Piața. Mecanismele pieței.

Piața constituie totalitatea relațiilor de vânzare- cumpărare dintr-un anumit spațiu

geografic.

În sens îngust, piața poate i definită drept locul unde se confruntă cererea și oferta
de bunuri, servicii și capitaluri.

Funcțiile pieței:
 Funcția de intermediere
 Funcția de reglementare
 Funcția de formare a prețului
 Funcția de informare
 Funcția de diferențiere a producătorului

Tipologia piețelor:
1. Din punct de vedere al nivlului de maturitatem al modului de acces la piață,
există:
a) Piața nedezvoltată, cu relații accidentale și cu o pondere însemnată a
relațiilor de barter( troc), adică de schimb după schema marfă-marfă;
b) Piață liberă ( clasică), la care are acces orice vânzător și cumpărător.
c) Piața reglementată, caracteristică, de regulă economiilor mixte, unde
statul intervine în scopul,, corijării” unor deficiențe ale pieței,
programând dezvoltarea economică și redistribuind o parte importantă
a produsului intern brut în conformitare cu anumite obiective socieale,
politice și economice.
2. Din punct de vedere al obiectului tranzacțiional, piețele pot fi împărțite în:
 Piața bunurilor de consum
 Piața capitalului
 Piața muncii (a forței de muncă)
 Piața pământului și a resurselor naturale
 Piața hârtiilor de valoare și a valutei
 Piața resurselor informaționale
  Piața produselor cultural-artistice
 Piața tehnologiilor și patentelor
 Piața monetră și de credit
3. După criteriul extinderii geografice, piața poate fi:
 Regională ( în cadrul unei țări sau al unui grup de țări)
 Națională
 Mondială
4. După măsura în care se manifestă concurența, piața se împarte în.
 Piață cu concurență perfectă și pură
 Piața de monopol
 Piața cu concurență imperfectă
 Piața mixtă
5. După criteriul corespunderii cu legislația în vigoare,piețele pot fi:
 Legale
 Nelegale (piața neagră)

Infrastructur PIEȚEI:

Infrastructura pieței constituie ansamblul de instituții, servicii, întreprinderi

specializate, generate de însăși relațiile de piață, care la rândul lor, asigură o funcție
civiizatăși eficientă pieței.

În lumea contemporană, elementele cheie ale infrastructurii pieței sunt:

 Sistemul comercial ( bursele de mărfuri și ale hârtiilor de valoare, licitațiile și
iarmaroarece, camerele de comerț, complexele de expozișii)
 Sistemul bancar( băncile comerciale și sistemul de credit, băncile de emisie)
 Infrastructura pieței:
 Sistemul publicitar ( agenții publicitare, centre informațonale)
 Sistemul de consulting și audit( servicii ce acordă consultații în problemele
economice și juridice, precum și serviciile care efectuează controlul ( revizia)
activității financiar-economice a întreprinderii)
 Sistemul de asigurare ( a riscurilor, a proprietății, a vieții etc.)
 Sistemul de învățământ economic( mediu și superior)

Cererea:

Cererea reprezintă cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul

dorește și poate să o cumpere într-un anumit interval de timp, la un anumit
nivea al prețului.
Asemeni bunurilor care se împart în bunuri substitubile, complementare sau
derivabile, cererea, la rândul ei, poate fi:
 Cerere pentru bunurile substituibile, adică cererea pentru bunuri care
satisfac aceleași nevoi ( de exemplu, untul și margarina, hainele de
bumbac și hainele de mătase)
 Cerere pentru bunurule complementare, cu alte cuvinte, cererea pentru
bunuri care se folosesc în consum împreună( de exemplu, autoturismele
și benzina, hainele și încalțămintea)
 Cerere derivată ( de exemplu, cererea pentru făină este determinată de
cererea pentru pîine)
Cererea poate fi:
 Individuală( cantitatea dintr-un bun pe care un consumator este decis so
cumpere,dispunând și de mijloacele bănești corespunzătoare.
 Totală sau de piață( suma cererii tuturor cumpărătorilor de pe piața bunului
respectiv)
 Legea cererii exprimă raportul de intterdependență dintre modificarea prețilui
unitar al unui produs și schimbarea cantității curente. O dată cu creșterea
prețului la un bun, cantitatea cerută de consumatori tinde să scadă și invers, o
scădere a prețului generează tendința de sporire a cantității cerute.

Factorii ( condițiile) cererii:

Factorii care condiționează creșterea sau reducerea cererii sînt:

1. Modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor;
2. Schimbarea preferințelor consumatorilor sub influența modei sau
3. Modificarea prețului la bunurile substituibile şi la cele comple mentare;
4. Schimbarea anticipațiilor consumatorilor privind evoluția pieței;
5. Modificarea numărului şi a structurii consumatorilor. De exemplu,
reducerea natalității determină o reducere a cererii de îmbră căminte
pentru copii, iar îmbătrînirea populației sporește cererea de
medicamente şi asistență socială.

 Bunurilor normale (îmbrăcăminte, încălțăminte, automobile, locuințe etc.), o

dată cu sporirea veniturilor consumatorilor, creşte şi cererea pentru aceste
bunuri, atunci în cazul bunurilor de strictă necesitate, dar considerate de
consumatori inferioare (cartofii, carnea grasă, pîinea), o dată cu creşterea
veniturilor, cererea se reduce.
 Bunurilor inferioare fac excepție de la legea generală a cererii, acest fapt nu
minimalizează im portanța legii, deoarece în majoritatea covîrşitoare a
cazurilor creşterea veniturilor cumpărătorilor condiționează creşterea cererii

Modificarea relativă a cantității cerute în funcție de influ enţa unui anumit factor al
cererii sau, altfel spus, gradul de sensibilitate al cererii faţă de modificarea prețului
sau a al tor factori, se numeşte elasticitatea cererii.

In funcție de măsura sensibilității faţă de modificarea prețului, cere rea poate fi: a)
elastică, b) inelastică (rigidă) şi c) cu elasticitate unitară.
  Cererea elastică există atunci cînd modificarea prețu lui condiționează
modificarea cererii.
 Cererea cu elasticitate unitară există atunci cînd prețul și cantita tea cerută se
modifică cu acelaşi procent
Oferta

Oferta reprezintă cantitatea de produse pe care vînzătorii sînt dispuşi să o vîndă,

într-o perioadă de timp, la un anu mit nivel al prețului.

Interdependența dintre schimbarea prețului şi modificarea cantității de bunuri

oferite constituie conținutul legii ofertei. Creşterea prețului condiționează creşterea
cantității ofe rite şi invers.

Oferta poate fi:

a) individuală (cantitatea de bunuri pe care un pro ducător este dispus să o vîndă la
un preț anumit)
b) totală sau de piață (totalitatea ofertelor individuale)
c) rigidă , care este atunci când procentul modi ficării ofertei este mai mic decit
procentul modificării prețului.

După cum am văzut, factorul principal care condiționează modificarea ofertei este
preţul. Însă dimensiunile ofertei sînt influențate şi de alți factori (alte condiții).
Aceştia sînt:
1) Costul de producție, care, de exemplu, poate fi redus în urma uti
lizării unor noi tehnologii. El poate şi să crească din cauza spo ririi
prețului la resursele limitate. Dacă costul de producție se va
reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mări. Şi
invers, cind costul de producție va creşte, oferta se va reduce.
2) Numărul de ofertanți, adică numărul firmelor care produc ace
laşi bun. Ieşirea pe piață a noilor firme va contribui la creşterea
ofertei, indiferent de preţ.
 3) Schimbarea prețului la alte bunuri, fapt care va condiţiona trece
rea resurselor la alte domenii de activitate prin plecarea unor fir
me din ramura dată, ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
4) Politica fiscală şi subsidiile. Majorarea impozitului pe profit și a
altor taxe provoacă o reducere a ofertei, şi invers, micşorarea lor
contribuie la sporirea ofertei. În cazul în care statul acordă unor
firme şi industrii anumite subsidii, acestea încurajează creşterea
ofertei.
5) Condițiile naturale şi social-politice. Calamitățile naturale, cum
ar fi inundațiile, seceta, cutremurele de pămint, înghețurile etc.,
conditio nează, de obicei, reducerea ofertei. Condițiile social-
politice pot fi fa vorabile creşterii ofertei (stabilitatea politică, de
exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventă a guvernelor şi
a regulilor de joc etc.).

În funcție de sensibilitatea ofertei faţă de preţ, formele ofertei sint:

a) oferta elastică , ce se manifestă cînd unui anumit procent de modificare a
prețului îi corespunde o modificare mai mare a ofertei;
b) oferta cu elasticitate unitară , ce are loc în cazul in care la un anumit procent al
modificării prețului oferta se schim bă în mod similar;

Elasticitatea ofertei este determinată de mai mulți factori, cei mai importanti fiind:

1) Costul producției (cind costul creşte are loc o scădere a elasticității ofertei, iar
atunci cînd costul scade, elasticitatea ofertei creşte);
2) Gradul de substituire (cu clt gradul de substituire al factorilor de producție va
fi mai mare, cu atît va fi mai mare elasticitatea ofertei);
3) Posibilitățile de stocare a bunurilor (cu cât posibilitățile de stocare sînt mai
mari, cu atît elasticitatea ofertei bunului dat va fi mai mare. Să comparăm, de
exemplu, elasticitatea ofertei roşiilor şi a pantofilor);
4) Perioada de timp de la modificarea prețului.