Analiza cererii și ofertei

Într-o economie liberă, cea mai mare parte a bunurilor și serviciilor ajung la
consumatori prin mijlocirea pieței. Prin intermediul pieței, cumpărătorii, ca purtători ai cererii,
și vânzătorii, ca purtători ai ofertei, se întâlnesc și comunică în vederea schimbului de bunuri
și servicii.
Analiza cererii și ofertei permite înțelegerea modului de stabilire a preturilor bunurilor
și serviciilor pe diferite piețe, precum și a influenței acestor prețuri asupra cantității
tranzacționate.
Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care un consumator poate
si este dispus să-l achiziționeze de pe piață la niveluri diferite de preț, în decursul unei perioade
de timp. Cererea constituie partea solvabilă din nevoie care este satisfăcută prin intermediul
pieței.
Cererea reprezintă relația între diferitele prețuri posibile ale unui bun și cantitățile din
bunul respectiv care pot fi cumpărate.
Pe orice piață, există o relație de inversă proporționalitate între prețul unui bun (P) și
cantitatea solicitată (Q) de cumpărători. Atunci când prețul crește, cantitatea cerută scade. Și
invers, scăderea prețului este însoțită de creșterea cantității cerute. În cazul de față, prețul
apare ca o variabilă independentă, iar cantitatea cerută este variabilă dependentă. Această
relație între preț și cantitatea cerută este valabilă pentru cele mai multe bunuri din economie
și, fiind atât de răspândită, economiștii o numesc legea cererii.
Un asemenea efect al modificării prețului asupra cantității cerute reprezintă o reacție
așteptată deoarece:
· daca prețul bunului analizat scade, iar prețurile altor bunuri rămân constante,
oamenii vor substitui în favoarea bunului mai ieftin;
· când prețul bunului analizat scade, iar venitul și prețurile altor bunuri rămân
neschimbate, oamenii se simt mai bogați. În consecință, ei își vor folosi puterea de cumpărare
suplimentară pentru a achiziționa mai multe bunuri, inclusiv din cel al cărui preț s-a redus.
Relația dintre evoluția prețului și cantitatea cerută se poate ilustra cu ajutorul
unui tabel (tabelul 1.1), unui grafic (figura 1.2) sau a unei funcții.

Cantitatea cerută Preţul unitar

(mii unităţi) (milioane lei)

2.000 6
3.000 5
4.000 4
5.000 3
5.500 2
6.000 1
Tabelul 1.1
1
 Tabelul 1.1 prezintă cererea care caracterizează o anumită piață, specificând relația
dintre prețuri și cantitățile cerute la fiecare preț în parte.

Curba cererii se trasează prin unirea punctelor reprezentând combinațiile cantitate-

preț (2.000 mii unități – 6 milioane lei, 3.000 mii unități − 5 milioane lei, 4.000 mii unități – 4
milioane lei, 5.000 mii unități – 3 milioane lei ș.a.m.d.) din tabel. Această curbă reprezintă
toate cantitățile de bunuri pe care consumatorii doresc și sunt capabili să le cumpere la un
moment dat la fiecare preț cuprins între 1 milion lei și 6 milioane lei, nu numai la valori întregi
de 1, 2, 3 milioane ș.a.m.d. (figura 1.2).
Având în vedere faptul că prețul și cantitatea cerută sunt invers proporționale, conform
legii cererii, panta curbei cererii este negativă.

Funcția cererii are următoarea expresie:

Q= a – bPx
În care:
Q = cantitatea cerută de bunul x;
Px = prețul bunului x;
a = intersecția curbei cererii cu ordonata;
b = panta curbei cererii.

Curba cererii pieței pentru un bun indică cantitățile diferite din acel bun pe care
consumatorii în ansamblul lor pot și sunt dispuși să le achiziționeze de pe piață la niveluri
diferite de preț. Și în acest caz, cantitatea cumpărată dintr-un bun este funcție descrescătoare
în raport cu prețul sau.
Privită la nivelul unui singur cumpărător, curba cererii individuale se referă la faptul că
toți cumpărătorii vor reacționa prin reducerea cantității cerute la creșterea prețului. Și invers,
vor spori această cantitate dacă prețul bunului se reduce.
Exemplu: determinarea cererii pieței
Considerăm o piață ipotetică unde exista doar doi consumatori. Funcțiile cererii pentru
fiecare consumator au următoarele expresii:
Q1 (P1)= 20 - P
Q2 (P2)= 10 – 2P
Cererea pieței rezultă din agregarea cererilor individuale. (figura 2)

2
Factorii cererii unui bun, alții decât prețul acestuia, sunt:
- prețurile altor bunuri - numărul consumatorilor
- venitul consumatorilor - politica guvernamentală
- preferințele (gusturile) consumatorilor - factorii sezonieri
- așteptările consumatorilor

Condițiile cererii:
a) preturile altor bunuri
Două bunuri se pot afla într-o relație de substituibilitate, complementaritate sau
neutră.

