Pregătire suplimentară la Microeconomie

CONCURENŢA

PIAŢA CU CONCURENŢǍ PERFECTǍ.

PIEŢE CU CONCURENŢǍ IMPERFECTǍ:
PIAŢA CU CONCURENŢĂ MONOPOLISTICĂ,
OLIGOPOLUL, MONOPOLUL
 PLANUL PRELEGERII
Piaţa cu concurenţă perfectă:
Piaţ
• Comparaţie între tipurile de piaţă sub aspectul concurenţei: piaţa cu concurenţă
perfectă şi pieţele cu concurenţă imperfectă
• Caracterizarea generală a pieţei cu concurenţă perfectă: atomicitatea ofertei;
omogenitatea produsului oferit de firmele prezente pe piaţă; perfecta mobilitate a
factorilor de producţie; inexistenţa de bariere ȋn calea intrării / ieşirii de firme pe / de
pe piaţă; transparenţa informaţională a pieţei
• Determinarea volumului optim al producţiei firmei
• Echilibrul pieţei şi echilibrul firmei pe termen scurt
• Echilibrul pieţei şi echilibrul firmei pe termen lung
Piaţa cu concurenţ
Piaţ concurenţă monopolistică:
monopolistică:
• caracterizare generală
comparaţie cu piaţ
• comparaţ piaţa cu concurenţ
concurenţă perfectă
• echilibrul pe termen scurt şi pe termen lung al firmei pe piaţ piaţa cu concurenţ
concurenţă
monopolistică
Oligopolul:
Oligopolul:
definiţia şi caracteristicile pieţ
• definiţ pieţei de oligopol
• cooperare vs. confruntare pe piaţ piaţa de oligopol
• formarea preţului pe piaţa de oligopol
Monopolul:
Monopolul:
efiniţia şi caracteristicile monopolului
• definiţ
• echilibrul pe termen scurt şi pe termen lung al pieţ pieţei de monopol
• costul social al monopolului
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ: Doltu, C., Economie: Microeconomie şi
macroeconomie. Editura ASE, Bucureşti, 2004, capitolele 8, 9 şi 10
https://vdocuments.mx/economie-micro-si-macro.html
 TIPURI DE STRUCTURI DE PIAŢĂ
Atribute Piaţa cu Piaţa cu Oligo- Mono-
concurenţǎ concurenţǎ polul polul
perfectǎ monopo-
listicǎ
Numǎrul de numeroşi, de putere câţiva unic
agenţi ai economicǎ redusǎ ofertant
ofertei (atomicitatea ofertei)
Bariere ȋn nu existǎ minore înalte înalte
calea intrării
/ ieşirii de
firme pe / de
pe piaţǎ
Puterea firmei nu existǎ limitatǎ mare mare
de a influenţa
nivelul
preţului
 CARACTERISTICILE PIEŢEI CU
CONCURENŢĂ PERFECTĂ
Piaţa cu concurenţă perfectă prezintă
următoarele caracteristici principale:
• Atomicitatea ofertei
• Omogenitatea produsului oferit de către
toate firmele de pe o anumită piaţă
• Inexistenţa de bariere în calea intrării /
ieşirii de firme pe / de pe piaţă
• Perfecta mobilitate a factorilor de
producţie
• Transparenţa informaţională a pieţei
 ATOMICITATEA OFERTEI
• Atomicitatea ofertei semnifică faptul că firmele ofertante
prezente pe piaţă sunt numeroase și de talie economică
redusă.

• Implicaţii:
– firmele ofertante, fiind numeroase, nu se pot înţelege între
ele spre a impune, de comun acord, un anumit nivel al
preţului
– fiind de talie economică redusă, nicio firmă individuală nu
poate impune unilateral un anumit nivel de preţ în propriul
său interes; în aceste condiţii, rămâne ca preţul să se
formeze in mod liber pe piaţă, prin interacţiunea întregii
cereri cu întreaga ofertă pentru produsul respectiv
– intrarea sau ieşirea pe / de pe piaţă a unei firme de talie
mică nu influentează semnificativ oferta totală a pieţei şi,
implicit, nici nivelul preţului format pe piaţă
OMOGENITATEA PRODUSULUI OFERIT
DE CĂTRE TOATE FIRMELE
DE PE O ANUMITĂ PIAŢĂ
• Toate firmele de pe piaţa cu concurenţă
perfectă a unui produs oferă bunuri
identice
• Ȋn aceste conditii:
– bunurile oferite de firmele prezente pe piaţă
sunt perfect substituibile între ele
– oferta pieţei este suma ofertelor firmelor
individuale
 INEXISTENŢA DE BARIERE ÎN CALEA
INTRĂRII/IEŞIRII DE FIRME PE/DE PE PIAŢĂ
• Pe pieţele cu concurenţă imperfectă există bariere în calea intrării /
ieşirii de firme pe / de pe piată; asemenea bariere pot fi:
– ȋn anumite cazuri, cerinţa legală de a obţine licenţe de operare
(de exemplu, casele de schimb valutar trebuie autorizate de
către Banca Naţională)
– ȋn anumite ramuri cu intensitate ridicată a capitalului tehnic,
costul ridicat al investiţiei iniţiale pentru infrastructura necesară
activităţii unei noi firme care intră pe piaţă
– eventuala dificultate de a lichida o firmă aflată în declin, prin
vinderea activelor acesteia (dificultatea de a găsi cumpărători
interesaţi de aceste active)

