaiile cu investitorii prezeni i poteniali, creditorii financiari i comerciali, clienii, instituiile publice i ali utilizatori. Din aceast definiie rezult c unitile patrimoniale trebuie s furnizeze informaii despre activitatea desfurat tuturor acelora cu care acestea au relaii: statul, bncile, furnizorii, clienii, salariaii, asociaii i acionarii, alte persoane fizice sau juridice, iar comunicarea are ca obiect informaiile contabile. Informaia contabil este produsul final al contabilitii. Acesta nu poate fi dect rezultatul unui compromis ntre ateptri i exigene multiple. Sistemul informaional contabil poate fi definit ca fiind ansamblul mijloacelor, procedeelor i metodelor utilizate pentru colectarea, consemnarea, prelucrarea, transmiterea, utilizarea i stocarea informaiilor contabile. Contabilitatea este o surs major de informaii pentru conducerea oricrei uniti, cu cele dou ramuri ale sale: contabilitatea financiar i contabilitatea de gestiune. n cadrul contabilitii financiare informaiile contabile sunt sintetizate n situaiile financiare ale ntreprinderii. Aceste documente se ntocmesc, pentru perioade de timp, numite exerciii financiare. n schimb, n cadrul contabilitii de gestiune informaiile contabile sunt coninute de diverse documente destinate uzului intern al managementului, pentru adoptarea deciziilor curente ale ntreprinderii. Nevoile informaionale ale managerilor sunt acoperite, n cea mai mare parte, prin rapoarte nepublicate. Acetia nu sunt limitai la informaiile comunicate prin documentele de sintez publicate i nici nu trebuie s atepte att de mult. Funcia de informare a contabilitii const n furnizarea informaiilor n scopul fundamentrii deciziilor. Contabilitatea are o funcie de informare intern (pentru managementul ntreprinderii) i o funcie de informare extern (a terilor). Informaiile furnizate de contabilitate stau la baza procesului decizional att n interiorul ct i n exteriorul ntreprinderii. Contabilitatea furnizeaz informaii cu privire la modul de gospodrire a resurselor de care dispune (materiale, financiare, umane), evoluia produciei obinute, costurile de producie, veniturile realizate etc.

2. Tipuri de informaie contabil

Dup gradul de transparen, informaiile furnizate de contabilitate se grupeaz n dou mari categorii: informaii total transparente: cele care se refer la poziia i performana financiar. Acestea fac obiectul contabilitii financiare. Se obin dup reguli precizate de Ministerul Finanelor

Publice, au deci un caracter normat, publicndu-se n vederea informrii corecte a tuturor persoanelor interesate; informaii mai puin transparente: cele care se refer la calculaia costurilor, structura bugetelor ntreprinderii, cunoaterea performanelor interne etc. Acestea fac obiectul contabilitii de gestiune. Nu au un caracter normat i nu sunt divulgabile marelui public, ntruct in de secretul de ntreprindere. Avnd n vedere aceast delimitare a informaiilor, sistemul informaional contabil al ntreprinderii are dou componente: una care se ocup de furnizarea informaiilor n exterior contabilitatea financiar i alta, care furnizeaz informaii doar celor din ntreprindere contabilitatea de gestiune. Contabilitatea financiar (general) este considerat faa extern a ntreprinderii, iar contabilitatea de gestiune (intern, managerial, de exploatare, analitic) considerat faa intern a ntreprinderii. Delimitarea informaiilor n informaii publice i informaii confideniale (nedivulgabile) a aprut din momentul n care s-a conturat coninutul contabilitii de gestiune, n a doua jumtate a sec. al XIX-lea, ca urmare a multiplicrii societilor pe aciuni (care au separat conducerea ntreprinderilor de proprietarii acestora), a revoluiei industriale i apariiei concurenei. Sub aspectul organizrii sistemului informaional contabil al unei ntreprinderi exist dou concepte: monism contabil i dualism contabil. Monismul contabil presupune existena unui singur circuit de informaii contabile, n timp ce dualismul contabil separ cele dou categorii de informaii contabile. Ambele circuite ale contabilitii financiar i de gestiune sunt obligatoriu de organizat i condus n ntreprinderi. Rspunderea pentru organizarea i conducerea contabilitii revine administratorului sau altei persoane care are obligaia gestionrii unitii respective. Contabilitatea financiar, denumit i general, este cea care asigur obinerea informaiilor privind gestionarea patrimoniului, necesare factorilor interni de decizie ai entitii economice, precum i informaiile privind rezultatele financiare necesare utilizatorilor externi (exogeni), inclusiv statului.

