Tema 5. Piaţa şi mecanismul funcţionării ei.

Cererea
și Legea cererii.Elasticitatea cererii..(4 ore)

 1.Piaţa ca instituţie principală a economiei schimb.

 2.Structura și infrastructura pieţii.
 3.Cererea și factorii ce o determină.Legea cererii.
 4.Elasticitatea cererii.
 5.Paradoxurile cererii.
Cuvinte cheie: piaţă, mecanismul pieţii, cererea,
oferta, elasticitatea cererii, infrastructura pieţii, preţ,
paradoxurile cererii.
 Obiective de referinţă
 Studentul va fi capabil:
 să definească piaţa ca instituţie principală a economiei contemporane şi funcţiile ei;
 să identifice esenţa principalelor elemente ale pieţei – cererea, oferta, preţul şi
concurenţa;
 să clasifice tipurile de pieţe şi interacţiunea lor;
 să interpreteze cererea şi să determine factorii de influenţă;
 să argumenteze legea cererii, paradoxurile ei;
 să reprezinte grafic legea cererii pe piaţă şi efectele acesteia , deficitul şi excedentul
pieţii.
 să explice esenţa preţului de echilibru şi mecanismul formării lui;
 să analizeze politica preţului minim şi maxim.
 Sa identifice rolul statului în reglarea preţurilor in economia contemporană și in
Moldova
 1.Piaţa ca instituţie principală a economiei
schimb

Piaţa – mecanismul principal a economiei de schimb,

apare odată cu apariţia economiei de schimb și are ca
bază următorii factori :
 Diviziutea socială a muncii,
 Specializarea producatorului ,
 Creșterea productivităţii,
 Autonomia și libertatea producătorilor,
 Apariţia monedei ca unicul echivalent de schimb.
 Elementele mecanismului de piaţă
1.Cererea (D)
2.Oferta (S)
3.Preţul (P)
4.Concurenţa
 Piaţa.

 Piaţa este spaţiul economic în care au loc schimburile

sau relaţiile dintre agenţii economici care vând şi care
cumpără.
 Piaţa este o formă de organizare a schimburilor.
 Piaţa este locul de întâlnire al cererii şi al ofertei dintr-
un anumit bun economic, în scopul de a se realiza
schimbul la un anumit preţ.
 CARACTERISTICI:
 Orice formă de activitate umană este, în prezent,
implicată în mecanismele pieţei;
 Este un spaţiu economic în care se întâlnesc şi
acţionează din interes cumpărătorii (exponenţi ai
cererii) şi vânzătorii (reprezentând oferta);
 Presupune un ansamblu de mijloace prin
intermediul căruia vânzătorii şi cumpărătorii se
informează reciproc asupra a ceea ce au, a ceea ce
au nevoie şi la ce preţ sunt dispuşi să satisfacă
această nevoie;
 Este un spaţiu în care fiecare agent economic
acţionează potrivit interesului său.
 Este locul de manifestare a concurenţei, a
competiţiei dintre agenţii economici cu interese
 Piaţa ca instituţie principală a
economiei de schimb.
Piaţa este principala instituţie a economiei de schimb
deoarece dictează reguli de joc între producători și
consumatori și prin intermediul pieţii se decide
 ce trebuie să producă?, cît? și pentru cine se va
produce ?
 se formează preţurile prin concurenţă,
se redistribuie veniturile,
Se motivează activitatea de antreprenoriat și
întroducerea inovaţiilor și a tehnologiilor noi.
Piaţa este un sistem instituţional, care se supune
anumitor legi, legitaţii, acte normative.
 Clasificarea pieţii.

1.In dependentă de sistemul economic:

 Centralizată
 Descentralizată
 Natural.
 2. În dependenţă de bunurile care se comercializează :
 Bunuri economice
 Bunuri de capitali
 Piaţa Financiară
 Informaţională
 Tehnologiilor noi
 Clasificarea pieţii.
 3.În dependenţă de spaţiul geografic
Locală,
Regională,
Naţională,
Mondială,
Virtuală,
 Clasificarea pieţii.