• Spre deosebire de pieţele cu concurenţă imperfectă, în cazul pieţei

cu concurenţă perfectă asemenea bariere sunt absente

• Lipsa oricăror bariere la intrarea de firme pe piaţa cu concurenţă

perfectă este demonstrată de însăşi caracteristica de atomicitate a
pieţei, constând ȋn existenţa unui număr mare de firme prezente pe
piaţă (logic, se presupune că toate aceste firme au putut intra liber
pe piaţă )
 PERFECTA MOBILITATE A
FACTORILOR DE PRODUCŢIE
• Pe piaţa cu concurenţă perfectă, firmele dispun
de deplină libertate pentru:
– accesul, ȋn calitate de cumpărători, pe pieţele
de factori de producţie
– atragereea factorilor de producţie în procesul
de producţie, în cantităţile şi la calitatea
necesare acestui proces
– alocarea şi realocarea, pe criterii de eficienţă,
a factorilor de producţie
 TRANSPARENŢA
INFORMAŢIONALĂ A PIEŢEI
• Pe piaţa cu concurenţă perfectă se
presupune că informaţiile privind cererea,
oferta şi preţurile pieţei afluesc ȋn mod
spontan și simultan către toţi furnizorii şi
cumpărătorii, aceste informatii devenindu-
le accesibile tuturor acestora în mod:
– necondiţionat
– egal
– gratuit
– în timp real
 DETERMINAREA VOLUMULUI OPTIM
AL PRODUCŢIEI FIRMEI
• firma trebuie să-şi dimensioneze volumul producţiei (Q) la nivelul
optim, respectiv la acel nivel care îi permite să obţină un profit total
maxim:
max Pr
Pr’ = 0
Pr = VT – CT
Pr’ = (VT – CT)’ = VT’ – CT’ = 0
VT’ = Vmg*)
CT’ = Cmg

• Q optim corespunde situaţiei în care:

Cmg = Vmg*)

Notaţii: Pr - profitul total al firmei; CT - costul total al producţiei firmei; VT - încasările

totale ale firmei; Cmg - costul marginal al producţiei firmei; Vmg - venitul marginal al
firmei
*) Venitul marginal (Vmg) al firmei reprezintă încasarea suplimentară obţinută de firmă
prin producerea şi vânzarea unei unităţi suplimentare de produs (deci, pe seama
ultimei unităţi produse şi vândute)
CADRUL DE ANALIZĂ AL ECHILIBRULUI
PE TERMEN SCURT ŞI PE TERMEN LUNG
OBIECTUL ANALIZEI:
• Echilibrul pieţei / ramurii:
– cererea pieţei
– oferta pieţei
– preţul de echilibru

• Echilibrul firmei individuale:

– cererea adresată firmei
– oferta firmei

ORIZONTUL DE TIMP AL ANALIZEI:

• termen scurt: orizontul de timp în care pe piaţă sunt prezente
aceleaşi firme (fără intrări şi iesiri de firme)
• termen lung: orizontul de timp în care au loc intrări de noi firme pe
piaţă, precum şi ieşiri de pe piaţă ale unora dintre firmele
preexistente
 ECHILIBRUL PIEŢEI ŞI
ECHILIBRUL FIRMEI
Firma este “primitor” de
preţ, operând cu preţul
c format pe piaţă
P ctm
O Cmg

Pe P P = Vmg
ctm

C
Qopt Q
Q
Piaţa / ramura Firma
Legendă: Q – cantitatea de produse; Qopt – volumul optim al produţiei firmei; P – preţul; Pe – preţul de echilibru al pieţei;
C - cererea pieţei; O – oferta pieţei; ctm – costul mediu total suportat de firmă; Vmg – venitul marginal al firmei;
Cmg – costul marginal suportat de firmă
 CEREREA ADRESATĂ FIRMEI
ŞI OFERTA FIRMEI*)
• Cererea adresată firmei este perfect elastică:
aceasta înseamnă că piaţa absoarbe orice
cantitate de producţie pe care i-o livrează firma
• Oferta firmei:
– este reprezentată de curba costului marginal, pe
segmentul de deasupra punctului său de intersecţie
cu curba costului mediu total
– în anumite condiţii (dacă firma acceptă pierderi pe
termen scurt), reprezintă ofertă şi porţiunea de
deasupra punctului de intersecţie a curbei costului
marginal cu curba costului mediu variabil
*) a se vedea graficul din diapozitivul anterior
 FORMAREA ECHILIBRULUI FIRMEI
PE TERMEN SCURT
• Firma individuală urmăreşte maximizarea profitului
• Firma este primitor de preţ: firma nu poate influenţa
deloc nivelul preţului, care se formeaza liber pe piată, iar
firma poate vinde doar la acest nivel de preţ
• Determinarea volumului optim al producţiei (Qopt):
– condiţia generală de echilibru al firmei constă în
egalitatea dintre costul marginal Cmg şi venitul
marginal Vmg:

Cmg = Vmg

– pe piaţa cu concurenţă perfectă, venitul marginal al

firmei este reprezentat de însuşi preţul (p)
– astfel, condiţia specifică de echilibru al firmei devine:

Cmg = p *)
*) a se vedea graficul din diapozitivul imediat următor
 VOLUMUL OPTIM AL PRODUCȚIEI FIRMEI
DE PE PIAȚA CU CONCURENȚĂ PERFECTĂ

c
Cmg

Vmg = p

Qopt Q
Legendă: Q – cantitatea de produse; Qopt – volumul optim al produţiei firmei; P – preţul;
Vmg – venitul marginal al firmei; Cmg – costul marginal suportat de firmă
 SITUAŢII POSIBILE ÎN CONDIŢII DE ECHILIBRU
AL FIRMEI PE TERMEN SCURT
• firma obţine profit dacă, pentru volumul
optim de producţie:
ctm < p

• profitul este nul dacă:

ctm = p

• firma înregistrează pierderi dacă:

ctm > p *)
Legendă: P – preţul; Cmg – costul marginal suportat de firmă

*) Daca acceptă să funcţioneze cu pierderi, firma va urmări minimizarea acestora.

 MODIFICAREA PE TERMEN LUNG
A ECHILBRULUI PIEŢEI
P P O0
O0
O1

Pe

Pe’

C
C
Q Q
Legendă: Q – cantitatea de produse; Q opt – volumul optim al produţiei firmei; P – preţul; Pe – preţul de
echilibru al pieţei; C - cererea pieţei; O0 – oferta iniţială a pieţei; O1 – oferta majorată a pieţei ca urmare a
intrării de noi firme pe piaţă; Pe’– noul preţ de echilibru al pieţei dupa majorarea ofertei ca urmare a intrării
de noi firme pe piaţă
 ECHILIBRUL FIRMEI
PE TERMEN LUNG
p
Cmg

ctm

Pe

0 Qopt Q
Legendă: Q – cantitatea de produse; Qopt – volumul optim al produţiei firmei; P – preţul; Pe – preţul
de echilibru al pieţei; C - cererea pieţei; O – oferta pieţei; ctm – costul mediu total suportat de firmă;
Vmg – venitul marginal al firmei; Cmg – costul marginal suportat de firmă
 DINAMICA PIEŢEI
PE TERMEN LUNG
• noi firme se instalează pe piaţă, atrase de
perspectiva obţinerii de profit economic
• creşte oferta pieţei (mai mulţi ofertanţi, deci o ofertă
mai mare, pentru aceeaşi cerere)
• drept consecinţă, scade preţul pietei (se formează
un preţ de echilibru mai mic, caeteris paribus) *)
• se îngustează marja de profit economic a firmelor
existente pe piaţă
• la atingerea echilibrului pe termen lung, profitul
economic al tuturor firmelor devine zero şi firmele
încep să iasă de pe piaţa respectivă, nemaiavând
stimulent să rămână
• acest proces se reia ciclic
*) a se vedea graficul din diapozitivul imediat următor
 ȊN CONCLUZIE:
CONDIŢIILE DE ECHILIBRU AL FIRMEI
PE PIAŢA CU CONCURENŢĂ PERFECTĂ
• Pe termen scurt:
cmg = p

p > ctm

• Pe termen lung:

cmg= p = ctm min

 CARACTERIZARE GENERALĂ A PIEŢEI
CU CONCURENŢĂ MONOPOLISTICĂ (1)
PIAŢA CU CONCURENŢĂ MONOPOLISTICĂ SE CARACTERIZEAZĂ PRIN:
• Atomicitatea ofertei (sub acest aspect, piaţa cu concurenţă monopolistică se
aseamănă cu piaţa cu concurenţă perfectă):
– pe piaţa cu concurenţă monopolistică sunt prezente firme numeroase, de talie
mică
– barierele ȋn calea intrării unor noi firme pe piaţa cu concurenţă monopolistică
sunt minore
– pe piaţa cu concurenţă monopolistică, firmele iau decizii independent unele faţă
de altele, fiecare firmă adresându-și oferta către propriul său segment de
clientelă fidelă
• Diferenţierea produselor dintr-o grupă de produse (sub acest aspect, piaţa cu
concurenţă monopolistică se deosebește de piaţa cu concurenţă perfectă, unde toate
firmele oferă același produs omogen):
– produsul oferit de o anumită firmă de pe piaţa cu concurenţă monopolistică
prezintă anumite diferenţe specifice de design, funcţii și utilitate faţă de
produsele din aceeaşi grupă, oferite de alte firme
– din acest motiv, produsele unei firme sunt substitute imperfecte pentru cele ale
altor firme de pe aceeaşi piaţă
– produsul fiecărei firme se adresează preferinţelor specifice unui anumit segment
de clientelă, pe care, servind-o ȋn modul cel mai potrivit exigenţelor acesteia, și-o
fidelizează; clienţii fideli ai unei anumite firme o percep pe aceasta din urmă ca
pe singurul furnizor capabil să le ofere produsul preferat și, deci, ca pe un mic
monopol de facto; de aici rezultă şi semnificaţia economică a sintagmei
“concurenţă monopolistică”, în care doi termeni care au înţelesuri intrinseci
opuse sunt alăturaţi pentru a desemna raporturile concurenţiale dintre
numeroase firme, fiecare dintre acestea oferind un produs diferenţiat faţă de
produsele oferite de firmele rivale
CARACTERIZARE GENERALĂ A PIEŢEI
CU CONCURENŢĂ MONOPOLISTICĂ (2)
• preţurile practicate de firmele aflate pe o piaţă cu
concurenţă monopolistică sunt mai mari decât în cazul
pieţei cu concurenţă perfectă (ȋn cazul concurenţei
monopolistice, preţurile practicate de firme includ şi costul
diferenţierii produselor şi al reclamei comerciale)

• profitul economic pe care îl poate obţine o firmă aflată pe o

piaţă cu concurenţă monopolistică va fi mai mare decât ȋn
cazul unei firme aflate pe o piaţă cu concurenţă perfectă,
dar mai mic decât în cazul unui monopol

• spre deosebire de cazul monopolului, o firmă aflată pe o

piaţă cu concurenţă monopolistică poate obţine profit
economic numai pe termen scurt; ȋn situaţia de echilibru pe
temen lung, profitul economic al tuturor firmelor de pe acest
tip de piaţă devine zero, la fel ca la piaţa cu concurenţă
perfectă
 EXEMPLE DE PIEŢE
CU CONCURENŢĂ MONOPOLISTICĂ
• pieţele produselor software anti-virus,
jocurilor electronice și ale altor bunuri
informaţionale digitale
• piaţa produselor cosmetice de marcă
• piaţa apelor minerale de marcă
• piaţa ţigaretelor de marcă
• piaţa serviciilor turistice
 COMPARAȚIE ÎNTRE
PIAȚA CU CONCURENȚĂ MONOPOLISTICĂ
ŞI CEA CU CONCURENȚĂ PERFECTĂ (1)
PIAȚA CU CONCURENȚĂ PIAȚA CU CONCURENȚĂ
PERFECTĂ MONOPOLISTICĂ
Atomicitatea ofertei
(prezenţa pe piaţă a numeroase firme de talie mică)
Omogenitatea produsului (între Diferenţierea produselor între
produsele oferite de diversele firme (între produsele oferite de
firme există o substituibilitate diversele firme există o
perfectă ) substituibilitate imperfectă)
Firma nu poate influenţa deloc Firma are o anumită putere de a
nivelul preţului (este primitor de influenţa nivelul preţului
preţ)
Pe termen scurt, o firmă de pe
- piaţa cu concurenţă
monopolistică se aseamănă cu
un monopol
Pe lângă trăsătura comună a atomicităţii ofertelor firmelor, piaţa cu
concurenţă monopolistică se mai aseamănă cu piaţa cu concurenţă
perfectă şi prin faptul că, în ambele cazuri, la echilibrul pe termen
lung, profiturile economice ale tuturor firmelor devin zero.
CURBA CERERII ŞI CURBA VENITULUI MARGINAL
ALE FIRMEI
DE PE PIAŢA CU CONCURENȚĂ MONOPOLISTICĂ
p

Pentru orice nivel al lui Q,

p > Vmg
Cererea
adresată
Vmg
firmei
p1

p2

Q1 Q2 Q
Notaţii: Q – volumul producţiei firmei; p – preţul; Vmg – venitul marginal al firmei
 FUNCȚIA INVERSĂ A CERERII
• Funcţia inversă a cererii are forma generală: p = f(Q)

• Exemplu:

Q = 110 – p (funcţia propriu-zisă a cererii)

p = 110 – Q (funcţia inversă a cererii)