3. Contabilitatea ca sistem de informare

Contabilitatea poate fi definita ca fiind stiinta sau procesul de inregistrare, clasificare, sintetizare si raportare cu privire la pozitia financiar si performanta financiar a unei organizatii. Produsul contabilitii, ca sistem de informare este materializat sub forma informatiilor contabile oferite utilizatorilor, informatii necesare procesului decizional de la nivelul fiecarui utilizator. Contabilitatea reprezinta o sursa informationala importanta deoarece permite atat utilizatorilor interni cat si celor externi sa obtina o imagine globala asupra entitatii si deoarece realizeaza legatura dintre celelalte compartimente din cadrul entitatii datorita faptului ca informaiile produse de celelalte compartimente din cadrul entitatii, care pot fi exprimate in termeni monetari sunt inregistrate in contabilitate. Informaia contabil In vederea satisfacerii scopului sau, informaia contabil trebuie sa indeplineasca anumite caracteristici calitative si anume: a) inteligibilitatea O calitate esentiala a informaiei contabile este aceea ca ea sa poata fi usor inteleasa de utilizatori. In acest sens, se presupune ca utilizatorii informaiei contabile dispun de cunostiinte suficiente privind

desfasurarea activitatiilor precum si notiuni de contabilitate si au dorinta de a studia informaiile prezentate cu diligentele cuvenite. b) relevanta Informaiile contabile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, facilitand evaluarea evenimentelor trecute, prezente sau viitoare, confirmand sau corectand evaluarile trecute. Pentru a fi pertinenta o informaie trebuie sa soseasca la momentul oportun. c) credibilitatea Informaia este credibila atunci cand nu contine erori semnificative sau elemente care sa conduca la interpretari eronate, nu este partinitoare iar utilizatorii pot avea incredere in ea, in vederea reprezentarii fidele a tranzactiilor sau a altor activitati. Informaia contabil trebuie sa fie in acelasi timp verificabila, neutra, fiabila, completa, sa aiba la baza prudenta si primordialitatea continutului economic asupra formei juridice si sa prezinte fidel tranzactiile. a) comparabilitatea Informaia contabil trebuie sa fie comparabila in timp, astfel incat pe baza ei sa se poata identifica tendintele si performantele unitatii. Utilizatorii trebuie sa poata compara informaiile financiare cuprinse in situatiile financiare ale diferitelor unitati pentru a le evalua pozitia financiar, performantele si evolutia situatiei financiare. Pentru a asigura o anumita comparabilitate a informatiilor contabile in timp si spatiu se impune o anumita permanenta si o anumita uniformitate a metodelor utilizate. Pentru a corespunde nevoilor de informare diferite ale utilizatorilor, contabilitatea a fost impartita in doua subcategorii sau arii de specializare : contabilitatea financiar si contabilitatea de gestiune.

4. Contabilitatea financiar
Contabilitatea financiar are la baza norme unitare de organizare pentru toate unitatile patrimoniale. Ea are ca obiect inregistrarea operatiilor ce afecteaza patrimoniul unitatii, in vederea prezintarii situatiei financiare anuale a unitatii respectiv pozitia financiar si modul de obtinere a rezultatelor financiare din activitatile desfasurate in cursul anului financiar. Contabilitatea financiar furnizeaza informatii atat pentru utilizatori interni - conducerea unitatii cat si pentru utilizatorii externi. Printre utilizatorii externi se numara : ministerele, auditorii externi, bancile si creditorii, detinatorii de obligatiuni emise si alte organisme, autoritati competente. Informaiile continute de rapoarte financiare cum ar fi bilanturile contabile si conturile de executie sunt utilizate si intern de catre cei din cadrul institutiei publice, respectiv, sunt analizate de catre conducerea executiva a institutiei. Deci contabilitatea financiar de la nivelul institutiilor publice indeplineste funciile in general atribuite contabilitii financiare, respective: functia de inregistrare completa a tranzactiilor unitatii in scopul determinarii periodice a situatiei patrimoniale si a rezultatului global;

functia de comunicare financiar externa ( informarea tertilor); functia de instrument de verificare si de proba judiciara si fiscala; functia de instrument de gestiune a unitatii; functia de furnizare a informatiilor necesare realizarii sintezelor macroeconomice; functia de informare pentru analize financiare.

