MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ

SPECIALIZAREA – CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

TEMA SEMESTRUL I
OFERTA
Specialitatea ofertei în funcție de durata perioadei

DISCIPLINA: MICROECONOMIE

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC STUDENT ANUL I - ID

Prof. univ. dr. Vasile Burja Gáll Zoltán Levente

2019
 CUPRINS

1. NOȚIUNI TEORETICE

2. FACTORI CARE DETERMINĂ MODIFICAREA OFERTEI

3. ELASTICITATEA OFERTEI
 1. Notiuni teoretice

Analiza principalelor elemente ale mecanismului de funcţionare a pieţei se bazează pe

cercetarea interacţiunii dintre cerere şi ofertă. Modificările înregistrate în cerere şi ofertă sub
influenţa factorilor preţ şi non-preţ influenţează echilibrul pieţei. Prezintă interes nu doar
direcţia modificărilor, dar şi mărimea sensibilităţii, intensităţii reacţiei consumatorului şi
producătorului la aceste modificări.
Oferta reprezintă cantitatea de bunuri ce poate fi vândută pe piaţă într-o perioadă de timp
la un anumit preţ. De multe ori oferta se identifică cu producţia şi ca atare factorii care
influenţează nivelul, dinamica şi structura producţiei vor influenţa şi oferta. În funcţie de natura
bunurilor putem distinge următoarele categorii de ofertă:
- ofertă pentru bunuri independente (exemplu produse alimentare, calculatoare, );
- ofertă de bunuri complementare - când odată cu producţia principală pot rezulta şi produse
secundare;
- ofertă mixtă - când mai multe bunuri satisfac aceiaşi cerere.
Oferta totală pentru un anumit bun reprezintă suma ofertelor parţiale ale tuturor
producătorilor bunului respectiv. Aceasta se confruntă cu cererea totală din acel bun determinând
formarea preţului.
Modificarea preţului la un anumit bun determină modificarea ofertei bunului respectiv.
Creşterea preţului va determina creşterea ofertei producătorilor şi invers, scăderea preţului va
determina scăderea ofertei. Acest comportament reprezintă conţinutul legii generale a ofertei şi se
bazează pe următorul raţionament economic: creşterea preţului înseamnă posibilitatea obţinerii
unui profit mai mare, ca atare întreprinzătorii vor dezvolta activităţile respective şi oferta va creşte;
similar scăderea preţului va determina retragerea capitalurilor din domeniile respective şi ca atare
diminuarea ofertei.
Oferta anormală o întâlnim în situaţii în care firmele fiind nevoite să facă faţă unor plăţi
urgente vând în orice condiţii de preţ. De asemenea ţările producătoare de petrol care au ca unică
sursă de venit comercializarea petrolului, dacă va scădea preţul petrolului vor fi nevoite să vândă
mai mult pentru a menţine un anumit nivel a venitului.
Oferta cotită apare în cadrul forţei de muncă. Creşterea salariilor până la un anumit nivel
va determina creşterea ofertei de muncă, după care înclinaţia oamenilor spre un anumit confort pe
care îl poate permite nivelul realizat va determina restrângerea ofertei.
 2. Factorii care determină modificarea ofertei

Cei mai important factori sunt urmatorii: a) pretul resurselor ( a factorilor de productie ); b)
pretul altor bunuri; c) tehnologia; d) numarul de ofertanti; e) perspectivele pietei; f) costul
productiei; g) taxele si subsidiile; h) evenimente naturale si social-politice.