Explicatie: recurgerea la funcţia inversă a cererii, care are

pe Q drept variabilă independentă, este necesară pentru
a ȋnlocui variabila p din formula ȋncasărilor totale ale
firmei: VT = p x Q; prin această ȋnlocuire a lui p, venitul
marginal al firmei, Vmg, calculat ca derivată de ordinul 1 a
încasărilor totale (VT), va deveni o funcţie cu o singură
variabilă, și anume Q; prin urmare, la calcularea
volumului optim Q al producţiei firmei, aplicarea condiţiei
Cmg = Vmg va conduce la o ecuaţie cu o singură
necunoscută, Q.
 ECHILBRUL PE TERMEN SCURT
AL FIRMEI DE PE PIAŢA
CU CONCURENȚĂ MONOPOLISTICĂ (1)
Ȋn analiza pieţei, termenul scurt reprezintă orizontul de timp ȋn care
nicio firmă nu intră şi nici nu iese pe / de pe piaţă.

CONDITIILE DE ECHILIBRU PE TERMEN SCURT AL FIRMEI DE PE

PIAŢA CU CONCURENŢĂ MONOPOLISTICĂ:

Volumul de producţie optim (Q) al firmei se obţine atunci când este

ȋndeplinită condiţia:

Cmg = Vmg

Firma obţine profit economic numai dacă p > ctm

Legenda: Q – volumul fizic al producţiei firmei; Cmg – costul marginal

suportat de firmă; Vmg – venitul marginal al firmei; p – preţul unitar al
produsului livrat de firmă; ctm – costul total mediu (pe unitatea de
produs) al producţiei firmei
 ECHILBRUL PE TERMEN SCURT
AL FIRMEI DE PE PIAŢA
CU CONCURENȚĂ MONOPOLISTICĂ (2)
 ECHILBRUL PE TERMEN LUNG
AL FIRMEI DE PE PIAŢA
CU CONCURENȚĂ MONOPOLISTICĂ (1)
• Ȋn analiza pieţei, termenul lung reprezintă orizontul de timp ȋn care pe piaţă au loc intrări şi ieşiri de firme
• Intrările de noi firme intervin datorită stimulentului reprezentat de posibilitatea de a obţine profit economic pe piaţa
respectivă
• Prin intrarea de noi firme pe piaţă, cererea adresată firmelor preexistente pe piaţă scade (o parte din clientela firmelor
existente migrează către ofertanţii nou veniţi pe piaţă)
• Ca urmare a scăderii cererii adresate firmelor va scădea şi preţul şi, implicit, va scădea şi marja de profit economic a
firmelor
• Lipsite de un stimulent economic suficient pentru continuarea afacerilor pe piaţa respectivă, firmele încep să o
părăsească
• La echilibrul pe termen lung, profitul economic al tuturor firmelor devine zero şi, deci, pe ansamblul pieţei cu concurenţă
monopolistică, se ajunge la o situaţie similară cu cea de pe piaţa cu concurenţă perfectă la echilibrul pe termen lung
• Ulterior, fazele descrise mai sus se reiau ȋn sens invers: noi firme reîncep să intre pe piaţă, preţul reîncepe să crească,
firmele reîncep să obţină profit economic ş.a.m.d.
• Succesiunea de procese descrisă mai sus se reia ciclic

CONDITIILE ECHILIBRULUI PE TERMEN LUNG AL FIRMEI DE PE PIAŢA CU CONCURENȚĂ MONOPOLISTICĂ:

Cmg = Vmg

ctm = p

Legenda: Cmg – costul marginal suportat de firmă; Vmg – venitul marginal al firmei; p – preţul unitar al produsului livrat de
firmă; ctm – costul total mediu (pe unitatea de produs) al producţiei firmei
 ECHILBRUL PE TERMEN LUNG
AL FIRMEI DE PE PIAŢA
CU CONCURENȚĂ MONOPOLISTICĂ (2)
APLICAȚIE PRIVIND DETERMINAREA VOLUMULUI
OPTIM DE PRODUCŢIE AL FIRMEI DE PE O PIAŢĂ
CU CONCURENŢĂ MONOPOLISTICĂ
O firmă aflată pe o piaţă cu concurenţă monopolistică are funcţia
costului total: CT = 20 + Q2
Firma se confruntă cu o cerere de forma: Q = 40 - p
Să se determine volumul optim de producţie al firmei.