5. Contabilitatea de gestiune
Are ca scop gestiunea interna a unitatii, calcularea costurilor de productie, stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor, serviciilor si lucrarilor realizate, intocmirea bugetelor pe feluri de activitati, urmarirea si controlul acestora in vederea cunoasterii rezultatelor si furnizarea informatiilor necesare in procesul decizional. Contabilitii de gestiune ii sunt atribuite in general urmatoarele funcii : - functia de determinarea a costurile pe produse, lucrari sau sectoare de activitate; - functia de determinare a diferitelor marje si a rezultatelor analitice pe produse si activitati; - functia de generare si furnizare a informatiilor destinate elaborarii bugetelor si conturilor previzionale, precum si a informatiilor destinate actualizarii indicatorilor de gestiune din structura tabloului de bord al unitatii; - functia de generare a informatiilor destinate masurarii performantelor (rentabilitate, productivitate) la nivelul sectoarelor si pe produse, servicii si lucrari.

6. Necesitatea implementarii contabilitii de gestiune la institutiile publice

Daca pana in prezent la nivelul institutiilor publice din Romania nu s-a pus problema dezvoltarii unei contabilitati de gestiune, care sa indeplineasca cumulativ funciile enuntate mai sus, acest lucru nu trebuie neglijat, pe viitor mai ales avand in vedere necesitatea elaborarii bugetelor pe programe. Bugetele pe programe se elaboreaza in functie de obiectivele propuse in conditiile largirii orizontului de referinta la un numar mai mare de ani. De la un buget de mijloace, care are o finalitate anuala, se trece la bugetul program, in care se inscriu cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung. Bugetul program reflecta ansamblul cheltuielilor pentru un obiectiv cu repartizarea creditelor bugetare ce se deschid anual in scopul propus, folosindu-se tehnica bugetizarii. Pentru a aprecia oportunitatea cheltuielilor publice se porneste de la comparatia dintre costuri si avantajele actualizate ale realizarii unui obiectiv. Acest criteriu de baza al elaborarii bugetelor-program este

completat cu ipoteza repartitiei optime a veniturilor. In acest scop este obiectiv necesara structurarea cheltuielilor fiecarei institutii publice pe programe specifice atributiilor acestuia, precum si formularea de criterii concrete de performanta adaptate la particularitatile fiecarui sector de activitate pentru evaluarea eficientei, eficacitatii si economicitatii programelor cu finantare bugetara pe ansamblul bugetului national. Elaborarea unor criterii de performanta concrete, in raport cu specificul fiecarui sector public este un proces extrem de laborios, dar care, odata parcurs, permite factorilor de decizie, atat eliminarea, in cea mai mare masura, a subiectivismelor si arbitrarului in alocarea resurselor bugetare, cat si aprecierea concreta a eficientei, eficacitatii si economicitatii, cu care sunt utilizate fondurile publice. Pentru o eficienta urmarire a nivelului de realizare a fiecarui program in parte, la nivelul fiecarei institutii in parte va trebui dezvoltat un sistem de urmarire si raportare catre conducerea institutiei. In acest scop, contabilitatea de gestiune devine un instrument util, care poate sa satisfaca optim nevoile de informare a utilizatorilor interni. Contabilitatea de gestiune raspunde nevoilor utilizatorilor interni cu privire la planificarea, controlul si evaluarea a programelor si serviciilor institutiei publice. Scopul sau este sa ofere informatii care sa corespunda nevoilor specifice diferitelor nivele ierarhice de conducere si luare a deciziilor, in domeniul lor de activitate, si sa asigure o folosire adecvata si raspunzatoare a resurselor. Contabilitatea de gestiune ajuta atat la realizarea previziunilor financiare privind costurile si performanta programelor viitoare cat si la controlul si evaluarea ulterioara a acestor programe. Determinarea si estimarea costurilor asociate diferitelor programe, servicii, activitati sau unitati de lucru sunt esentiale intr-un sistem de contabilitate de gestiune bine organizat. Costurile de felul acesta pot apoi sa fie comparate cu cele din perioadele anterioare si cu programe si servicii similare din alte institutii.

