COLEGIUL POLITEHNIC DIN MUN.

CHIŞINĂU

 Autor: RODICA OLTEANU

Explicarea conceptului de piaţă şi a modului de
stabilire a preţului de piaţă.
Teoria cererii. Factorii care influenţează
modificarea ei.
Teoria ofertei.Factori de influenţă.
Explicarea mecanismului de echilibrare al pieţei.
Explicarea conceptului de piaţă şi a modului de stabilire a preţului
de piaţă.
Piaţa – un aranjament prin care cumpărătorii şi vânzătorii se întâlnesc sau
comunică, în scopul tranzacţionării unor produse sau servicii, astfel îcât şi unii şi
alţii să rămână satisfăcuţi. Acest aranjament nu presupune neapărat existenţa unui loc
fizic în care cumpărătorii şi ofertanţii să se afle faţă-n faţă.
Multe tranzacţii se încheie fără ca părţile să se întâlnească. De exemplu;- cei interesaţi
pot comanda produsele oferite spre vânzare telefonic, prin poştă, sau prin internet
ca urmare a consultării unor cataloage, sau reclamă fără să aibă în faţă produsele,
cu atât mai puţin ofertanţii.
În urma tranzacţiilor dintre vânzători şi cumpărători (confruntarea dintre cererea şi
oferta unui produs) se stabileşte preţul produsului.
Conceptele “cerere” şi “ofertă” reprezintă cele mai importante instrumente ale analizei
microeconomice , a căror cunoaştere este absolut obligatorie pentru luarea unor decizii
adecvate. La intersecţia curbelor cererii şi ofertei se stabileşte echilibrul pieţei
caracterizat printr-o cantitate de echilibru şi un preţ de echilibru.
Preţul practicat pe piaţă joacă un rol esenţial în rezolvarea problemei deficitului de
resurse, dearece contribuie la repartizarea raţională a cantităţii limitate de bunuri
şi servicii disponibile, spre aceia care le preţuiesc cel mai mult.
Tipuri de piaţă
 Economia de piaţă functionează ca un sistem
de pieţe care se condiţionează reciproc.

1. Piaţa bunurilor şi serviciilor

În cadrul pieţei bunurilor şi serviciilor comercializarea
marfurilor se realizează în modalităţi diverse
corespunzător naturii lor, precum şi practicilor şi
reglementărilor conţinute în legislaţiile naţionale

2. Piaţa monetară
În cadrul careia se fac tranzactii cu bani, se face
comert cu bani.

3. Piata capitalurilor
Pe aceasta piata se efectueaza tranzactii financiare cu
titluri de valoare sau active financiare.

4. Piata muncii
Totalitatea relatiilor de vanzare-cumparare afactorului
munca, in interactiunea lor si in stransa
 Teoria cererii. Factorii care influenţează modificarea ei.
Cererea reprezintă cantitatea de marfa pe care cumpărătorii sunt dispuşi şi capabili să şi-o procure la un
moment dat, la un anumit nivel al preţului, în condiţiile când ceilalţi factori rămân constanţi.
Legea cererii: cantitatea cerută dintr-o anumită marfă este invers proporţională cu preţul mărfii
respective.
Contracţia cererii când preţul creşte se explică prin tendinţa consumatorului de a-şi reduce achiziţiile
din bunul a cărui preţ a crescut şi înlocuirea acestuia în consum cu alte bunuri substituibile, dar ale
căror preţuri nu a crescut sau a crescut mai puţin. Extinderea cererii cand preţul scade are ca
explicaţie economică comporatamentul consumatorului de a-şi mări consumul pentru o mai bună
satisfacere a nevoilor, inclusiv prin restrângerea ori renunţarea la consumul altor bunuri, ale căror
preţuri au rămas neschimbate ori au scăzut mai puţin.
Cererea se poate exprima în trei moduri: sub forma unui tabel, a unui grafic sau a unei funcţii.

Funcţia cererii are următoarea

Tabelul nr.1 Cererea Fig. 1 Curba cererii expresie:
Cantitatea QxC  f  Px 
Preţul ($) cerută
(bucăţi) ceea ce înseamnă că în condiţiile în care
ceilalţi factori rămân constanţi, cantitatea
1,00 45 cerută din bunul X este o funcţie de (depinde
0,90 50 de) preţul bunului x.
Acest lucru poate fi reprezentat şi prin relaţia:
0,80 55

QxC  f  Px ,V 0 , PC0 , Pa0 , G 0 , N 0   f  Px 

0,70 60

0,60 65
ceea ce demonstrează că factorii care
influenţează cantitatea cerută, cu excepţia
0,50 70
preţului produsului , sunt constanţi.
0,40 75
 Tipuri de cerere după elasticitate
• Elasticitatea cererii reprezintă modificarea cantităţii de cerere sub acţiunea diferitor factori.
• Cantitatea de bunuri pe care cumpărătorii şi-o procurăîntr-o anumită perioadă depinde de
diferiţi factori: preţul produsului, veniturile consumatorilor, preţul produselor conexe în
consum, schimbările previzionate ale preţurilor în viitor, gusturile consumatorilor sau moda,
numărul consumatorilor potenţiali. Aceşti factori se mai numesc determinanţi.
• Elasticitatea cererii după preţ măsoară sensibilitatea consumatorilor la modificarea bunului
respectiv, se măsoară prin coeficientul de elasticitate, care se calculează după relaţia:
• În dependenţă de mărimea lui E, cererea poate fi: Q Q1  Q0 P1  P0
a) ealastică, E>1; E    
b)unitară, E=1; P Q0 P0
c)neelastică, E <1;
Există situaţii pe piaţă cân la orice modificare a preţului cantitatea de cerere
nu se modifică, în acest caz cererea este de tip nulă (rigidă), E=0;
Alteori cantitatea cererii se modifică indiferent de modificarea preţului, în acest
Caz cererea este de tip infinit elastică, E=∞.
 Teoria ofertei.Factori de influenţă.
Oferta – cantitatea pe care ofertamţii sunt Preţul ($)
Cantitatea
dispuşi şi capabili să o ofere la un cerută (bucăţi)

moment dat, la un anumit preţ al pieţii, 1,00 90

în condiţiile în care ceilalţi factori 0,90 80
rămân constanţi.
0,80 70
Relaţia conform căreia cantitatea oferită
0,70 60
dintr-o marfă este direct proporţională
cu preţul mărfii respective poartă 0,60 50
numele de legea ofertei. 0,50 40

Factori ce modifică oferta : 0,40 30

 Preţul produsului;
 Nivelul tehnologiei existente;
Funcţia ofertei are următoarea
 Preţul resurselor utilizate pentru
expresie:
producerea bunului/serviciului;

QxC  f  Px 
 Preţul produselor conexe
în producţie;
 Previziunile producătorilor
referitoare la preţul viitor ceea ce înseamnă că în condiţiile în care ceilalţi
al produsului ; factori rămân constanţi, cantitatea cerută din bunul X
este o funcţie de (depinde de) preţul bunului x.
 Numărul organizaţiilor producătoare; Acest lucru poate fi reprezentat şi prin relaţia:
Oferta se poate exprima în trei
moduri: sub forma unui tabel,
a unui grafic sau a unei funcţii.
 
QxO  g Px , T 0 , Pc0 , Pa0 , N o0  g  Px 
 Relaţia preţ unitar-ofertă

Curba ofertei arată care este preţul la care

ofertantul este dispus să ofere diferite cantităţi
dintr-un bun oarecare, într-o anumită perioadă
de timp. Este posibil ca preţul pieţei să fie
inferior costurilor totale medii(inclusiv
costurilor variabile). Va continua întreprinderea
să producă chiar dacă nu conţine beneficii?
In imagine apar diferitele situaţii posibile ale
întreprinderii. Punctul D reprezintă optimul de
exploatare, în care preţul este egal cu costul
total mediu şi se obţine beneficiu
“normal”(conform randamentelor “normale” ale
capitalului şi muncii întreprinzătorului).Preţurile
superioare ca cele din punctul E, permite
obţinerea de beneficii extraordinare, superioare
celor normale; sunt situaţii conjuncturale,
previzibile pe scurt timp.

Observând prezenţa beneficiilor extraordinare alte întreprinderi vor intra în industria

respectivă crescând astfel producţia totală şi reducând preţul pieţei. Punctul C
reprezintă situaţia în care întreprinderea are pierderi, dar îi convine să continue să
producă dacă reuşeşte să-şi acopere toate costurile variabile (cauzele menţinerii
activităţii) şi o parte din costurile fixe. Punctul în care întreprinderea se închide este
punctul B. Sub acest punct, de exemplu în punctul A, menţinerea activităţii
întreprinderii ar fi ceva iraţional, pentru că nu se pot acoperi nici măcar costurile
variabile.
 Explicarea mecanismului de
echilibrare al pieţei
Va fi o situaţie de echilibru între cerere şi ofertă când, la preţurile pieţei, toţi consumatorii pot
achiziţiona cantităţile pe care le doresc şi ofertanţii reuşesc să vândă toate produsele din stoc.
Preţul şi cantitatea produselor ce se vor vinde pe piaţă va fi determinat automat ca o consecinţă a
formei curbelor ofertei şi cererii produsului. Dacă preţul este foarte mare, producătorii vor oferi
mult mai multe produse decât cererea consumatorilor şi vor ramane astfel cu excedente, cantităţi
ce nu se pot vinde, astfel că îşi vor reduce producţia şi vor scade preţurile. Din contra, dacă preţul
este prea mic, cantităţile cerute vor fi mai mari decât cele oferite şi astfel apare o situaţie de lipsă
pe piaţă. Unii consumatori vor fi dispuşi să plătească mai mulţi bani pentru acest bun. Preţul şi
cantitatea produsă vor creşte. Să vedem aceste fenomene in exemplul pieţei grâului.

 ECHILIBRUL PE PIAŢA GRÂULUI

tendinţa tendinţa
P D O situaţia preţuri- produc-
lor ţiei

8 2 9 excedent scad de
scădere

5 4 8 excedent scad de
scădere

3 7 7 echilibru echilibru echilibru

2 10 5 lipsă urcă de
creştere
 Modificarea în cerere
Să presupunem că previziunea
pieţei sugerează o creştere a
Preţ peţului la bunul în discuţie.
Cumpărătorii vor reacţiona,
crescînd cererea din bunul
5
respectiv în prezent, pentru a-l
stoca în scopul de a evita un
preţ mai mare în viitor. Curba
4
cererii se va deplasa spre
E2 dreapta luînd forma C1.
E1
3 a La preţul de 2,5$ cantitatea
cerută va depăşi cantitatea
prevăzută a fi sporită,
2 C1 rezultînd o lipsă de 40.000 kg.
Această cantitate rezultă din
C diferenţa dintre punctul a şi
1 E1. În acest caz, piaţa dă
informaţii ofertanţilor că
Cantitate cererea creşte şi cumpărătorii
(mii) sînt dispuşi să plătească mai
20 40 60 80 100 120 140 mult pentru bunul respectiv
dacă îl vor găsi pe piaţă.
40 000 kg
Se ajunge la un nou preţ de
echilibru ( E2 ), respectiv de
3,3$ şi la la o cantitate de
echilibru de 100.000 kg.
Dacă, datorită factorilor de
Modificarea
influenţă se
în ofertă
produce modificarea în ofertă, de
exemplu descreşte, curba ofertei se va
deplăsa spre stînga, cantitatea de bunuri
oferită scade, iar preţul va creşte.
Presupunem că ceilalţi factori nu se
O1
modifică.
5
Descreşterea în ofertă se reflectă în
deplasarea curbei acesteia spre stînga, O
luînd forma O1. La preţul de echilibru
de 2,50$, ofertanţii sînt dispuşi să ofere 4
numai 50.000 kg. pe lună. La acest preţ, E2
îşi menţin cererea de 78.000 kg/lună. 3
Rezultă o lipsă de ofertă de 28.000 kg, b E1
cantitatea ce rezultă din diferenţa dintre
punctul B şi E1. Acest fapt duce la 2 C
creşterea preţului. Cînd acesta ajunge la
3,00$/kg. se stabileşte echilibrul, ofertă 1
egalează cererea, iar punctul de echilibru
este acum E2. Cantitatea de echilibru va 0 20 40 60 80 100
fi de 60.000 kg/lun
 Modificarea ofertei şi cererii
Cînd intervin modificări atît în
O1 cererea pentru bunul în discuţie cît şi
în ofertă, curbele acestora se vor
Preţ
O deplăsa simultan spre stînga sau
spre dreapta.

5 De pildă, dacă curba ofertei se

E4 deplăsează spre stînga şi cea a
4
E2 cererii spre dreapta, se va modifica
E3 şi preţul şi cantitatea de echilibru.
3 E1 a Punctul de echilibru va fi acum E4

2 Noul echilibru este la preţul de

C1 3,80$/kg, la cantitatea de 80.000
1 C
kg/lună.

Concluzie, prin confruntarea

Cantitate dintre cerere şi ofertă se determină
0 (mii)
20 40 60 80 100 120 140 preţul de piaţă, care pentru oricare
bun tinde permanent spre un nivel de
echilibru ce reflectă egalarea cererii
cu oferta.
 Rezultatele folosirii resurselor se prezintă ca ofertă, în timp ce
nevoile umane se prezintă sub forma cererii. Cele două laturi ale
pieţei sunt analizate ca variabile dependente de diferiţi factori,
îndeosebi de modificarea preţului. Avînd fiecare în parte
determinări specifice, cererea şi oferta interacţionează şi se
confruntă permanent între ele după anumite reguli.
 Pentru cerere şi ofertă fiecare factor exrcită o influenţă mai
mare sau mai mică, unii factori influenţează în sensul creşterii
cantităţii de cerere şi ofertă, iar alţi factori influenţează în sensul
scăderii lor.
 În general putem spune că cererea şi oferta sunt categorii
ale pieţei, iar rapotul dintre ele constituie o formă de exprimare a
relaţiei dintre producţie şi consum.