Concurența

economică
GORNEA LIVIU
 P.3-5 P.9-11

Definiții și concepte Concurența imperfectă

P.6-7 P.12-14

Tipurile concurenței Funcțiile concurenței

P.8 P.15 P.16

Concurența perfectă Scopul concurenței Concluzie

Site-uri ultizate

didacticmd.wordpress.com blogspot.com ru.scribd.com elearning.masterprof.ro www.referat.ro

 1. Definiție și concepte
 Concurența este o trasatura esentiala a pietei, ea este o componenta
importanta a mecanismului acesteia. Concurenta se desfasoara dupa
anumite reguli care asigura libertatea de actiune a tuturor agentilor
economici.
 Concurența reprezinta confruntarea dintre agentii economici pentru a atrage
de partea lor consumatori cat mai multi, prin preturi convenabile, prin
calitatea mai buna a marfurilor si serviciilor, in vederea obtinerii unor profituri
cat mai mari. Ea exprima relatiile dintre agentii economici care actioneaza in
functie de interese lor in conditiile liberei initiative, fiind o rivalitate deschisa si
loiala care duce la dezvoltarea productiei si la imbunatatirea gradului de
servire a cumparatorului.
 Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze
permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va
determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, că nu hazardul va fi cel care va
determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci toate resursele şi competenţele
de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentru câştigarea
unei poziţii dominante pe piaţă.
 Dacă concurenţa este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în
măsura în care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o
creştere semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unităţi economice, deci
la nivel microeconomic, se observă câştigarea unei poziţii competitive mai bune faţă de
perioada anterioară. Se ştie că datorită concurenţei existente într-o economie de piaţă
vor exista întotdeauna şi învingători dar şi învinşi. Astfel, învingătorul, întreprinderea sau
organizaţia în cauză, va considera benefică concurenţa, deoarece i-a permis să-şi
mobilizeze toate eforturile, resursele şi abilităţile de care dispune pentru a atinge o poziţie
competitivă superioară prin obţinerea unui avantaj competitiv cert faţă de ceilalţi
competitori. Odată cu atingerea unei poziţii de lider sau challanger pe o anumită piaţă
de referinţă, agentul economic trebuie să fie conştient că lupta concurenţială nu s-a
terminat.
 El va trebui să continue să se adapteze la mediu concurenţial, să fie flexibil la noile
modificări din mediul la care se raportează, să caute noi strategii competitive, cu alte
cuvinte să fie permanent “în alertă”, să caute noi soluţii, să inoveze chiar, astfel încât să-şi
poată păstra poziţia câştigată avantajoasă.
 Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă concurenţa pentru o economie de piaţă,
atunci trebuie cunoscut însăşi conceptul de concurenţă, aşa cum a fost el definit în
literatura de specialitate de-a lungul timpului. Prezentarea funcţiilor concurenţei, a tipurilor
de concurenţă existente într-o economie, precum şi a rolului acesteia, permite formarea
unei imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit “concurenţă” , fiind ilustrată
importanţa deplină a acesteia pentru societate.
 Adeseori, concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Conform dicţionarului
explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă: “o rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi,
comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât
mai mari”.Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe
pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare, concurenţa îi
determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât
mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. Acest lucru presupune adoptarea
unui anumit comportament concurenţial, comportament care se manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de
activitate sau într-o piaţă.De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni, atât din domeniul
economic cât şi din cel juridic. Astfel, potrivit unei definiţii mai cuprinzătoare din domeniul juridic, “prin concurenţă se înţelege lupta
dusă, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, între firme capitaliste de producţie, comerciale, bancare, etc, în scopul realizării unor
profituri cât mai mari, ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi, în consecinţă, a sporirii volumului de afaceri”.
Deoarece concurenţa se manifestă, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, ea a fost definită şi reglementată de către
Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD), organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat
economic şi de afaceri optim pentru statele membre, astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vânzători
se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor, în scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu,
profituri, vânzări şi/sau împărţirea pieţei. În acest context, concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate
poate să se refere la preţuri, calitate, servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc”.Competiţia este
un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de către unii agenţi economici, de a aloca resursele pentru anumite
utilizări necesare societăţii, de a determina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite de
consumatori, de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice. De aceea, competiţia trebuie văzută ca un proces dinamic cu efecte
benefice asupra economiei în ansamblul său. Concurenţa este un factor de dinamism pentru progres şi eficienţă, ceea ce contribuie
la echilibrul economic şi bunăstarea societăţii. În economia de piaţă concurenţa este liberă, fiecare agent economic îşi manifestă
libera iniţiativă, acţionând pentru realizarea propriilor interese, iar locul de manifestare îl reprezintă piaţa. De aceea, concurenţa este
legată de cerere şi ofertă, de procesul schimbului, de tranzacţiile de piaţă existente. Ea are loc atunci când agenţii economici pot
pătrunde liber pe o piaţă locală, regională, naţională sau chiar mondială, nefiind îngrădiţi de existenţa unor bariere de intrare.
Acestea pot privi: capitalul impus de lege, economiile de scară, brevetele şi licenţele, raritatea materiilor prime şi a distribuitorilor,
constrângerile de imagine etc. Pe o piaţă liberă, concurenţa acţionează în strânsă legătură cu preţul, deoarece fiecare agent
economic va urmări maximizarea profitului prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse.
 2. Tipurile
concurenței
Monopol – situaţie în care
există un singur vânzător al unui

Concurența imperfectă
bun economic.

Oligopol – situaţia în care există

un număr redus de vânzători ai
unui bun economic.

Problema concurenţei prezintă interes

pentru toţi actorii pieţei: producători, Concurenţa monopolistă –
consumatori, intermediari. Fiecare firmă situaţie în care există mai multi
este preocupată să fie cât mai vânzători de bunuri total
competitivă, iar câştigul net să fie cât diferite.
mai bun. Iar acţiunile unei firme nu
depind exclusiv de aceasta, ci de
acţiunile concurenţilor ei. În absenţa Monopson – situaţie în care
concurenţilor orice firmă aflată pe piaţă există un singur cumpărător al
ar putea să-şi stabilească liber preţurile la unui bun economic.
un nivel ridicat.
În funcţie de numărul de concurenţi si Oligopson – situaţie în care
gradul de diferenţiere al produselor există un număr restrâns de
întâlni mai multe tipuri. cumpărători ai unui bun
economic.

Concurenţa imperfectă este situaţia de pe
piaţă în care condiţiile necesare pentru
existenţa concurenţei perfecte nu sunt
satisfăcute.
Concurența
Concurența
perfectă
Concurența
indirectă
Concurenţa perfectă este un model al teoriei
economice. Acest model descrie o formă
ipotetică a pieţei în care nici un producător sau
consumator nu are puterea de a influenţa preţurile
de pe piaţă. Analiza pieţelor perfect competitive
asigură fundamental teoriei cererii si ofertei.
Concurenţă de marcă – ce are
loc între firme ce oferă aceleaşi
bunuri şi servicii destinate
satisfacerii aceloraşi nevoi.
directă
Concurenţă la nivel de industrie
– ce are loc între firme ce oferă
produse similare care satisfac
diferit aceeaşi nevoie.
Concurenţă formală – ce are
loc între firme ce oferă
produse/ servicii care satisfac
aceeaşi nevoie în moduri
diferite.
Concurență generică – ce se
întâlneşte la nivelul întregii
pieţe, firmele disputându-si de
fapt venituri ale cumpărătorilor,
care sunt obligaţi să îşi
ierarhizeze nevoile.
 3.Concurența perfectă

Piata cu concurenta perfecta este acel tip de piata acre se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi:
- atomicitatea participantilor care exprima existenta unui numar mare de agenti economici
de putere economica egala sau apropriata, astfel incat nici unul dintre ei nu poate influenta in
mod hotarator pretul;
- omogenitatea produselor, ceea ce inseamna ca marfurile oferite sunt echivalente sau
aproape identice, astfel incat fiecarui cumparator ii este indiferent de unde se aprovizioneaza;
- intrarea si iesirea libera pe piata care exprima capacitatea unei noi firme de a intra pe
piata atunci cand costul este inferior pretului de vanzare si de a parasi ramura economica
atunci cand pretul este mai mic decat costul de productie;
- fluiditatea pietei care presupune adaptarea ofertei fara bariere monopoliste la cerere si
invers;
- transparenta perfecta care presupune ca toti producatorii si toti consumatorii dispun de o
cunoastere perfecta a cererii si ofertei, astfel incat pot obtine cel mai bun produs sau cel mai
bun pret.
 4.Concurența imperfectă
Concurenţa imperfectă este situaţia de pe piaţă în care condiţiile necesare pentru existenţa
concurenţei perfecte nu sunt satisfăcute.

Monopol
Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta in care intreaga cantitate produsa de un agent economic
este vanduta la pretul pietei, oferta lui detinand o pondere nesemnificativa in volumul ofertei agregate
datorita multimii de firme similare care functioneaza in acelasi domeniu, piata de monopol se
caracterizeaza in planul ofertei prin asigurarea cantitatii agregate numai de catre un producator, al carui
bun fabricat nu dispune de substituenti apropiati. Cu alte cuvinte, marfa realizata in conditii de monopol
capata caracter de unicat, iar gradul de diferentiere al produsului este maxim.
Oferta de monopol se formeaza in functie de conditiile de cost in cadrul carora firma isi desfasoara
activitatea, iar asupra acestora se observa influenta factorilor generatori de o piata de monopol: existenta
domeniilor de interes strategic (monopol legal), a altora in care se manifesta costuri de productie
descrescatoare (monopol natural), proprietatea asupra unui patent de inventie (monopol tehnologic),
raritatea unor zacaminte (monopol exercitat prin controlul asupra unor input-uri) sau folosirea unor tehnici
comerciale (monopol asupra marcii comerciale).
Astfel, daca in situatia unui monopol natural costul mediu si cel marginal evolueaza in sens descrescator in
celelalte situatii care pot fi exemplificate pe un monopol legal acestea se inscriu in domeniul randamentelor
descrescatoare. In primul caz, ce corespunde in general retelelor de distributie a electricitatii, gazelor si apei,
retelelor de termoficare, de cai ferate, sistemelor de irigatii, explicatia consta in economiile de scara ce se
manifesta atunci cand productia unui singur agent economic ar fi suficienta pentru satisfacerea cererii pe
piata si deci existenta unor firme concurente nu se justifica nici tehnologic si nici economic. In cealalta
situatie, care vizeaza domenii cum ar fi fabricarea si distribuirea unor medicamente, productia si
comercializarea alcoolului, a banilor, a timbrelor, apararea nationala, cantitatea oferita de firma de
monopol tinde sa se formeze la un nivel al pretului care asigura maximizarea profitului sau economic. Dar,
daca acesta este prea ridicat comparativ cu pretul pe care sa-l suporte piata, atunci prin interventia
guvernamentala pretul de monopol primeste o limita maxima sub care poate fi practicat orice nivel;
aceasta inseamna ca nu intotdeauna un monopol este eficient, ci poate inregistra si pierderi.
 Concurența monopolistă
Concurenta monopolista se manifesta pe piata prin imbinarea unor elemente specifice pietei perfecte cu altele caracteristice monopolului; concret, exista
numerosi agenti economici producatori, intrarea de noi firme pe piata fiind libera, iar produsele sunt diferentiate, astfel incat influentarea cererii pe piata
devine singura modalitate de crestere a profiturilor.In acest scop, firmele monopolistice folosesc importante fonduri drept cheltuieli publicitare si
procedeaza la o analiza a corelatiei dintre nivelul productiei si dimensiunea cheltuielilor promotionale. Astfel, costurile de productie supunandu-se legii
castigurilor descrescatoare, daca cresc cheltuielile publicitare, productia sporeste, dar intr-un ritm din ce in ce mai mic. Ca urmare, firma monopolista este
interesata sa depisteze sporul de cheltuieli publicitare pe care trebuie sa-l suporte pentru ca vanzand productia corespunzatoare acestuia sa inregistreze
profitul maxim. Regula este urmatoarea: firma accepta sa mareasca cu 1 unitate monetara cheltuielile publicitare numai daca sporul de productie
comercializata datorita tehnicilor promotionale folosite asigura egalitatea DPrb=DChp , adica dintre sporul de profit si suplimentul de cheltuieli publicitare.
Altfel spus, daca productia care ar putea fi vanduta in plus de firma care a folosit mijloace publicitare aduce un profit brut cel putin de o unitate
monetara, atunci cresterea cheltuielilor promotionale cu o unitate monetara este justificata.Rezulta ca pentru o firma monopolista costul de productie
desemneaza nu numai cheltuielile cerute de combinarea factorilor de productie, ci cuprinde, asa cum afirma Fr. Perroux in lucrarea “La théorie de la
concurrence monopolistique” “toate cheltuielile care trebuie suportate pentru crearea produsului (serviciului), pentru dirijarea spre cumparator si pentru
satisfacerea dorintelor acestuia”

Oligopolul
Formarea ofertei pe piata de oligopol se supune corelatiilor specifice dintre costuri care se manifesta in functie de comportamentul firmelor oligopoliste;
aceasta inseamna ca actiunile agentilor economici pe piata de oligopol imbraca forme variate a caror alegere este dictata de tipul de comportament
pentru care acestia au optat.De altfel, inexistenta unui model unic de comportament pe pietele oligopoliste este o reflectare a trasaturilor specifice
acestora, care vizeaza: - economiile de scara* determina existenta unui numar restrans de firme dominante, desi nu in mod necesar a unui numar total
mic de firme pe piata; ele sunt adesea mari in comparatie cu dimensiunea pietei totale, astfel ca numai cateva firme asigura oferta intregii piete
- recunoasterea interdependentei dintre firme se refera la efectele deciziilor individuale privind productia si pretul asupra vanzarilor celorlalti agenti
economici. Cu alte cuvinte, fiecare este preocupat sa ia in consideratie reactiile celorlalti la orice modificare a pretului sau de alta natura;
- concurenta non - pret si rigiditatea pretului sunt strans legate de trasatura anterioara si arata ca daca reducerile de pret pot fi cu usurinta urmate de
firmele rivale, concurenta poate fi accentuata pe seama altor aspecte, ca de exemplu publicitate, design, etc.;
- tentatia firmelor de a stabili intelegeri intre ele in domeniul fixarii pretului este justificata prin aceea ca reducerile de pret pot conduce la profituri
scazute pentru toate firmele oligopolistice;
- imboldul catre fuzionare apare ca o intelegere dintre firme si duce la o cota de piata mai ridicata pentru noul agent economic si, deci, la o forta
competitiva sporita a acestuia;
- importante restrictii la intrarea de noi firme pe pietele oligopolistice reprezinta trasatura de baza a oligopolului. In general, cu cat aceste restrictii sunt
mai puternice, cu atat vor fi mai putine firmele din industria respectiva. Fara a intra in amanunte, asemenea bariere vizeaza: economiile de scara,
diferentele de costuri sau altele, precum nevoia de capital, controlul ofertei de factori de productie, reglementarile guvernamentale, recunoasterea
produsului, complexitatea lui si proliferarea produsului
 Monopolul bilateral
Combinatia dintre monopol si monopson genereaza o situatie specifica de piata in care
puterea economica de negociere a celor doi participanti la viata economica poate fi
similara.Datorita lipsei de atomicitate, atat in planul cererii, cat si al ofertei, nici vanzatorul si
nici cumparatorul nu se pot comporta ca un monopolist, respectiv monopsonist. “Doua mari
tipuri de solutii pot fi avute in vedere in aceasta situatie: este posibil ca unul dintre participanti
sa fie mai puternic decat celalalt si sa-l forteze sa accepte conditiile sale; in functie de caz,
piata va fi atunci dominata de monopolist sau de monopsonist; avantajul poate, de altfel,
trece de la unul la celalalt in functie de conjunctura economica si sociala. Este insa posibil si
ca vanzatorul si cumparatorul sa se inteleaga pentru a fixa un pret si o cantitate: la limita, cele
doua intreprinderi rivale procedeaza la o intelegere verticala, iar discutia se va referi la
impartirea profitului global”.Concurenta perfecta sau pura este situatia ideala, ea este de
fapt un model teoretic, deoarece in realitate acest tip de concurenta nu mai exista in nici o
tara cu economie de piata. In schimb, concurenta imperfecta este prezenta in realitate sub
diferitele ei forme de manifestare. In afara celor prezentate mai sus, se intalnesc si alte situatii.
De pilda, cand numai doua firme domina piata unei industrii, situatia pietei este de duopol,
cand exista un singur cumparator pentru produsele unei industrii, situatia pietei este de
monopson, cand exista un numar redus de cumparatori (cativa), situatia pietei este de
oligopson, etc.Lupta de concurenta se duce prin modalitati diferite. Aici intervine si
ingeniozitatea agentilor economici. Putem aminti: o anumita politica a vanzarilor (de regula
cresterea volumului acestora); diferentierea produselor (uneori nesemnificativa, dar
amplificata de publicitate); prime acordate vanzatorilor; demonstratii pentru evidentierea
calitatii produsului, politica de pret, etc.Atunci cand lupta de concurenta se duce de catre Concurenţa te
parteneri cu mijloace economice legale, fara utilizarea unor mijloace agresive, concurenta
este denumita loiala. In conditiile concurentei loiale, toti agentii economici au acces liber la determină să te
piata, cunosc reglementarile legale privind tranzactiile si le respecta.
Uneori metodele aplicate in concurenta depasesc cadrul legal, ele devin agresive,
periclitand situatia unor agenti economici sau chiar a consumatorilor. Statul, in aceste cazuri,
îmbunătăţeşti tot
prin masuri legislative, trebuie sa intervina si sa sanctioneze orice modalitate de infiltrare a asa
- zisei concurente neloiale. Prin concurenta neloiala se intelege, conform legislatiei romane, timpul.
“orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala”.Concurenta, prin
efectele pe care le declanseaza, se poate situa printre cele mai importante legi ale
reglementarii vietii economice, ale progresului tehnico - economic al societatii.
 5. Funcțiile concurenței
Functia de reglare Pentru a supravietui in lupta de concurenţă agentul economic trebuie
sa propună bunuri sau servicii pe care le preferă cumparatorul (consumatorul). In
consecinţă si factorii de productie sint indreptati, sub influenta pretului, sint indreptati in
acele retele unde se simte o necesitate sporita.

Functia de motivare Pentru intreprinzator concurenta insemna si o sansa si risc

concomitent: intreprinderile, care propun o productie mai buna dupa calitate sau o
produc cu cheltuieli mai mici, primesc in consecinta un venit sporit, ceea ce stimuleaza
procesul tehnic. Si invers, intreprinderile ce nu reactioneaza la dorintelel clientilor sau
incalca legile concurentei pe piata primesc in consecinta pedeapsa sub forma de
pierderi sau sint eliminati din piata.

Functia de repartitie (reparitzare) Concurentia este nu numai un catalizator, lun stimul

pentru o productie sporita, dar si face posibila repartizarea venitului intre intreprinderi,
(agenti economici) in functie de investigatiile lor efective. Aceasta satisface regula de
remunerare in functie de rezultate in urma luptei competitive.

Funcita de control Concurenta impune anumite restrictii si in acelasi timp indeplineste

functia de control asupra puterii economice a fiecarei intreprinderi. Astf4el monopolistul
poate impune pretul. In acelasi timp concurenta ii da posibilitate cumparatorului
(consumatorului) de a alege din mai multi vinzatori. Cu cit e mai perfecta concurenta,
cu atiat e mai obiectiv pretul.
 1. Facilitează ajustarea autonomă a cererii şi ofertei în toate domeniile activităţii economice.
Concurenţa stimulează preocupările pentru creşterea, diversificarea, îmbunătăţirea calităţii ofertei
de mărfuri, pentru adaptarea ei la dinamica cerinţelor pieţei. Pe pieţele dominate de ofertă (“piaţa
vânzătorilor”), strategia competiţională determină firmele să se particularizeze faţă de rivali. Pe
pieţele dominate de cerere (,,piaţa cumpărătorilor”), în relaţiile cu clienţii potenţiali, se urmăreşte
specializarea într-un sector individualizat al cererii. Concurenţa reglează piaţa prin mecanismul
preţurilor, orientând fluxurile de factori de producţie şi iniţiativa privată spre acele ramuri şi sectoare
ale economiei care produc utilităţi recunoscute social.
2. Stimulează realizarea progresului ca atare, în accepţiunea sa generală, dar mai ales a
progresului tehnico-economic. Concurenţa oferă un puternic motiv de a dezvolta produse
performante şi de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scăzut. Nu se poate cunoaşte
cu precizie care vor fi noile dorinţe ale consumatorilor sau care tehnologie de fabricaţie va conduce
la minimalizarea costurilor pentru unitatea de produs. Întreprinzătorii sunt liberi să introducă în
fabricaţie un nou produs sau să folosească o tehnologie de fabricaţie mult mai promiţătoare decât
cele utilizate până în prezent, însă au nevoie de sprijinul investitorilor care doresc să le pună la
dispoziţie fondurile necesare. În economia de piaţă funcţionează libertatea de a alege atât a
întreprinzătorilor, cât şi a celor care ar putea să-i susţină. Concurenţa conştientizează pe
întreprinzători, cât şi pe investitori, că trebuie să-şi asume responsabilitatea aducerii pe piaţă a
produselor respective, de a le oferi la preţul fundamentat (de ofertă), în raportul cu cerinţele reale
ale pieţei
3. Împiedică realizare profitului de monopol de către agenţii economici asigurând o
alocare raţională a resurselor între variantele utilizărilor solicitate pe piaţă şi statornicind o repartizare
a profiturilor proporţional cu contribuţia efectivă a agenţilor economici în procesul de producţie şi
