PIAŢA PERFECT CONCURENŢIALĂ

Am analizat în capitolul precedent comportamentul producătorului din

perspectiva obiectivului fundamental al firmei: maximizarea profitului. Dar realizarea
acestui obiectiv depinde atât de întreprinzător, cât şi de structura pieţei pe care operează
firma. Parcurgând capitolul următor, veţi avea ocazia să cunoaşteţi mecanismul de for-
mare a preţurilor în concurenţa pură şi vom încerca să răspundem la întrebarea: cât de
mult trebuie să producă o firmă ce acţionează în condiţii de concurenţă perfectă?
În analiza acestei pieţe, vom presupune că firma urmăreşte maximizarea
profitului, chiar dacă acest obiectiv este controversat acum în microeconomie. Este
însă cert că o firmă nu se poate menţine mult timp pe piaţă dacă se abate sistematic
de la acest obiectiv.

1. Caracteristicile pieţei cu concurenţă pură şi perfectă

Piaţa cu concurenţă perfectă este un model teoretic, de care se apropie însă

multe pieţe reale (bursa, piaţa micilor producători agricoli, piaţa muncitorilor necali-
ficaţi ş.a.). Teoria pieţei cu concurenţă perfectă se fundamentează pe câteva ipoteze,
şi anume:
a) Produsele sunt omogene, altfel spus identice. Pentru că produsele tuturor fir-
melor existente pe piaţă sunt perfect substituibile, politicile promoţionale cum ar fi
reclama, crearea unei imagini de marcă ş.a. nu se justifică economic.
b) Atomicitate perfectă: pe piaţă există mulţi producători şi mulţi consumatori
de putere mică şi egală. Din acest motiv, o firmă aflată pe o piaţă perfect concurenţială
nu are nici o putere; ea poate să fixeze numai cantitatea pe care o oferă în funcţie de
preţul format liber pe piaţă, care este un preţ de echilibru. Vom spune că firma este
“primitoare de preţ” (price taker), în sensul că preţul apare ca variabilă exogenă, ca
o constrângere externă la care firma trebuie să facă faţă.
c) Libertatea de intrare şi de ieşire; firmele existente pe piaţă nu pot împiedica
intrarea altor firme şi ies de pe piaţă atunci când doresc sau sunt obligate s-o facă.
d) Transparenţa perfectă: producătorii şi consumatorii sunt perfect şi permanent
informaţi, în mod gratuit, cu privire la preţuri şi calitate, astfel încât pentru un produs
dat nu poate exista decât un singur preţ.
e) Perfecta mobilitate a factorilor de producţie: factorii de producţie sunt liberi
să “migreze” spre cele mai eficiente utilizări. Piaţa factorilor de producţie este şi ea
perfect concurenţială.

faptul că în realitate sistemul economic este un ansamblu de instituţii variate şi în

continuă schimbare.
(3) Concurenţa este văzută ca o forţă care face ca resursele să “graviteze” în jurul
celei mai eficiente utilizări şi forţează preţul să coboare la nivelul celui mai mic cost
pe termen lung, ceea ce ar presupune eficienţă productivă şi alocativă maximă. Teoria
spune că P = CTM = Cmg, dar această condiţie nu este suficientă, arată studiile
recente, pentru ca eficienţa să fie maximă. Aceasta deoarece pot să existe “rezerve de
2 Piaţa perfect concurenţială

reducere a costurilor” în interiorul firmelor; dacă toate firmele sunt egal ineficiente
în administrarea internă, echilibrul concurenţial perfect poate implica pierderi de
bogăţie. Conform conceptului de X-eficienţă elaborat de Leibenstein, există
numeroase situaţii în care oamenii şi organizaţiile nu muncesc la fel de mult şi de
eficient pe cât ar putea dintr-o varietate de motive. Concurenţa nu este legată în nici
un fel de eficienţa internă, mai ales cea tehnologică a firmelor şi neglijează
concurenţa prin inovaţie, mult mai importantă decât cea prin preţ, pentru că nu loveşte
în profitul firmelor, ci în însăşi fundamentele lor.
(4) Sunt neglijate interdependenţele inerente dintre firme şi înzestrarea diferită a
firmelor cu “abilitatea” de a concura.
Pornind de la aceste limite ale conceptului de concurenţă aşa cum este el
abordat de ştiinţa economică, s-a conturat o nouă orientare în microeconomie, de
dezvoltare a “comportamentului” firmei, în care are loc o oarecare întoarcere la
concepţia lui A. Smith şi concurenţa este privită mai degrabă ca un concept
comportamental.
Raritatea în economie 3