a) Pretul resurselor. Daca pretul factorilor de productie scade, ofertantii unui anumit
produs, sunt dispusi a produce mai multe bunuri, curba ofertei pentru bunul respectiv înregistreaza
o deplasare spre dreapta
Invers, daca pretul unuia sau a mai multor factori de productie creste, atunci va creste costul
de productie si ofertantul nu va fi dispus a produce o cantitate mai mare. Drept consecinte, curba
ofertei se va deplasa spre stînga.
b) Pretul altor bunuri. Factorii de productie sunt atrasi spre acele activitati de productie
unde ei sînt platiti la un pret ridicat. Daca pretul productiei X creste, este firesc ca sa se înregistreze
o atragere a factorilor de productie spre acest produs, deci curba ofertei la acest produs se va
deplasa spre drearta, si invers.
c) Tehnologia. Întroducerea tehnologiei noi, are ca efect cresterea productivitatii muncii
si, implicit, reducerea costului de productie. În acest caz, curba ofertei se va deplasa spre dreapta,
deoarece producatorii sînt motivati a produce mai mult. Descresterea productivitatii muncii, duce
la cresterea costurilor de productie si evident efectul va fi negativ asupra ofertei, deci curba ofertei
se va deplasa spre dreapta.
 d) Numărul de ofertanti. Curba ofertei pietei ( a tuturor firmelor dintr-o anumita ramura
care produc acelasi produs ) se va deplasa spre dreapta, daca în ramura vor intra noi firme si invers.
e) Perspectivele pietei. Daca în perspectiva se asteapta, într-o anumita ramura, la scaderea
sau chiar la oprirea productiei ( o greva ), în prezent ofertantii vor produce mai mult pentru a
contracara efectele actiunilor viitoare. Deci, curba ofertei se va deplasa spre dreapta. Daca
ofertantii se asteapta la o crestere a pretului în viitor, atunci în prezent vor reduce productia pentru
a o creste în viitor. Deci, curba ofertei se va deplasa spre stânga.
f) Costul productiei. Daca costul productiei scade, oferta pentru bunurile respective va
creste si invers, cresterea costului va aduce la scaderea ofertei. Specialistii considera ca evolutia
costului reprezinta unul din factorii principali care actioneaza asupra ofertei. Deci, curba ofertei se
va deplasa spre dreapta daca costul scade si invers.
g) Taxele si subsidiile. Firmele platesc taxe asupra profitului obtinut. Daca taxele pe profit
se majoreaza, atunci apare tendinta de reducere a ofertei si deci curba ofertei se va deplasa spre
stînga. Invers, daca se înregistreaza o reducere a taxelor pe profit, se va înregistra o crestere a
ofertei si deci deplasarea curbei ofertei spre dreapta. Statul poate interveni sa sustina unele firme
sau o industrie sau alta. Acest lucru se poate realiza cu alocatii de la bugetul statului, respectiv cu
subsidii. În aceasta situatie, oferta va creste si evident curba acesteia se va deplasa spre dreapta.
h) Conditiile naturale reprezinta un factor important care, în multe ramuri, influenteaza
marimea ofertei. Conditiile social-politice îsi pun si ele amprenta asupra întregii activitati
economice. Daca acestea sînt favorabile ( stabilitate politica, cadru juridic adecvat, etc.) atunci
oferta va creste, daca nu, oferta va înregistra o reducere.
Însumarea algebrica a influentei absolute sau relative a fiecarui factor de actiune, în
conditiile aceluiasi pret, da ca rezultat modificarea totala a ofertei.
Orice modificare de-a lungul curbei ofertei pune în evidenta schimbarea pretului bunului
respectiv, asociata cu schimbarea în cantitatea de bun oferita. Deci, schimbarea în cantitate se vede
pe curba fixa.
Modificarea cantităţii oferite la acelaşi nivel al preţului depinde de următorii factori:
- costul producţiei;
- preţul altor bunuri;
- numărul firmelor care produc aceleaşi bunuri;
- taxele şi subvenţiile.
- starea tehnologiei;
- anticipările privind evoluţia preţului.
 Costul producţiei determină mărimea ofertei în sensul că un cost scăzut înseamnă consum
scăzut de factori de producţie şi ca atare posibilităţi suplimentare de sporire a producţiei, iar pe de
altă parte înseamnă şi posibilitatea creşterii profitului, deci sporeşte atractivitatea producerii
bunului respectiv.
Preţul altor bunuri influenţează oferta determinând producătorii să se orienteze în direcţia
bunurilor cu preţ ridicat care să le ofere şanse suplimentare de câştig. Dacă numărul producătorilor
care produc acelaşi bun va creşte, atunci şi oferta totală creşte şi invers. Taxele asupra bunurilor
conduc la diminuarea ofertei, iar subvenţiile pot determina creşterea ofertei.