7. Utilizatorii informaiei contabile

Contabilitatea furnizeaza o serie de informatii contabile mai multor categorii de utilizatori. Utilizatorii pot fi clasificati ca externi, interni si o combinatie de externi si interni. Atunci cand se implementeaza un sistem informational contabil, trebuie avute in vedere si anticipate nevoile de informatii contabile si de gestiune ale utilizatorilor. Pregatirea unui sistem de informare care sa raspunda acestor nevoi diverse este o actiune complexa. In cele din urma, succesul comunicational nu este dat de informarea in sine, ci de relevanta informaiei oferite. A. Utilizatorii externi Utilizatorii externi formeaza primul grup de utilizatori. In acest grup intra tertii institutiei cum ar fi ; persoanele fizice- cetatenii, societatile comerciale, regiile autonomie, creditorii (banci sau alti creditori), investitorii, furnizorii, diferite grupuri de interese, adica toti cei care au relatii de financiare cu institutia publica sau cu o unitate a ei. Toti acesti utilizatori au nevoie de informatii despre institutia publica deoarece au un anumit interes financiar in activitatile acesteia. Totusi, datorita faptului ca isi desfasoara activitatea in afara institutiei, ei nu pot hotari cand sa le parvina sau ce sa contina informaia financiar furnizata de institutia publica. Datorita sistemului de constructie a bugetelor, a modalitatii de urmarire a executiei bugetare si de contabilizare a operatiunilor care au loc in institutii, situatiile financiare elaborate la nivelul institutiilor si cele centralizate pe ansamblul judetelor si la nivel national nu ofera informatii suficient de relevante asupra puterii financiare a institutiei si asupra performantelor in utilizarea banilor publici.

B. Utilizatorii interni Cel de-al doilea grup de utilizatori este format din utilizatorii interni ai informaiei contabile, adica din cadrul institutiei emitente a informatiilor contabile. Acestia sunt membri ai echipei manageriale a institutiei, directori economici, contabili sefi, responsabili cu planificarea, organizarea, dirijarea si evaluarea programelor si activitatilor specifice institutiei publice. Ei au nevoie de o varietate de rapoarte continand informatii din domeniul contabilitii financiare si de gestiune, pentru a pregati previziuni si bugete, pentru a controla cheltuielile si pentru a aplica in programele lor diferite tehnici decizionale, cum ar fi analiza cost beneficii. In acest sens, Legea contabilitii nr.82/1991 republicata specifica rolul contabilitii institutiilor publice de a asigura informatii ordonatorilor de credite cu privire la executia bugetelor de venituri si cheltuieli, patrimoniul aflat in administrare, precum si pentru intocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a contului anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum si a conturilor anuale de executie ale bugetelor locale. Spre deosebire de utilizatorii externi, cei interni au de regula acces la o cantitate mult mai mare de informaie contabil si sunt in general familiarizati cu realitatea din spatele informaiei contabile. Pe langa faptul ca au acces la rapoartele financiare anuale, o mare parte din informaia pe care o detin nu este inclusa in aceste rapoarte, ci le parvine prin alte funcii ale contabilitii si ale sistemului de raportare si din surse extra-contabile (evidente operative, statistice). Utilizatorii interni recurg la rapoarte contabile periodice pentru a lua decizii legate de functionarea programelor: cu toate acestea, orice sistem de informare contabil trebuie sa fie si suficient de flexibil pentru a integra rapoarte ad-hoc izolate, care sa satisfaca cererea de informatii suplimentare. Spre exemplu, pentru a-si indeplini atributiile manageriale, acesti utilizatori vor avea nevoie in mod frecvent sa utilizeze tehnici analitice sau apartinand contabilitii de gestiune (cum sunt metoda ABC costul activitatii de baza, metoda standard cost si analiza variatiei ). Alte utilizari interne pornesc de la analiza bilantului contabil anual in vederea determinarii situatiei financiare a institutiei in comparatie cu cea a altor institutii similare, in vederea informarii organismului de conducere si in vederea monitorizarii evolutiei anumitor indicatori financiari cheie determinati pe baza datelor din rapoartele financiare. C. Utilizatori externi/interni Al treilea grup de utilizatori este format din cei care nu sunt implicati in operatiunile curente ale institutiei, dar care au un rol important in aprecierea activitatilor acesteia. Aici poate fi inclus consiliul local in cazul primariilor, consiliile de administratie a diferitelor institutii publice, organizatiile care ofera suport material, diferite organisme si agentii regionale si nationale finantatoare. Aceste organisme, dar si alte organizatii, aloca uneori resurse pentru realizarea serviciilor si programelor derulate prin institutiile publice, si de aceea pot cere rapoarte de conformitate, de obicei de natura financiar- contabil, care sa arate ca fondurile au fost corect intrebuintate. Organismele administrative pot chiar sa specifice tipul de raport pe care il solicita. Un alt utilizator al informaiei contabile este publicul. Aici intra cetatenii, grupurile cu un anumit interes si partidele politice. In calitatea lor de contribuabili, principali furnizori de resurse, prin intermediul impozitelor si taxelor, cetatenii si grupurile de cetatenii au interes sa urmareasca activitatile institutiilor publice.