 Pentru două bunuri substituibile (două mărci de petrol, carnea de vită și carnea de pui,
untul și margarina, biletele de cinema și casetele video închiriate), modificarea prețului
unui bun va determina modificarea în același sens a cererii celuilalt bun.
De exemplu, creșterea prețului cărnii de vită va face ca cererea pentru carnea de pui să
crească.

 În cazul bunurilor complementare (computerele și software-ul, autoturismele și benzina),

modificarea prețului unui bun va conduce la modificarea în sens opus a cererii celuilalt
bun.
De exemplu, creșterea prețului la benzină va conduce la reducerea cererii de autoturisme.
 În cazul bunurilor aflate în relație neutră modificarea prețului unui bun nu afectează
cererea celuilalt bun.
b) venitul consumatorilor
în funcție de mărimea venitului disponibil, unele produse sunt accesibile pentru unii
consumatori în timp ce pentru alții nu sunt accesibile. Când venitul crește, oamenii tind să
cumpere o cantitate mai mare dintr-un bun. Astfel de bunuri se numesc bunuri normale
(exemple: rachetele de tenis, berea, autoturismele, biletele la teatru).
Există situații în care creșterea venitului este însoțită de reducerea cantității
achiziționate dintr-un bun. Astfel de bunuri se numesc bunuri inferioare (un exemplu de bun
inferior ar putea fi călătoriile cu autobuzul).
c) așteptările consumatorilor
Dacă oamenii se așteaptă ca prețul unui bun să crească relativ la alte bunuri, ei vor crește
rata achizițiilor înainte ca modificarea prețului să se producă. Anticiparea modificărilor de
politică guvernamentală (introducerea de noi taxe în viitor) va determina modificarea cererii
în prezent.

3
d) preferințele (gusturile) consumatorilor
Oamenii sunt diferiți și au preferințe diferite. De exemplu, cei care au mașini au o mica
propensiune pentru transportul în comun. Iar unul și același bun este sau nu dorit de
consumatori chiar dacă este accesibil.
Există schimbări care se produc rapid, precum cele din domeniul muzicii sau
vestimentației. Alte schimbări cer mai mult timp, dar au caracter permanent. De exemplu,
grija pentru sănătate conduce la reducerea consumului de țigări, creșterea consumului de
pește sau de echipamente pentru exerciții fizice. În fiecare din aceste cazuri, în condițiile
menținerii prețurilor bunurilor, cererea acestor bunuri se schimbă.
Rolul reclamei comerciale constă tocmai în intenția de a influența gusturile în favoarea
bunului pentru care se face reclamă. Publicitatea adversă urmărește să reducă consumul
pentru un anumit bun (de exemplu, tutun sau alcool).
e) numărul consumatorilor
Cantitatea cerută este în funcție de numărul și structura consumatorilor. Aceste
schimbări nu sunt întotdeauna semnificative pe termen scurt.
De exemplu, creșterea natalității în perioada imediat postbelică, a condus la creșterea
în timp a cererii de jucării și servicii în creșe și grădinițe, apoi de locuințe și alte bunuri durabile.
f) factorii sezonieri
Cererea pentru unele bunuri și servicii variază, uneori sensibil, în cursul anului.
De exemplu, cererea de înghețată crește în timpul verii, iar cererea de umbrele în
anotimpul ploios.
Toți acești factori acționează practic asupra cererii în același timp, astfel încat este
aproape imposibil a stabili importanța lor relativă.

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este
dispus să o ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp. Oferta ca și cererea se referă
la un preț anume, și poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei industrii, a unei firme și ca
ofertă totală de piață. Desigur, în funcție de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv
poate să difere de cantitatea oferită.
Legea ofertei
Pe orice piață, există o relație de directă proporționalitate între preț si cantitatea
oferită. Dacă prețul crește, atunci cantitatea oferită crește și ea, iar dacă prețul scade,
cantitatea oferită se reduce.
Economiștii numesc această relație de cauzalitate dintre modificarea prețului unui bun
și schimbarea cantității oferite legea ofertei.