3. Elasticitatea ofertei

Elasticitatea ofertei înseamnă modificarea ofertei în funcţie de factorii care o determină. Preţul
fiind factorul determinant de care depinde cantitatea oferită elasticitatea ofertei în funcţie de preţ
înseamnă variaţia relativă a cantităţii oferite ca urmare a unei fluctuaţii relative date a preţului.
Există şi cazuri particulare ale ofertei, şi anume:
- ofertă de elasticitate nulă, când cantitatea oferită este fixă indiferent de nivelul
preţului (exemplu la bunurile perisabile)
- ofertă de elasticitate infinită, care apare atunci când o modificare de preţ foarte
mică
Pentru a defini elasticitatea este suficient să existe o relaţie cauză–efect presupusă între
două variabile. Elasticitatea se referă la un raport între schimbările relative a două variabile şi nu
la un raport între schimbările absolute ale acestora. Elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a
variabilei dependente ca urmare a unei variaţii a variabilei independente cu un procent. Noţiunea
de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată la teoria economică de A.Marshall, care a
propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate.
Coeficientul elasticităţii poate avea valori de la -∞ până la +∞ . Reacţia cererii la
modificarea factorilor ei de influenţă a primit denumirea de elasticitate a cererii . Această reacţie
poate fi calculată cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii prin următoarea formulă:

unde E D – reprezintă coeficientul elasticităţii cererii, ΔQ D % – modificarea cu un procent a

cantităţii cerute; ΔF % – modificarea cu un procent a valorii factorului de influenţă.
 Producătorii reacţionează şi ei la modificările ce survin în preţurile bunurilor pe piaţă. Ca
urmare, evaluarea elasticităţii se aplică şi în cazul ofertei bunurilor şi serviciilor. Analizând factorii
de influenţă ai ofertei, s-a constatat: cantitatea oferită creşte odată cu creşterea preţului. Astfel a
devenit clară direcţia de modificare a cantităţii cerute, dar nu şi mărimea acestei modificări.
Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii ofertei unui bun
economic, determinată de modificarea preţului acestuia, cu condiţia respectării principiului ceteris
paribus.+ ( ) arată cu câte procente va creşte sau va diminua cantitatea oferită dintr-un bun (ΔQ S
%) ca rezultat a modificării cu un procent a preţului bunului dat (ΔP%):

La calcularea elasticităţii ofertei pot fi utilizate aceleaşi modalităţi de calcul ca şi în cazul

elasticităţii cererii.

Calculul elasticităţii ofertei într-un punct . Formula se aplică în cazul unei modificări minore în
preţ:

Calculul elasticităţii ofertei în arc :

Spre deosebire de cazul cererii, raportul este pozitiv, indicând că între preţ şi cantitatea
oferită există o dependenţă directă, ceea ce înseamnă că modificările ambelor variabile au loc în
acelaşi sens. Rezultă că şi coeficientul de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ poate avea doar
valoare pozitivă

Oferta în funcţie de preţ poate fi:

 Elastică;
 relativ inelastică sau rigidă;
 ofertă cu elasticitate unitară;
 perfect elastică;
  perfect inelastică.