In functie de natura institutiilor si de relatiile de interactiune cu tertii, tipurile de rapoarte si entitati beneficiare pot fi diferite. Exemplificam, in acest sens, administratiile locale ar trebui sa prezinte periodic rapoarte asupra modului in care resursele financiare de natura taxelor si impozitele colectate sunt utilizate si asupra calitatii serviciilor publice oferite. In aceste rapoarte se combina informaiile din contabilitatea de gestiune si financiar pentru a se raspunde cat mai bine nevoii de informare a cetatenilor. Rapoartele sunt concepute in asa fel incat prin ele sa se educe interesul public si sa se pastreze sustinerea cetatenilor pentru activitatile administratiei locale. In acest sens, unele administratii locale publica anual scurte documente continand rapoarte ce prezinta bugetul si performantele realizate, raspunzand astfel nevoii cetatenilor pentru acest tip de informaie. Utilizatorii de situaii financiare i necesitatile de informare ale acestora. Utilizatorii de situatii financiare includ investitorii prezenti si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clienii, guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul. Acestia folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversele lor necesitati de informatii, cum sunt: 1. Investitorii prezenti si potentiali si extrag din situatiile financiare informatii referitoare la:

a. capacitatea entitatii de a genera profit si de a plati dividende; b. evaluarea modului cum este administrat patrimoniul n vederea mentinerii sau nlocuirii managementului n cazul unor performante slabe; c. evaluarea riscului de a investi sau nu ntr-o afacere; d. cumpararea, pastrarea sau vinderea unei investitii. Ofertantii de capital si consultantii lor sunt preocupati de riscul inerent tranzactiilor si de beneficiul adus de investitiile lor. Ei au nevoie de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vnda. Actionarii sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea ntreprinderii de a plati dividende. 2. Angajatii. Personalul angajat si grupurile lor reprezentative (sindicate etc.) sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea ntreprinderilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le permit sa 414d35e evalueze capacitatea ntreprinderii de a oferi remuneratii, pensii si alte avantaje, precum si oportunitati profesionale. 3. Creditorii financiari. Creditorii financiari sunt interesati de informatii care le permit sa 414d35e determine daca mprumuturile acordate si dobnzile aferente vor fi rambursate la scadenta. 4. Furnizorii si alti creditori comerciali. Furnizorii si alti creditori comerciali sunt interesati de informatii care le permit sa 414d35e determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta. Creditorii comerciali sunt, .n general, interesati de o ntreprindere pe o perioada mai scurta dect creditorii financiari, numai daca nu sunt dependenti de continuarea activitatii ntreprinderii ca principal client. 5. Clienii. Clienii sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii unei ntreprinderi, n special atunci cnd au o colaborare pe termen lung cu ntreprinderea respectiva sau sunt dependenti de ea. 6. Guvernul si institutiile sale. Guvernul si institutiile sale sunt interesate de alocarea resurselor si, implicit, de activitatea ntreprinderilor. Acestia solicita informatii si pentru a reglementa activitatea ntreprinderilor, pentru a determina politica fiscala si ca baza pentru calculul venitului national si a altor indicatori statistici similari. Dupa cum se poate observa, guvernul si institutiile sale nu reprezinta principalii utilizatori de informatii carora li se adreseaza situatiile financiare ntocmite conform Standardelor Internationale de

