Economia nationala.

Definitie si structura

Economiile nationale sunt celulele de baza ale economiei mondiale. Acestea sunt
rezultatul schimbului reciproc de activitati intre comunitatile umane situate pe teritoriul
unui stat national.

Locul si importanta fiecarei economii nationale in cadrul economiei mondiale depind de

mai multi factori. Acesti factori sunt pozitia geografica, disponibilitatile de capital,
volumul si natura resurselor naturale, dimensiunea pietei interne data de marimea
populatiei, dinamismul respectivei economii (rata de crestere economica), gradul de
extindere spre exterior (ponderea exporturilor in produsul intern brut), nivelul de
dezvoltare economica (exprimat de regula prin produsul intern brut si PIB pe locuitor).

Existenta economiei nationale presupune interactiunea dintre mai multe elemente, cum

ar fi :  Populatia, care este importanta din punct de vedere al doua aspecte – prin
consumul generat de membrii acesteia si ca principal furnizor de forta de munca.

Teritoriul national, delimitat de frontiere, si asupra lui se exercita suveranitatea statului

respectiv.

Infrastructura data de caile de transport si comunicatii.

Aparatul de productie, dat de agentii economici stabiliti pe teritoriul respectivului stat.

Sistemul de institutii (guvernamentale si neguvernamentale) care asigura functionarea

economiei nationale.

Din punctul de vedere al structurii, economia nationala este formata din ramuri
economice. Prin ramura economica intelegem un ansamblu de activitati organizate in
mod specific si desfasurate in scopul producerii aceleasi categorii de bunuri sau
furnizarii aceleasi categorii de servicii.

Structura economiei nationale.

 
Prin gruparea mai multor ramuri economice asemanatoare, se obtin principalele
sectoare economice la nivel national. Sectorul primar, format din agricultura si industria
extractiva, sectorul secundar, bazat pe prelucrarea matriilor prime, cuprinde toate
ramurile industriei prelucratoare si constructiile, si sectorul tertiar (comertul si
serviciile), sectorul cercetarii stiintifice se contureaza ca fiind un al patrulea sector la
nivelul economiilor dezvoltate.