Tipuri de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ

Tipul de
Coeficientul de
elasticitate a Corelaţia preţ–cantitate oferită
elasticitate
ofertei
La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită
Ofertă elastică 1< E S < ∞ creşte (scade) într-o măsură mai mare decât se modifică
preţul.
La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită
Ofertă inelastică
0< E S < 1 creşte (scade) într-o măsură mai mică decât se modifică
(rigidă)
preţul.
Ofertă cu
La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită
elasticitate E S =1
creşte (scade) în aceeaşi măsură.
unitară
Ofertă perfect La o majorare (diminuare) nesemnificativă a preţului
E S =∞
elastică cantitatea oferită creşte (scade) infinit de mult.
Ofertă perfect
E S =0 Cantitatea oferită nu se modifică la modificarea preţului.
inelastică

Caracterul elasticităţii ofertei depinde de următorii factori:

a) Factorul timp este considerat cel mai important factor de influenţă a elasticităţii
ofertei. Deoarece este nevoie de timp pentru ca firmele să-şi adopte cantităţile
produse, oferta unui bun va fi cu atât mai elastică, cu cât perioada de timp avută în
vedere este mai mare. Se disting trei perioade de timp:
- Perioadă ultra scurtă – oferta se limitează la cantităţile deja disponibile de pe piaţă
şi nu poate fi extinsă chiar dacă survine o creştere substanţială în preţ. Ca urmare,
oferta este perfect inelastică în funcţie de preţ.
- Perioadă scurtă – se caracterizează printr-o ofertă inelastică, existând o limită
până unde oferta poate creşte. Această limită este determinată de capacităţile de
producţie ale întreprinderii care rămân nemodificate. O creştere nesemnificativă
în ofertă se poate obţine printr-o utilizare intensivă a capacităţilor de producţie.
- Perioadă lungă – se caracterizează printr-o ofertă elastică datorită posibilităţilor
firmelor de a se adapta la condiţiile pieţei. Firmele existente se pot extinde, iar
altele noi pot intra pe piaţă. Pe termen lung se modifică programele de producţie
şi de investiţii.
 b) Excesul de capacitate şi stocurile nevândute. Pe termen scurt este posibil ca ofertele să
crească substanţial, dacă există un segment de forţă de muncă neutilizată sau un utilaj
nefolosit (factori cunoscuţi drept exces de capacitate). În mod similar, dacă industria a
acumulat un stoc mare de bunuri nevândute, ofertele pot imediat să crească. Ca urmare,
oferta va fi cu atât mai elastică, cu cât excesul de capacitate şi nivelul stocurilor
nevândute sunt mai mari.
c) Gradul de mobilitate a resurselor economice Orice creştere a ofertei înseamnă un
transfer de factori de producţie de la un tip de utilizare spre altul. Există totuşi diferite
probleme care pot limita mobilitatea factorilor. Forţa de muncă poate să respingă ideea
de a-şi părăsi familia ori poate avea nevoie de recalificare înainte de a fi aptă pentru o
nouă ocupaţie. De asemenea, echipamentul folosit în anumite scopuri se poate dovedi
total nepotrivit pentru altele.

În concluzie această eterogenitate a muncii şi a capitalului limitează mobilitatea resurselor.

În unele industrii aceasta nu constituie o problemă serioasă şi, dacă este timp suficient, oferta poate
fi elastică. În multe alte industrii însă, munca ar putea solicita o recalificare complexă, iar
echipamentul ar putea necesita o înlocuire completă. În asemenea cazuri, oferta va fi inelastică,
deşi nu pentru o perioadă foarte lungă de timp.
BIBLIOGRAFIE

Galbraith J.K: Stiinta economica si interesul public,Edit. Politica,Bucuresti 1982

Didier M.:Economia.Regulile jocului,Edit. Humanitas, Bucuresti 1994
Gogoneata C.,Gogoneata B.:Microeconomie,vol.1,Edit. Economica,Bucuresti 1999
Lipsey R.B., Chrystal A.K:Economia pozitiva ,Edit. Economica,Bucuresti 1999