Contabilitate.Totusi contabilitatea trebuie organizata n asa fel nct sa poata sa furnizeze si informatii solicitate de institutiile guvernului pentru necesitati fiscale. 7. Publicul. ntreprinderile influenteaza publicul ntr-o varietate de moduri. De exemplu, ntreprinderile pot avea o contributie substantiala la economia locala n multe moduri, avnd n vedere numarul de angajati si colaborarea cu furnizorii locali. Situatiile financiare pot ajuta publicul prin oferirea de informatii despre evolutia recenta si tendiniele legate de prosperitatea ntreprinderii si a sferei activitatilor acesteia. Entitile pot afecta publicul in multe moduri. De exemplu, entitile pot avea o contributie substantiala la economia locala, situatiile financiare furnizand informatii referitoare la evolutiile recente si tendintele legate de prosperitatea entitatii si a sferei de activitate a acesteia. Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiar, performantele si modificarile pozitiei financiare ale intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

8.Atributele care fac utila informaia contabil continuta n situatiile financiare auditate sunt:

relevanta-capacitatea informaiei de a fi utila celor care o folosesc n luarea de decizii economice. Pentru a fi relevanta informaia trebuie sa fie recenta, de actualitate. Aici exista unele decalaje care trebuiesc rezolvate ntre data nchiderii exercitiului financiar si data ntocmirii situatiilor financiare. Astfel situatiile financiare ale unui exercitiu, devin publice de regula dupa trei luni, de la ncheierea exercitiului financiar. n Romnia, situatiile financiare se depun la organele fiscale pna la data de 15 aprilie ale anului urmator, pentru exercitiul ncheiat la 31 decembrie anul precedent. Aceste decalaje exista n toate tarile, neexistnd tari n care situatiile financiare ale unui exercitiu sa fie publice mai devreme de trei luni. fiabiliatatea-informaia contabil este fiablila daca nu cuprinde erori, sau formulari incomplete cu ntelesuri multiple. Informaia trebuie sa prezinte ntr-o maniera corecta si clara tranzactiile si toate drepturile si obligatiile entitatii patrimoniale. Chiar daca au fost auditate, situatiile financiare contin un grad de risc, fidelitatea informaiei nefiind absoluta, nu din intentia de a nsela utilizatorii, ci din dificultatile inerente ale dimensionarii exacte a tranzactiei datorate sistemului contabil. Exemplu, nenregistrarea n contabilitate a goodwill-ului, sau a unor provizioane. comparabilitatea-acest atribut al situtiilor financiare, fiind rezolvat o data cu introducerea Standardelor Internationale de Contabilitate, prin armonizarea diversificarii, si gasirii unui limbaj comun att pentru forma ct si pentru continutul situatiilor financiare. pertinenta-atribut al informaiei contabile, care face ca situatiile financiare sa fie usor de nteles, accesibile unui grup diversificat de utilizatori, care au diferite cerinte de informare.

Concluzii :
Responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale entitatii revine conducerii acesteia. Conducerea este interesata de informatii cuprinse in situatiile financiare, chiar daca are acces la informatii financiare si de gestiune suplimentare, care ajuta la infaptuirea proceselor de planificare, de luare a deciziilor si de control. Conducerea are capacitatea de a determina forma si continutul unor astfel de informatii suplimentare pentru a satisface propriile necesitati. Situatiile financiare publicate se bazeaza pe informaiile utilizate de conducere despre pozitia financiar, rezultatele si modificarile pozitiei financiare ale entitatii, obiectivul acestora fiind de a furniza toate aceste informatii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

Bibliografie :
1. Coteanu Ion, Seche Luiza, Seche Mircea, coordonatori, Academia Romn, Institutul de Lingvistic Iorgu Iordan, Dicionarul explicativ al limbii romne (DEX), Editura Univers Enciclopedic, Bucureti, 1998; 2. Colectiv de autori ai Catedrei de Economie i Politici Economice de la Academia de Studii Economice din Bucureti, Dicionar de economie, Ediia a doua, Editura Economic, Bucureti, 1999; 3. Tudor Alcaz, Anatolie Rusu, Diana Osipov, Ala Oprea , Evidena contabil Ciclu de prelegeri, Chiinu , 2007 . 4. http://www.referat.ro/referate/Contabilitate_-_informatie_rol_si_loc_d00c6.html 5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate