Capitolul I

Cerere. Oferta. Echilibru

Piata = spatiul de intalnire a cererii cu oferta, in care alocarea resurselor

se face prin intermediul pretului.
Piata reprezinta ansamblul mijloacelor si operatiunilor, actiunilor de
informare, comunicare si confruntare a vanzatorilor cu cumparatorii prin
care acestia, individual, se informeaza de ceea ce pot sa produca, sa
vanda, sa cumpere si de pretul pe care pot sa-l propuna in vederea
incheierii tranzactiei.
Cererea reprezinta relatia dintre cantitatea solicitata dintr-un bun si toti
factorii care influenteaza marimea acestei cantitati.

Relatia:

(cantitatea ceruta) alti factori de influenta

cantitate completa

= f (functie)

Factori de influenta asupra cererii:

Pretul de vanzare al bunul respectiv ( )

Pretul de vanzare al altor bunuri ( )

Venitul cumparatorilor (V)

Anticipatiile consumatorului (A)
Gusturi, preferinte, moda (G)
Atitudinea fata de risc ()

A. Pretul de vanzare al bunului respectiv

1. Relatia

(cantitate ceruta din bunul x PVX)

QC = f (PX, PY, V, A, G, )
Toti ceilalti posibili factori de influenta sunt
mentinuti constanti

=> Q

=> Q

Relatie indirecta =>Legea cererii

P
P1T1 (QC1, P1)
dreapta
cererii
P0T0 (QC0, P0)

QC1QC0

Momentul initial: T0 : P0 , QC0

Momentul final : T1 : P1 , QC1
P1
QC0
P0
QC1
;

QC

Prin unirea pe grafic a punctelor ce reprezinta cantitatile dorite a fi

cumparate in conditiile unui nivel diferit a pretului de vanzare, la momente
diferite, se obtine dreapta cererii. (este o dreapta daca relatia QCX PX este
una liniara, definita de o functie de gradul I)

PX = a + b * Qcx
Cantitatea ceruta
(valoare punctuala la
cerute manifestate
un moment dat)
PV)

Cerere
(ansamblul cantitatii
ca urmare a variatiei

QC = QC1 - QC0 => modificarea cantitatii cerute T0 T1

P = P1 - P0 => modificarea pretului

Exemplu:
T0 :

P0 = 20 unitati monetare
Situatia 1: QC0 = 100 bucati
Situatia 2: QC0 = 100 bucati
Situatia 3: QC0 = 100 bucati

T1 :

P1 = 26 unitati monetare
Situatia 1: QC1= 70 bucati
Situatia 2: QC1= 95 bucati
Situatia 3: QC1= 50 bucati

%P =

* 100 =

T0 T1 : P

30%

T0 T1 : Situatia 1: Q

* 100 =

= 30%

30% => cerere unitara

Situatia 2: Q

5% => cerere rigida

Situatia 3: Q

50% => cerere elastica

Modificare relativa a cantitatii cerute

Situatia 1:

%QC =

* 100 =

Cerere unitara => P = Q

* 100 =

* 100 = -30%

Cerere rigida

=> P < Q

Cerere elastica => P > Q

Coeficient de elasticitate

Ke Qc/P = -

=-

>0

Deoarece relatia Qc P este una inversa, adica atunci cand una dintre
variabile creste, scade cealalta
raportul modificarilor relative ar conduce la un rezultat negativ, se adopta
o conventie de semn: coeficientul de elasticitate va avea minus in fata
liniei de fractiei, astfel incat rezultatul este intotdeauna pozitiv.
Cazuri particulare de determinare a coeficientului de elasticitate
Caz 1: coeficient de elasticitate punct: se determina atunci cand se
cunoaste forma functiei cererii, iar aceasta este continua si derivabila:

Ke Qc/P =-

=-

=-

=-

= - QP *

Caz 2: coeficient de elasticitate arc:

Ke Qc/P =1.

Ke Qc/P = 0 => pretulvariaza

cantitatea ceruta ramane constanta

inelastica
2.

Ke Qc/P

(0,1) => pretul variaza mult

cerere
cantitatea ceruta raspunde putin
inelastica

cerere perfect

3.

Ke Qc/P = 1

4.

Ke Qc/P

=> pretul si cantitatea ceruta variaza

cerere
proportional si in sens invers
unitara
(1,

) => pretul raspunde putin

cerere

cantitatea raspunde mult

elastica
5.

Ke Qc/P

=>pretul

constant(

cerere perfect

cantitatea ceruta variaza

elastica

T0

T1

T1

T0

a)

b)
c)

T0
T1

d)
e)
a) cerere inelastica
b) cerere elastica

c) cerere perfect elastica

d) cerere perfect inelastica
e) cerere unitara
Exemple de bunuri care sunt caracterizate de:

Cerere inelastica alimente de baza

Bunurile cu cerere inelastica sunt acele bunuri care intra in consumul

de baza al populatiei, sunt de stricta necesitate la care oamenii nu
renunta sau isi pot, eventual, modifica in foarte mica masura cererea,
atunci cand pretul acestora creste dar si in situatia opusa cand pretul
scade, consumul din aceste bunuri nu este stimulat avea loc deja la
nivelul corespunzator nevoilor.
Exemple: sarea, tigarile, benzina, abonamentele la mijloace de transport,
apa menajera, produse aflate in situatia de monopol

Cerere elastica

In aceasta categorie intra bunuri la care marimea consumului este in

stransa legatura cu variatia pretului de vanzare. Aici includem bunucri
mai scumpe si de uz indelungat la care atunci cand preturile cresc,
cumparatorii decid sa amane cumpararea. Oricum, cumpararea acestor
bunuri are o frecventa redusa.
Exemple: electrocasnice, automobile
Si in sens invers, daca vor fi ieftinite, rabaturile1 aplicate cresc vanzarile.
Este o situatie de asteptat, avand in vedere ca o reducere de pret la un
bun mai scump salveaza o cota mai mare din bugetul consumatorului
decat o reducere de pret la un bun mai ieftin.
O prezicare legata de bunurile cu cerere elastica este aceea ca existenta
unor substituenti a unor produse substituibile, influenteaza elasticitatea
cererii.
Cu alte cuvinte, o crestere de pret pentru produsul x poate conduce la o
scadere si mai mare a consumului din acest produs, in cazul in care exista
substituenti apropiati si convenabili.

Importanta cunoasterii tipului elasticitatii cererii pentru

producatori:
1

reducere de pre acordat de vnztor la cumprarea unor mrfuri

Elasticitatea cererii este o informatie importanta pentru producator,

deoarece pe baza acesteia, producatorul isi fundamenteaza, isi stabileste
deciziile legate de evolutia viitoare a pretului de vanzare. Aceste decizii
sunt in stransa legatura cu corelatia intre variatia pretului si variatia
veniturilor incasate din vanzari de catre producator.
Felul cererii

Coeficientul de
elasticitate

Relatia pret
venit

Inelastica

Ke Qc/P < 1
Ke Qc/P = 1
Ke Qc/P > 1

directa

Decizia optima
privind pretul
de vanzare
creste pretul

indiferenta

mentine pretul

inversa

scade pretul

Unitara
elastica

VT = Q * P
VT

= venitul total

= incasari totale

CA

= cifra de afaceri

I.

II.

III.

Cerere inelastica
P
Q

mult
putin

VT = P * Q

P
Q

mult
putin

VT = P * Q

relatie directa :

P - VT

Cerere elastica
P
Q
VT

putin
mult

VT = P * Q

P
Q

putin
mult

VT = P * Q

relatie directa: Q -

Cerere unitara
P
Q

proportional
proportional

VT = P * Q - constant

P
Q

proportional
porportional

VT = P * Q constant

B. Pretul altor bunuri ca factor de influenta

asupra cantitaii cerute din bunul x
Modificarea pretului altor bunuri poate atrage variatii ale cantitatii cerute
din bunul studiat in doua situatii distincte:
a) Prima situatie: in cazul a doua bunuri cu proprietati similare, care
raspund aceleasi nevoi de consum, scumpirea bunului x va conduce,
conform legii cererii, la o scadere a cererii din bunul x redirectionand
consumul catre bunul y care a ramas la acelasi pret. In cazul in care
bunul x se ieftineste, creste consumul din bunul x si scade consumul
din bunul y care, chiar daca a ramas la acelasi pret, in ochii
cumparatorilor a devenit relativ mai scump. Bunurile x si y se
numesc substituibile.
b) A doua situatie: modificarea pretului unui bun x ca aduce modificari
atat in consumul bunului x cat si in cererea de consum pentru bunul
y, in cazul in care bunurile x si y sunt considerate inseparabile unul
fata de celalalt in consum. Bunurile x si y se numesc bunuri
complementare in consum.

Ke Qx/Py =

Ke = coeficientul elasticitatii incrucisate

Coeficientul elasticitatii incrucisate masoara modificarea cantitatile cerute dintr-un bun x ca
raspuns la modificarea pretului de vanzare al altui bun y.
Precizari :

1.

Ke masoara marimea modificarii consumului dintr-un bun ca urmare

a modificarii pretului altui bun ca unic factor de influenta

Cu alte cuvinte, PY este singurul factor de influenta care variaza. Toti
ceilalti posibili factori de influenta sunt mentinuti constanti.
2. Spre deosebire de Ke Qc/P, la Ke nu se pune semnul minus, deoarce
chiar semnul acestui coeficient ne ofera informatii legate de natura
celor doua bunuri (substituibile, complementare sau indiferente)
Bunuri substituibile:

PY

QY

PY = PY1 PY0

QX
+

QX = QX1 QX0 +

PY

QY

PY = PY1 PY0

QX
-

QX = QX1 QX0 Bunuri complementare

PY

QY

PY = PY1 PY0

QX
+

QX = QX1 QX0 PY

QY

QX

PY = PY1 PY0

QX = QX1 QX0

Bunuri indiferente

PY
QX ramane constanta

C. Venitul consumatorului (V)

Ke Q/V =

Observatie: Nu se pune semnul minus

Semnul

Ke Q/V este cel care da informatii legate de natura acestui bun

Daca Ke Q/V > 0 =>V

normal

=> QC

=> bunul x se numeste bun

In aceasta categorie intra majoritatea bunurilor la care cresterea

veniturilor conduce la o sporire a cantitatii cerute din acel bun chiar daca
nu in aceeasi proportie in care s-a produs sporul de venituri
Daca Ke Q/V < 0 => V
inferior

=>Qc

=> bunul x se numeste bun

Reprezentarea grafica a corespondentei dintre QC dintr-un bun si

nivele diferite ale venitului consumatorului apare sub forma
1. Bun inferior
curbelor
2. BunEngel:
normal

T1

v1
V1

T1

T0

V0

V0

T0

Q0

Q1D.

1
Anticipatiile consumatorului (A)

Q0

Cantitatea ceruta din bunurile destinate vanzarii pe piata poate

suferi influente ca urmare a anticipatiilor consumatorilor legate fie
de evolutii viitoare ale pretului fie legate de alti factori de influenta.
Exemplu: Daca recolta de floarea-soarelui, din aceasta vara, a fost
redusa din cauza vremii, consumatorii anticipeaza ca in toamna,
uleiul se va scumpi si vor incerca sa-si faca provizii in prezent.
Exemplu pentru anticipatii in afara pretului:

Amenintarea iminenta a consumatorului legata de intrarea acestuia

in somaj in perioada viitoare, determina reducerea in prezent a
consumului in favoarea constituirii de economii.

E. Gusturile, preferintele, moda, etc.

F. Sezonalitatea
G. Riscul consumatorului
H. Numarul consumatorilor potentiali.
In conditiile in care ceilalti factori sunt mentinuti constanti,cantitatea
ceruta (QC) este direct proportionala cu numarul consumatorilor
potenitali. De aceea este foarte important ca oamenii de afaceri sa
estimeze evolutia viitoare a numarului clientilor potentiali atunci
cand elaboreaza planul afacerii pentru a previziona sansele de
succes pe care aceasta afacere le are.
Alti factori de influenta in stabilirea sensibilitatii consumatorilor fata de
pret:
1. Valoarea de unicat a produsului
2. Existenta unui inlocuitor. Cumparatorii sunt mai sensibili fata de pret
atunci cand produsul prezinta inlocuitori apropiati.
3. Dificultatea comparatiei. Persoanele sunt mai sensibile fata de pret,
atunci cand le este greu sa aprecieze caracteristicile sau avantajele
a doua produse similare
4. Marimea cheltuielilor totale. Cumparatorii sunt mai puternic
influentati de pretul produsului, atunci cand valoarea acestuia
reprezinta o cota mai mare din bugetul pe care-l retine.
5. Avantajele finale. Cumparatorii sunt sensibili fata de pret atunci cand
produsul nu reprezinta unul de stricta necesitate
6. Participarea la cheltuieli. Consumatorii devin mai putin sensibili fata
de pret atunci cand se grupeaza mai multi pentru a cumpara acel
produs.
7. Asocierea in utilizare. Consumatorii sunt mai putin sensibili fata de
pret, atunci cand trebuie sa cumpere un produs ce se consuma
impreuna cu un alt produs pe care il detin deja.
8. Imaginea produsului. Cumparatorii sunt dispusi sa dea un pret mai
mare pentru o marca mai buna dintr-un produs
9. Posibilitatea de stocare. Cumparatorii sunt mai putin sensibili fata de
pret atunci cand nu dispun de posibilitatea de stocare la acel produs.

Cererea si functia cererii

Cererea reprezinta totalitatea combinatiilor posibile intre marimea

cantitatii cerute dintr-un bun si nivelul pretului de vanzare al acelui bun, in
conditiile in care ceilalti factori posibili de influenta sunt mentinuti
constanti.
Cererea este o variabila care cumuleaza toate posibilitatile de cantitati
cerute dintr-un bun, specifice unor momente de timp date.
Cererea poate fi reprezentata fie sub forma unei functii, fie sub forma unui
tabel, fie sub forma unui grafic.
Exemplu: functia cererii PX = f (QCX)
PX = 1300 2QX

1100

Momen
t

QCX

PX

T1
T2
T3
T4
T5
T6

100
200
300
400
500
600

1100
900
700
500
300
100

1000

Observatie:

900
800

700
600
500
400
300
200
100

Curba cererii este descrescatoare (deoarece QCX PX este inversa:

pretul creste; cantitatea scade si reciproc)
Orice modificare a pretului conduce spre o mutare intr-un alt punct
(moment) de pe curba cererii. Exemplu: P
de la 500 la 700, ne
mutam din T4 in T3 pe dreapta cererii
Dreapta cererii
Modificarea oricarui alt factor de influenta
asupra cererii din bunul x
P = f (Q0) (mutarea) intregii curbe
cu exceptia lui Pxare ca rezultat translatarea
a cererii in sus sau in jos dupa cum aceasta creste sau scade.
Exemplu: PY
x, y = complementare => QY ;
V creste, x = bun normal => QXva creste;
PY
= QX

Oferta reprezinta relatia dintre cantitatea oferita spre vanzare de

catre un producator si ca urmare a variatiei factorilor de influenta.
Atunci cand sunt luati in considerare toti factorii ce pot influenta
marimea cantitatii oferite, relatia de dependent intre evoultia acestor
factori si marimea cantitatii oferite se numeste oferta completa.
Functia
complete
apare
ca o relatie intre:
100 ofertei
200 300
400 500
600
QO = fc
Relatia intre QO - PX defineste functia ofertei in raport cu pretul
P
=> QO
fenomene:

Acest lucru este consecinta acumulata a doua

1. La un pret mai mare producatorii obtin si un profit mai mare fiind

stimulati sa produca si sa vanda mai mult.
2. Existenta profitului pentru firmele care vand pe piata acel produs
atrage si alti posibili concurenti sa intre pe piata acelui produs
marind oferta globala.
Legea ofertei
Intre QO si pret de vanzare exista o relatie directa => ambele cresc
sau scad simultan
P
=> QO
P
=> QO
Forma grafica a curbei ofertei
T0 : P0, Q0
curba ofertei
T1 : P1> P0 => Q1> Q0
P1

P0

T1

T0

Q0grafic Q
Curba ofertei are o evolutie ascendenta pe
ca
1 o consecinta a
legaturii directe intre variatia pretului de vanzare si raspunsul cantitatii
oferite. Curba ofertei insumeaza toate punctele ce reprezinta combinatii
diferite intre Q0 (variabila masurabila pe abscisa) si valoarea
corespunzatoare pretului de vanzare (variabila masurabila pe
ordonata).

Legea ofertei precizeaza doar natura relatiei directe dintre Q0 si pret,

insa nu da indicii asupra intensitatii acestei legaturi. Acest lucru il
putem afla prin calculul KeQ/P ( coeficientul de elasicitate Q0 P)

KeQ/P

Cand se cunoaste functia ofertei si

aceasta este continua si derivabila

KeQ/P= (QO)'P *

=> elasticitate

punct

KeQ/P

Atunci cand avem doua momente de

timp

KeQ/P=

=>elasticitate arc

Intervale semnificative de valori inregistrate de KeQ/P

La acest Ke nu se pune semnul minus deoarece, datorita relatiei directe
dintre QO P, valorile inregistrate de acest coeficient sunt in totalitate
pozitive.
1. Oferta perfect inelastica

KeQ/P = 0

Este un caz limita atunci cand la un pret variabil QO ramane

constanta.
P variaza
QO constanta

2. Oferta inelastica

KeQ/P (0,1) subunitar

P creste mult, QO creste putin
P scade mult, QO scade putin
3. Oferta unitara

KeQ/P = 1

P creste/scade
QO creste scade proportional
4. Oferta elastica

KeQ/P > 1

P creste/scade putin
QO creste scade mult
5. Oferta perfect elastica

KeQ/P ->
P constant
QO variaza

2. Costul factorilor de productie

Intre variatia costului factorilor de productie si variatia QO exista o
relatie inversa atunci cand scade costul, producatorul este tentat sa
produca o cantitate mai mare.

3. Tehnologia utilizata
Tehnologia reprezinta acel stadiu de cunoastere in conformitate cu
care se stabileste cum trebuiesc combinate resursele in scopul
producerii de bunuri si servicii. O tehnologie mai avansata contribuie
la reducerea costurilor de productie si la obtinerea unei productii
superioare cu aceeasi combinatie de factori de productie.
4. Anticipatiile producatorilor
Daca producatorul anticipeaza o creste viitoare a pretului produsului
pe care il realizeaza, acestia pot opri o perioada vanzarea unei
cantitati din acel produs, reducand prin urmare QO.
Relatia QO P, poate fi scrisa sub forma unei functii, a uneui tabel
sau grafic

Functia ofertei P = f(QO) sau QO = f(P)

Exemplu P = - 300 + 2* QO
Fiecarei valori inregistrate in marimea cantitatii oferite ii corespunde
o alta valoare a pretului de vanzare
Tabelul de variatie
QO P
Pret unitar (u.m.)
1100
900
700
500
300
100

Cantitatea oferita
(buc.)
700
600
500
400
300
200

Cantitatea ceruta
(buc.)
100
200
300
400
500
600

1100

900

700

500

300

100
100

200 300 400 500 600 700

QO = 700 buc. => P = -300 + 2 * 700 = - 300 + 1400 = 1100 u.m

QO = 600 buc. => P = - 300 + 2 * 600 = - 300 + 1200 = 900 u.m

QO = 500 buc. => P = - 300 + 2 * 500 = - 300 + 1000 = 700 u.m

Precizari:
Orice modificare in marimea pretului de vanzare ca factor de
influenta asupra cantitatii oferite duce la o mutare de a lungul
dreptei ofertei
Exemplu:
Cresterea pretului de la 700 la 900 u.m. duce la mutarea din punctul
QO = 500, P = 700 in punctul QO = 600, P = 900.
Insa modificarea inregistrata in evolutia oricarui alt factor de
influenta asupra QO cu exceptia pretului de vanzare duce la mutarea
intregii curbe a ofertei catre dreapta sau stanga dupa cum aceasta
creste sau scade.
Dezechilibru C-O
P = 100 u.m.
QO = 200 buc.
QC = 600 buc

cantitatea ceruta > cantitatea oferita

La un pret mic, cumparatorii sunt dispusi sa achizitioneze o cantitate

mare in timp ce producatorii vor vinde o cantitate mica.
Diferenta intre cerere si oferta se numeste exces de cerere sau
cantitate ceruta in exces.
Exemplu
P = 900 u.m.
QO = 600 buc.
de oferta sau
QC = 200 buc

dezechilibru pietei manifestat prin exces

cantitate oferita in exces

In ambele situatii, pretul are tendinta sa se modifice pentru a

armoniza interesele participantiloe la piata.
In prima situatie, pretul va creste pentru a spori QO cu scopul de a
satisface marimea mare a cererii necesare.
In situatia a doua, pretul se va reduce deoarece oferta mare de pe
piata nu avea un corespondent pe masura in marimea QC.
Exista un singur moment de timp la care dorintele vanzatorilor si ale
cumparatorilor coincid in privinta marimii cantitatii de produse
schimbate si a pretului de achizitie al acelui produs. Se numeste
punct de echilibru (cerere = oferta)
Punctul de echilibru se identifica grafic ca fiind punctul de intersectie
dintre dreapta cererii si ofertei.

Proiectia pe abscisa a acestui punct indica marimea cantitatii

cerute/oferite la echilibrul iar proiectia pe ordonata ne arata
marimea pretului de echilibru.
Cele doua valori, Q de echilibru, P de echilibru pot di determinate
prin rezolvarea sistemului de ecuatii format din ecuatiile cererii si
ofertei punand conditia ca la echilibru QC = QO.
Functia cererii:
P = 1300 2Q
Functia ofertei:
P = - 300 + 2Q
La echilibru: QC = QC = Qe
P = Pe
Pe = 1300 2QC
=>
Pe = -300 + 2QC

=>Pe = 1300 2*400 = 1300 800 = 500 u.m

Pe = 500 u.m
1300 + 2Qe = - 300 + 2Qe
1300 + 300 = 2Qe + 2Qe
1600 = 4Qe
Qe = 400

Capitolul II
Comportamentul economic al consumatorului

Utilitatea individuala, marginala si totala

Finalitatea activitatii economice consta in satisfacerea nevoilor
consumatorului.Nevoile de consum sunt trebuinte, cerinte umane
care pot fi satisfacute prin consumul de bunuri si/sau servicii.
Bunul reprezinta orice element al realitatii apt sa satisfaca o nevoie.
Din punct de vederea al analizei economice, clasificarea cea mai
semnificativa a bunurilor se face tinand cont de criteriul raritatii si de
modul in care se poate ajunge in posesia acelui bun
Bunuri:
- Economice: raritatea, cu alte cuvinte, insuficienta existentei
acestuia in raport cu marimea nevoilor. Accesul l aceste bunuri se
face prin plata unui pret.
- Libere: teoretic nelimitate. Volum mare in raport cu nevoile.
Accesul e in mod liber.
- Publice: bunuri care au presupus cheltuieli pentru a putea fi
oferite insa accesul la ele este liber.
Consumatorul este un agent economic care are functia de a
consuma bunuri economice. Criteriul sau de comportament
economic avand la baza principiul maximizarii utilitatii satisfactiei
consumatorului.
Definitie:
Utilitatea economica este capacitatea unui bun de a satisface o
nevoie a individului, a producatorului sau a societatii. Capacitatea
provine din trasaturile intrinseci ale fiecarui bun.
Utilitatea individuala utilitatea unei cantitati distincte
consumate dintr-un anumit bun.
Reprezinta importanta pe care o persoana a acorda la un moment
dat in conditii determinate fiecarei unitati dintr-o multime de
bunuri identice.
Aprecierea utilitatii individuale are un puternic caracter subiectiv.
Ea este diferita atat de la un bun la altul, intre unitati diferite din
acelasi bun si de asemenea aceasta perceptie este diferita de la
un consumator la altul.
Relatia inversa: cresterea consumului dintr-un bun scaderea
nivelului de satisfacere aferent fiecarei unitati consumate.
Se noteaza:

X1 = prima doza consumata din bunul x =>Ui1

X2 = a doua doza consumata din bunul x =>Ui2
individuala pentru
X3 = a treia doza consumata din bunul x =>Ui3
bunul x
...
Xn = n doza consumata din bunul x
=>Uin

utilitate
doza din

Ui1
Ui2
Ui3

curba utilitatii
individuale

Ui4
Ui5
Ui6

(prag), grad de
saturatie Ui6 = 0

Ui7

x1

x2

x3

x4

x5

x6

x7

Punctul in care la un nivel dat de consum, nivelul de utilitate = 0 (in

exemplu doza 6), se numeste punct de saturatie dincolo de care
sporirea consumului scade, marimea totala a utilitatii resimtite prin
inregistrarea unor utilitati individuale negative aferente urmatoarelor
doze consumate:
I doza: UT1 = Ui1
II doza: UT2 = Ui1 + Ui2 = UT1 + Ui2
III doza: UT3 = Ui1 + Ui2 + Ui3 = UT2 + Ui3
...

n doze: UTn = Ui1 + Ui2 + Ui3 + ... + Ui n-1 = UT n-1 + Uin

UTn = UT n-1 + Uin

Observatie:

Utilitatea totala obtinuta in urma consumului a "n" doze identice din

acelasi bun este egala cu utilitatea totala a primelor "n-1" doze la care
se adauga utilitatea individuala a ultimei doze consumate, doza "n".
Sporul de utilitate inregistrat prin consumul acestei ultime doze de
numeste Utilitate marginala "n" (Umgn)

Umgn =

= U'Q

UT = functie (nr. Doze consumate)

UT = f(Q)

Ui5

Curba utilitatii
totale

Ui4
Ui3
Ui2
Ui1

x1

x2

x3

x4

x5

x6

x7

Observatie:
Curba utilitatii totale este crescatoare pana in punctul de saturatie insa
aspectul ei este concav deoarece ratiile de crestere ale utilitatii totale
(sub forma Umg) sunt din ce in ce mai mici.
Masurarea utilitatii poate fi facuta fie ordinal, fie cardinal.
Masurarea ordinala presuoune ierarhizarea bunurilor economice
(ordonarea lor) in functie de nivelul de utilitate adus, ele putand si doar

ordonate. Criteriul ordinal nu poate face o asociere intre un numar de

utilitate si bunul respectiv.
Masurarea cardinala presupune ca fiecarei unitate dintr-un bun sa ii
poate fi asociat o anumita valoare a utilitatii ceea ce da posibilitatea
compararii acestor bunuri.
Exemplu:
-

O prajitura
O cafea
Un suc
Un fruct
O inghetata

1
3
5
4
2

10
7
2
5
8

Bunul x
Bunul y
Cantitate consumata din bunul x

pachete de consum

Cantitate consumata din bunul y

Pachete de consum diferite din bunurile x si y
X1

P1 nivelul de utilitate obtinut prin consumul acestui pachet U1

Y1
X2

P2 nivelul de utilitate obtinut prin consumul acestui pachet U2

Y2
X3

P3 nivelul de utilitate obtinut prin consumul acestui pachet U3

Y3
Pachetele (programul de consum) reprezinta combinatii diferite ale
cantitatii consummate din cele doua bunuri vizate x si y. Fiecare pachet
de consum ofera consumatorului un anumit nivel de utilitate. In cazul in
care nivelul de utilitate oferit de mai multe pachete de consum
coincide, apundem ca pachetele sunt indiferente intre ele (furnizeaza
acelasi nivel de satisfactie).
In exemplul nostru: U1 (P1)= U1 (P2)= U1 (P3) => P1
P2, P3 indiferente intre ele)

P2

P3 (pachetele P1,

X4
P4 nivelul de utilitate obtinut prin consumul acestui pachet U2
(U1 <U2) =>
Y4

P1 < P4 si spunem caP1 este mai putin preferat decat P4

P4 > P1 si spunem ca P4 este preferatul luiP1
Un pachet de consum este preferat altuia cand nivelul de utilitate
conferit este mai mare decat a celuilalt.
Criteriul de preferinta/indiferenta este tranzitiv:
Daca P1

P2 si P2

P3 => P1

P3

Daca P1

P4 si P4

P5 => P1

P5

1
30
18

2
52
35

Exemplu:
Doza
UTX
UTY

3
67
50

4
76
62

5
81
72

6
83
80

? UT = 102 ?

1x si 5y: UTX + UTY = 30 + 72 = 102

2x si 3y: UTX + UTY = 52 + 50 = 102
3x si 2y: UTX + UTY = 67 + 35 = 102
7x si 1y: UTX + UTY = 84 + 18 = 102
8x si 1y: UTX + UTY = 84 + 18 = 102
UT= P(1x,5y)

P(2x,3y)

P(3x,2y)

P(7x,1y)

P(8x,1y)

7
84
87

8
84
93

8
7

Curba de indiferenta
corespunzatoare nivelului
de utilitate UT = 102

6
5
4
3
2
1

2 reprezinta
3
4locul geometric
5
6 al tuturor
7
8
O curba de 1indiferenta
punctelor ce
sunt pachete cu combinatii diferite ale cantitatilor consumate din bunurile
x si y, dar care au proprietate comuna de a furniza prin consum acelasi
nivel de utilitate.

UT2x, 2y = 52 + 35 = 87. P(2x, 2y) < P(1x, 5y)

Proprietatilor curbelor de indiferenta
1. Sunt descrescatoare
2. Nu se intersecteaza (daca s-ar intersecta, pachetul aflat la
intersectia celor doua curbe ar furniza atat un nivel de utilitate
specific curbei 1 cat si un nivel de utilitate specific celei de-a doua
curbe)
3. Sunt convexe in raport cu originea
4. Cu cat se departeaza fata de origine, nivelul de utilitate creste
5. Panta curbei de indiferenta este data de rata marginala de
substitutie intre cele doua bunuri x si y.

YA

XB XA = 1 doza din x B
Presupunem ca o persoana consuma la un moment dat un pachet A format
din cantitatile Xconsumate
din XA si YA
X
A

Daca isi doreste sporirea consumului din bunul x cu o unitate in conditiile

pastrarii aceluasi nivel al utilitatii totale ca trebui sa scada consumul din
bunul y, deplasandu-se din punctul A in punctul B pe aceeasi curba de
utilitate.

Cantitatea din bunul y la care trebuie sa renunte consumatorul pentru a

procura o unitate suplimentara din bunul x in conditiile pastrarii aceluasi
nivel al UT se numeste rata marginala de substitutie intre bunurile x si y
(RMS Y/X)

RMS

Y/X

=-

tg

RMS

|UT constanta

= RMS

Y/X

Y/X

=-

= Ux *

=>

=-

Ux = Umgx
Uy = Umgy
P1(1x, 5y) => UT = 102
P2(2x, 3y) => UT =102
Deoarece se pastreaza nivelul de utilitate putem sa afirmam ca acel
individ a substituit pachetul P1 cu pachetul P2, crescand consumul din x cu
1 unitate, in acest scop renuntand la 2 unitati din y.

RMS

Y/X

=2

In acest caz, rata de inlocuire a lui y cu x, este de 2:1.

Orice consumator isi doreste un nivel al consumului cat mai mare ceea ce
l-ar pozitiona p e o curba de indiferenta fata de original
In realitate, el nu poate atinge orice nivel al consumului dorit din cauza
constrangerii bugetare (sumei limitate de bani pe care o are la dispozitie
alocata achizitionarii celor doua bunuri)
Suma de bani fixata acestui scop o numim buget:
Exemplu: B = 100 u.m
Preturile unitare sunt:

PX = 20 u.m
Py = 10 u.m
Ecuatia bugetului sintetizeaza combinatia intre cantitatile diferite ce pot fi
cumparate cu bugetul fixat (nici mai mult, nici mai putin decat acea suma
de bani) in conditiile unor preturi unitare ale celor doua bunuri date.
B = QX * PX + Qy *PY
100 = Qx * 20 + QY * 10
1
8
2
6
3
4
4
2
5
0
0
10
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
1

Intersectia cu axele de coordonate

QX = 0 => QY =

(intersectia cu ordonata)

QY = 0 => QX =

(intersectia cu abscisa)

B/PY

Definitie: Dreapta bugetului se obtine unind toate punctele ce reprezinta

pachete cu combinatii diferite ale cantitatilor consumate din x si y, insa
toate aceste pachete avand proprietatea comuna de a costa exact cat
bugetul alocat.
B/PX

Panta dreptei bugetului: tg

=-

Panta = inclinatia dreptei bugetului, este egala cu - raportul preturilor ale

celor doua bunuri

Stabilirea echilibrului consumatorului

Stabilirea pachetului de consum optim
Analiza microeconomica porneste de la ideea existentei unui consumator
rational, care va incerca intr-o situatie data sa-si optimizeze rezultatele
actiunilor sale. Consumatorul poate opta pentru pachete diferite de
consum ce contin cantitati variabile din bunurile x si y si care furnizeaza
nivele diferite de utilitate (satisfactie). In acelasi timp, consumatorul poate
sa aloce nivele diferite ale bugetului destinat pachetului dorit. Avand in
vedere constrangerea bugetara si nivele de utilitate posibil a fi atinse, un
consumator este catalogat drept rational daca actioneaza conform uneia
din urmatoarele doua situatii:

1. Atunci cand consumatorul isi propune un anumit nivel al bugetului

alocat achizitionarii acelui pachet, va incerca cu acea suma de bani sa
obtina maxim de utilitate.
Buget fixat
Utilitate maxima
2. Daca isi propune sa achizitioneze un anumit pachet, cu alte cuvinte, o
anumita combinatie a cantitatii din bunurile x si y ce ii furnizeaza un nivel
de utilitate, va incerca sa obtina acel pachet cu o cheltuiala minima.
Utilitate fixata

Buget minim

Din 1. si 2. => consumator rational (isi optimizeaza rezultatele)

Conditita de incadrare a consumatorului in bugetul fixat se traduce grafic
prin situarea pachetului optim pe dreapta bugetului. In acelasi timp,
conditita obtinerii unui pachet cu utilitate cat mai mare se traduce grafic
prin situarea consumatorului pe o curba de indiferenta cat mai indepartata
fata de origine, cumuland cele doua conditii. Exista pe grafic un singur
punct in care bugetul este cheltuit integral, iar nivelul de utilitate al
pachetului respectiv este maxim posibil cu bugetul propus. Acest punct
este punctul de tangenta intre dreapta bugetului si una dintre curbele de
indiferenta.
E = punct de optim (punct de echilibru) al consumatorului
E = punct de tangenta al dreptei bugetului la curba de indiferenta
Panta dreptei bugetului in punctul E = panta curbei de indiferenta in
punctul E

* (-1) =>

<=>

Alegerea optima a consumatorului are loc atunci cand raportul preturilor

unitare ale acelor doua bunuri egaleaza raportul utilitatilor marginale ale
acestora. In mod echivalent, alegerea optima se determina atunci cand
consumatorul cumpara acele cantitati din bunurile x si y pentru care
raportul

este acelasi pentru ambele bunuri

Metoda lui Lagrange in rezolvarea problemelor de optim ale

consumatorilor
Umax = f(x,y)
B = QX * PX + QY * PY (B = x * PX + y* PY )

Pasul 1:
Se constituie functia lui Lagrange prin cumularea functiei de utilitate si a
constrangerii bugetare la care se aplica un multiplicator (
L = U(x,y) +

Pasul 2:
Se calculeaza derivatele partiale ale functiei lui Lagrange in raport cu
cantitatile consumate din bunul x si y
L'X = U'X + (

* B)'X (

* xPX)'X - (

* yPy)'x = U'x -

* PX = 0

* B)'y (

* xPX)'y - (

* yPy)'y = U'y -

* Py = 0

y = constant
L'y = U'y + (
X = constant

U'x -

* PX = 0

Umgx -

* PX = 0

U'y -

* Py = 0

Umgy -

* Py = 0

U'X =

= UmgX

U'Y =

= UmgY

In cadrul unei functii de satisfacti (utiliatte) de forma:

U = 2x + 4y + xy + 8 => si a constrangerii bugetare maxime
B = 10 = x + y fixat

X optim = ?
Y optim = ?
Px = 1
Py =2
I. Metoda algebrica
Avem un sistem de ecuatii cu trei necunoascute, insa utilitatea trebuie sa
atinga valoarea maxim posibila. Se scoate una dintre variante, x sau y, in
functie de cealalta din ecuatia bugetului, se inlocuieste in functia de
utilitate care in felul acesta devine o functie intr-o singura variabila
10 = x + 2y => x = 10 2y
U = 2x + 4y + xy + 8 = 20 4y + 4y + 10y 2y2 + 8 = -2y2 + 10y + 28
U = -2y2 + 10 y + 28 -> maxima => U'y = 0
U'y = -4y + 10 = 0 => -4y = -10 => y =

= y optim 2,5

x optim = 10 2y = 10 2 * 2,5 => x optim = 5

II. Se aplica de la relatia

UmgX =U'X = (2x + 4y + xy + 8)'X = 2 + Y

UmgY =U'Y = (2x + 4y + xy + 8)'Y = 4 + X

=> 4 + 2y = 4 + x =>

2y => 10 = 4y => y =
2y
y optim = 2,5
x optim = 2 * 2,5
III. Metoda lui Lagrange

2y = x

10 = 2y +
10 = x +

L = U(x,y) +

L = 2x + 4y + xy + 8 +

(10 x 2y)

L'X = 0 = 2 + y -

2+y

=0

=2+y

4+x-

=0

2+

y=

L'Y = 0 = 4 + x x = 2y

10 = 2y + 2y => 10 = 4y => y =

=> y optim = 2,5

4 + 2y = 4 + x

10 = x + 2y

x optim = 2* 2,5 = 5

Modificiari ale pozitiei punctului de optim al consumatorului

1.

Modificarea pozitiei dreptei bugetului ca urmare a cresterii sau

scaderii acestuia

B/PY

T0: B0 -> bugetul initial al consumatorului

B0 = xPX + yPY
B/PX

Intersectia cu axele de coordonate

X = 0 => y

y = 0 => x =

E0 => punct de optim al consumului pentru nivelul bugetului B0

T1: B1 -> bugetul final al consumatorului
B1 = xPX + yPY

X = 0 => y

y = 0 => x =

Panta dreptei bugetului:

B0

B1 (PX constant; PY constant)

Cresterea succesiva a bugetului de la B0 la B1, B2, ..., Bn se traduce pe

grafic prin deplasari succesive ale dreptei bugetului catre partea dreapta a
graficului.
Dreptele bugetului sunt paralele intre ele, doarece, panta acestora data de
raportul preturilor unitare ale celor doua bunuri ramane aceeasi.
Deplasarea dreptei bugetului paralel cu ea insasi, determina noi puncte de
optim (noi alegeri optime ale pachetului de consum) ca rezultat al
tangentei noilor drepte ale bugetului la alte curbe de indiferenta.
Punctele de optim, astfel obtinute, daca sunt unite, formeaza curba
consum venit (buget).

Denumirea acestei curbe, motiveaza proprietatile punctelor ce o compun

si anume: sunt puncte ce arata consumul optim, corespunzatoare unor
nivele diferite ale bugetului consumatorului.

B1

B0

Y0
Y1
X0

X1

Y1
X1

X0

Y0

B0

B1
a) scade cantitatea din bunulx (bun inferior); creste cantitatea din
bunul y (bun normal)
b) creste cantitatea din bunul x (bun normal); scade cantitatea din
bunul x (bun inferior)
c) creste cantitatea din bunul x; creste cantitatea din bunul y

2.

Modificarea pozitiei dreptei bugetului ca urmare a modificarii PX

Presupunand PxPX1 < PX0

T0: B = x * PX0 + y * PY
T1: B = x * PX1 + y * PY

B/PY

Intersectia cu axele

X0

Dreapta
bugetului initial
X

B/PX0

T0:

X1

B/PX1

T1:

x = 0; y =

y = 0; y =

Dreapta
bugetului finala

x = 0; y =

y = 0; y =

Observatie:
Atunci cand PX se modifica, dreapta bugetului se va deplasa doar in raport
cu abscisa, ramanand fixata in acelasi punct de ordonata.
Deplasarile succesive ale dreptei bugetului, ca urmare a modificarii
pretului unitar al unuia dintre cele doua bunuri, vor conduce la aparitia
unor noi puncte de optim ce formeaza curba consum - pret

Interpretarea modificarii pozitiei punctului de optim ca urmare a scaderii

PX, poate fi interpretata prin construirea unui punct suplimentar rezultat
dintr-o paralela dusa la cea de-a doua dreapta a bugetului, tangenta la
prima curba de indiferenta.
Efectul total al modificarii PX
PX1 < PX0
Cantitatea corecta din x a crescut x0 < x1

x = x1 - x0 =

(x - x0)

efect de substitutie

(x1 x)
efect de venit

(x - x0) = efect de substitutie, deoarece E0 si E situandu-se pe aceeasi

curba de indiferenta, reprezinta pachete diferite ale cantitatii consumate
din x si y, ce furnizeaza acelasi nivel de utilitate.
Astfel spus, consumatorul renunta la o cantitate din y substituind-o cu o
cantitate crescuta din x in conditiile in care isi pastreaza neschimbat
nivelul de utilitate (E0 si E se afla pe aceeasi curba de utilitate U0)
Trecerea de la E la E, reprezinta saltul de la un punct de optim de pe o
dreapta inferioara a bugetului la un punct de optim de pe o dreapta
superioara a bugetului.
Cum cele doua drepte sunt paralele rezulta modificarea consumului optim
s-a facut exclusiv pe baza cresterii venitului (a bugetului consumatorului)
in timp ce preturile unitare ale bunurilor au ramas constante.
Aplicatie
Se da functia de utilitate U = x * y
PX scade de la 4 u.m la 2 u.m
PY = 1 u.m
B = 24 u.m
Sa se decompuna efectul total al modificarilor PX
Pasul 1: determinarea pachetelor optima la momentul initial si momentul
final
T1: PX1 = 4

U=x*y

PY = 1
4x = 24 => x = 3,

=>

24 = x * 4 + y * 1

=>
4x + y = 24

y = 4x
4x +

y = 12

T2:

PX2 = 2

U=x*y

=>

=>

y = 2x

PY = 1
2x = 24 => x = 6,

24 = x * 1 + y * 1

2x + y = 24

2x +

y = 12

=> conditia de optim

UmgX = Ux = (x*y)x = y
UmgY = Uy = (x*y)y = y
Atunci cand un consumator, in conditiile bugetului constant si a PY
neschimbat de la T1 la T2, se confrunta cu scaderea pretului bunului x de la
4 la 2 u.m, acesta va creste cantitatea consumata din bunul x (optima) de
la 3 la 6 u.m (deoarce bunul x s-a ieftinit) si isi va mentine consumul
bunului y care a ramas la acelasi pret.
Pasul 2: reprezentarea grafica a dreptei bugetului la momentele T1 si T2 si a
pachetelor optime:
T1: 24 = 4x + y

x = 0 => y = 24

E1 (x1*= 3; y1*= 12)

y = 0 => x = 6

T2: 24 = 2x + y

x = 0 => y = 24

E2: (x2*= 6; y2*= 12)

y = 0 => x = 6

24

E1

E2

12

Pasul 3: construirea punctului intermediar E0

6

E0
3
12
Se duce o paralela la cea6de-a doua dreapta a bugetului
astfel incat, sa fie

tangenta primei curbe de indiferenta U1

Pasul 4: proprietatile punctului E0

Punctul E0 si E1 se afla pe aceeasi curba de indiferenta U1 prin urmare,

coordonatele celor doua puncte verifica functia de utilitate ce defineste
curba U1.
E1 si E0 U1 => x1*, y* si xo*, y* verifica U = x * y
U = x1 y, U = xo* y0* 3 * 12 = xo *y0 (1)
E0 se afla pe o paralela la cea de-a doua dreapta a bugetului. Prin urmare,
E2 este aceeasi cu panta dreptei bugetului in E0.

(in punctul E2) =

(in punctul E0) =

Din (1) si (2) =>

36 = x0 * y0 =x0 * (2 x0)
y0 = 2x0

36 = 2x02
18 = x02
32 * 2 = x02 = 3

= 3 * 1,4 = 4,2

y0 = 2x0 = 2 * 4,2 = 8,4

Pasul 5: masurarea efectului de venit si substitutii
Cauza: a scazut PX: PX1 = 4
Efectul total al

PX2 = 2

PX :

A crescut cantitatea ceruta din x

= x2* - x1*= 6 3 = 3
Din care:
1

= x0 - x1* = 4,2 3 = 1,2 => marimea efectului de substitutie

= x0 = 6 4,2 = 1,8

Acest efect semnifica faptul ca individul a renuntat la 3,6 unitati din y (

= y1* - y0 = 12 8,4 = 3,6) pentru a putea consuma in plus 1,2 unitati din
bunul x in conditiile in care isi mentine neschimbata UT
Scaderea PX se resimte ca o crestere a venitului disponibil alocat
cumpararii celor 2 bunuri; chiar daca bugetul a ramas constant
Efectul de venit masoara cantitatea suplimentara din x pe care ar fi dispus
s-o achizitioneze individul, daca preturile unitare ale celor doua bunuri ar fi
ramas constante dar ar fi crescut bugetul alocat achizitionarii acestora.
IV.

Comportamentul economic al producatorului

Acest capitol isi propune sa studieze felul in care un producator decide

sa isi organizeze si sa isi desfasoare activitatea de productie
raspunzand la urmatoarele provocari:
-

Care sa fie cantitatea pe care sa o produca din acel bun

Cand sa continue si cand sa opreasca productia
Ce resurse sa foloseasca (factori de productie) si in ce combinatii
Ce tehnologie sa utilizeze
Care sunt costurile pe care le suporta din activitatea de productie
Cum poate sa evalueze productivitatea factorilor de productie

Activitatea de productie consta in combinarea unor factori de productie

diversi si numerosi in cantitati diferite, folosind o anumita tehnologie in
urma careia va rezulta un output.
Munca (L)
FACTORI

Natura
Capital (K)

Factori de productie este functia care leaga marimea rezultatelor obtinute

Q = f ( K, L)
Factorii de productie = relatia determinata tehnologic dintre productia unui
bun economic si si factorii de productie implicati.

Productivitatea factorilor de productie

Atunci cand vorbim de productivitate, ne referim fie la productivitatea
medie fie la cea marginala

Productivitatea medie a factorilor de productie:

WML =

Masoara cantitatea medie de produse realizare de o unitate de munca

folosita: un lucrator, pe ora lucrata)

WMk =

Arata cate produse au realizat din folosirea unei unitati de echipament

WmgL=

=QL

Q = f (L)
Definitie: Productivitatea marginala a muncii masoara productia
suplimentara obtinuta in urma angajarii inca unei unitati de munca.
Exemplu: daca 7 angajati => 50 pantofi
8 angajati => 56 pantofi

WmgK=

=QK

Productivitatea muncii
Q

L = cantitate din factorul

munca (nr. ore lucrate/ nr
muncitori)
Q = productia realizata

T
i

WML= productivitatea
medie a muncii
WmgL
L1

L2

L3

WmgL= productivitatea
marginala a muncii

WML
L1

L2

L3

L1

L2

L3

Precizari ale proprietatilor curbelor de productie si productivitate

Evolutiile prezentate pe cele 4 grafice, pleaca de la abordarea unui model
in care productia se obtine din combinarea unei cantitati fixate constante
de capital cu o cantitate variabila din ce in ce mai mare de munca utilizata
Alocarea unei forte de munca la o cantitate de capital data va face ca
pentru inceput, productia sa creasca accentuat, cu rate de crestere din ce
in ce mai mari, la fiecare noua unitate dde munca adaugata.
De la un punct incolo, alocarea unor lucratori din ce in ce mai numerosi la
facilitatile existente, duc la o supraincarcare ceea ce face ca productia sa
creasca din ce in ce mai putin ( intre i si Male curbei), iar dupa punctul de
maxim, productia va scadea datorita raportului excedentar munca/capital.
Intre

(0, i) Q creste in ritm accentuat

L
L

(i, M) Q crese in ritm lent, descrescator

(L3,

) Q scade

Din punct de vedere matematic,

i (punctul de inflexiune) care apare pe curba productivitatii totale Q

= f (L) reprezinta punctul in care, derivata de ordinul II a functiei de
productie se anuleaza.

QL = 0

T (punctual de tangenta) este punctual in care, marimea

productivitatii medie si marimea productivitatii marginale pentru
nivelul de angajare L=L2 sunt egale.
WML = WmgL, pentru L=L2
M (punctul de maxim al curbei productiei in punctual respective, are
maxim atunci cand functia se anuleaza)
QL (=WmgL) = 0 pentru L=L3

Proprietati:

1. Maximul productivitatii maginale a muncii are loc pentru nivelul de

angajare L=L1 corespunzator punctului de inflexiune de pe curba
productiei totale

2. WmgL atinge valoarea 0 iar curba WmgL intersecteaza abscisa pentru

nivelul de angajare L=L3 care corespunde punctului de maxim de pe
curba productiei totale.

3. WML este maxima pentru nivelul de angajare L=L2 care corespunzator

punctului de tangenta al unei drepte plecate din origine la curba
productivitatii totale si in acelasi timp punctului de maxim al WML se

gaseste la intersectia celor doua puncte de productivitate

Randamente de scara
L1 = 4 studenti
Q = 11 proiecte
K = 3 calculatoare
Se dubleaza factorii de productie
L = 8 studenti
K = 6 calculatoare

Q = minim 22 proiecte

Q = 22 proiecte randamente constante

Q = 18 proiecte - randamente descrescatoare
Q = 25 proiecte randamente crescatoare
Notiunea de randament de scara se refera la proportia in care, se
maresc rezultatele obtinute de o intreprindere atunci cand se
mareste talia acestei intreprinderi (scara)
Atunci cand se multiplica cu o anumita marime factorii de productie,
ne asteptam ca si rezultatele obtinute sa se multiplice cel putin cu
proportia respectiva.
Pe ideea ca multiplicarea cheltuielilor cu factorii deproductie trebuie
sa se regaseasca in multiplicarea veniturilor din vanzari, ca urmare a
cresterii productiei.
Generalizare:
Functia de productie Q = f (K, L)
f (m K, m L) = m k f (K, L) = m k * Q=> spunem ca functia de
productie este omogena de grad k
In functie de valoarea pe care le ia k, avem urmatoarele situatii:
k = 1 =>f (m K, m L) = m 1 f (K, L) = m 1 * Q => randamente
constante de scara
k > 1 => factorii de productie se multiplica m ori, se obtin rezultate
mai mari, decat de m ori cele initiale => randamente crescatoare de
scara
k < 1 => rezultatele sunt mai mici decat de m ori cele initiale =>
randamente descrescatoare de scara
Posibilitati de combinare ale factorilor de productie in scopul
obtinerii nivelului de productie dort, fixat

Q = f (K, L)
Q1 = P1 (K1 , L1)
P2 (K2 , L2)
P3 (K3 , L3)

Definitie
O izopoanta (curba de izoproductie) reprezinta forma grafica a tuturor
punctelor de productie in care producatorul urmarindu-si scopul de a
realiza un nivel al productiei dorit, fixat, are posibilitatea de a combina
diferit cantitatile necesare din cei 2 factori de productie pentru a atinge un
scop.
Atunci cand producatorul doreste sa angajeze o unitate suplimentara de
munca pentru a mentine neschimbata productia rezultata va renunta la o
anumita marime a cantitatii de capital. In alte cuvinte, va substitui o
cantitate de capital cu o unitate de munca.
Raportul de substitutie se numeste rata marginala de substitutie intre doi
factori de productie (RMS K/L)

RMS

K/L

Q constant

RMS masoara, pe grafic, panta izopoanta intr-un punct

RMS

K/L

Costurile de Productie
Sunt cheltuieli pe care le suporta producatorul, rezultate din desfasurarea
activitatii de productie.

Definirea si intelegerea diverselor tipuri de costuri se realizeaza cel mai

bine atunci cand le clasificam in functie de anumite criterii:
1) In raport cu dependenta lor fata de marimea productiei:
Cost fix(CF)
Costuri globale

Cost variabil(CV)
Cost total (CT)

CF reprezinta totalitatea cheltuielilor unui producator care au

caracteristica principala constanta marimii in timp, nemodificanduse in raport cu marimea productiei.
CF= constant, nu depinde de Q
CF=constant, nu depinde de Q
Ex: Chiria pt spatiile detinute, salariile angajatilor.
CV este direct legat (generat) de desfasurarea productiei, a carui
evolutie depinde de marimea cantitatii de produse(Q)
CV= f(Q)
Ex: cheltuieli cu materii prime, materiale salarii personal productiv
CT= CF+CV
2) Raportarea Costurilor la unitatea de produs realizat:
Costuri medii: prin raportarea costurilor globale la marimea
productie
CFM=

Arata cat este cheltuiala medie

(fixa,
prod

variabila sau totala) pe unitate de

Costuri medii:

CVM=

CTM=
Cost marginal(Cmg)masoara care este sporul de cheltuiala totala
ocazionat de cresterea productiei cu o unitate

Cmg =

=>

Cmg=

=CVQ

CT=f(Q)
CV=f(Q)

Cmg=CTQ=CVQ
3) In raprot cu perioada de timp la care se face analiza:
Pe termen scurt: termenul scurt este diferit ca acea perioada de timp
ce nu este suficient de indelungata pt a-i permite firmei sa isi
mareasca scorul de capital. Achizitionarea unor echipamente noi de
catre o firma cere timp necesar pentru documentarea in ceea ce
priveste modelele existente pe piata, performante, preturi furnizori,
organizarea unor licitatii trimiterea unor cereti de oferta,
selectionarea celei mai bune oferte, primirea echipamentelor,
punerea in functiune etc.
Toate aceste operatiuni necesita o perioada indelungata care
defineste notiunea de termen lung. Prin urmare pe termen scurt, o
firma are posibilitatea de a varia caracteristicile de munca folisita
prin angajarea unor lucratori suplimentari. Pe termen scurt, capitalul
este constant, prin urmare si cheltuilile cu acesta sunt constante.
Pe termen lung variaza atat cantitatea de munca folosita cat si
cantitatea de capital.
Termen scurt: K=ct
L=ct
Cheltuieli cu K: K*PK=ct
PK=Pretul lui K
=>
CT=K*PK+L*PL
Cheltuieli cu L: L* PL= variabil
PL= Pretul unei unit de munca

Termen lung : si capitalul si munca sunt variabile

K= var=f(Q)
L=VAR=f(Q)
CT term lung=K*PK+L*PL
4) Costul de oportunitatereprezinta marimea beneficiului la care
renunta un producator atunci cand allege sa produca un anumit
produs. Costul de oportunitate se numeste costul sansei sacrificate
Ex: o firma Agricola are in proprietate o suprafata de teren pe care
paote sa cultive diverse plante. Studiind posibilitatile de productie
estimeaza ca daca ar cultiva grau va avea la sfarsitul anului un profit
de 1000 um, daca va cultiva porumb profit de 900 um, iar daca
cultiva sfecla de zahar profit de 700 um. Este firesc sa aleaa cea mai
buna varianta, va cultiva grau, iar costul de oportunitate este de 900
um, adica cea mai buna varianta la care a renuntatDeducerea aliurii
curbelor de costuri plecand de la forma curbei productiei totale.

Curba Productiei
Q=f(L)
P1: Trasarea curbei productiei

Q=f(L)
CT=CF+CV=f(Q)
I
T
M

L1

L2

L3

P2: Se inverseaza axele de coordonate

L1
L2
L2

P3: Cantitatea de munca L se inmulteste cu PL (pret unitar minim care o

constanta). Deoarece toate punctele de pe curba L=f(Q) sunt proportional
mai mari de PL ori forma curbei obtinute este acceasi ca si cea initiala. Se
obtine curba L*P=f(Q), adica curba costului variabil.

Curba CV

cv

CV=L*PL=f(Q)
P4: deducerea formei curbei Q
CT

cv
ct

CT se obitine adaugand o constanta (CF)la valoarea CV. Atunci cand

productia Q varianta la fiecare valoare a CV se adauga marimea
constanta a CF, astfel incat curba CT are exact aceeasi forma ca si a CV ,
dar permanent situata la o distanta=ct de curba CV, egala cu marimea
CF .
cf

Curba CT=f(Q)

Curba CV=f(Q)

cv
ct

Cfm
Cvm
Ctm
Cmg

Qi
Qm

t1 t2

PRECIZARI:

Qi QT1 QT2
Q
QM1. Curba CFM este o curba care descreste permanent , deoarece este
2.

3.

4.

5.

definita ca raportul CF/Q al carui numarator este o constanta ce se

raporteaza la un anumit numitor (Q) in continua crestere.
Curba CVM inregistreaza punctele de minim pentru un nivel al Q
corespunzator pct de tangenta al unei obiect plecate din origine la
curba CV. In mod similar curba CTM are punct de minim pt un nivel al
productiei corespunzator punctelor de tangenta de pe curba CT
Deoarece CTM =CVM +CFM diferenta intre CTM si CVM este data de
CFM , o marime care scade permanent. Prin urmare curbele CTM si
CVM au tendinta permanenta sa se apropie.
Cmg scade pana intr-un punct de minim pt un nivel al productiei ce
corespunde punctelor de inflexiune de pe primul grafic, dupa care,
curba Cmg creste si intersecteaza curbele sw CVM si CTM prin punctele
de minim ale acestora
Atata timp cat curba Cmg se afla sub curba costului mediu, costul
mediu scade. Cand marimea Cmg este mai mare decat marimea
costului mediu si deci, curba Cmg este deasupra CM marimea CM
creste.

Constrangerea producatorului data de costul de

productie
Costul total de prod: - costul material(cu capital) K*PK
Costu salarial(cu munca) L*PL
CT =K*PK +L*PL
K,L relatie liniara-dreapta izocost
Intersectia dreptei izocost cu axele de coordonate:

K=0 CT= L*PL => L=

L=0 CT= K*PK=> K=
K
Dreapta izocost

Kp

K1
Dreapta
izocost contine toate [unctele de productie posibile(constand din
combinatii
folosite din cei 2 factori de productie K
Lp diferite
l1 ale combinatiilor
l2

K2

si L care genereaza nivele diferite ale productiei obtinute, insa au

proprietatea comuna de a se incadra in acelasi cost total de productie).
Un punct de productie situat in interiorul triunghiului format de dreapta
izocost cu axele de coordonate necesita o cheltuiala mai mica decat costul
total propus. Un pct de productie situat in exteriorul dreptei izocost
depaseste costul de productie propus.
Panta (inclinatia) dreptei izocost

Tg = -tg =-

=- * =

Curba de izoproductie

K1
K2

Q- fixat

Producatorul rational este acela care va obtine unul din urmatoarele

obiective propuse

L1 L2
L - Eficienta tehnica se realizeaza atunci cand cu o combinatie de
-

resurse date K ,L fixate (CT=constant) va obtine un nivel de

productie maxim => Q max
Eficienta economica esteatinsa de acel producator ce isi propune un
anumit nivel al productiei si atinge acest obiectiv cu un cost total
minim

Din reunirea celor 2 conditii: producatorul trebuie sa se afle pe dreapta

izocost adica sa se inadreze intr-o marime a costului de productie fixat si
in acelasi timp sa obtina o productie maxima posibila situandu-se deci pe o
curba de izoproductie cat mai indepartata se obtine un punct de productie
unic denumit punctul de optim.

E(pct de tangent al dreptei

izocost la una dintre curbele de
indiferenta ale producatorului)

In pct E: panta dreptei izocost= panta curbei de izoproductie =>

= <=>

Expansiunea unei intreprinderi prin cresterea costului total de productie

propus.

T0: CT0=K*PK+L*PCT
L 2/PK
T1: CT1=K*PK+L*PLCT1/PK
CT1>CT0

CT0/PK

T2: CT2=K*PK+L*PL
CT2>CT1

CT0/P2 CT1/P2 CT2/P2L

CONSUMATOR

Bunuri consumate x si y

PRODUCATOR

Pachete de consum x si y

Factori de productie utilizati K si

L
Puncte de productie (K si L)

Curba de indiferenta
(izoutilitate) a consumatorului

Curba de indiferenta
(izoproductie) a producatorului

Utilitate

Productivitate

Constrangerea fata de buget

(B)

Constrangerea fata de CT(cost

total)

Ecuatia bugetului
consumatorului B=X*PX+Y*PY
Preturi unitare ale celor 2
bunuri: px , py

Ecuatia CT(prod)= K*PK+L*PL

Preturi unitare ale celor 2
factori de productie: pK , pL

Utilitati marginale Umgx=

Utilitati marginale UmgK=

UmgY=

UmgL=

Panta curbei de indiferenta: -

Panta curbei de izoproductie: -

Panta dreptei bugetului: -

Panta dreptei izocost: -

Conditia specifica punctului de

optim al consumatorului:

Conditia specifica punctului de

optim al producatorului:

Curba consum - venit

Curba de expansiune a
intreprinderii

Capitolul IV
Concurenta
Concurenta economica reprezinta disputarea oportunitatilor peitei de catre
subiectii economici de acelasi tip in conditii de libertate economica si de
reglementare juridica.
Libertatea economica reprezinta capacitatea de a lua decizii economice
fara alte constrangeri inafara celor de rationalitate economica/

Concurenta are loc intre subietii economici de acelasi fel( vanzatorvanzator sau cumparator-cumparator). Intre subieti economici diferiti au
loc procese de tatonare si negociere.
FORME DE PIATA IN RAPORT CU NUMARUL SUBIECTILOR ECONOMICI
Oferta
Cerere

Infinitate
cumparatori

Cativa
cumparatori

Un singur
cumparator

Infinitate
vanzatori

Cativa
vanzatori

Un singur
vanzator

Concurenta
perfecta
sau
Concurenta
monopolistica

OLIGOPOL

MONOPOL

OLIGOPSON

OLIGOPOL
BILATERAL

MONOPOL
CONTRACARAT

MONOPSON

MONOPSON
CONTRACARAT

MONOPOL
BILATERAL

Concurenta pura si perfecta

Este un model teoretic de piata dificil de gasitin realitate, datorita faptului
ca pentru a fi incadrata in acest model o piata trebuie sa indeplineasca
cumulativ, simultan 5 conditii:
1)
2)
3)
4)
5)

Atomicitatea cererii si ofertei

Omogenitatea produselor
Fuiditatea
Mobilitatea (factorilor de productie)
Tranasparenta (informatiilor)

Atomicitatea cererii si ofertei se refera la numarul si puterea economica a

participantilor la piata. Atat vanzatorii cat si cumparatorii sunt in nr foarte
mare( o infinitate) si au o putere economica redusa comparabil cu a
concurentilor, astfel incat, nici unul dintre acestia (vanzator sau
cumparator) nu poate influenta pretul de vanzare de pe piata. In cazul
concurentei perfecte, se formeaza ca o rezultanta pe piata a interactiunii
dintre cerere si oferta la nivel global. Fiecare vanzator preia pretul format

pe piata (pe care nu il poate influenta) si il va practica la vanzarea

produselor sale. De aceea concurenta perfecta firmele se numesc
primitoare de pret.
Omogenitatea produselor. Produsul vandut este identic cu cel al
concuretilor, neexistand diferente nici la caracteristici intriseciale
produselor, nici de lata natura(ambalaj, transport, promovare, condtii de
livrare). Astfel incat cumparatorii nu au nici un fel de motiv sa prefere alte
produse.
Fluiditatea se refera la intrarea si iesirea libera pe/de pe o piata a
vanzatorilor si cumparatorilor. In alti termeni nu exista bariere
administrative fixate de stat, sau de alta natura, inafara celor de
rationalitatwe economica. Prin urmare vanzatorii intra pe o piata in mod
liber si parasesc piata atunci cand pretul de vanzare este sub costul mediu
de fabricatie.
Mobilitatea (factorilor de producrtie) presupune ca factorii de productie se
indreapta in acelel locuri unde valorificarea lor este maxima. Producatorii
au acces la orice factori de productie in cantitatea solicitata.
Transparenta informatiilor. Accesul la informatiile pietei este instantaneu si
liber pentru orice subiect economic. Nu exista asimetrie de informare intre
subietii economici.
Deoarece concurenta perfecta presupune indeplinirea simultana a celor 5
conditii, orice conditie ce nu este indeplinita claseaza automat piata
respectiva in categoria concurentei imperfecte.
Concurenta imperfecta
I.

Monopol exprima situatia de piata in care un singur

vanzator se adreseaza la un nr foarte mare de cumparatori.
Chiar daca aparent pe o piata de monopol nu exista
concurenta trebuie mentional ca exista 2 forme de
concurenta:
a) Concurenta indirecta
b) Concurenta potentiala

Concurenta indirecta este data in primul rand de concurenta care o fac

produsele substituibile. Daca pt produsele de monopol exista substituenti
apropiati, convenabili, puterea monopolului este redusa. O lata forma a
concurentei indirecte este concurenta pe care o fac toate produsele pentru
a intra in bugetul consumatorului. Chiar daca nu exista substituenti
apropiati, daca un produs de monopol nu este cerut de consumatori
puterea acestuia este 0. Asa se face ca anual sunt inregistrate la oficiul de

inventii numeroase brevete de inventie ale produselor de monopol. Cu

toate aceste foarte putine produse din cele brevetate ajung sa fie fabricate
in productia de masa si oferite cumparatorilor. Multe dintre aceste brevete
raman in stadiul de prototip, deoarece cererea este redusa si prin urmare
puterea monopolului este nula.
Concurenta potentiala. Concurenta pe care o fac alte firme care incearca
sa intre pe piata produsului respectiv. Daca monopolul v-a practica preturi
mari va obtine profituri ridicate ceea ce constituie o tentatie pt alte firme
de a intra pe piata acelui produs. El se va gandi ca practicand preturi mai
mici vor acapara o cota de piata din cea detinuta de monopol. Pe acest
considerent firmele de monopol sunt motivate sa practice preturi bune pt
a se feri de eventualii concurenti.
Cum apare un monopol
1. Atunci cand o firma detine integral in posesie un anumit
factor de productie. Acesta creeaza un monopol durabil
greu de depasit.
2. Din desfasurarea libera a cuncurentei pe piata. De multe ori
intre firmele prezente pe piata are loc un adevarat razboi al
preturilor, fiecare incercand sa practice preturi cat mai mici
pentru a submina activitatea celorlalti concurenti. In urma
acestui razboi unele firme sunt eliminate de pe piata, in
cazul in care ramane o singura firma pe piata , monopolul
format se numeste monopol natural.
3. Atunci cand produsul fabricat este protejat printr-un brevet
de inventie ce acorda drepturi exclusive producatorului pe o
anumita perioada, in acea perioada firma detine monopol.
4. Atunci cand puterea publica acorda anumite drepturi
exclusive anumitor firme(serviciile municipale) situatia de
monopol temporara este stabilita de protocoale in care
puterea publica intervine in fixarea tarifelor furnizate.
II.

III.

Concurenta monopolistica presupune intrunirea simultana a

conditiilor de concurenta perfecta cu exceptia conditiei de
omogenitate a produselor. Prin urmare in concurenta
monopolista, produsul este puternic diferentiat intre
consumator astfel incat fiecare vanzator pt cota sa de piata
detine un mic monopol.
Oligopolul este situatia de piata in care cativa producatori
puternici se adreseaza la o masa mare de cumparatori.
Fiecare firma prin actiunile sale produce efecte asupra
rivalilor.
Criterii de clasificare a oligoplului.

1. In raport cu gradul de omogenitate al produselor.

a) Oligopol nediferentiat care apare pe piata unro
produse omogene(cafea, produse petroliere)
b) Oligopol diferentiat actioneaza pe piata produselor
neomogene(autoturime)
2. In raport cu gradul de cooperare dintre firmele de
oligopol
a) Oligopol perect coordonat in care intelegerile dintre
firmele de oligopol iau forma unro acorduri publice
sau secrete(cartel sau trust)
Cartelul este o intelegere dintre firmele de oligopol in care fiecare dintre
firme isi pastreaza independenta insa se inteleg in legatura cu nivelul
preturilor, volumul productiei, cota de piata.
Trustul se formeaza prin fuzionarea firmelor sub controlul unui grup
financiar puternic(holding) care detine pachetul actiunilor de control. Chiar
daca firmele au independenta in ceea ce priveste organizarea si productia,
holdingul stabileste nivelul preturilor , modul de impartire a pietelor,
obiective strategice.
b) Oligopol partial coordonat care presupune
existenta unei firme lider care se detaseaza de
celelalte prin marime, forta economica, cota de
piata iar celelatle firme isi stabilesc fie raporturi de
subordonare fie raporturi de coordonare vountata.
c) Oligopol fara coorodnare firmele de oligopol
actioneaza independent neexistand strategii
comune. Confruntarea intre ele este deschisa,
agresiva iar in timp o astfel de situatie slabeste
puterea si pozitia firmelor creeand brese prin care
noi firme pot intra pe piata.