Profesionistul comerciant persoana fizica

intreprindere familiala

Student :
Tobosaru Simona
Ciocan Madalina Catalina
Anul II
Afaceri Internationale
Dreptul Afacerilor
Coordonator :Costache Mirela
Subiectele raporturilor de dreptul afacerilor sunt profesioniștii comercianți,
persoane fizice sau juridice (în principiu, societăți), profesioniștii necomercianți (în
principiu, persoane care desfășoară activități liberale) și persoanele de drept civil,
fizice și juridice, care nu au calitatea de profesioniști (consumatori de bunuri și
servicii, beneficiari de executări de lucrări).

Profesioniștii comercianți sunt:

✔ Persoane fizice. Potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările și completările
ulterioare, persoanele fizice pot desfășura activitățile economice după cum
urmează:

1. individual și independent, ca persoane fizice autorizate. Persoana fizică

autorizată poate avea sau nu calitatea de comerciant;
2. ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale. Întreprinzătorul
persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană
fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului;
3. ca membri ai unei întreprinderi familiale. Întreprinderea familială se
înregistrează la registrul comerțului, dată de la care membrii acesteia devin
comercianți persoane fizice.

✔ Persoane juridice. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acestea sunt
companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes
economic, societățile cooperative, societățile europene (a se vedea titlul VII 1 (art.
2702a-2702e) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, Regulamentul (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului privind
statutul societății europene (SE) și Hotărârea Guvernului nr. 187/ 2007 privind
procedurile de informare, consultare și alte modalități de implicare a angajaților în
activitatea societății europene), societățile cooperative europene (a se vedea
Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului privind statutul societății cooperative
europene (SCE) și Directiva 2003/72/CE a Consiliului de completare a statutului
societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor) și grupurile
europene de interes economic (a se vedea Regulamentul (CEE) nr. 2.137/85 al
Consiliului privind Grupul European de Interes Economic (GEIE)) cu sediul principal
în România.

Sintetizând dispozițiile corespunzătoare din actele normative enunțate mai sus

rezultă că persoanele (fizice și juridice) menționate sunt comercianți datorită unui
criteriu formal – acela al obligației de a solicita înmatricularea în registrul comerțului.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, această obligație revine și altor
persoane fizice și juridice decât cele prevăzute de acest act normativ, prin urmare,
enumerarea de mai sus nu este limitativă.
Tot art. 1 alin. (1) prevede că profesioniștii comercianți (cărora li se impune
înmatricularea în registrul comerțului) sunt:

● societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale – înființate

prin Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 26/1990;

● regiile autonome – înființate prin reorganizarea unităților economice de stat,

potrivit Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii
autonome și societăți comerciale, cu modificările ulterioare, în ramurile strategice ale
economiei naționale (a se vedea și Hotărârea Guvernului nr. 266/1993 privind
ramurile și domeniile în care funcționează regiile autonome de interes național și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor
autonome, cu modificările ulterioare). Regiile autonome sunt persoane juridice care
funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară;

● organizațiile cooperatiste (a se vedea Legea cooperației agricole nr. 566/2004,

cu modificările și completările ulterioare) – au personalitate juridică și își desfășoară
activitatea pe baza principiilor gestiunii economice, aceasta constând în producerea
și desfacerea de mărfuri și prestarea de servicii;

● societățile cooperative – potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea și

funcționarea cooperației, republicată, cu modificările ulterioare;

● grupurile de interes economic – reprezintă asocieri de persoane fizice sau

juridice în scopul înlesnirii sau dezvoltării activității economice a membrilor lor,
precum și al îmbunătățirii rezultatelor activității respective (art. 118 alin. (1) din Legea
nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare). Grupul de interes
economic are personalitate juridică și poate avea calitatea de comerciant sau
necomerciant;

● persoanele fizice – potrivit OUG nr. 44/2008, persoane fizice autorizate,

întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, membri ai unei întreprinderi
familiale.

 Comerciantul întreprindere familială
Potrivit art. 2 lit. h) din OUG nr. 44/2008, întreprinderea familială este
întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de membrii
unei familii.

Art. 2 lit. d) din același act normativ precizează că familia este compusă din soț,
soție, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii
familiale, rudele și afinii până la gradul al patrulea inclusiv.
În ceea ce privește regimul juridic al întreprinderii familiale, OUG nr. 44/2008
prevede:

✔ Constituirea întreprinderii familiale

Întreprinderea familială este constituită din doi sau mai mulți membri ai unei familii
(art. 28 alin. (1)).

Aceasta se înființează în baza unui acord de constituire încheiat de membrii

familiei. Acordul de constituire trebuie să îmbrace forma scrisă, aceasta fiind o
condiție de validitate.

Acordul de constituire trebuie să specifice:

 datele de identificare ale membrilor familiei și ale reprezentantului desemnat

din rândul acestora;
 condițiile participării;
 cota procentuală a fiecărui membru la beneficii și la pierderi;
 raporturile dintre membrii întreprinderii familiale;
 condițiile de retragere;
 data întocmirii sale.

Lipsa uneia dintre stipulațiile de mai sus atrage nulitatea absolută a acordului. (art.
29 alin. (1))

Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu și nu dobândește personalitate

juridică prin înregistrarea în registrul comerțului, dar, prin acordul de constituire a
sa, fiecare membru al acesteia poate stipula constituirea, în cadrul patrimoniului său,
a unui patrimoniu de afectațiune, pentru exercitarea activității economice a
întreprinderii familiale. În acest caz, prin acordul de constituire sau printr-un act
adițional la acesta se vor stabili cotele de participare a lor la alcătuirea
patrimoniului de afectațiune. Dacă membrii întreprinderii convin în unanimitate,
cotele de participare pot fi diferite de cele prevăzute pentru participarea la beneficiile
sau la pierderile întreprinderii. (art. 30)

✔ Statutul membrilor întreprinderii familiale

Membrii răspund solidar și indivizibil pentru datoriile contractate de

reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectațiune și, în
completare, cu întregul patrimoniu al acestora, corespunzător cotelor de participare
(art. 31).

✔ Prerogativele membrilor întreprinderii familiale sunt:

pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale;

pot cumula și calitatea de salariat al unei terțe persoane care funcționează atât în
același domeniu, cât și într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care
și-au organizat întreprinderea familială;

sunt asigurați în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și au

dreptul de a fi asigurați în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și al asigurărilor
pentru șomaj; (art. 28 alin. (2)-(3))

actele de dispoziție asupra bunurilor afectate activității întreprinderii familiale se vor

lua cu acceptul majorității simple a membrilor întreprinderii, cu condiția ca
această majoritate să includă și acordul proprietarului bunului care face obiectul
actului (art. 32 alin. (2)).

✔ Statutul reprezentantului întreprinderii familiale

Reprezentantul întreprinderii familiale este desemnat prin acordul de

constituire. Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale se iau
de către reprezentantul desemnat, care va gestiona interesele acesteia în
temeiul unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub semnătură privată.
Aceasta se semnează de către toți membrii întreprinderii care au capacitate de
exercițiu deplină și de reprezentanții legali ai celor cu capacitate de exercițiu
restrânsă. (art. 29 alin. (2))

Actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea întreprinderii familiale se

încheie de reprezentant fără autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea
bunului cu privire la care se încheie actul nu depășește 50% din valoarea
bunurilor care au fost afectate exercitării activității economice a întreprinderii
și a sumelor de bani aflate la dispoziția întreprinderii la data actului. Bunurile
dobândite sunt coproprietatea membrilor în cotele de participare la beneficii,
fiind incluse în patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit. (art. 32
alin. (3))

✔ În vederea exercitării activității pentru care a fost autorizată, respectiv pentru

efectuarea unei activități economice, întreprinderea familială poate stabili relații
contractuale, în condițiile legii:

 cu orice persoane fizice și juridice;

 cu alte întreprinderi familiale;
 cu întreprinderi individuale;
 cu PFA.

Întreprinderea familială poate stabili aceste relații contractuale fără ca aceasta să îi

schimbe statutul juridic dobândit. (art. 29 alin. (3))

✔ Interdicții

Întreprinderea familială nu are dreptul să angajeze terțe persoane cu contract

de muncă (art. 28 alin. (4)).
✔ Încetarea activității întreprinderii familiale

Întreprinderea familială își încetează activitatea și este radiată din registrul

comerțului în următoarele cazuri:

 mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat;

 mai mult de jumătate dintre membrii acesteia cer încetarea ei sau se retrag
din întreprindere;
 în condițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/ 1990, adică la cererea oricărei
persoane fizice sau juridice prejudiciate ca efect al unei înmatriculări ori printr-
o mențiune în registrul comerțului. Radierea înregistrării păgubitoare se poate
cere în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în
care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte
ori modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se
solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă
menționarea în registrul comerțului.

Cererea de radiere, însoțită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a

actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerțului de pe lângă
tribunalul unde își are sediul profesional, de către orice persoană interesată. (art. 33
alin. (1)-(2))