distribuţie a mărfurilor. Totodată, prin concurenţă se descoperă mărimea şi structura optimă a
activităţii desfăşurate de un agent economic, mărimea şi structura care pot menţine cel mai uşor
costul pe unitatea de produs sau serviciu, la un nivel cât mai mic. Spre deosebire de alte sisteme
economice, economia de piaţă nu mandatează şi nu limitează tipurile de firme cărora li se permite
să intre în competiţie. Este permisă orice formă legală de organizare a activităţii economice,
condiţia reuşitei pentru orice firmă fiind eficienţa în raport cu costurile.
 4. Mecanismul concurenţial asigură plasarea preţurilor la niveluri reale, favorizând
raţionalizarea costurilor ca mijloc de creştere a profiturilor, altfel spus, concurenţa contribuie din plin
la reducerea preţurilor de vânzare, în paralel cu diminuarea costurilor şi chiar diferenţierea şi
diversificarea ofertei, prin intermediul presiunii pe care o exercită asupra producătorilor în sensul
satisfacerii la un nivel cât mai ridicat a exigenţelor consumatorilor.
5. Concurenţa are rol direct asupra psihologiei agenţilor economici, alimentând optimismul
acestora, stimulându-le creativitatea, făcând ca ei să se preocupe în permanenţă de eficienţa, de
maximizarea profitului şi, implicit, de satisfacerea în condiţii bune a nevoilor de consum.
Deşi au evoluat şi s-au diversificat odată cu piaţa şi dezvoltarea mecanismului concurenţial,
instrumentele luptei de concurenţă pot fi delimitate în două mari categorii: economice şi
extraeconomice. Dintre instrumentele economice se menţionează: reducerea costurilor bunurilor sub
cele ale concurenţilor, diminuarea preţurilor de vânzare, îmbunătăţirea calităţii, reînnoirea
sortimentelor, publicitatea, acordarea de facilităţi clienţilor etc. Cele mai frecvente întâlnite
instrumente extraeconomice sunt: obţinerea de informaţii privind activitatea concurenţilor,
sponsorizarea unor activităţi social-culturale de interes local sau naţional, spionajul economic şi, în
unele cazuri care eludează legea, corupţia, şomajul boicotul sau chiar violenţa deschisă.
În raport cu instrumentele folosite în lupta concurenţială, aceasta a fost departajată în loială şi
neloială. Concurenţa loială presupune utilizarea nediscriminatorie de către agenţii economici
ofertanţi a unora dintre instrumentele amintite, în condiţiile accesului liber pe piaţă şi ale respectării
legalităţii. Concurenţa neloială constă în utilizarea unor mijloace nelegale, de natură
extraeconomică pentru cucerirea şi consolidarea poziţiilor deţinute pe anumite pieţe, sau în practici
discriminatorii de acordare a anumitor stimulente unor categorii speciale de consumatori etc.
Legislaţia ţărilor cu economie de piaţă prevede măsuri stricte pentru descurajarea şi chiar eliminarea
celor mai multe dintre actele de concurenţă neloială.
 6. Scopul concurenței
Politica in sfera concurentei e menita sa indeplineasca functii de control,
pentru ca concurenta sa poata sa-si indeplineasca functiile. Principiul de
baza “intensitatea maximala a concurentei”, in calitate de scop a politicii
concurentiale, presupune:
a) inovatia sub presiunea concuretei – perfectionarea rapida a
proceselor tehnice.
b) Intreprinderile au o plasticitate inalta – se adapteaza rapid la
schimbarile ce se produc pe piata.