4
 Relația dintre evoluția prețului, ca variabilă independentă și cantitatea oferită, ca
variabilă dependentă se poate ilustra cu ajutorul unui tabel (tabelul 3.1), unei funcții sau unui
grafic (figura 3.2).

Prețul Cantitatea oferita

1 9
2 10
3 11
4 12
5 13
Tabelul 3.1

Funcția ofertei are următoarea expresie:

Q = a + bP

Curba ofertei are panta pozitivă și este crescătoare de la stânga la dreapta. Funcția și
curba ofertei se supun legii ofertei.
Curba ofertei pieței pentru un bun arată cantitățile diferite din acel bun pe care
vânzătorii în ansamblul lor pot și sunt dispuși să le vândă pe piață la niveluri diferite de preț.
Deoarece oferta pieței rezultă din agregarea ofertelor individuale, în condițiile unui
comportament relativ asemănător al vânzătorilor, cantitatea oferită este funcție crescătoare
de prețul sau.
Curbele ofertei individuale si curba ofertei pietei

Cantitatea
Cantitatea oferita de cel
Preț oferită de primul Oferta pieței
de al doilea vânzător
vânzător
4 5 6 5 + 6 = 11
6 7 7 7 + 7 = 14
8 9 8 9 + 8 = 17
10 11 9 11 + 9 = 20
12 13 10 13 + 10 = 23
Tabelul 4

5
În afara prețului bunului, ceilalți factori ai ofertei unui bun sunt:
a) noile descoperiri
Descoperirea de noi zăcăminte de gaze naturale sau de petrol determină creșterea
ofertei acestor bunuri, ceea ce se traduce prin deplasarea spre dreapta a curbelor ofertei
acestor resurse.

b) noile tehnologii
Dacă întreprinzătorii introduc tehnologii noi, mai eficiente, curba ofertei se va deplasa
spre dreapta.
De exemplu, progresele înregistrate în tehnologia computerelor conduc la creșterea
ofertei de computere.
c) preturile factorilor de producție
Creșterea sau reducerea prețurilor factorilor de producție determină creșterea și,
respectiv, reducerea costurilor de producție. În condițiile reducerii costurilor de producție ale
unui bun, devine mai avantajos a vinde o cantitate mai mare la același nivel de preț al bunului.
Ca urmare, oferta bunului va crește. Și invers, o creștere de salarii sau a prețurilor materiilor
prime determină creșterea costurilor de producție și reducerea ofertei.
d) preturile bunurilor alternative
Modificarea prețurilor altor bunuri, posibil de realizat cu aceleași resurse, poate
modifica curba ofertei unui bun.
De exemplu, daca prețul pentru soia creste, unii fermieri vor planta mai multa soia și
mai puțin grâu. Oferta de grâu va scădea în aceste condiții.
e) asteptările vânzătorilor
Oferta unui bun depinde în mare măsură de raportul dintre prețul curent și cel viitor al
bunului. Anticiparea creșterii prețului în viitor poate determina reducerea ofertei în prezent.
În acest caz, poate surveni o creștere a investițiilor în prezent pentru a răspunde mai bine
solicitărilor pieței în viitor.
f) numărul vânzătorilor
Oferta poate spori ca urmare a pătrunderii în ramură de noi producători sau se poate
reduce ca urmare a părăsirii ramurii de către alți producători. Plecarea din ramură poate fi
datorată fie falimentului, fie mutării capitalului în alte domenii unde exista o rată a profitului
superioară.
g) politica guvernamentală
Modificarea impozitelor, de exemplu, este însoțită de o evoluție în sens invers a
ofertei. Creșterea impozitului pe profit reduce oferta. Și invers, reducerea impozitului pe profit

6
stimulează producătorii să sporească oferta. În cazul în care unii producători beneficiază de
subsidii de la bugetul de stat, oferta poate crește.

h) condițiile social-politice și naturale

În general, activitatea economică se bazează pe anumite condiții social-politice și
juridice, iar în unele domenii precum agricultura sau construcțiile, și pe condiții naturale. Dacă
fiecare dintre aceste condiții sunt favorabile, oferta va creste.

7
8
9
10