În dependenţă de dezvoltarea
concurenţei :
1. Piaţă de monopol
2. Piaţă de oligopol
3. Piaţă de oligopson
4. Piaţă de monopson
5. Piaţă mixtă
6. Piaţă monopolistă
7. Piaţă perfectă
 Clasificarea pieţilor

4. În dependenţă de gradul de
dezvoltare a pieţii :
Nedezvoltată,
Slab dezvoltată,
Dezvoltată,
Înalt dezvoltată.
 Clasificarea pieţilor

 5.După nivelul de saturaţie,

 piaţă echilibrată,
 piaţă dificitară,
 .piaţă excedentară.
 6.După corespunderea cu legislaţia în vigoare,
 piaţă legală,
 piaţă ilegală.
7. În dependenţă de gradul de
dezvoltare a concurenţei:
 Funcţiile pieţii
 1.De reglementare a relaţiilor dintre producător și
consumator,
 2.De redistrubuire a veniturilor,
 3.De formare a preţurilor,
 4.De sanare(cei mai slabi se autolichidează)
 6.De informare.
Structura și infrastructura pieţii se bazează pe :
Cerere și Ofertă
2. Structura și infrastructura pieţii.

Infastructura pieţii - reprezintă totalitatea

instituţiilor și metodelor de promovare a
bunurilor de la producător la consumator.
Fiecare piaţă își are infrastructura sa.

Infrastruvturile specifice sunt: bursele,

lecitaţia, publicitatea
 Elementele infrastructurii.
 Bursele,licitaţiile,tîrgurile.
 Institușiile financiare –băncile,sistemul creditar,
 Instituţiile de reglare al ocupării forţei de muncă,
 Instituţiile fiscale și de asigurări,
 Instituţiile vamale,
 Instituţiile din sistemul de educaţie și știinţă,zonele
economice libere...
 3.Cererea și factorii ce o
determină.Legea cererii.
 Cererea reprezintă cantitatea de bunuri,sau cantitatea unui
bun ,pe care consumatorul este predespus să o procure și
posedă resurse suficiente pentru a o procura.
 Tipuri de cerere.
Cererea pentru bunuri substituibile,
Cererea pentru bunuri complimentare,
Cererea derivată-cererea pentru un bun este determinată de
cererea pentru un alt bun.
 Legea cererii.
 Legea cererii este o lege economică obiectivă – specifică, și
ne spune că cantitatea unui bun sau cantitatea dint-run bun
procurat depinde în primul rând de preţ
 Coresponzator acestei legi:
 Ø creșterea pretului unitar al unui bun determina
reducerea cantitaţii cerute din bunul respectiv;
 Ø reducerea preţului unitar al unui bun determina
creţterea cantitaţii cerute din bunul respectiv.
 Legea generala a cererii este valabila pentru bunurile
normale si pentru majoritatea bunurilor inferioare.
 Pentru unele bunuri inferioare, cresterea preţurilor este
insoţita de o extindere a cererii iar reducerea preţurilor de o
contracţie a acesteia.
Reprezentarea grafică a cererii
P

A
p0

B
p1
d

q0 q1 Q
 Factori determinanţi:

 1.Factorii economici:
 PREȚUL bunului (P) și Venitul consumatorului(V).

 2.Factorii noneconomici:
 Peferinţele consumatorului,
 Anticiparea schimbării preţului,
 Moda,
 Substituibilitatea bunului,
 Calitatea bunului.
 Modificarea transferurilor de remitenţe.
 Funcţia cererii .

o relaţie (funcţie) preţ-cantitate strict

delimitată în spaţiu şi timp:
D = f(p)
nu reprezintă o anumită cantitate
concretă ci ansamblul cantităţilor
care se solicită la diferite nivele
posibile ale preţului pe piaţă.
 4.Elasticitatea cererii
 Modul în care se modifică cantitatea cerută dintr-o
marfă oarecare ca urmare a modificării factorilor ce o
determină (preţ-nonpreţ).

 Problema elasticităţi constă în esenţă în a compara

modificările intervenite în cerere cu cele care le-au
determinat şi a stabili care dintre acesteasunt mai mari
 Măsurarea elasticităţii se face cu ajutorul unui
coeficient (Kec), calculat ca raport între modificarea
(variaţia) procentuală a cererii (ΔQ%) şi modificarea
(variaţia) procentuală a factorului avut în vedere
(ΔX%):

 Mărimea acestui coeficient Δ%Q ne arată cu cât s-a

modificat cererea lae oc =
modificare (variaţie) cu un
procent a unui anumit factorΔ%X
de influenţă.
 În funcţie de principalii factori avuţi în
vedere se vorbeşte de elasticitatea
cererii în funcţie de:
 preţ
 venitul consumatorilor, şi
 preţul altor bunuri (elasticitate
încrucişată)
 Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

ne arată modul în care se modifică

cererea ca urmare a variaţiei
preţului, în condiţiile în care ceilalţi
factori de influenţă rămân
nemodificaţi (ipoteza caeteris
paribus).
 Coeficientul elasticităţii cererii funcţie de preţ
(ecp):
 se determină ca raport între variaţia procentuală a
cererii (ΔQ%) şi respectiv a preţului (ΔP%):
Q %
K ec / p = 
P %
 Q
Q % = 100
Q0 Q
100
Q% Q P 0
p ecp =  =
Q0
= 
P % = 100 P% P
100 P Q0
p0 P0

 Nivelul acestuia indică cât s-a modificat cantitatea

cerută la o variaţie de un procent a preţului
 Tipuri de elasticitate a cererii (funcţie de preţ):

Valoare
Tipul de elasticitate coeficient Relaţii reciproce
Perfect elastică + ΔQ% +,
ΔP%0 dar ΔP%0
Elastică (1, +) ΔQ%>ΔP%
Elasticitate unitară 1 ΔQ%  ΔP%
Inelastică (0,1) ΔQ%<ΔP%
Perfect inelastică 0 ΔQ%=0 când ΔP%0,
(rigidă) adică Δq=0, Δp0
 a) cerere perfect b) cerere inelastică
inelastică (rigidă)
p p
D D

Δp Δp

q q q
Δq
 c) cerere de elasticitate d) cerere elastică
unitară

p p

Δp Δp
D

q Δq q
Δq
 Elasticitatea cererii în funcţie de venit

ne arată modul în care se modifică

cererea ca urmare a variaţiei
veniturilor consumatorilor produsului
în cauză, în condiţiile în care ceilalţi
factori de influenţă rămân
nemodificaţi.
Modificarea cererii funcţie de venit

p0 -V +V
D1
D2 D0
q2 q0 q1 q
Coeficientul elasticităţii cererii funcţie de venit (Kec/v):

 se determină ca raport între variaţia procentuală a cererii (Δ%Q) şi respectiv

a venitului (Δ%V):

%Q
K ec / v =
 %V
 ne indică cât s-a modificat cantitatea cerută la o variaţie de un procent în
venitul consumatorilor. Q
100
v Q % Q 0 Q V 0
V % = 100 Kec / v =
V %
=

= 
100 V Q 0
V
v0
V0
 Tipuri de elasticitate a cererii (funcţie de venit):

Valoare
Tipul de cerere coeficient Relaţii reciproce
Elastică (1, +) ΔQ%>ΔV%
(bunuri superioare)
Inelastică (0,1) ΔQ%<ΔV%
(bunuri normale)
Perfect inelastică 0 ΔQ%=0 când ΔV%0,
(rigidă) adică Δq=0, Δv0
Atipică (0, -) ΔQ%<0 când ΔV%>0,
(bunuri inferioare) adică Δq<0, Δv>0
 Elasticitatea încrucişată a cererii

 ne arată modul în care se modifică cantitatea cerută

ca urmare a modificării preţului unui alt bun, în
condiţiile în care ceilalţi factori de influenţă rămân
nemodificaţi.
 Având în vedere legăturile dintre bunuri în procesul
consumului ce pot determina asemenea relaţii, se
identifică două cazuri:
 a) bunuri substituibile şi
 b) bunuri complementare.
 Modificarea cererii în cazul bunurilor substituibile

px py
Dx0 Dx1
py1

pxi py0
Dy
qx0 qx1 qx qy1 qy0 qy

 Py↑ → Dy↓ → Dx↑

 Paradoxurile cererii.

 Exista situatii care numai aparent contrazic legea generala

a cererii:
 Ø efectuarea cumparaturilor dupa criteriul economisirii
de timp, de proximitate, compensandu-se diferenta de
pret prin alocarea timpului economisit altor activitati;
 Ø cresterea pretului poate fi insotita de o crestere a
calitatii, cantitatea ceruta crescand, deoarece diferenta de
pret va fi compensata de diferenta de calitate castigata;
 Ø cresterea pretului poate fi insotita de o crestere a
calitatii , in situatia cresterii venitului, a numarului de
cumparatori, a preferintelor.
 Paradoxul Giffen

 Giffen (după numele primului economist – Sir

Robert Giffen – care a descris acest
comportament), conform căruia scăderea preţurilor
bunurilor inferioare şi, deci, creşterea venitului real
sunt însoţite de diminuarea cererii la aceste bunuri
şi deplasarea ei spre bunuri de consum mai
inferioare.

 Paradoxul Giffen

 Paradoxul Giffen poate fi explicat prin cele doua efecte

generale ale cresterii pretului unui bun si anume:
 Ø cresterea cantitatii cerute din alte bunuri, ale caror
preturi nu au crescut (efectul de substituire);
 Ø reducerea venitului real (efectul de venit).
 Pentru bunurile inferioare, intre modificarea veniturilor
reale si cantitatea ceruta exista o relatie inversa. Cand
pretul unui bun inferior creste, iar efectul de venit este mai
mare decat efectul de substituire, cantitatea ceruta creste.
 Paradoxurile cererii.