Rezolvare:
Volumul optim de producţie Q se calculează aplicând condiţia

Cmg = Vmg
Pe baza datelor din enunţ, cei doi termeni ai relaţiei de mai sus devin:
Cmg = (CT)’ = (20 + Q2)’ = 2 Q

Vmg = (VT)’ = (pQ)’ = [Q (40 - Q)]’ = (40 Q – Q2)’ = 40 – 2Q

p a fost ȋnlocuit folosind funcţia inversă a cererii: p = 40 – Q

Condiţia Cmg = Vmg devine: 2Q = 40 – 2Q

Rezolvând ecuaţia de gradul 1 se obtine soluţia: Q = 10
 OLIGOPOLUL: DEFINIŢIE
• Oligopolul se defineşte drept acel tip de structură a unei ramuri
economice în care piaţa este dominată de un grup restrâns de
firme de talie mare

• Precizări:
– numărul de firme prezente pe piaţa de oligopol este redus
(câteva firme)
– există bariere semnificative ȋn calea intrării altor firme pe piaţă
(de exemplu, necesitatea unor investiţii mari pentru crearea
infrasturcturii necesare funcţionării unei firme dintr-o asemenea
ramură economică
– există interdependenţe între deciziile firmelor prezente pe
piaţă, acţiunile unei firme având impact asupra celorlalte firme
rivale din oligopol
– firmele din oligopol îşi promovează reclama comercială
îndeosebi la scară naţională sau internaţională

• Exemple de oligopol: extracţia petrolului, industria oţelului, a

automobilului, sectorul bancar, liniile aeriene
 CARACTERISTICILE
PIEŢEI DE OLIGOPOL
Piaţa de oligopol prezintă următoarele caracteristici:
• numărul restrâns de firme de mari dimensiuni din oligopol
acoperă majoritatea cererii de pe piaţă şi au o eficienţă
ridicată
• firmele au posibilitatea de a influenţa preţul pieţei
• deciziile fiecărei firme sunt influenţate de cele ale firmelor
concurente din oligopol; firmele îşi construiesc strategii în
cadrul cărora ţin seama de reacţia celorlalte firme la
propriile lor decizii
• oligopolurile sunt forme stabile de organizare a pieţei;
dimensiunea mare a firmelor existente face dificilă intrarea
altor firme pe o asemenea piaţă
• produsele oferite de firmele componente ale unui oligopol
pot fi:
– omogene
– diferenţiate
COOPERARE VS. CONFRUNTARE
PE PIAŢA DE OLIGOPOL
• Oligopol cooperant:
– dacă firmele componente ale oligopolului decid (în
mod explicit sau tacit) să coopereze, ele vor acţiona
pe piaţă asemenea unui monopol
– firmele din oligopol vor fi avantajate dacă oferă pe
piaţă o cantitate limitată din produsul respectiv, la un
preţ ridicat (se respectă condiţia de maximizare a
profitului valabilă pentru un monopol: cmg = vmg)
– cartelul reprezintă un exemplu de oligopol cooperant
Oligopol necooperant:
– dacă firmele componente ale oligopolului nu doresc
să coopereze, ele vor ţine seama doar de propriile
interese şi fiecare va acţiona astfel încât să-şi
maximizeze propriul profit (în funcţie de condiţiile
proprii de producţie)
– în această situaţie de confruntare, profitul pe
ansamblul oligopolului va fi diminuat
 FORMAREA PREȚULUI
PE PIAŢA DE OLIGOPOL
Variante posibile ȋn materie de formare a
preţurilor pe piaţa de oligopol:
• preţul firmei dominante: firma dominantă,
care este cea mai mare și mai puternică
din cadrul oligopolului, impune un anumit
nivel de pret, la care celelalte firme mai
mici se aliniază
• preţul de cartel, negociat și agreat de toate
firmele din cadrul oligopolului cooperant
de tip cartel
 CARTELUL
• Cartelul este o formă de oligopol ce
presupune o cooperare explicită între
firmele care produc un anumit bun,
mai ales ȋn cazul unui bun omogen
(ţiţei, benzină, oţel, ciment, aluminiu)

• Firmele care cooperează în cadrul

cartelului se înţeleg în legătură cu
nivelul preţului de vânzare al
produsului; preţul se stabileşte astfel
încât să se maximizeze profitul la
nivelul întregului cartel
 MONOPOLUL:
DEFINIŢIE ŞI CARACTERISTICI
• Monopolul este acel tip de piaţă pe care
este prezentă o singură firmă ofertantă
a unui anumit bun
• În cazul monopolului, firma coincide cu
întreaga ramură economică (industria)
• Condiţii necesare pentru a se ajunge la
formarea unui monopol:
– pe piaţa respectivă să nu fie disponibili
substituenţi apropiaţi
– să existe bariere ȋnalte ȋn calea intrării
altor firme pe piaţa respectivă
COMPORTAMENTUL MONOPOLULUI

• Monopolul îşi maximizează profitul*) alegând cea mai

avantajoasă combinaţie între preţ şi volumul producţiei

• Pe piaţa de monopol, cererea adrestă firmei coincide cu

cererea ȋntregii pieţe

• Curba cererii reflectă corespondenţa dintre preţ şi

cantitatea cerută; cantitatea de produse cerută este
decisă de cumpărători, în funcţie de preţul impus de
către monopol și ţinând seama de faptul că nu există
substitute apropiate pentru produsele oferite de monopol