Intensitatea concurentei se determina prin faptul cit de repede se pierd

avantajele venitului in rezultatul infaptuirii cu succes a inovatiilor de catre
concurenti. In primul rind aceasta depinde de faptul cit de repede
reactioneaza conurentii la startul efectiv a intreprinderii-pioner si cit de
dinamic este procesul.

In concordanta cu principiul de baza a “intensitatii optimale a

concurentei” conditiile favorabile de funcitionare a concurentei se manifesta
atuinci cind se ciocnesc cu o oligopolie “larga” cu individualizarea
“moderata” a productieie. Oligopolia “ingusta” cu o puternica individualizare
a productiei, invers, duce la micsorarea intenistatii concurentei.
 7. Concluzie
Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor. Concurenţa determină oportunitatea
acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la performanţa acesteia, cum ar fi inovaţiile, o cultură unitară sau
implementare judicioasă. Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar
şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor.
Se cunoaște că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se adapteze mediului natural, social şi
economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând,
va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. De multe
ori concurența este privită ca un lucru mai mult negativ, dar în economie aceasta joacă un rol important în
dezvoltarea acesteia, deoarece în momentul când începe concurența dintre două firme – firmele se dezvoltă
consecutiv și lucrătorii acestora încearcă mereu să surprindă consumatorii și să producă ceva mai calitativ și mai
deosebit, pe când consumatorii au posibilitatea la o alegere din gama enorma de produse calitative. Din aceste
considerente, sunt de părerea că concurența mereu va fi unul din cele mai productive și rapide metode de a
ajunge la punctul cât mai înalt al scopurilor noastre și pentru a ne perfecționa în continuu.
Mulțumesc pentru atenție!

Concurenţa este bună, pentru că-i face pe toţi mai buni.