 Venit nul, la bunurile de lux foarte scumpe; o

diminuare a preţului acestora nu suscită o mărire a
cererii, ele rămânând, în continuare, accesibile
numai unor anumite categorii sociale.

 Efectul speculaţiei-cererea crește cînd cresc preţurile

,de teama că preţurile vor crește și mai mult.
 Paradoxul Veblen

 Paradoxul Veblen, ca și paradoxul Giffen, sunt o excepție de la regula

elasticității prețului cererii.
 Termenul a fost introdus în literatura economică de Thorstein Veblen
în “Teoria clasei fără griji”. Veblen afirmă că modul de consum
burghez presupune achiziționarea de bunuri al căror unic scop este să
ilustreze bogăția și statutul social al persoanelor si al grupurilor care le
consumă. Poate fi vorba, de exemplu, de bunuri de lux (automobile,
bijuterii, îmbrăcăminte de lux): cu cât aceste bunuri sunt mai scumpe,
cu atât ele vor fi mai căutate pentru valoarea lor demonstrativă. În mod
invers, atunci când prețul lor scade, aceste bunuri devin accesibile mai
multor categorii de consumatori, inclusiv celor care pâna în acel moment
nu și le puteau permite. Astfel, clienții care consumau aceste bunuri la
început nu le mai pot folosi pentru a-și pune în valoare statutul social
aparte.
 Efectul snobului
 Există oameni – snobi, care nu doresc să se
folosească de bunuri de larg consum.
 Potrivit paradoxului dat, gusturile la astfel de
oameni sunt invers proporționale cu cererea
acestui bun pe piață: cu cât e mai mare cererea,
cu atât mai puțin ei tind să-l cumpere.
 Efectul snobului se prezintă prin creșterea cererii
la un produs în cazul creșterii prețului său; este
legat de noțiunea de cerere a bunurilor
prestigioase, care se orientează pe achiziționarea
bunurilor, care arată, după părerea
cumpărătorului, statutul social ridicat,
oportunități sociale mari etc.
 Paradoxul snobului:

 Adică, reducerea prețului inițial (P0) la (P1)

la început va duce ca consumatorul să procure mai
multe bunuri de acest fel de la (Q0) la (Q1) însă dacă
cererea la astfel de bunuriva crește, atunci
consumatorul-snob poate să reducă consumul de
astfel de bunuri până la nivelul Q.
 Efectul imitației.

Este invers invers efectului(paradoxului) snobului.

Consumul unui produs este afectat de cererea globală
pentru acest produs: cu cât e mai mare cererea acestui
bun pe piață, cu atât mai mulți cumpărători tind să-l
cumpere. Factorii care influnțează efectul dat:
 Moda;
 “Marketing din gura-n gura” – persoana observă
experința pozitivă cu
 bunul dat de la prieteni, și tinde să-l cumpere.
 Unităţi de evaluare la tema 5.
 1.Piaţa: concept, funcţii şi tipologie. Infrastructura pieţei.
 a) Definiţi piaţa ca noţiune economică şi funcţiile acesteia.
 b) Clasificaţi pieţele după diferite criterii.
 c) Apreciaţi elementele de infrastructură ale pieţei.

 2. Cererea şi factorii ce o determină. Legea cererii. Elasticitatea

cererii.
 a) Definiţi cererea şi legea cererii, construiţi curba cererii.
 b) Demonstrați grafic influenţa factorilor asupra cererii unui bun
economic.
 c) Analizaţi elasticitatea cererii în dependenţă de diferiţi factori:
după preţ, după venit şi după preţul altui bun.
 Unităţi de evaluare la tema 5.

 3.Paradoxurile cererii. Argumentaţi fenomenul

paradoxurilor si analizaţi factorii de influenţă.
 4.Teste pp.93-96, probleme rezolvate pp. 96-97.sursa
Maria Hămurau,Victoria Țăruș,Valeriu Capsîzu.Teorie
Economică.MICROECONOMIE 2013
 Bibliografie

 1. VASILE TURCU DINA MARIA LUȚ, MICROECONOMIE -

MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL, EDITURA TIMIŞOARA,
2003 –pp. 40-48.
 2 .Maria Hămurau,Victoria Țăruș,Valeriu Capsîzu.Teorie
Economică.MICROECONOMIE 2013, pp. 77-92.
 WWW moodle USM.
 3.D.Moldovanu.Curs de teorie economică.
 4.Tomșa Aurelia.Teoria economică(pentru uzul studenţilor).
 5.Valeriu Umaneţ.Economie politică.