*) În anumite situaţ
situaţii,
ii, pe termen scurt,
scurt, monopolul va urmări minimzarea
pierderilor
 VENITUL MARGINAL
AL MONOPOLULUI
Exemplu numeric
Volumul Preţul unitar Încasarea Venitul
producţiei totală marginal
Q P VT Vmg
(buc.) (u.m./buc.) (u.m.) (u.m.)
0 200 0 -
1 180 180 + 180
2 160 320 + 140
3 140 420 +100
4 120 480 +80
5 100 500 +20
6 80 480 - 20
 ECHILIBRUL PE TERMEN SCURT
AL PIEŢEI DE MONOPOL
• Situaţia de echilibru este reprezentată, pe grafic, de punctul E, cu
proiecţiile sale pe ambele axe de coordonate
P
Cmg
P*
ctm

●E
Curba
Vmg cererii
Q
Qopt
Condiţia pentru determinarea volumului optim al productiei monopolului
(Qopt):
Cmg = Vmg
 ECHILIBRUL PE TERMEN LUNG
AL PIEŢEI DE MONOPOL
• Pe termen lung, un monopol poate
rămâne pe piaţă numai dacă din
încasările obţinute îşi acoperă integral
costurile de producţie
• Spre deosebire de piaţa cu concurenţă
perfectă şi de cea cu concurenţă
monopolistică, unde profitul economic al
tuturor firmelor devine nul pe termen
lung, în cazul monopolului, acest profit
se poate menţine şi pe termen lung,
datorită barierelor în calea intrării altor
firme pe piaţă
 DEOSEBIREA DINTRE MONOPOL
ŞI PIAȚA CONCURENŢIALĂ:
COSTUL SOCIAL AL MONOPOLULUI
• Ȋn comparaţie cu piaţa cu concurenţă
perfectă, monopolul, folosind același
volum de resurse, furnizează bunuri mai
puţine, dar mai scumpe

• Monopolul generează un cost social

constând ȋn pierderi de bunăstare socială;
resursele societăţii sunt utilizate de către
monopol cu o eficienţă mai redusă decât
cea pe care ar obţine-o firmele de pe
pieţele concurenţiale
 PROTECŢIA DE CĂTRE STAT
A CONCURENŢEI:
LEGISLAŢIA ANTI-TRUST
• Legislaţia anti-trust protejează concurenţa şi are ca scop să prevină
sau, după caz, să contracareze și să sancţioneze abuzul de poziţie
dominantă al unor firme mari, precum şi alte practici anti-
concurenţiale caracteristice ologopolurilor şi monopolurilor:
– Sunt admise monopoluri publice, reglementate de către stat (de
exemplu, ȋn domeniul utilităţilor publice: furnizarea de apă
potabilă, de energie termică etc.)
– Sunt interzise monopolurile private (cu exceptia monopolurilor
legale temporare aferente drepturilor de proprietate intelectuală:
drepturi de autor, brevete de invenţie, mărci inregistrate)

• La nivel de ţară, ca şi la nivelul Uniunii Europene, funcţionează

organisme cu atribuţii de supraveghere a respectării regulilor
concurenţei şi de combatere practicilor anticoncurenţiale şi a
concurenţei neloiale (de exemplu, în Romania, Consiliul
Concurenţei)
PREGĂTIRE SUPLIMENTARĂ LA MICROECONOMIE

18.12.2021

TEMA: CONCURENŢA

Aplicaţii:

1. Nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă perfectă:

a) atomicitatea;
b) transparenţa informaţională a pieţei;
c) lipsa barierelor la intrarea şi ieşirea de pe piaţă
d) promovarea, de către firme, de reclame comerciale pentru propriile produse;
e) perfecta mobilitate a factorilor de producţie.

2. Reprezintă o caracteristică ale comportamentului firmelor individuale de pe piaţa

cu concurenţă perfectă:
a) faptul că fiecare firmă are latitudinea de a-şi decide atât propriul volum de
producţie, cât şi preţul de vânzare a produselor sale;
b) faptul că fiecare firmă este primitor de preţ;
c) faptul că firmele se pot înţelege între ele pentru impunerea unui anumit nivel al
preţului;
d) faptul că firmele nu pot funcţiona cu pierderi în nicio situaţie;
e) faptul că noi firme pot intra pe piaţă pe termen scurt.

3. Cererea adresată firmei individuale de pe o piaţă cu concurenţă perfectă:

a) are panta descendentă;
b) este perfect elastică;
c) este rigidă;
d) este unitar elastică;
e) se reprezintă grafic printr-o curbă diferită de cea a venitului marginal al firmei.

4. Pe termen lung, preţul format pe piaţa cu concurenţă perfectă:

a) este stabil;
b) este fixat de firma dominantă de pe piaţă;
c) tinde să scadă datorită suplimentării ofertei pieţei prin intrarea de noi firme;
d) este fixat de autoritatea de supraveghere a respectării reglementărilor privind
concurenţa;
e) niciuna dintre variantele de mai sus nu este corectă.
5. O firmă ce operează pe o piaţă cu concurenţă perfectă observă că, la un moment
dat, produce la un nivel la care venitul marginal este inferior costului marginal.
Pentru a-şi maximiza profitul (sau minimiza pierderile) firma ar trebui să:
a) crească volumul producţiei;
b) crească preţul;
c) iasă de pe piaţă;
d) reducă preţul;
e) reducă volumul producţiei.

6. În cazul concurenţei perfecte, preţul unitar la care o firmă îşi vinde produsul pe
piaţă este:
a) inferior venitului marginal;
b) întotdeauna superior costului marginal;
c) întotdeauna superior profitului total;
d) întotdeauna inferior venitului mediu;
e) întotdeauna identic cu venitul marginal.

7. Intensificarea concurenţei prin intrarea de noi firme pe o piaţă cu concurenţă

perfectă stimulează firmele:
a) să-şi reducă venitul marginal;
b) să-şi diminueze costurile medii totale pentru a deveni inferioare preţului mai
scăzut format pe piaţă în aceste condiţii;
c) să maximizeze diferenţa dintre costul marginal şi venitul marginal;
d) să-şi maximizeze volumul fizic al producţiei;
e) să-şi maximizeze încasările totale.
8. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă, firma A produce bunul X pe care îl poate vinde
la preţul de 1 u.m./buc. Nivelurile costului marginal aferente nivelurilor de producţie
posibile se prezintă în tabelul următor:
Volumul producţiei (Q) 0 1 2 3 4 5 6 7
Costul marginal (u.m.) - 0,8 0,6 0,7 0,9 1 1,2 1,5
Să se determine volumul optim al producţiei firmei A

9. Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este

dată de relaţia CT = 125 + 5Q2. Preţul pieţei este de 100 u.m./buc. Să se determine
volumul optim al producţiei firmei şi profitul total aferent acestui volum de
producţie.

10. O firmă de pe o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un

bun. Costul fix total este de 10 milioane u.m., iar costul variabil total este de 32
milioane u.m.. Să se calculeze preţul minim la care firma respectivă poate, pe
termen scurt, să-şi vândă producţia obţinând profit.
11. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, tendinţa pe termen lung a profiturilor
economice ale firmelor către zero este determinată de:
a) scăderea preţurilor, ca urmare a creşterii ofertei pieţei;
b) scăderea preţurilor, ca urmare a reducerii cererii adresate firmelor individuale
existente pe piaţă;
c) nesubstituibilitatea între bunurile oferite de diverse firme;
d) a şi c;
e) b şi c.

12. Care dintre următoarele caracteristici ale pieţei cu concurenţă monopolistică nu

se regăsesc pe piaţa cu concurenţă perfectă:
a) atomicitatea ofertei;
b) diferenţierea produselor;
c) autonomia fiecrărei firme în a-şi decide volumul producţiei;
d) egalitatea dintre venitul mediu şi preţul unitar;
e) niciuna dintre variantele de mai sus nu este corectă.

13. Comparativ cu alternativa satisfacerii cererii pentru un bun pe o piaţă cu

concurenţă perfectă, un monopol oferă:
a) un volum de producţie mai mare, la un preţ mai mic;
b) un volum de producţie mai mare, la un preţ mai mare;
c) un volum de producţie mai mic, la un preţ mai mic;
d) un volum de producţie mai mic, la un preţ mai mare;
e) niciuna dintre variantele de mai sus nu este corectă.

14. Intensificarea reclamei comerciale de către o firmă aflată pe o piaţă cu

concurenţă monopolistică este de natură să determine, pentru firma respectivă:
a) menţinerea nivelului costurilor;
b) reducerea nivelului profiturilor;
c) reducerea volumului vânzărilor;
d) creşterea costurilor medii, concomitent cu creşterea volumului vânzărilor;
c) reducerea profiturilor şi a costurilor medii.

15. O firmă aflată în situaţia de monopol va decide creşterea producţiei atunci când:
a) costul marginal depăşeşte venitul marginal;
b) venitul marginal depăşeşte costul marginal;
c) costul marginal este egal cu venitul marginal;
d) venitul marginal este negativ;
e) niciuna dintre variantele de mai sus nu este corectă.
16. O firmă aflată pe o piaţă cu concurenţă monopolistică are funcţia costului total
CT = 20 + Q2. Firma se confruntă cu o cerere de forma Q = 40 - P. Să se determine
volumul optim de producţie (Q) al firmei.

17. O firmă cu poziţie de monopol, care produce bunul X, înregistrează o funcţie a

costului total de forma (CT) = 1,5 Q 2 + 2. Funcţia cererii pentru bunul considerat
este de forma Q = 20 – P, unde P este preţul unitar al bunului. Să se determine
volumul optim de producţie (Q) al monopolului.